74 matches
-
milog, pentru a cerși vreo farfurie de ciorbă la poarta vreunui convent. Nu reușea totdeauna să se mimeze sub hainele uzate ale săracilor. Se spunea, și era adevărat că, îmbrăcat ca un cerșetor, ar fi mers să cerșească la părinții capucini din strada Barana. Călugărițele, foarte bune și pioase, se întristau auzind acele pălăvrăgeli și i-au spus-o și lui. Câteodată, era surprins dormind prin fânăriile fermelor sale. E lesne de înțeles cum aceste ciudățenii făceau rotocolul prin lume: «Ce
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
putea să scape atenției lui don Calabria. Nu sunt multe scrisorile pe care don Calabria i le-a trimis părintelui Leopold Mandić. Foarte scurte, aproape telegrafice. Au fost scrise între 25 octombrie 1916 - 27 iunie 1942, în ajunul morții franciscanului capucin. Scopul acestor scrisori era acela de a liniști și încuraja capucinul, în anumite momente aproape de descurajare, pentru amânarea continuă a plecării sale către acele teritorii ecumenice mai interesante decât acelea în care era constrâns să trăiască. În 1916, don Calabria
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
se adreseze rugăciuni scumpului Isus, pentru ca, dacă Lui îi va plăcea, să vă asculte: să aveți credință, multă credință». Invitația la «a avea credință» va deveni nota dominantă a tuturor celorlalte scrisori. În ele se intuia preocuparea și tensiunea părintelui capucin, care îi mărturisise lui don Calabria secretul său, idealurile sale ecumenice. «Dacă Lui îi va plăcea o să vă asculte», îl mângâia don Calabria. La 13 februarie 1917 scria: «Așa cum va mai spus, în mediocritatea mea, vă amintesc mereu și vă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
speranță de a se reîntoarce într-o zi, de la egal la egal, printre concetățenii săi slavi. Și astfel părintele Leopold a acceptat să sufere pentru doi ani închiderea într-un câmp de internare (concentrare) pentru străini. La sfârșitul războiului, preotul capucin a putut să se reîntoarcă la Padova. Don Calabria s-a bucurat: «Mereu uniți în Domnul. Eu v-am amintit totdeauna și vă amintesc. Să ne împărtășească Domnul totdeauna și în toate voința Sa». Scrisorile părintelui Leopold adresate lui don
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
greutate, iar uneori îmi înfundă până și tubul esofagian. Această incomoditate a mea e foarte gravă. Acum alerg la dumneavoastră cu toată credința și vă cer binecuvântarea». Don Calabria i-a răspuns părintelui Leopold, la câteva săptămâni după moartea sfântului capucin: «M-am rugat și mă rog ca Învățătorul divin, dacă Lui îi va plăcea, să vă dea acea sănătate necesară pentru a continua să faceți bine sufletelor, care au costat Sângele dumnezeiesc. Pentru acest scop voi celebra sfânta Liturghie». Preocuparea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
el și-a mărit punerea în joc, promițând că va vărsa toată suma acelei afaceri. Dintr-o dată lucrurile s-au întors spre bine iar el și-a menținut promisiunea, consemnând 12.000 de lire». Minunea fratelui Martino «Un frate sfânt capucin, cu sacul pe umeri, rătăcea prin Verona cerșind pomană pentru convent. Era o figură simpatică, sociabilă și caritabilă. Acest frate căutător, cu permisiunea superiorului său, strângea pâine și pentru Casa Copiilor Buni. Încărcat cu sacul său, se cățăra la deal
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de cianură prin pori microscopici, numite glande odorifere. Orificiile acestor glande se află lateral, pe fiecare segment. Unele dintre aceste substanțe au proprietăți caustice și poate dozolva cuticula furnicilor prădători și a altor insecte. Unele animale, cum ar fi maimuțele capucin din genul "Cebus", au fost observate că irită intenționat diplopodele cu scopul emana substanțe chimice pe ei înșiși, pentru a scăpa de ă țânțari. O specie, "Polyxenus fasciculatus" folosesc exfolierea părului pentru a împiedica furnicile. În ceea ce privește oamenii, cantitatea substanțelor toxice
Diplopode () [Corola-website/Science/302232_a_303561]
-
face ordine în dioceza dezorganizata în timpul războiului hughenot. El este primul episcop din Franța care aplică în practică hotărârile luate de Concilul din Trient. În această perioadă de timp, Richelieu se împrietenește cu François Le Clerc du Tremblay, un călugăr capucin, care mai tarziu devine unul din oamenii săi de încredere. Încă din tinerețe, Richelieu dovedește interes pentru arena politică și presupunându-se că ar fi luat parte la întrunirea de la Loudon, unde se duceau tratative cu privire la o revoltă a nobililor
Cardinalul Richelieu () [Corola-website/Science/302931_a_304260]
-
este, începând cu anul 1633, principalul loc de înmormântare al dinastiei de Habsburg (împărați ai Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană, ulterior împărați ai Austriei) și ai descendenților lor. Cripta se află în centrul Vienei, sub biserica și mănăstirea călugărilor capucini, în piața "Neuer Markt" din apropierea palatului Hofburg. Este compusă din 10 camere tombale, interconectate prin tuneluri, construite în funcție de necesități. In criptă au fost înhumate trupurile a 142 de persoane, precum și urnele cu cenușă a altor 4 persoane, deci un total
Cripta Capucinilor din Viena () [Corola-website/Science/303665_a_304994]
-
făcut o remodelare a porțiunii de acces, ruta actuală a vizitatorilor ducând pe la toate sarcofagele în ordine cronologică. Tot atunci s-a introdus aer condiționat pentru controlul umidității. De la început, până în zilele noastre, a fost ingrijită și administrată de călugării capucini. "Cripta Capucinilor" este una dintre marile atracții turistice ale Vienei. Unul din romanele scriitorului Joseph Roth, care are ca fundal sfârșitul Imperiului Austro-Ungar, se intitulează "Die Kapuzinegruft", "Cripta Capucinilor" (vezi ).
Cripta Capucinilor din Viena () [Corola-website/Science/303665_a_304994]
-
păstrează la Assisi în Sacro Convento, are toate cele trei culori ale franciscanilor: gri, maro și negru; ce-i drept în cantități diferite, printre peticele care o compun). Respectă in mai de-aproape viața și stilul sfântului Francisc. Ordinul Fraților Capucini (sigla: OFMCap), cunoscuți cu numele de „capucini” cu excepția spațiului germano-austro-ungar, unde sunt mai sunt numiți și „braune Franziskaner”, deoarece au culoarea hainei maro. Se disting prin stilul de viață comunitară, precum și prin portul de sandale și barbă. Intensă este angajarea
Ordinele franciscane () [Corola-website/Science/303761_a_305090]
-
cu Herrera el Mozo. În această perioadă de maximă activitate a primit însărcinări importante în orașul său natal: pala pentru mănăstirea Sfântului Augustin, tablourile pentru biserica Santa Maria la Blanca, pala cea mare și capelele laterale ale bisericii mănăstirii franciscanilor capucini, pe care le-a terminat în 1665. Frescele Bisericii Capucinilor din sevilia au fost salvate de la distrugere în perioada invaziei franceze din timpul Războiului spaniol de Independență iar mai apoi au fost restaurate de pictorul sevilian Joaquín Bejarano; drept mulțumire
Bartolomé Esteban Murillo () [Corola-website/Science/311041_a_312370]
-
a primit însărcinări importante în orașul său natal: pala pentru mănăstirea Sfântului Augustin, tablourile pentru biserica Santa Maria la Blanca, pala cea mare și capelele laterale ale bisericii mănăstirii franciscanilor capucini, pe care le-a terminat în 1665. Frescele Bisericii Capucinilor din sevilia au fost salvate de la distrugere în perioada invaziei franceze din timpul Războiului spaniol de Independență iar mai apoi au fost restaurate de pictorul sevilian Joaquín Bejarano; drept mulțumire, călugării capucini i-au dăruit pânza centrală a palei principale
Bartolomé Esteban Murillo () [Corola-website/Science/311041_a_312370]
-
care le-a terminat în 1665. Frescele Bisericii Capucinilor din sevilia au fost salvate de la distrugere în perioada invaziei franceze din timpul Războiului spaniol de Independență iar mai apoi au fost restaurate de pictorul sevilian Joaquín Bejarano; drept mulțumire, călugării capucini i-au dăruit pânza centrală a palei principale, "Extazul de la Porțiuncula a Sfântului Francisc de Assisi", în prezent conservată la Wallraf-Richartz-Museum din Köln. Murillo este cunoscut și pentru tablourile sale reprezentând fetițe și copii: de la candoarea "Fetițelor cu flori" la
Bartolomé Esteban Murillo () [Corola-website/Science/311041_a_312370]
-
general și unde a respins mesajele private a lui Pym și Hampden, care îi cereau să folosească influența ei asupra regelui, pentru a semna un tratat de pace. Între timp, Parlamentul a votat distrugerea capelei sale private și arestarea călugărilor capucini care o îngrijeau. În martie Henry Marten și John Clotworthy cu trupele lor, au intrat în capelă, au distrus altarul de Rubens și numeroase statui și au dat foc picturilor religioase, cărților și veșmintelor. Călătorind spre sud, în timpul verii s-
Henrietta Maria a Franței () [Corola-website/Science/310284_a_311613]
-
motor cu aburi). Muzeul este patronat de clubul plutașilor și matrozilor din comună. Cetatea Liebenstein și Cetatea Sterrenberg se află situate pe dealul de deasupra comunei. în apropiere una de alta, fiind numite de localnici „cei doi frați dușmani”. Mănăstirea Capucină și Biserica Pelerinilor, este vizitată anual de cca. 200 000 de enoriași (pelerini). Biserica Maicii Domnului este amintită în documente istorice pentru prima oară în anul 1224. Există numeroase căi de drumeție dintre care cel mai important de amintit este
Kamp-Bornhofen () [Corola-website/Science/309243_a_310572]
-
urmare a dorinței credincioșilor români, în special al celor din Moldova, moaștele Fericitului Ieremia Valahul (beatificat de Papă la 30 octombrie 1983) au fost aduse de la Napoli și depuse la data de 31 mai 2008, în cripta bisericii Fraților Minori Capucini din Onești, care a fost declarată sanctuar diecezan. Episcopul Petru s-a îngrijit și de soarta credincioșilor români din Dieceză aflați peste hotare. Astfel, PS Petru Gherghel a efectuat vizite misionare în Italia (10-13 martie 2006) și Spania (30 septembrie-2
Petru Gherghel () [Corola-website/Science/306008_a_307337]
-
doctor fără orgoliu; cenzor fără neplăceri"". O premieră marchează relațiile inter-religioase, care vor reapărea abia în secolul al XX-lea: Benedict al XIV-lea i-a scris o scrisoare celui de-al 7-lea Dalai Lama, Kelzang Gyatso, prin intermediul părintelui capucin italian "Orazio Della Penna". A scris numeroase lucrări de drept canonic și a dezvoltat studierea științelor la Roma. La începutul pontificatului său, nu s-a arătat opus Luminilor și a întreținut relații cu Frederic al II-lea al Prusiei, prin intermediul
Papa Benedict al XIV-lea () [Corola-website/Science/305444_a_306773]
-
(n. 7 iunie 1556 - d. 26 februarie 1625) s-a născut în Târgu Trotuș, Bacău "(Tatzo," după arhivele de la Vatican) în familia lui Margareta Borbat și Stoica Costiște. Este un călugăr capucin și primul fericit român propus pentru sanctificare la 30 octombrie 1983, de către Papa Ioan Paul al II-lea. Despre viața lui petrecută în Valahia Minor (Moldova de astăzi) nu se cunosc multe amănunte poate și datorită faptului ca era un
Ieremia Valahul () [Corola-website/Science/314808_a_316137]
-
oraș-târg la acea vreme) fără voia părinților "„pentru a-și afla mîntuirea”" și din aproape în aproape, destinul îl va duce în Italia, la Napoli. La 8 mai 1579 intră în mănăstirea Efrem cel vechi din Napoli în ordinul călugărilor capucini unde va începe slujirea plină de dăruire a acelui" „Domn mare”" . Pînă la sfîrșitul vieții se va dedica lui Dumnezeu, săracilor și bolnavilor, distingîndu-se printr-o caritate care va constitui trăsătura de bază a vieții sale slujind în spitale și
Ieremia Valahul () [Corola-website/Science/314808_a_316137]
-
cu subspecii nordice și vestice, și "pudú", o căprioară pitică. Tapirul subtropical, înrudit cu calul, se întâlnește în zona nordică (subtropicală). Cel mai mare carnivor din Argentina este puma, care trăiește doar în pădurile subtropicale. Alte mamifere notabile sunt maimuța capucin, maimuța urlătoare și capibara de râu. Pe plajele nisipoase și pe insulele stâncoase, de-a lungul coastei patagoneze, își duc existența leii-de-mare sudici, elefanții-de-mare sudici și focile cu blană. În apele de lângă Peninsula Valdéz se întâlnesc orci, balene cu cocoașă
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
vizitatorii pot vedea o abundență de viețuitoare sălbatice, numit Parcul National Corcovado. Parcul National Tortuguero (numele "Tortuguero" se poate traduce că vânătorul de țestoase, sau se poate interpreta că "plin de țestoase") este căminul maimuței paianjen, howler și a maimuței Capucin cu gatul alb , a unui leneș cu trei degete, 320 specii de păsări (incluzand specii de papagali), varietăți de reptile. Totuși, lucru care îl face cel mai cunoscut este faptul ca parcul este cel mai important loc unde cuibăresc anual
Costa Rica () [Corola-website/Science/298092_a_299421]
-
delegație română plecată la Palermo pentru a descoperi locul în care se spunea ca ar fi înmormântat Bălcescu. Totul pornise de la mărturia unui marinar, care credea ca trupul românului mort în exil se afla în galeria de mumii a călugărilor capucini. Riscuția a analizat 2.000 de schelete, dar nici unul nu se potrivea trăsăturilor lui Nicolae Bălcescu. Într-un final, au aflat că românul fusese înmormântat într-un osuar de onoare al capucinilor, loc sigilat în urma unei epidemii de holeră. Trupul
Nicolae Bălcescu () [Corola-website/Science/297435_a_298764]
-
reafirmat fidelitatea sa față de soțul său și i-a cerut lui Henric al IV-lea, să-i promită că soțul său va fi înmormântat la basilica Saint-Denis. În septembrie 1603 o bulă papală a ordonat construirea unei mănăstiri de călugări capucini la Paris, pentru înmormântarea reginei albe care a avut loc în 20 martie 1608. Resturile sale se odihnesc la basilica Saint-Denis. Pusă în umbră de alte femei la curte, contemporanii i-au lăudat calitățile și au fost de acord că
Louise de Lorena () [Corola-website/Science/315487_a_316816]
-
fiind, credea că toți oamenii pot să facă asta. Ca adolescent Francesco mărturisește experiență și a . În 1897, după ce termină cei trei ani de școală primară, Francesco este atras de viață de călugăr după ce întâlnește și asculta un tanar călugăr capucin ce venise în acele locuri pentru a strânge donații. Cand formulează această dorință părinților, aceștia fac o călătorie la , o comunitate la 21 km nord de Pietrelcina, pentru a afla dacă fiul lor poate fi primit într-o comunitate monastica
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]