3,744 matches
-
intuiți, n-au atras pînă acum atenția în chip expres, probe ale unei organicități general umane, nu neapărat demne de-a fi mitizate, cît mai curînd realiste, demitizante. E o intimizare, o "îmblînzire" a ființei înaintașului, ce risca a ajunge captivul unei efigii solemne, intușabile. Hagiografiei i se preferă tratarea nemijlocită, neretușată. în această perspectivă E. Lovinescu e pus sub semnul unei confesiuni a lui Montaigne: "Je m'engage difficilement". Deoarece, crede criticul, marele nostru predecesor nu s-ar fi aflat
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
de piață. Cum pot să explic eu acționarilor că am refuzat o reclamă doar pentru că nu-mi place figura lui cutărică?", sunt foarte curios ce-au să răspundă la următoarele fapte: Disperat că încep să-i părăsească până și alegătorii captivi, pesedeii s-au dedat la o campanie murdară de-o violență fără precedent. N-a fost destul c-au poluat cu vorbirea lor scrâșnită posturile de televiziune, dar au vrut, musai, să lase posterității și dovada alb pe negru a
Etica schiziodă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12712_a_14037]
-
în saci de oseminte-aici!// Glazura cimitirelor de funii/ Căzute noaptea înapoi pe lună/ Subt ploi unde se oxidează sunetul/ Pe buza cloptoelor căzute în furtună!" (Petunii). Expresia somptuos contorsionată ajunge la astfel de figuri în care zvîcnește o vitalitate captivă precum o pasăre în colivie: "Lovește-mi creierul cu varga ca pe o viperă!/ Din el va țîșni un jet de fiere albastră/ Un gheizer negru se va topi la piciorul muntelui// Acolo unde iarna fată ursoaica albă a înfrîngerii
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
Honigberger și al lui Zerlendi dispar ei înșiși, transmițând în acest fel semnalul de autoprotecție a marelui și inaccesibilului secret. E aici rezumată mentalitatea indiană, contemplativă, irațională și încrezătoare în puterea de iradiere a misterului. Cine-l înțelege însă rămâne captivul său definitiv, fără a-l putea comunica: taina îl confiscă pe cel care dobândește accesul la ea. Această confiscare a inițiatului înseamnă oare o moarte (mai mult sau mai puțin) banală sau pătrunderea într-o lume paralelă printr-o abolire
Puterea de seducție a ficțiunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12306_a_13631]
-
teren negru.// Ne ia apoi visul și ne mută el pe noi/ de pe-un teren luminos pe-un alt teren luminos.// La prima mișcare greșită/ apare coșmarul/ și partida se încheie aici." "Careul cu raci" este metafora spațiului interior captiv ("păretare fără de pereți"), al cărui ritm de o lentoare maladivă nu poate învinge inerția unei damnări, a unei stări cvasisufocante prin impuritate. Imaginea nașterii, a spargerii gheții sau a imaculatei zăpezi sunt recurente. Într-un singur poem (La Estul Estului
Cum citim poezia basarabeană by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12463_a_13788]
-
de fenomenologia imaginarului, rămânând astfel în același cerc vicios. Consecința acestei stări de lucruri este cât se poate de bizară: unul din poeții care a contribuit decisiv la "diferențierea" (în sens lovinescian) a liricii noastre interbelice este, în mod paradoxal, captivul unui canon mitofil și arhaizant, care se refuză istoricității. Văzută ca expresie a unui lirism aseptic, poezia lui Blaga inspiră astăzi respect, dar nu entuziasmează, dovadă chiar reticența optzeciștilor în a-l asuma pe poet drept precursor. Firește, e puțin
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
epeș și versiunile îmbogățite ce cresc pe trunchiul lor se impun ca un nec plus ultra în teritoriile vaste ale ferocității. Actele spăimoase ale autocratului par a fi fost făcute pentru ca acesta să-și ,agonisească" o faimă de măcelar; și, captiv în întunericul temniței - în treacăt fie zis, unul destul de luminescent pentru ca prizonierul să-și poată scrie jurnalul -, personajul acesta demonic influențează lumea exterioară prin poveștile care circulă despre el. Dacă fragmentele în diferite limbi acoperă palierul livresc al romanului, notele
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
plastice în elementele constitutive ale propriului său limbaj. Iar cine îl privește acum pe Șirato ca pe un pictor previzibil, ușor de înțeles și interesat exclusiv de bucuriile simple ale ochiului este ori naiv și neinformat sau, și mai rău, captiv încă în convingerea că numele artistului, o dată cunoscut, face inutilă apropierea de operă. Jiquidi Dacă nu uitat cu totul, atunci amintit doar sporadic, în contextul graficii umoristice și al comentariului plastic pe marginea textului literar, Jiquidi pare să rămînă un
Rememorări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11593_a_12918]
-
cu o sonoritate plastică de multe ori exacerbată. Nimic nu se potrivește mai bine naturii profunde a artistei, generozității ei senzoriale și unei anumite lăcomii de a cuprinde și de a spune totul, decît acest spațiu închis, decît această lume captivă care conține în sine atît geometria suficientă a finitului, cît și vehemența negației și irepresibila aspirație eliberatoare. Din punct de vedere formal, interiorul îi oferă artistei nenumărate posibilități de a diferenția entități, obiecte, substanțe, densități, tonuri, saturații, din punct de
Horia Bernea and Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11706_a_13031]
-
de acasă. Sentimente foarte amestecate se suprapun, interacționează și se influențează reciproc la nivelul sugestiei și al expresiei. Frenetic, declamativ, cu vitalitatea specifică juneții dar cu maturitatea experienței dure de acasă, ghicită în retorică și în reflecția poetică, poetul e captiv între aceste două stări, neaparținând nici uneia pe deplin. O ipostază inedită, cu atât mai dramatică pentru el, dar cu atât mai expresivă pentru poezia lui. De aici și tensiunea sporită și frumusețea stranie a multora dintre versurile neoavangardiste cu irizări
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
adică, minunându-se)." Această "percepție mereu livrescă a cosmosului" trădează, de fapt, o criză a jurnalului de călătorie. De vreme ce clișeele identitare tind să devanseze realitatea, pitorescul - valuta forte a peregrinilor dintotdeauna - se dezvăluie cu mare zgârcenie, privirea voiajorului rămânând adesea captivă în țarcul propriilor reprezentări. Astfel încât, vrând-nevrând, diaristul rătăcește uneori nu pe imașuri feerice, ci în labirintul enciclopediei de uz personal. În cazul Ioanei Bot, două sunt modelele dominante: tradiția autohtonă a prozei de hălăduială, pe care autoarea o invocă frecvent
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
un stop cadru prelungit! Probabil că, dacă și-ar fi ales alt traseu prin cameră și alt loc unde să se oprească, Ivan Mihailovici nu ar fi văzut nimic, pentru că ochii lui întredeschiși și nemișcarea făceau ca privirea să fie captivă unui singur punct din încăpere, de parcă s-ar fi uitat pe vizor. Ei bine, exact în dreptul vizorului se așezase Ludmila, iar ceea ce se vedea din ea era, bineînțeles, doar o parte, însă acea parte atât de bine ascunsă de femei
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
de bogăție și de o libertate politică mai mare decât în orice moment în cei 1.000 de ani de istorie. În ultimul sfert de secol, România a trecut de la stadiul uneia dintre cele mai nenorocite și mai asuprite națiuni captive ale Blocului Sovietic la democrația cea mai de succes din Balcani. PIB-ul a crescut cu 150%. A atras peste 170 de miliarde de dolari în investiții străine. A atins una dintre cele mai rapide rate de creștere economică din
Conferinţa Wess Mitchell – România după Războiul din Ucraina: amenințări și oportunități [Corola-blog/BlogPost/93800_a_95092]
-
crepuscul dar mai ales cuvintele de piatră-ndelung șlefuită neschimbătoare peste milenii cum ți se potrivesc ca arme în palmă niciodată pe deplin îmblânzite : cu ele, timpul tu l-ai țintuit de ziduri, de pământ, de făptura omului lunecătoare Timpul, captiv rostirii tale într-o zi, poate, va evada însă cu mantia sfâșiată n Gradul zero un elf un înger un spiriduș neascultător de stăpân a dat kilometrajul la zero fără avertisment zeul a picurat anestezic în povestea pe care, neîntrebați
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]
-
primii săi ani, părea să înainteze pe drumul cel bun, dar unii, destul de puțini, cel ce vorbește acum printre aceștia, nu se îmbătau cu apa rece, nu-și făceau iluzii deșarte. Nu ne-am îndoit nici o clipă că Gardienii Societății Captive, chiar dacă în destule clipe aproape invizibili, aproape inofensivi, continuau să stea de veghe la porți. La prima vedere, peisajul cultural fusese radical schimbat, libertatea totală în spațiul avangardei oferită, cu abilitate, de Putere putea năuci pe cititorul neantrenat, reînviau experiențele
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
se cere interpretat în manieră clasică. Dacă începutul are un cert contur eminescian de tipul "Vîn- tu-n trestii lin foșnească", finalul trebuie trecut prin teoria lui T. Vianu privind modul în care apa (lac, izvor, mare) reușește să țină captivă lumina cerului ("capcană inversă"). Ultimul, dar nu cel din urmă dintre "aleși", este Macedonski. S-ar putea selecta din multitudinea de exemple cel puțin acela, cules în treacăt, din poezia Pădurea: "Nimica n-are ca pădurea mai multe farmece s-
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
de pe scheletul atât de schimbat al memoriei noastre comune. Acum aștept, dedublat, între limba maternă, zimțată ca un crenel negru gata de atac împotriva celor două silabe roșii de la marginea mării și gestul sintactic din privirea tatălui rigid și captiv. Nimic nu e mai departe de mine decât stâlpul de care stau lipit, dârdâind. Îmi ies aburi din mâini și din țeastă. Fac pași cu creierul. La rădăcina nervilor scriu: - Așteaptă-mă, tu, chiar departe, iubito cu păr arămiu... Poem
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
Horia Zilieru lacrimă umblând plângând stinge sfeșnicul înalt să văd îngânatul gând pe tărâmul celălalt zori captivi țes patrafir bir de plâns alean/avânt plumbul iernii să-nveșmânt și seismul să-l respir scările spre paraclis borne suie osii dor ornicul orbitelor petecitul paradis scrisă vamă roată iar cu fotonii criptei schimb vitreg riveranul nimb ține ceara spin
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
a demonilor. Desigur, nu puține dintre aserțiunile lui Virgil Ierunca sunt în măsură de a șoca spiritele, zguduind ierarhii prestabilite sau stabilite fără discernământ în virtutea unei inerții molcome. Așa se întâmplă cu pamfletele lui Virgil Ierunca (Suflete moarte și suflete captive, Un optimist: Răspuns lui George Călinescu, Tudor Arghezi: un gâdilici de Curte Veche, Schimbarea la față a lui Tudor Vianu, Mihai Beniuc la avangarda poliției, Geo Bogza sau despre conștiința decorativă etc.), pamflete în care verbul acid și metafora corozivă
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
ne scapă din amintire, acum. Dl Neagu Djuvara, astăzi întors „acasă" („repatriat"!) face bine amintind „compatrioților" noștri că pribegia (sau exilul) a fost o probă de foc a unui patriotism românesc ce mergea pînă la sacrificiu. Durerea românească din țara captivă și oprimată era împărtășită, și mai răscolitor, în exil. O suferință fără frontiere - și fără putință - acoperea, peste tot, pe Români. Se va înțelege, azi (dacă s-a înțeles vreodată) semnificația istorică a exilului politic din primii ani ai instaurării
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
a unor dureri haotice, si care urmărește gîfîind o rezolvare depărtata într-un acord perfect. Deodată, o rază luminoasă - o minune a electricității! - sparge tavanul scenii și se oprește deasupra interesantului grup a celor două genii. La atingerea luminii lanțurile captivului se sfarmă, demonul negru rămîne trăsnit, iar geniul alb se ridică triumfator: tutti la orchestră, acordul atît de mult așteptat izbucnește, si apoi, fără pauză, imnul secular de biruința al libertății! Excelsior! Ni se desfășura pe urma în cinci acte
Caragiale și baletul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14849_a_16174]
-
Dragoș Bucurenci Mi-a fost frică să mă apuc de Freedom, ultima carte al lui Jonathan Franzen, scriitorul care m-a ținut captiv mai multe zile și nopți acum niște ani cu Corrections, portretul nevrotic al unei familii americane despre care s-a spus pe bună dreptate că este noul român al secolului 21. Mi-am cumpărat ediția hardcover mai mult din respect
O carte grea care se citeşte uşor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82536_a_83861]
-
ale sale: kieveanca Evdochia (luată în căsătorie strict din motive de alianță politică), Maria de Mangop (adusă din Crimeea, dar fiind rudă cu împărații bizantini) și mai ales Maria Voichița (fiica lui Radu cel Frumos, inamicul voievodului moldovean; mai întâi captivă timp de patru ani, Maria Voichița l-a sedus pe maturul Ștefan încă înainte ca Maria de Mangop să se stingă). Ovidiu Pecican nu pierde din vedere nici celebrele adulteruri (cu Răreșoaia, de pildă) ale principelui sau relația acestuia cu
Ștefan cel Picant by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/10909_a_12234]
-
agresate de un intrus. Intriga declanșează o acțiune fără precedent, absolut posibilă, însă, în logica avatarurilor. Discursul narativ din prima parte a poemului se axează, așadar, pe evidențierea unui eveniment simbolic: anihilarea rapidă și necruțătoare a gnomului - ființă mediocră, subterană, captivă, dezvoltată haotic într-un univers compromis, dezorientată în „mâzga” existențială, fără acces la sublim, care forțează, în stupiditatea sa, granițele culturii. Există o incontestabilă disproporție între atacul umil și grandoarea ripostei. În mod obișnuit, o asemenea inserție jignitoare este ignorată
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
altă secvență, este de notat cum străfulgerarea se bifurcă, ajunge dintr-un generos mănunchi unde aflându-se, în direcțiile date de idiograma iubirii fără echivoc, deși destul de stranii în construcția oarecum labirintică, poate intenționat pentru o anume protecție...: „Sunt mai captivă în tăcerea ta/ decât aș fi dincolo de poarta aceea/ ce se închide spre noi./ Numai ochii ți-i mai văd/ prea sus, prea sus, prea plini de „atunci”,/ prea adevărați pentru ceea ce acum/ este doar o urmă a ființei mele
DANIEL MARIAN DESPRE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380661_a_381990]