39 matches
-
de imaginea apărută în fața lui. Credea că este George care poate își rătăcise cheia, cu toate că ușa nu era încuiată. - Ana, ce-i cu tine în ținuta asta? Atunci se văzu și ea cum era îmbrăcată de sumar. Încercă să strângă capoțelul pe lângă corp, să mai acopere ce se mai putea acoperi. - Lasă, scuză-mă, te rog, fug să mă îmbrac, nici nu mi-am dat seama cum sunt nemaiștiind de mine... - Dar ce s-a întâmplat, Ana, cu tine? De ce ești
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
ascultate la radio: În viața mea ești un dor nestins. Ești vântul ce sărută cerul Ești lacrima ce curge din adâncuri... Amintirea versurilor se opri când simți mâna lui Emilian cum îi cuprinse ca un căuș sânii săi slobozi sub capoțel. Doar Costache se mai bucurase de această atingere și cât de mult a regretat ea după aceea. Tresări speriată și se smulse din îmbrățișarea plăcută a bărbatului de lângă ea. - Ce s-a întâmplat Ana, de ce te-ai speriat? - De tine
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
transă, ca un somnambul. Scuză-mă că am dat așa buzna peste tine. - Te-am mai văzut și pe plajă cum apari dezbrăcată de haine. Doar că nu erai topless. - Hai că nu sunt topless, se mai acoperă ceva cu capoțelul. - Da, devine și mai excitant. Păcat că ai sânii așa de frumoși și îi ascunzi privirilor. - Asta ar fi culmea să umblu cu ei la vedere prin hotel. - Prin hotel nu, dar pe plajă poți să umbli ca multe alte
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
ce vor. Sunt tineri și totuși suficient de maturi ca să știe ce fac, bine sau rău. Emilian aduse o cămașă care îi ajungea Anei aproape până la genunchi. O ținu să-și introducă mâinile pe mâneci, în timp ce-și scotea capoțelul de pe ea. Nu putea să nu-i observe și să-i admire frumusețea sânilor cu vârfulețele ridicate obraznic. „Parcă sunt sânii unei fecioare” gândi el, fără să știe cât de adevărat era. Ajunși în camera Anei, au constatat că cei
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
nevoie de ajutor? - Sun la 112 și vine salvarea. - Asta-i culmea! - Bine, vedem cum mă voi simți și mai vorbim mai târziu. Stați să mă schimb. Gloria intră din nou în baie, luându-și cu ea din dresing un capoțel subțire și chilotul. - Scuză-mi ținuta Ștefan, dar chiar nu sunt capabilă de mai mult. - Nu te mai scuza. Îți înțeleg starea în care te afli. Mi se întâmplă și mie adeseori. Uite cum facem. Mă sunați dacă s-a
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
pe vreo copertă a IV-a, un articolaș de circumstanță, o semnătură de protest, o recenzie, un dialog „edificator“, o opțiune politică, o vizită la atelier sau la o expoziție. „Domnu’ Pleșu, vreau și eu o vestă. Un pantalon. Un capoțel.“ „Bine, dar am și eu de cusut un petic la haina proprie!“ „Ei, da, știu că sînteți foarte aglomerat, dar cazul meu e un caz special!“ Mai nou, la ghișeul meu, bat domni și doamne cu programe, simpatii și frustrări
ARTICOL ȘI COMENTARIU de GELU ODAGIU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379657_a_380986]
-
doamnei M... câteva măsuri, cunoscute și de ea, m-am dus în cerdac. Când mi s-a permis din nou să intru, Adela avea pala de păr așezată exact la locul ei, pe jumătatea stângă a frunții, și un alt capoțel, mai bogat în dantele și panglici, iar pe pat și la îndemîna ei, o oglindă ovală cu mâner. Făcea sforțări să pară veselă, să-mi zâmbească și îmi cerea scuze că m-a "speriat" și că mă "plictisește". La șase
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
frumos, bravo! Vrei să mai coși? Da. Fetița stătu toată ziua în preajma mamei, învățând să mânuiască acul. Când totul fusese terminat, privea cu drag lucrurile cusute și călcate de mâinile harnice ale mamei. Trei rochițe de catifea vișinie și trei capoțele stăteau așezate frumos pe umeraș, așteptând să fie îmbrăcate în ziua de Paște. Pe pieptul fiecărei rochițe, în dreptul inimii, mama brodase cu dragoste și îndemânare câte o floare. Pentru că ai fost cuminte și harnică, îți dau voie să te îmbraci
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Paște. Pe pieptul fiecărei rochițe, în dreptul inimii, mama brodase cu dragoste și îndemânare câte o floare. Pentru că ai fost cuminte și harnică, îți dau voie să te îmbraci cu capotul cât face eu ordine aici, spuse mama. Fetița îmbrăcă grijulie capoțelul care se lipi de ea moale și pufos și simți că parcă mama o cuprinse într-o îmbrățișare caldă și duioasă; în atingerea aceea catifelată simți toată dragostea pe care mama o puse în truda mâinilor sale. Sufletul ei închise
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
o mașină întreagă, aruncată din fabrică într-un sac de plastic. O bombă n-ar fi produs mai multe ravagii. Exploziile de pe ecran și din mintea mea făceau probabil ceva zgomot. Uneori, Maria se trezea și ieșea din dormitor, în capoțelul ei simpatic, de mătase bleu; mă găsea anchilozat, cu nasul în monitor și degetele sudate de tastatură. Venea pe-ascuns, în vârful picioarelor, gata să-l surprindă pe infractor și, fără vreun motiv anume, îi sărea în brațe. Se prefăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a valurilor. 582 Nu pot să dorm și mă foiesc, când pe o parte, când pe alta, printre cearceafurile umede de transpirație. Mă hotărăsc să părăsesc cabina, Încet, fără a deranja colega care sforăie ușor În lumea viselor... Cu un capoțel subțire pe mine și picioarele goale În papuci urc pe covertă și zgribulită de răcoarea nopții, mă ghemuiesc ca o pisică birmaneză Într-un șezlong. La acea oră târzie, totul pare adormit, cu excepția motoarelor care pufnesc greoi dislocând munți gigantici
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
late, înălțate a uimire. Dar am voie să mai spun cuiva? Cui? Am un verișor, e cu cinci ani mai mare ca mine... Vai, cum să nu, chiar mi-ați face plăcere amândoi, aș fi fericită... O să vă primesc în capoțel! Cu dulceață! Hahaha! Da, veniți împreună, hahaha... zici că e cu cinci ani mai mare ca tine? Și a dispărut după colțul coridorului, cu catalogul subsuoară. Recreația continua nesfârșită... Pe vărul meu l-am convins destul de ușor, descriindu-i profa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
viclean, mai parșiv: să o facem pe nătăfleții și să o obligăm pe dânsa, exasperată de stângăcia noastră, să atace, să ne seducă! Îți dai seama, îl întrebam pe vărul meu, că va fi nevoită să se dezbrace prima? De capoțel, adăuga visător vărul mai mare... VERBA WOLANd Ruxandra CESEREANU Oase și oscioare pentru tot felul Când aveam optsprezece ani și am ajuns pentru întâia dată la Roma (prin 1981, acolo era exilat politic bunicul meu patern, preot greco-catolic - ucenic al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
fremătătoare... da, aproape răsturnată... Dânsul și-a dat seama primul de prezența mea naiv-cinică... numai ochi, interesată profund de ce ar fi urmat... de câtva timp descoperind albeața moale a coapselor materne, expuse cu indiferență, din obișnuință, prin casă, într-un capoțel verde lucios, veșnic alunecând indecent, desfăcându-se, ridicându-se la aplecările ei mai riscate... A doua zi mi s-a adus Călinescu!!! Mama mă imploră mut să nu-i zic nimic lui tata... Desigur, am tăcut mâlc, zăpăcit de comorile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]