1,971 matches
-
au întâlnit părinții dumneavoastră ați aflat ? - Părinții mei s-au întâlnit așa cum se-ntâlnesc toți oamenii care sunt făcuți unii pentru alții. Așa cum se întâmplă în viață, între oameni, tot felul de întâlniri, de stabiliri și de desfaceri de prietenii. Capriciile vieții. Mama, Maria Cazaban, era, cum ți-am spus, dintr-o familie franceză stabilită de mult timp aici. Pentru că, atunci când țara noastră s-a constituit ca stat, exista, ca și astăzi, o lipsă de specialiști capabili, de intelectuali care să
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
filmele rusești, ochiul adulmecă o altă scară a lucrurilor și obiectele înseși aspiră la o nouă formă de eternitate. Sala de expoziții și muzeul rămîn, undeva, în urmă, iar locul lor îl ia lumea elementară; pămîntul, vegetația, vibrațiile atmosferei și capriciile meteorologice. Această navetă stereotipă și, în felul ei, confortabilă, între spațiul intim al artistului și natura frustă părea, pînă nu demult, un bun cîștigat definitiv și inalterabil în dinamica lui interioară. Numai că artistul contemplativ, evazionist și măcinat de candori
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
întors. Domnul palid la față Norocul meu (reproduc vorbele lui Al. Cazaban după notele mele spontane, precizez azi în mai 2003, aparatul de înregistrare fiind o raritate pe acele vremuri) este că memoria e ca și o femeie, are în capriciile ei reveniri, vechi fidelități. Îmi amintesc întâmplări petrecute cu zeci de ani în urmă, pe cele vechi de ieri, le uit. Nu de mult, un critic m-a întrebat dacă l-am cunoscut pe Eminescu. I-am răspuns fără să
Fără șase 100 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13573_a_14898]
-
printre câștigători numărându-se nume celebre, precum: Imre Kertesz, Patrice Chereau, Konstantin Asadowski sau Giorgio Strehler.) · Autoarea a obținut În 2009 diploma „Una dintre cele mai frumoase cărți apărute În anul 2007 În Germania” pentru antologia de poezie „Gefährliche Launen” („Capricii periculoase“), apărută la editura Klett-Cotta, 2007, cu o postfață semnată de Mircea Cărtărescu. · Nora Iuga a câștigat În 2009 cea mai importantă bursă oferită de statul german unui scriitor străin: „Deutscher Akademischer Austausch Dienst“ (DAAD). Nora IUGA este și va
La mulți ani, Nora Iuga!. In: Editura Destine Literare by Angela Baciu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_321]
-
de America: "«Trebuie să pui piciorul (hipnotizat? n.n.) în prag», Melody i-a spus într-o zi Suzanei. [...] Melody era oaia neagră a familiei Tagis. Tatăl ei adoptiv era executiv la o mare companie de medicamente și îi subvenționă toate capriciile. Ea avea o meserie bună (aranjamente de lumini pentru muzee și expoziții), dar era prea preocupată de public relations pentru diverse grupuri dubioase din America Latină care aveau intenții subversive ca să muncească sistematic. Ambele texte ale acestor scriitori români din New York
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13759_a_15084]
-
eroinei. Mamă care, după prăbușirea Cortinei de Fier, îi face o vizită la Paris fiicei sale rămasă văduvă și avîndu-l acum ca partener pe placidul Gustaf, un om de afaceri suedez, stabilit și el definitiv în capitala Franței. Printr-un capriciu al soartei, după ce Irena se decide în cele din urmă să se întoarcă la Praga, dar nu definitiv, partenerul ei de viață devine amantul acelei mame posesive și vorace. Urmînd o logică specifică melodramei, intriga romanului mai oferă și alte
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
epocă; cu alte cuvinte, vânzarea constituia un act de trădare. În 74 Verres devine pretor urban, adică demnitar însărcinat cu judecarea proceselor între cetățeni romani. În această calitate el a adoptat o jurisprudență insolită care se mai și modifică în funcție de capriciile amantei sale, Chelido, și care-i permitea câștiguri importante de pe urma proceselor. După încheierea mandatului în anul 73 el devine propretor al Siciliei, cea mai importantă provincie a Romei în acel moment. Aici și-a dovedit din plin Verres "calitățile": Sicilia
Un corupător corupt condamnat de justiție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13835_a_15160]
-
Și când aceasta veni, servită pe o farfurioară de argint, cu nota scrisă într-un carnet, înfășurată într-o învelitoare de marochin verde, am depus, fără să mă speriu, o sumă babană, cu un bacșiș la fel, întrecând cu mult capriciul unui boier, - și am rostit leneș, cât mai bucureștean, LIBER!, exact ca înainteaă cuptorului duduind de flăcări. După o noapte bună, de somn greu, m-am trezit, înviorat, m-am îmbăiat, m-am bărbierit, îndelung, am pus pe mine hainele
Păcatul unui "om al muncii" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10433_a_11758]
-
noastre originarrre, în stare să declanșeze, în mintea unor aborigeno-conchistadori ai televiziunii publice, ceva mai labili din punct de vedereeee..., viziuni microcosmice cu tendință ,macro"..., învârstate cu apucături înnobilate cu sos postmodernist sorbit în fața unei gravuri de Goya, din seria ,Capricii"... - Stimați telespectatori, ați înțeles ceva? Nici eu. Probabil, nici ei... Drept care, cu toată responsabilitatea, patriotismul și solidaritatea, o înțeleg și o aprob pe Mihaela Rădulescu, draga și simpatica prezentatoare a emisiunii ,Duminica în familie" (Antena 1) și participantă-spectatoare la emisiunea
"Mari români": Coriolan Haralampy! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10464_a_11789]
-
de factură aparte. E, fără îndoială, tot un istoric pe care memoria și referințele nu-l părăsesc, dar un istoric ce și-a schimbat obiectul de studiu, înlocuind trecutul cu prezentul, confortul bibliotecii cu disconfortul gărilor, hotelurilor, trăsurilor și al capriciilor meteorologice. Nicăieri nu se văd mai bine aceste lucruri (libertățile și calitățile prozatorului Nicolae Iorga) decât în volumul din 1905 Neamul romănesc în Basarabia, restituit de Editura Semne într-o ediție anastatică, o reproducere în facsimil a cărții, fără nici un
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
volumul de călătorie omonim, apărut în acest an la Editură Heliopolis. Autorii cărții „Cuba”, Ancuța Abrudan (text) și Sandu Cutureală (fotografii), au surprins ipostaze inedite din viața și cultură unui popor cu o poveste de sute de ani, frământata de capriciile politice și economice ale istoriei. Citește tot... 13 - 14 iunie Streetball la Iulius Mall Iași Sport Image Group, Iulius Mall și Inspectoratul Școlar Județean organizează în Iași, în perioada 13 - 14 iunie 2009 a IV-a ediție McDonald’s Streetball
Iulius Mall [Corola-blog/BlogPost/94373_a_95665]
-
Ion Horea Răzor Tot ce vei face de acum încolo, doar un capriciu-i. Ce-ți mai rămâne, în neputință, decât să te biciui? Din felul tău, atâta cât parcă mai știu-l A mai rămas ceva ce seamănă tot mai mult cu pustiul. Ai trăit, n-ai trăit, stângaci, printre oameni, printre
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
mai neprețuită singură căci doar gândindu-mă mi se atrofiază aripile și distanțele atunci nu mai contează decât în intensitate am învățat să nu presimt că rivalizez cu o bătaie din palme o privire furtivă un sărut pe obraz un capriciu din care se deșiră schimonosit de tandrețe pulsul înfășurat la gât pentru iarna ca-ntotdeauna - fiecare fulg cu oglinda în piept...mă prind firimituri în hora de camee - (asemenea albume nu se răsfoiesc decât la sfârșitul unei zile săpate direct
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
Nu datora nimănui nimic. De aceea și plecase la Paris, să studieze pictura, istoria artei și să trăiască. Asta nu prea înțelegea mama ei, ce, în Argentina nu se putea trăi în nici un fel? Nu trebuie să ne luăm după capriciile lui Kiki.Nu-i dăduseră ei tot ce-și dorise, nu-i satisfăcuseră și ea și Don Julio, tatăl ei adevărat, și Don Fernandez, tatăl ei vitreg, toate poftele și ceva în plus pe deasupra? Nu avea ea tot ce-i
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
că este nedreptate intra în inima lui Kiki. Nu era doar artă ce trăia ea la Paris.Parisul mai are cîte ceva greu de exprimat în cuvinte, Don Antonio putea înțelege, mama mai puțin. Tații cei doi păreau indiferenți, mici capricii de tînără femeie, de parcă Kiki nu ar fi fost și fata lor. Vedea idei noi peste tot și căuta să creadă că lumea va fi mai bună. De unde să știe ea că de mii de ani nu mai sunt idei
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
sunt complet ignorate, deci sacrificate într-un mod misterios care va avea nevoie de o explicație, nu mai puțin de patru volume: alte poeme și poem (ambele din 1973), alte poesii (1976) și poesii nouă (1983). E oare un simplu capriciu al poetului acela de a face un vid de un deceniu în propria operă? Criticul va încerca o reparație în secțiunea „poeme neincluse în antologiile de autor”, dar aici figurează poeme din volumele apărute în anii 1982-1989, deci tot rămân
Un maestru al prozaicului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13164_a_14489]
-
lui K., nici acela din Procesul, nici cel din bruioanele romanului, ci undeva, În fața legii, dimpreună cu Paznicul cu care este cosangvin. A-l înseria comod pe eroul lui Caragiale între funcționarii dependenți, în actele și deciziile lor vitale, de capricii ierarhice sau de cutume birocratice este o dovadă de superficialitate: nu în exterior, ci doar înlăuntrul său putem descoperi resorturile adevărate ale impulsului obscur care-i împinge inexorabil mâna către ștreangul fatal. Inspecțiune este o construcție sferică, autarhică, aglutinând toate
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
Brother fără chip, a cărui voce se ghicește în spatele unui difuzor ce transmite neîncetat un reportaj stupid despre succesul industriei polietilenei. Soldații sunt propriu-zis victimele (dar, mă întreb, nu asta e, de fapt, realitatea?) efortului animalic al stagiului militar, al capriciilor absurde și umilitoare ale sergentului, într-un ritm, paradoxal, rutinier. Izolați și la cheremul unui sistem totalitar (acțiunea e localizată antedecembrist), soldații ispășesc pedeapsa de a exista și de a avea „priviri inteligente”. Piesa se încheie simbolic cu o nuntă
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
colegi de generație) atrași de materialitatea brutală, agitată, stihială, acordată la un pretențios diapazon cosmic, poeta în cauză se arată receptivă la fața fragilă, vulnerabilă a lumii, la accepția sa plutitoare ca un vis revolut ori încă neîmplinit. Indecizia inofensivă, capriciul benign, blîndețea învăluitoare a reveriei dau substanță caligrafică acestei interiorizări liliale, transcriind parcă o tinerețe eternă, pierdută-n sine: „Ea străbătea grădina/ într-un totem de umbră/ atins pămîntul nu-l mai atingea./ Nu se mai difuza frenetic nici supus
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
transcriind parcă o tinerețe eternă, pierdută-n sine: „Ea străbătea grădina/ într-un totem de umbră/ atins pămîntul nu-l mai atingea./ Nu se mai difuza frenetic nici supus./ Crengile jos speriau lumina./ Mișcarea o-ncolți. Ea s-a retras.// Capriciul blînd. O năuceală moale...// Ea străbătu grădina. Indecis/ ceva pierdu-n repaos. Ea desprinse/ să fredoneze-n sine sprijin” (Ea străbătea grădina). Luminozitatea intensă alcătuiește un atribut al inocenței primare: „Bîntuie lumina și nu mai pot vedea/ decît în pace
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
pentru tineret, Seri albastre, îl făcuse scriitor popular pe Costache Anton, concurent redutabil al unui C. Chiriță, cu Cireșarii săi. Acum, în schimb, o carte de factura celei discutate, în care a învestit atât de mult, trece ca și neobservată. Capriciile receptării! Costache Anton, Țarcu, Editura Cartea Românească, București, 2002, 432 pag.
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
apelativul „Țuțik”, băiețandrul) se întoarce acolo, dar numai cu intenția unei descinderi turistice. Însoțește o actriță a teatrului idiș, Betty Slonim, sosită din America și dornică să se scalde, pe parcursul unei promenade, în „pitorescul” mizeriei acelui furnicar de oameni. Acest capriciu îi rezervă însă tânărului condeier un impact care-i va modifica radical viața. Fără să se aștepte, o regăsește aici pe Șoșa, dragostea lui din copilăria petrecută în aceeași clădire sordidă. „Un copil dulce, o sfântă în felul ei”, astfel
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
o preocupa și pe sumbra dar totodată iubitoarea de farse Christine Angot - ce se joacă nepedepsit cu publicul, propunîndu-i un vertij de autobiografie și autoficțiune - în textul publicat numai cu cîteva luni în urmă, cu titlul Pielea-de-Măgar, un fel de “capriciu”, în care autoarea romanului Incestul rezumă viața de eșecuri a neînțelesei tinere, numită din fantezia părinților Pielea-de-Măgar, raportînd-o aproape sarcastic la moda, gustul și mentalitatea diverselor momente, de la anii cincizeci încoace, pentru a ajunge la concluzia ironică: “Hotărît lucru poveștile
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
combine dorința și datoriile de mamă. Or, paradoxul lui Dorothy, sursa necazurilor ei, este dubla ei poziționare: ca obiect al dorinței și ca mamă. Pentru a-și păstra fiul în viață, ea trebuie să se culce cu Frank, să îndure capriciile lui sexuale sadice. Bizareria e că lui Dorothy îi plac aceste practici violente, în care ea e întotdeauna partea vătămată (la propriu!): când se culcă cu Jeffrey, îi cere s-o lovească. Dorothy nu e atât o femme fatale cât
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
capitol, King nu ar fi făcut decât să câștige foarte mult timp și bani cam de 5-6 ori mai mulți decât din vânzarea volumului tipărit pe hârtie. Valoarea lui King este una exclusiv a circulației și, prin urmare, prezintă toate capriciile acesteia. Nimic mai mult. Canonul literar românesc e o pușcă, dar poate ucide este, în schimb, un eseu de 3 pagini, pe cât de concis pe atât de dens, formulând esențialul într-un mod dezarmant. Ce spune Bogdan Ghiu despre canon
Microdiscursuri în parcul literar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12252_a_13577]