42 matches
-
imperiali, rezidenți în Moldova; de asemenea, în 1806, internunțiul Herbert Rathkeal a încheiat direct cu Țara Românească o Convenție de frontieră pentru reglementarea raporturilor de bună vecinătate, ca între țări independente, egale în drepturi. Kanunname-le din 17921793 fixau și atribuțiile capuchehaielor Moldovei și Țării Românești la Poartă, subliniindu-se că aceștia “să nu mai fie obligați să-și aducă la kalem hârtiile și senedurile lor de socoteli, ci să le predea, spre a fi socotite, la locul cuvenit prin mijlocirea celui
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
la kalem hârtiile și senedurile lor de socoteli, ci să le predea, spre a fi socotite, la locul cuvenit prin mijlocirea celui care va fi desemnat, iar acesta, la rândul său, aranjându-le după cum e nevoie, să fie obligat să predea capuchehaielor lor rezumatul pregătit al socotelilor” (art. 14) și, mai ales, că, “Oricare ar fi havalelele privitoare la voievozii Țării Românești și ai Moldovei, firmanele trebuincioase să fie predate capuchehaielor de aici și să nu mai fie trimise prin comisari aparte
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
rândul său, aranjându-le după cum e nevoie, să fie obligat să predea capuchehaielor lor rezumatul pregătit al socotelilor” (art. 14) și, mai ales, că, “Oricare ar fi havalelele privitoare la voievozii Țării Românești și ai Moldovei, firmanele trebuincioase să fie predate capuchehaielor de aici și să nu mai fie trimise prin comisari aparte, iar capuchehaiele lor să răspundă de îndeplinirea acelei chestiuni” (art. 15). Prin poziția și statutul lor, țările române prezentau o importanță particulară pentru diplomația otomană, care rămăsese încremenită în
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
rezumatul pregătit al socotelilor” (art. 14) și, mai ales, că, “Oricare ar fi havalelele privitoare la voievozii Țării Românești și ai Moldovei, firmanele trebuincioase să fie predate capuchehaielor de aici și să nu mai fie trimise prin comisari aparte, iar capuchehaiele lor să răspundă de îndeplinirea acelei chestiuni” (art. 15). Prin poziția și statutul lor, țările române prezentau o importanță particulară pentru diplomația otomană, care rămăsese încremenită în medievalitate și sub aspectul instituțiilor, și sub acela al mijloacelor de acțiune. Lipsa
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
ca o revenire la vechea stare de lucruri. Principalele revendicări vizau recunoașterea autonomiei interne, a neutralității și chiar a independentei, inviolabilitatea și integritatea teritorială dreptul de a reînființa „oastea țării”, dreptul la vamă și eliminarea monopolului economic otoman, imunități pentru „capuchehaiele” de la Constantinopol, în conformitate cu „dreptul ginților”, stabilirea liniei de demarcație dintre teritoriul otoman și cel românesc pe thalwegul Dunării, retrocedarea raialelor și a cetăților de pe malul stâng al Dunării etc. Pornind de la o aspirație generală, modalitatea concretă de înlăturare a dominației
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
dări, regulile care trebuiau respectate în comerțul dintre negustorii turci și producătorii români, dreptul puterii locale de a judeca litigiile dintre supușii proprii și cei otomani. Ca semn exterior al poziției pe care o aveau Principatele în raporturile cu Poarta, capuchehaiele lor căpătau, în 1775, dreptul de a merge călare prin Constantinopol, drept de care până atunci beneficiaseră doar ambasadorii statelor cu care Imperiul avea relații diplomatice. în ansamblu, relațiile Porții cu Țara Românească și Moldova erau caracterizate de faptul că
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
țara să mai fie consultată (1710-1821). Aleși dintre locuitorii greci sau grecizați ai Fanarului, în conformitate cu pactul turco-fanariot, putând fi ușor supravegheați înainte și după efemerele lor domnii, aceștia devin simpli funcționari ai Porții, cu care păstrează legătura nu doar prin capuchehaiele lor, aleși în această perioadă tot dintre greci, cât și prin funcționarii turci trimiși în capitalele celor două țări, care aveau și misiunea de supraveghere a domnilor. Dependența accentuată a domnilor și mai ales lupta pentru obținerea sau păstrarea scaunului
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
cu termeni complet neadaptați specificului limbii române. Conceptul de "conducător" și funcțiile de conducere ale statului își găseau expresia în turcismele sau în formele mixte etimologic: "sultan", "chehaia", "tefterdar", "reis-effendi" etc, în termeni prin care sunt denumiți slujitorii împaratului: "vizir", "capuchehaiele", "mehtupci-effendi" (primul logofat al vizirului), "cîzlar-agasi" (mai marele eunucilor), "hase-agasi" (sol), "madenkalfasi" (mai mare peste mine), "ischimne- agasi" (însoțitorul Domnului), "capugi-bașa" (cf. I. Druța, 2013). Pe lângă terminologia domeniului management, împrumuturi străine existau la Dimitrie Cantemir și în vocabularul empiric al
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
și gardul din piatră acoperit cu olane ce înconjoară biserica. Aceste moaște s-au dăruit, în 1748, de către Patriarhul Alexandriei Matei Psaltul, lui Andrei Ruset, vel logofăt. Matei Psaltul fusese stareț la Mănăstirea Zlătari din Bucuresti, iar Andrei Ruset era capuchehaie a Moldovei la Constantinopol în vremea lui Constantin Mavrocordat. Andrei Ruset l-a ajutat pe Matei să dobândească scaunul patriarhal, iar acesta, în semn de recunoștință,i-a dăruit aceste Sfinte Moaște. Într-o însemnare autografă în inventarul Bisericii Adormirea
Feredeni, Iași () [Corola-website/Science/301277_a_302606]
-
posibil de origine aromână, lângă Vaslui. A studiat la Marea Școală a Patriarhiei din Constantinopol și, după ce se întoarce la Iași, este numit "grămătic" , adică secretar al domnului Moldovei Gheorghe Ștefan. Între anii 1660 și 1664 a fost reprezentantul țării ("capuchehaie") în Imperiul Otoman și apoi trimis ca sol la Berlin și Stockholm și chiar pe lângă Ludovic XIV.Milescu vorbea limba română, limba latină, limba greacă și limba rusă.Totodată, cunoștea limbile turcă, franceză, italiană. Banca Națională a României a pus în circulație, în
Nicolae Milescu () [Corola-website/Science/307379_a_308708]
-
serdarii veneau din sudul Dunării, fiind în genere greci, evrei spanioli (sefarzi) etc., ca de exemplu Emanuel Giani Ruset, între altele serdar de Chișinău, Basarabia în 1755 și vel serdar în 1756. El a fost de asemenea caimacam de Craiova, capuchehaie, spătar, vel postelnic, dar și domnitor, atât în Țara Românească (oficial între mai 1770 - octombrie 1771, deși a continut să elibereze acte ca domnitor până în 1774), cât și în Moldova (11 mai 1788 - octombrie 1788). A trecut prin politicile vremii
Serdar (dregător) () [Corola-website/Science/304899_a_306228]
-
Tot atunci a construit o biserică cu hramul "Sf. Nicolae", probabil în locul alteia mai vechi. Fiica lui Costache Conachi, Cocuța, s-a căsătorit la Țigănești, la 2 iunie 1846, cu grecul Nicolae Vogoride (fiul lui Ștefan Vogoride, fost caimacam și capuchehaie a Moldovei la Constantinopol), viitor caimacam al Moldovei (1857-1858). La nuntă a asistat și principele Mihail Sturdza, a cărei soție (Smaranda Sturdza) era sora lui Nicolae Vogoride. Marele logofăt Costache Conachi a murit la 4 februarie 1849, fiind înmormântat lângă
Biserica Sfântul Nicolae din Țigănești () [Corola-website/Science/324003_a_325332]
-
Dimitrie era fiul domnului moldovean Constantin Cantemir. La moartea tatălui său în 1693, a fost proclamat domn după modelul lui Constantin Brâncoveanu, însă Poarta nu l-a confirmat în domnie. Și-a petrecut următorii ani la Constantinopol, unde a fost capuchehaie, și a însoțit armata otomană în expediția eșuată din Ungaria, fiind martor al înfrângerii otomanilor în Bătălia de la Zenta, unde s-a convins de decadența Imperiului Otoman. În 1710 a fost numit la tronul Moldovei, având misiunea de a-l
Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/297283_a_298612]
-
literaturii clasice, elină și latină. Cu prilejul unui război turco-Austriac, soldat cu bătălia de la Zenta (10 septembrie 1697), a traversat Banatul. Antioh, fratele mai mare, și-a însușit întreaga moștenire, lăsându-l într-o situație precară. Din 1695 a fost capuchehaie, adică reprezentant la Constantinopol al fratelui său "Antioh", acesta fiind ales domn. S-a căsătorit în 1699 cu fiica lui Șerban Cantacuzino, Casandra, care i-a dăruit pe Matei, Constantin, Șerban, Maria și Antioh (viitorul poet, scriitor și diplomat rus
Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/297283_a_298612]
-
Cehan, mai precis de logofătul Nicolae Racoviță Cehan și de paharnicul Ioan, fiul său. În jurul anului 1690, satul Solești a ajuns în stăpânirea marelui vistiernic Iordache Ruset (cca. 1645-cca. 1720), marele vornic al Țării de Jos, fiul lui Constantin Cuparul, capuchehaie la Constantinopol în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653) și frate al domnitorului Antonie Ruset, prin căsătoria sa cu Safta Racoviță, fata logofătului Nicolae Racoviță, precum și prin danii și cumpărări proprii și ale urmașilor lui. Iordache Ruset a ajuns să fie
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
a fost un boier din Țara Românească, care a deținut mari dregătorii și a fost capuchehaie la Poarta otomană. Era văr primar cu Constantin Brâncoveanu, mamele lor fiind surori. Știrbei a deținut dregătoriile de mare sluger, mare comis, mare clucer și mare ban în timpul domniei acestuia. Constantin era fiul marelui comite Radu Știrbei din Izvor și
Constantin Știrbei () [Corola-website/Science/334950_a_336279]
-
Cantacuzino și a vel agăi (comandant de infanterie și miliție) Ianache Văcărescu. În această dregătorie era și 1703, când după a fost îmbrăcat de domn în conteș cu samur, după periculoasa chemare la Adrianopole. Din acel an, Văcărescu a fost capuchehaie a lui Brâncoveanu la Constantinopole pentru mai mulți ani, și a întreprins mai multe călătorii la Constantinopole în numele domnului, ca de exemplu în 1706 și 1707, când a fost trimis pe lângă otomani pentru a obține scăderea tributului. A fost de
Ianache Văcărescu () [Corola-website/Science/334555_a_335884]