79 matches
-
de alba-neagra, ori cine știe ce alte meserii la fel de profitabile, fiind conduși de glorioșii generali numiți șefi de clan. Sunt de o eficiență exemplară și întreagă Europa este la picioarele lor. Nimic nu suflă, nici băncile, nici polițiile naționale, servicii secrete sau caraghioasele lor sisteme de justiție. Discreți ca o tenie și perseverenți la fel, ei sunt adevărații conducători ai lumii. Ei, adică el, împăratul! Bine, mai avea de furcă printre neamuri și apropiați dar geniul său recunoscut rezolva imediat orice problemă apărută
MESAJUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352337_a_353666]
-
animal suficient de evoluat cât să fie capabil să-și facă singur și cum dorește el viitorul. Uite, eu de exemplu ... Dar, ce te holbezi la mine? Arăt a stafie călătorind cu bilet și ... chiar nu de clasa-lux?! Ești o caraghioasă, babo, mă auzi! Babo, în sus, Babo, în jos! Alt nume, mai de scofală, nu ai? Cum te alintă bărbatul ... - Pe mine nu mă mădărește nimenea pe pământ. Toți îmi zice Chiva. - Lipsă de imaginație în țigănie la voi! Sigur
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
de alba-neagra, ori cine știe ce alte meserii la fel de profitabile, fiind conduși de glorioșii generali numiți șefi de clan. Sunt de o eficiență exemplară și întreagă Europa este la picioarele lor. Nimic nu suflă, nici băncile, nici polițiile naționale, servicii secrete sau caraghioasele lor sisteme de justiție. Discreți ca o tenie și perseverenți la fel, ei sunt adevărații conducători ai lumii. Ei, adică el, împăratul! Bine, mai avea de furcă printre neamuri și apropiați dar geniul său recunoscut rezolva imediat orice problemă apărută
MESAJUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358669_a_359998]
-
mai ales noi pentru mine. Toate acestea contraziceau total modul în care eu fusesem instruit în țară. Nu știam foarte multe despre boieri, nu știam prea multe despre limba română vorbită cu înțelepciunea țăranului român, simpla, sensibilă, de multe ori caraghioasa datorită regionalismelor, foarte multe necunoscute mie. În casa la ei am realizat cât de bogată este limba română, cât de variată, unica. Mă identificăm cu o identitate nouă. Învățăm să mă exprim că un roman și să mă comport că
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359345_a_360674]
-
unui roman precum „Sarcofagul dragostei” al lui Paul Leibovici nu e doar o plăcută surpriză, cum se spune, ci un semn că specia își poate (re) dobândi vitalitate într-o vreme când poveștile horror dacă nu ar fi de tot caraghioase, cu Dracula, domină cărți de gen. Paul Leibovici semnează, ca prozator, un pact al verosimilității, lasă, adică, adevărul istoric în seama celui care îl caută prin colbul arhivelor și al cronicelor bătrâne, încercând să afle, în trecutul îndepărtat al Ashkelonului
VISUL ARHEOLOGULUI de IOAN HOLBAN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379064_a_380393]
-
mea vizuală ... Ostenită și necajită, m-am așezat pe o băncuță în fața unei curți să-mi trag sufletul. M-a pufnit și râsul de spectacolul pe care îl dădusem, îmi imaginam cum apăream în fața celorlalți; fugisem în urma autobuzului ca o caraghioasă, făcând cu mâna și strigând, disperată,“oprește , oprește”. Nimeni din autobuz nu mă văzuse și nici șoferul. Era un râs ce nu puteam să mi-l explic (de-a râsul-plânsul) făcând-o și pe prietena mea să râdă, și să
BORCANUL CU FASOLE BĂTUTĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371258_a_372587]
-
-n oglindă ca fetele de pension! Privi camera, era liniște, soțul, acel bătrânel simpatic și cuminte, se-auzea respirând, dormea adânc, fără vise... Se dezbrăcă și ea repede și-și luă un capot pe ea. Cât putea să fie de caraghioasă! Își aminti de eroina unei cărți de duzină, citită decurând, care fantaza noaptea lângă un soț ca al ei. Se visa regină, amantă, iubită, eroină de legendă și nu mai știa ce și, când se scula dimineața și lua totul
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
putere la o instituție precum Consiliul pentru Studierea Arhivelor Securității. Pusă pe picioare (cam rahitice) de cealaltă, învinsa. Nu numai deranjantă pentru cohortele de activiști și de securiști care bîntuie acum lumea românească (publică și subterană), dar și teribil de caraghioasă în ochii lor. Din moment ce altele, ehe, sînt prioritățile momentului. Ce rictus alb are rozul premier cînd, casant, declară că nu istoria pasionează în momentul de față spiritualitatea partidului său, ci, zicem noi, un carpe diem! (trăiește-ți clipa!), ca deviză
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Făclierii, piesă apărută în ziarul „Înainte”, 1972), însă de o totală insignifianță. În publicistică, incisivitatea lui C. are răbufniri de pamflet. Compasiunea față de dezmoșteniții soartei se întovărășește cu ostilitatea față de spoliatori, demagogi și alți farsori care se pitesc îndărătul unor caraghioase „măști de carnaval”. Denunțând, cu un limbaj de stângă vehementă, „putrigaiul” atotstăpânitor, utopistul visează la „o perfecțiune a arhitecturii sociale”. În „panopticul” de politică externă, C. încondeiază în fraze acidulate hitlerismul tentacular și pe „frumosul Adolf”. Un stil alambicat, pretențios
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
pe de rost, o repetă cu precizia mecanică a unui disc, credincioasă acelei povestiri mai mult sau mai puțin legendare despre o țară care nu există decât în amintirea ei... Intimitatea noastră în liniștea serii mi-a părut dintr-o dată caraghioasă, vocea Charlottei mi-a amintit de un automat. Am prins din zbor numele personajului pe care tocmai îl evocase, am început să vorbesc. Ioan fără de Frică și rușinoasele lui cârdășii cu englezii. Pariul, în care măcelarii, deveniți „revoluționari”, erau stăpâni
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
împăratul pe același ton sprințar. N'Gai Loon cumpăni un moment dacă nu ar fi fost nevoie să îi spună lui Bella despre isprăvile de luptă ale lui Zuul. Știa că împăratul îl suspectează că are ceva împotriva creaturii aceleia caraghioase și că, oricum, chiar dacă ar fi văzut cu ochii lui dematerializarea lui Zuul, n-ar fi putut face nimic. Nu aveau cum să intre în vreun conflict cu singurul interpret posibil între oameni și zeți. Pe de altă parte, imaginile
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
China asta?!"... " Dragii mei, le răspunsese, măreț, călătorul, - de nerecunoscut! * * * Rîdem noi, dar primele contacte ale românului învățat cu străinătatea au fost, din epocă în epocă, - izolați cum se întîmpla să fim, - niște comicării. Cel mai bine surprinde reacția aceasta caraghioasă a locuitorilor din Carpați izbiți de progresul apusean, G. Călinescu, în Istoria literaturii române, cu geniul său impunător care, din perioadă în perioadă, se amplifică, în ciuda contestărilor celor mărunți la talent și grozavi în virtuți născocite. Dacă vrem a intra
Băgarea de seamă a Golescului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17184_a_18509]
-
pretorului. Începe, pe neașteptate, să se legene, jelindu se. — Vai mie! Zeii m-au orbit și nu mi-am dat seama că-mi nenorocesc băiatul cu mâna mea! Bălăbăneala lui, așa cum stă cocoțat pe cufăr, i se pare atât de caraghioasă împăratului, încât pufnește în râs. Face un efort și redevine serios. Doar vocea îi sună un pic crispat când își admonestează secretarul: Nu mă mai fierbe atâta-n oală seacă! Zi odată ce s-a întâmplat! Ce nenorocire i s-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
eu o rugam zadarnic să-și revie. Niciodată n-am văzut-o așa de hotărâtă. I-am vorbit, dar nici nu mă asculta, ca și cum aș fi fost un străin. Noroc că a fost la noi Dascălul care prin prezența lui caraghioasă (și venirea lui la noi a fost curiozitate grosolană sau finețe desăvîrșită?) a reușit s-o domolească. Dascălul, fără să știe, e un erou căruia îi datorez viața și fericirea mea. Seara, a trebuit să țin o conferință și am
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
poate fi întrebuințat drept ceas. În orice caz, la miezul zilei, sunt sigur că o să-l aud și că o să-mi întrerupă, pentru o clipă, amuzîndu-mă întotdeauna, mereu o altă stare sufletească, cu prilejul unei discuții chinuite cu Ioana... Ce caraghioasă servitoare avem! Bătrânică, îndesată, scurtă, cu picioarele întotdeauna goale, imense și strâmbe. Dar, cu toate hainele vechi și scârnave ce atârnă de ea, nu renunță la cochetărie, orice s-ar întîmpla, și nici aici, în micul port, unde e aproape
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
șlefuite mai neted? spuse Wallace. Și ce cuvânt e ăsta? — Hazak, hazak, spuse Sammler. Porunca dată de Dumnezeu lui Ioșua În fața Ierihonului. „Du-te de te Întărește.“ — Hazak, v’ematz, spuse Eisen. — Mda... De ce vorbește Dumnezeu o limbă așa de caraghioasă? spuse Wallace. — Am adus aceste medalioane ca să le arăt vărului Elya. — Nici vorbă, zise Sammler. Elya e bolnav. Nu poate umbla cu metalul ăsta greu și aspru. Nu, nu, o să i le țin eu să le vadă, unul câte unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
alt grup, mai spre margine, porni un hohot mare de râs și toată lumea dădu năvală într-acolo. Se auzi un glas bucuros și pizmaș: ― Luași toporul, Toderiță?... Nu cumva porniși tocmai acuma la pădure după uscături! Întrebarea păru atât de caraghioasă, că alt val de râsete cuprinse mulțimea. Toader Strîmbu, cu toporul agățat pe brațul stâng, cu sumanul pe umeri, răspunse tot râzând, dezvăluindu-și dinții lungi, sclipitori, ca niște colți de fiară flămîndă: ― Apoi cu uscăturile trebuie să începem, măi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
identificat, un soi de moluște cu cochilia conică, nerăsucită, și cu tentacule la bot, apoi un soi de știuleți de porumb de un galben nenatural, prinși de fundul oceanului cu pedunculi subțiri), carbonifer, permian, triasic, jurasic, cretacicul cu reptilele lui caraghioase (Gina se strâmba de râs privind "marele" Tiranosaurus rex, de vreo cincisprezece centimetri înălțime), miocen, pliocen, cuaternar (mamuți înzăpeziți în peisaje apocaliptice, față de care Antarctica e un joc de copii); în culoarul cu fosile Gina n-a fost cuminte: a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lui. Dar cel puțin știe că este liber. Cel puțin călătorește. Cel puțin are ceea ce aici nici după o viață n-ar fi reușit. Dar, cel puțin... Aruncă dintr-odată cartonașul în scrumieră - de-atâta timp îl mototolește ca o caraghioasă în mână. Se întoarce, se uită cu atenție la pendulă. Este aproape sigur că astăzi n-are să mai aibă timp să iasă. Nu că ar fi avut cine știe ce de făcut, singurul program al zilei, cununia religioasă a lui Țuțu, este
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
toată noaptea dacă nu constați o iritare... Atenție ! Pași pe scară ! Les belles se rendent dans le jardin, cueillir des roses soir et matin, ce divin dans valsbostonul, așa, unu-doi-trei, unu doi-trei, așa, să danseze și madam Ana, ha-ha-ha, ce caraghioasă e, ce greoaie și ce caraghioasă, și cum se smucește să scape... Da lăsați-mă-ți, donșoară, păcatele mele, da lăsați-mă-ți, că io n-am treabă cu jocurile dumneavoastră ! Haide, donșoară Mărguța, potoliți-vă-ți, donșoară, că una-două
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
iritare... Atenție ! Pași pe scară ! Les belles se rendent dans le jardin, cueillir des roses soir et matin, ce divin dans valsbostonul, așa, unu-doi-trei, unu doi-trei, așa, să danseze și madam Ana, ha-ha-ha, ce caraghioasă e, ce greoaie și ce caraghioasă, și cum se smucește să scape... Da lăsați-mă-ți, donșoară, păcatele mele, da lăsați-mă-ți, că io n-am treabă cu jocurile dumneavoastră ! Haide, donșoară Mărguța, potoliți-vă-ți, donșoară, că una-două dați fuguța la geam, una-două vă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o asemenea surpriză. — Mă bucur c-ai scăpat de Elite. Nu se putu abține să nu rînjească. De cînd intrase în institut, uitase de Sludden și de haremul lui, iar acum, toate aceste legături amoroase i se păreau minunat de caraghioase. Arătă cu degetul spre pătuț. — Ai un copil drăgălaș. — Da! Nu-i așa că seamănă cu taică-său? — Nu fi proastă, zise Rima cu blîndețe. Nou-născuții nu seamănă cu oamenii mari. Dar cine-i tatăl? Toal? — Bineînțeles că nu. — Cine-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în cuvinte, în fapte bune și în gândul bun. Își aduse aminte că avea treișpe ani și tichia albă a ritului nu-l mai cuprindea peste frunte. I se întâmplau multe lucruri: brusc, se deșirase, creștea și mâinile îi atârnau caraghioase pe lângă corp. Dacă tată-său și bunicu-său nu s-ar fi dezis de zartoshti, ar fi fost el însuși ervad, laolaltă cu băieții de preot. Într-o zi, cel care pregătise surcelele și barsom-ul cu nuia de curmal i se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un colț de perdea. Vă dați seama că nu încap confuzii. Mi se pare de asemenea extrem de dificil să găsiți justificarea prezenței acestei imagini în filmul recuperat de la Dascălu. Melania avu un surâs ciudat. " Asta e proba, draga mea! Îngrozitor de caraghioasă! Cine s-ar fi gândit... Trebuia să distrugă filmul după confecționarea cheii. Cu nebunii nu e bine să pornești la drum, draga mea, lucrai acesta se plătește. Și apoi Mirciulică..." Revăzu scena... Motanul pe masă jucîndu-se cu aparatul, apăsând, fără ca
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
văd de ce se tot plânge Lana. Afacerile-s afaceri. Grăsanu’ și cu maică-sa nu-s mai răi decât ceilalți care vin să bea aici. Cred că ce-a scos-o pe Lana din sărite a fost șapca aia verde caraghioasă pe care o ținea pe cap. Când vorbea, îi trăgea jos clapele și când asculta, le ridica iar în sus. Pân’ să sosească Lana, toată lumea țipa la el, așa că cele două clape stăteau în vânt ca niște aripi. Te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]