46 matches
-
permis consiliului parohial al Bisericii Rățeștilor să realizeze lucrări importante la biserică, înființarea unui fond care a permis unor tineri români să facă studii superioare și finanțarea construcției primei Școli confesionale românești din Turda Veche. La propunerea fondatorului Eforiei, Prepozitul capitular, canonicul Vasile Rațiu, primul președinte al Eforiei a fost ales Dr. Ioan Rațiu, viitorul memorandist. Eforia a funcționat până în anul 1948 potrivit prevederilor "Legământului și Statutelor". Pe parcursul timpului, datorită unor donații făcute de Dionisie Sterca Șulutiu, Ana Câmpean, Agapia Micușan
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
în stradă, pe un ger pătrunzător. Din 1948, anul preluării bisericii de către cultul ortodox, trei tablouri de valoare ale unor membri de frunte ai familiei Rațiu au fost depozitate necorespunzător într-o magazie a bisericii (tablourile îi înfățișează pe prepozitul capitular greco-catolic Basiliu Rațiu, ctitorul bisericii, pe memorandistul Dr. Ioan Rațiu, primul președinte al Eforiei și pe protopopul greco-catolic Nicolae Rațiu). Abia de curând, tablourile au fost mutate în biblioteca bisericii. În data de 28 iulie 2011, cu aprobarea mitropolitului Andrei
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
cerând acordarea principalei cereri, egala îndreptățire cu celelalte naționalități. Această hotărîre a sinodului de la Sibiu a fost susținută de episcopul ortodox și la Viena, și în celelalte împrejurări. După moartea episcopului Ioan Bob (2 octombrie 1830) a fost ales vicar capitular (administrator interimar la conducerea BRU) canonicul Demetriu Căian junior. Starea precară a sănătății acestuia a împiedicat convocarea unui sinod electoral bisericesc. În cele din urmă vicarul capitular Căian jr. a decedat la 3 martie 1832, iar în locul său a fost
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
împrejurări. După moartea episcopului Ioan Bob (2 octombrie 1830) a fost ales vicar capitular (administrator interimar la conducerea BRU) canonicul Demetriu Căian junior. Starea precară a sănătății acestuia a împiedicat convocarea unui sinod electoral bisericesc. În cele din urmă vicarul capitular Căian jr. a decedat la 3 martie 1832, iar în locul său a fost ales preotul celib Ioan Lemeni, fost protopop unit al Clujului. Sinodul electoral bisericesc întrunit la 15 mai 1832 l-a desemnat drept candidat cu cele mai multe voturi (179
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
comitatul Alba de Jos), cunoscut și ca Vasile Rațiu, Baziliu Rațiu cu predicatul de Nagylak (Noșlac), în ungurește Vazul Rácz sau Ratz în germană , a fost preot greco-catolic, protopop, profesor, rector al Seminarului Diecesan din Blaj, canonic și primul prepozit capitular mitropolitan al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică. S-a născut la 25 decembrie 1783 în Turda, pe atunci capitala comitatului Turda, azi în județul Cluj și a decedat la 12 decembrie 1870 în Blaj, Comitatul Alba de Jos, acum
Basiliu Rațiu () [Corola-website/Science/304523_a_305852]
-
a fost doctor în teologie și filozofie al Universității din Viena, 1811. Personalitate respectată a Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, a fost preot în Ocna-Mureș, 1813; protopop în orașul său natal, Turda, 1819; al XII-lea canonic din seria capitularilor, 1824 și primul prepozit mitropolitan, Blaj, 1855. A fost profesor și rector în trei rânduri al Seminarului diecesan din Blaj, 1827-1832, 1834-1939 și 1842-1845. A scris două cărți, utilizate mult timp ca manuale, „Dreptul canonic”, rămas în manuscris și Istoria
Basiliu Rațiu () [Corola-website/Science/304523_a_305852]
-
Seminar. Între 1854 și 1875 a fost director al Gimnaziului și inspector al școlilor din oraș, iar între 1833 și 1866 a fost director al Tipografiei Diecezane. În 1827 a devenit preot, din 1842 fiind canonic, iar mai târziu prepozit capitular al Diecezei de Alba Iulia și Făgăraș.<br> Personalitate reprezentativă a culturii românești, cunoscător a numeroase limbi (greacă, latină, ebraică, arabă, siriacă, turcă, persană, spaniolă, italiană, germană, engleză, maghiară), a fost posesorul uneia din cele mai bogate biblioteci particulare din
Timotei Cipariu () [Corola-website/Science/304342_a_305671]
-
Narbonne. În 761, a întreprins expediții în Aquitania timp de opt ani, fiind cucerită pe deplin în anul morții sale, în 768. Pepin, bolnav fiind, s-a retras la Sainte, de unde nuea comiți franci în orașele supuse și promulga un capitular prin care asigura fiecărui locuitor al provinciei păstrarea legii proprii, precum și dreptl de a face apel la rege. A introdus o nouă monedă-denariul de argint-"denarus". Nu avea sediu precis, pendulând între Neustria și Austrasia, înre reședințe rurale și mari
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
a saxonilor împotriva lui Carol, ale cărui represalii au fost dure: se consemnează că 4500 de saxoni au fost executați la Verdun în 782. După trei ani de lupte, Widukind a cedat și a acceptat botezul. Carol a emis un capitular în 785 prin care introducea pedeapsa cu moartea pentru cei care practicau obiceiurile păgâne sau încălcau fidelitatea datorată regelui precum și pentru tulburarea ordinii publice. În 792, saxonii s-au revoltat din nou, și după apte expediții, teritoriile au fost integrate
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
Obiectivul principal al renașterii vieții culturale a fost educarea clerului în vederea îndeplinirii corespunzătoare a funcției sale religioase și nu numai, deoarece se poate sesiza cum oamenii Bisericii au devenit cei mai buni colaboratori ai regelui în conducerea treburilor publice. Paginile capitularului despre cultivarea studiilor literare ("capitulare de litteris colendis") ne arată că și laicii erau îndemnați să nu neglijeze studiul literelor, căci numai așa vor reuși să cunoască mai ușor și mai exact misterele Sfintei Scripturi. De asemenea capitularul îl evidențiază
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
publice. Paginile capitularului despre cultivarea studiilor literare ("capitulare de litteris colendis") ne arată că și laicii erau îndemnați să nu neglijeze studiul literelor, căci numai așa vor reuși să cunoască mai ușor și mai exact misterele Sfintei Scripturi. De asemenea capitularul îl evidențiază și pe Theodulf, episcopul de Orléans, cel care i-a îndemnat pe clericii aflați în subordinea sa să deschidă școli în orașe și sate unde să primească toți copiii care vor să fie instruiți în meșteșugul literelor, fără
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
motiv pentru care n-a putut participa la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 decembrie, cum greșit se menționează într-o lucrare dedicată acestui eveniment. Evenimentul a fost salutat nu numai de către toți racovicenii ci și de către însuși vicarul capitular dr. Vasile Suciu, care a lăudat providența pentru că i-a ajutat să se întoarcă la oficiul său. Din acest moment, pentru Valeriu Florianu a început o etapă de muncă asiduă desfășurată pe plan obștesc, social și cultural. Uzând de relațiile
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
-lea provincial, ca delegat al Capitulului arhidiecezan și a fost desemnat prim secretar. În 1901 a primit de la papa Leon al XIII-lea titlul de „prelat domestic”. În șematismul jubiliar al arhidiecezei pe anul 1900 a scris partea istorică Seria capitularilor, cuprinzând biografiile tuturor canonicilor arhidiecezani, de la înființarea capitulului până la zi. A fost numit membru în diferite comisii arhidiecezane. Prin decretul imperial de la Viena, din 16 mai 1903, canonicul Vasile Hossu a fost numit episcop al Lugojului, în scaunul rămas vacant
Vasile Hossu (episcop de Gherla) () [Corola-website/Science/309052_a_310381]
-
de București Francisc-Xaveriu von Hornstein a trecut la cele veșnice în Franța la 3 iunie 1905, la vârsta de numai 65 ani. După o scurtă perioadă în care scaunul arhiepiscopal de București a fost vacant, arhidieceza fiind condusă de către vicarul capitular Joseph Baud, papa Pius al X-lea l-a numit arhiepiscop, la 16 septembrie 1905, pe Raymund Netzhammer, călugăr benedictin, pe atunci canonic onorific de București și rector al Colegiului Pontifical Grec din Roma. Inițial a refuzat, cunoscând problemele religioase
Raymund Netzhammer () [Corola-website/Science/305070_a_306399]
-
cu aman în teritoriul nostru este numit muște min”. Există mai mulți termeni care îi desemnează pe caesti negustori: efrenk ( sec XV - fracul care nu este plătitor de tribut; în sec. XVI-XVIII - necredincioși care vin din Casă Războiului). Originea sistemului capitular reprezintă una dintre problemele discutate în literatura de specialitate. Dintre opiniile exprimate se desprind: atitudinea intoleranță a lumii islamice față de străini ( atitudine care ar fi fost adoptată și de otomani); atitudinea negativă a musulmanilor, în special față de comerțul cu infidelii
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
infidelii ( cauzat fie de caracterul războinic al turcilor, fie de religia islamică, care nu ar fi încurajat negoțul); adoptarea și de către otomani a principiului medieval al personalității legilor, principiu aplicat deja în lumea mediteraneană față de străini. Originea juridică a „sistemului capitular” se regăsea în principiul medieval al personalității legilor. Însă treptat, în sec XVI, occidentalii abandonează acest principiu în favoarea celui al teritorialității legilor. În Imperiul Otoman principiul personalității legilor a fost aplicat pentru o perioadă destul de lungă. Existau mai multe modele
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Obiectivul principal al renașterii vieții culturale a fost educarea clerului în vederea îndeplinirii corespunzătoare a funcției sale religioase și nu numai, deoarece se poate sesiza cum oamenii Bisericii au devenit cei mai buni colaboratori ai regelui în conducerea treburilor publice. Paginile capitularului despre cultivarea studiilor literare ("capitulare de litteris colendis") ne arată că și laicii erau îndemnați să nu neglijeze studiul literelor, căci numai așa vor reuși să cunoască mai ușor și mai exact misterele Sfintei Scripturi. De asemenea capitularul îl evidențiază
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
publice. Paginile capitularului despre cultivarea studiilor literare ("capitulare de litteris colendis") ne arată că și laicii erau îndemnați să nu neglijeze studiul literelor, căci numai așa vor reuși să cunoască mai ușor și mai exact misterele Sfintei Scripturi. De asemenea capitularul îl evidențiază și pe Theodulf, episcopul de Orléans, cel care i-a îndemnat pe clericii aflați în subordinea sa să deschidă școli în orașe și sate unde să primească toți copiii care vor să fie instruiți în meșteșugul literelor, fără
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
mult decat întreaga armata poloneză) din cauza lipsei de hrană și arme rezistență a fost nevoită să se retragă în buncărul de pe Milă 18, unde Mordechai Anielewicz, Miră Fuchrer și alți membrii ai rezistenței s-au sinucis, fiind puși în fața unei capitulari iminențe. Alți membrii, precum , Marek Edelman, Simcha Rotem, Ytzak (Antek) Zuckerman și Zivia Lubletkin, împreună cu aproximativ 75 de luptători, au reușit să evadeze prin sistemul de canalizare. O săptămână mai târziu a suferi arsuri grave pe toată suprafața corpului, după ce
Tosia Altman () [Corola-website/Science/331580_a_332909]
-
urmă teritoriul saxonilor a fost cucerit treptat, prin expediții periodice: 774, 776, 778,780 și 782. În anul 785, căpetenia saxonă Widukind a prestat jurământ, fapt interpretat de Carol drept o supunere completă. În urma acestei supuneri Carol a emis un capitular prin care interzicea saxonilor să-și practice religia. De fapt, saxonii sunt supuși unei evanghelizări obținute prin teroare: orice refuz de botezare, orice violare a bisericii sau orice atentat neînsemnat la adresa religiei creștine erau pedepsite cu moartea. Revoltele au continuat
Carol cel Mare: asasin, creștin, învingător - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102096_a_103388]
-
-lea. Castelul Vyšehrad a atins apogeul în a doua jumătate a secolului al XI-lea, când Vratislav s-a mutat din Castelul Praga, iar fortul original a fost remodelat ca un complex ce cuprindea palatul suveranului, o biserică și scaunul capitular (capitulum). Perioada de dezvoltare s-a încheiat în jurul anului 1140 când ducele Soběslav și-a mutat reședința înapoi în Castelul Praga. La începutul secolului al XIV-lea, când Sfântul Împărat Roman Carol al IV-lea a început să extindă Cetatea
Vyšehrad () [Corola-website/Science/336388_a_337717]