118 matches
-
morții. În general, scrierii nu îi lipsește suflul evocator, S. K. are un simț artistic sui-generis, reușind uneori să realizeze o anume poezie a lucrurilor, care reverberează dincolo de marginile și înțelesurile lor firești, știe să valorizeze un limbaj colorat, viu, caracterizant pentru mediu și personaje. Cu o scriitură mai sigură, mai eliberată de verbiajul liricoid, culegerea Ginta latină (1936) conține câteva zeci de „momente”, schițe, mici povestiri cu personaje rurale sau de suburbie, pe care autorul le privește cu umor, ironie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289502_a_290831]
-
nas, bărbie, urechi și fața, în general, rotunjite, fără linii colțuroase sau sistem muscular bine dezvoltat, este un tip morfologic care, din punct de vedere psihic, este spontan, sociabil, firesc, natural, neproblematizant, vesel sau trist, prietenos, petrecăreț, superficial. Lista calificativelor caracterizante nu e sistematic organizată sub aspect științific psihologic și nu e nici argumentată, ci sesizată intuitiv. Ipoteza și doctrina lui Kretschmer merg mai departe. Acest tip bio-psihologic poate avea variante anormale caracterial, cu manifestări depresive și hipomane. În plus, e
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de portrete cazuistice pregnante, care se cumulează inductiv într-o „galerie de portrete”, se grupează în „zone de acumulare”, în conformitate cu „un aer de familie”. Psihologia diferențială a trăsăturilor din secolul XX combină aceste variante, luând ca punct de plecare lexicul caracterizant și o ierarhie a modurilor de manifestare ale persoanei, a trăsăturilor sale, dar și tipologia categorială a tulburărilor de personalitate. 1.9. Perspectiva conceptului de „persoană” Din suita de concepte care circumscriu individualul realității umane - individ, subiect, subiectivitate, eu, conștiință
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
anormale (teoria cognitivă a lui Beck-Perrisă (Perris, 1988Ă. În acest caz, însă experiențele educative sunt interpretate într-un sens mai larg decât influențele parentale din psihanaliza inițială. Oricum, stima de sine, tendința către grandiozitate, suspiciune, autodepreciere, ca elemente structurale și caracterizante pentru persoană, pot avea origine în experiențele relaționale ale primei copilării. Psihanaliza, în viziune structurală, a alcătuirii eului, a relațiilor obiectuale, teoria atașamentului și a experiențelor educative precoce se corelează în prezent cu psihologia relațiilor interpersonale a lui Sullivan. 2
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
cu psihiatria clinică. Utilitatea abordării dimensionale rezultă mai ales din varietatea trăsăturilor de nivel bazal, care sunt puse în joc de diverse sisteme. Acestea oferă o descriere multifațetată și complexă a persoanei în cauză, scoțând-o de sub o simplă etichetă caracterizantă. Din acest punct de vedere, diverse sisteme de evaluare dimensională au, de obicei, un limbaj diferit. Modelele dimensionale au avantajul de a prezenta, la fiecare persoană în parte și trăsăturile adaptative, și cele dezadaptative. Faptul are importanță pentru proiectarea tratamentului
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și temeritate, generozitatea între risipă și avariție, faptul de a fi prietenos, între a fi certăreț și lingușitor. Alte virtuți semnalate erau: pudoarea, modestia, blândețea, mărinimia, cumpătarea, faptul de a fi drept, grandoarea sufletească, frânarea de sine și altele. Valoarea caracterizantă a virtuților a fost mai puțin reținută decât cea a temperamentelor, atunci când a început să se instituie psihologia științifică, din mai multe motive. Unul este relativa lor variație în timp. De exemplu, epoca eroică evaluează pozitiv curajul și forța ce
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
cu tulburări de personalitate. Aceasta deoarece cuvintele sunt depozitarul unor observații milenare, așa cum au gândit și cei care, în secolul XX, au pornit pe urmele identificării trăsăturilor psihice cele mai generale ale persoanei, ale caracteriologiei diferențiale, căutând în dicționare cuvinte caracterizante, și care, urmărindu-i pe ALLPORT și CATTEL, au ajuns la cei 5 mari superfactori. Cuvintele fac parte din istorie, la fel ca orașele, catedralele, palatele, epopeile, tragediile și romanele. De-a lungul istoriei, ele creează țesătura, pânza de fond
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
individualitate sau le apropie și le întrunește într-o unitate taxonomica. Ca atare, spre deosebire de alte lucrări despre limbile vorbite de pămînteni, de data aceasta ni se prezintă o adevarată investigație științifică în legătură cu modalitățile de clasificare a limbilor și cu trăsăturile caracterizante ce stau la baza unor astfel de operații, încît grupările și relațiile posibile dintre limbi devin reflexe ale unor autentice întemeieri pentru hartă antropologica a lumii. Din aceste motive, lucrarea lui Dorel Fînaru nu reprezintă formă cunoscută a tratatelor sistematizatoare
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
compuneri cu canava epică, de speță baladescă. Mai toate sunt de inspirație dirijată, exprimând ideologia comunistă, precum Balada tovarășului căzut împărțind „Scânteia” în ilegalitate (1949). Chiar și în această zonă a versificărilor conjuncturale meșteșugul e bine stăpânit, ritmurile cantabile fiind caracterizante. De aici, și reușitele lui T. ca autor de versuri pentru copii și ca traducător. A dat versiuni notabile din poeți ruși (A. S. Pușkin, A. A. Blok) și bulgari (Hristo Botev, N. I. Vapțarov, Elisaveta Bagreana, Pencio Slaveikov și numeroși clasici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
se situează printre spiritele mai puțin neliniștite ale timpului ancorat în echilibrul său interior. Aspiră să cuprindă în poem adevărurile generale ale inteligenței, spirit de generalizare aplicat până și în sferele sentimentului, fără a cădea în primejdia locului comun, amprenta caracterizantă rămânând delicatețea. Apreciat de Thibaudet ca singurul creator original al Parnasului, după Leconte de Lisle, mai ales în sonetele grecești și italiene renascentiste, Heredia aduce înalte grupe de sonete, savant construite, cu detalii și termeni ce situează scenele în antichitatea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
în formele sale originale. Cu Heredia, Parnasul atinge idealul său de perfecțiune, într-o expresie artistică în care coloritul strălucitor, decorul configurat tridimensional, accesoriul pitoresc constituie rațiunea de a fi a poemului. Plasticitatea portretului, vigoarea conturului, tehnica sugerării nuanțate sunt caracterizante pentru arta sonetistului. Cercetarea procesului pătrunderii, receptării și asimilării parnasianismului în mediul românesc impune fenomenul sub un îndoit aspect:ca moment expresiv în istoria culturii noastre din ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
această distincție, fiind precisă, analizele lingvistice au în vedere numai aspectul literar, în vreme ce, în spațiul românesc, prin stilul beletristic, mai ales, o asemenea distincție nu este întotdeauna relevantă. Ca atare, elementul popular și modul în care este actualizat pot deveni caracterizante pentru anumite genuri de discurs sau pentru discursul individual. Au fost adăugate apoi articole care tratează chestiuni curente ale lingvisticii românești, precum cea despre stilurile limbii, care completează criteriile de caracterizare discursivă, pe lîngă cele de tipuri și genuri ale
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pulsiune comunicativă. DUBOIS 1973; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. RN BILINGVISM. În mod obișnuit, bilingvismul este considerat ca reprezentînd utilizarea alternativă a două limbi sau a două sisteme lingvistice diferite (precum dialecte sau varietăți ale unui idiom). Această situație, aparent caracterizantă numai pentru anumiți vorbitori sau pentru anumite medii, este în realitate foarte extinsă și vizează deopotrivă pe realizatorul discursului și discursul însuși. Astfel, de exemplu, în versurile eminesciene "Cu murmurele lor blînde, un izvor de horum-harum, Cîștigînd cu clipoceală nervum
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
că există cel puțin un număr minim de astfel de elemente care nu apar decît în acest discurs sau care ar avea sensuri specializate numai pentru el. Prin urmare, ficțiunea nu este o problemă lingvistică, deoarece nu are mijloace lingvistice caracterizante, diferite de limba obișnuită și, în plus, poate recurge și la mijloace de reprezentare diferite de cele ale limbii naturale, precum pictura, sculptura sau cinematografia. Din punct de vedere logic, discursul ficțiunii are o denotație nulă, fiindcă, deși este un
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
elemente focalizate diferit, încît ele au de fapt focalizare variabilă. De altfel, alte trei tipuri de focalizări, stabilite de G. Genette, determină în primul rînd tehnici narative și numai prin acestea pot stabili clase de povestiri în care ele devin caracterizante. Termenul focalizare este utilizabil în a n a l i z a d i s c u r s u l u i și cu semnificația din lingvistică, domeniu în care vizează întrebuințarea unor mecanisme gramaticale (de obicei sintactice) sau
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ei. Din perspectiva a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, funcțiile limbii pot deveni indici de caracterizare pentru tipurile de discurs (și de texte), încît funcția referențială devine caracterizantă pentru discursul științific, iar funcția poetică pentru cel beletristic. Trebuie observat însă că ansamblele discursive, textele, nu sînt construite prin actualizarea unei singure funcții a limbii, dar ilustrează întotdeauna manifestarea dominantă a unei funcții. Pe de altă parte, atestarea exercitării
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
contingență). Asemenea nuanțe au fost preluate de semiotică și completate cu cele epistemice (certitudine, incertitudine, improbabilitate, probabilitate) și cu cele deontice (prescripție, caracter facultativ, interdicție, permisiune). Asemenea perspective asupra modalității au fost transferate deseori analizei discursului și considerate ca fiind caracterizante pentru enunțurile ce intră în structura discursului. Există însă și opinii care privesc modalitatea numai în legătură cu discursul, între care cea care vizează implicarea vorbitorului în enunț, prin atitudinea față de conținutul celor prezentate. Potrivit lui P. Charaudeau, în teoria enunțării, modalitatea redă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
z a d i s c u r s u l u i, simbolul poate releva mai multe fenomene identificabile la nivelul enunțului: trecerea de la limbaj la metalimbaj, substituirea de nume, construcții determinative insolite etc. Tipul fenomenelor simbolice atestate este caracterizant pentru tipul de discurs analizat, întrucît există o repartizare a tipurilor simbolice pentru tipurile discursive. V. iconicitate, motivare, reprezentare, semn. SAUSSURE 1916; DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; VARO
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
că autorul unui enunț presupune, mai mult sau mai puțin conștient, existența - pe lîngă destinatarul mesajului - și a unui supradestinatar, conceput ca o terță instanță discursivă, superioară (asociată unui plan metafizic, temporal îndepărtat), concretizată - în funcție de epoca istorică, de valorile ideologice caracterizante etc. - în Dumnezeu, voce a poporului, judecată a istoriei, știință etc. Din această perspectivă, supradestinatarul este reperat în cadrul discursului interior, în condițiile în care, în fața unei decizii, locutorul se angajează într-un act comunicativ (și) cu o instanță plasată deasupra
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
special (prin relația cu originalul) și, de cele mai multe ori, trăsături specifice. Din acest motiv, traducerea trebuie evaluată din perspectiva unei taxinomii discursive în care să se poată evidenția acest statut și asemenea trăsături și să se stabilească în ce măsură ele sînt caracterizante sau comune cu alte tipuri discursive. Există, desigur, numeroase categorii de discurs, distinctibile din perspectiva clasificărilor (destul de numeroase) ce pot fi realizate avînd la bază anumite criterii sau combinații de criterii, dar, cu toate acestea, nu se are în vedere
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în 1914 la revista „Viața studențească”. Colaborează la „Grai și suflet”, „Langue et littérature”, „Vieața nouă”, „Dacia” ș.a. În demersul științific al lui P., reprezentant de seamă al școlii lui Ovid Densusianu, se îmbină cercetarea etnolingvistică și cea etnofolclorică, trăsătură caracterizantă ce se vădește în mai toate contribuțiile sale și îndeosebi în Cercetări în Munții Apuseni și Graiul și folclorul Maramureșului, ambele apărute în 1925. Dacă rezultatele celei dintâi lucrări nu sunt pe deplin concludente, autorul susținând că în spațiul examinat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
Paginilor de critică literară. 1 Pagini de critică literară, vol. II, București, E.P.L., 1968, p. 40 2 idem, p. 409 3 ibidem, p. 409-410 21 Recitind oricare din analizele critice aplicate, oricare din articolele și eseurile sale descoperim imediat trăsăturile caracterizante amintite, întemeiate pe criteriul axiologic al judecății, străbătute de sensul unui militantism estetic asumat și consecvent, întro inspirată sinteză a tradiției și modernității și într-un stil elegant, elevat, imediat recognoscibil. 22 III CRITICUL LITERAR La o privire sintetică asupra
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
fermecător, refuzându-se unor „truvaiuri” ieftine, păstrând tot timpul o gravitate specifică, desfășurându-și gândurile cu o retorică somptuoasă. Patetism? Poate, dar epurat de stridențe ori excese retorice: un Iorga trecut prin școala clasicismului...”4 Al. Oprea prinde câteva trăsături caracterizante proprii polemistului, „cu aprinderi și incisivități voalate”, dar destul de transparente, spirit parcimonios, „care caută să cenzureze pornirile vijelioase”, structural „un delicat”. Ce este 1 op. cit., p. 213 2 op. cit., p. 214 3 Al. Oprea - Incidențe critice, București, Editura Eminescu, 1975
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
discursivitate, erau orientate mai vizibil spre interlocutor, fapt susținut din punct de vedere tematic și de introducerea faptului divers printre subiectele tratate, oglindind prin această concepțiile expuse în Discursuri. Totuși, comunitatea criticilor nu s-a îndoit nicio clipă că factorul caracterizant al creației quasimodiene nu se află în deschiderea spre public din a doua perioadă, ci în cuceririle și elaborările din etapă anterioară.253 În opinia cercetătorilor care s-au aplecat asupra subiectului, forța versurilor scriitorului nostru rezidă în cuvântul încărcat
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
mare calmă, lângă țărm, la cel modern ancorarea eului, cu toate ca îmbracă aceleași tonalități liniștitoare, nu ajunge niciodată să fie definitivă și deplină. Mai mult, ea devine posibilă, chiar și pentru scurtă vreme, numai dacă este mediata de o altă imagine caracterizanta pentru universul sau liric, insula: insule naufragiază în imense acvarii. Căutând stabilitatea în imaginea transfigurata a tărâmului natal, sicilianul a proiectat idealul sau de echilibru asupra acestui spațiu, pe care l-a inserat în matricea amintitului ecou leopardian. Exemplul este
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]