227 matches
-
la baie și eu am rămas În dispensar la chirurgie... Și, pe la zece și jumătate, aud un vuiet curios, ceva ce nu exista În liniștea care domina În Gherla... Mă rog, că În interior nu era chiar liniște, că zbierau caraliii ăștia toată ziua... Domne, da’ era un vuiet... după care niște bubuituri, alergătură pe coridor. „Ce Dumnezeu o fi?” Nu puteam să-mi imaginez ce se poate Întâmpla. Trece o perioadă de timp, agitație mare prin curte, și la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
numărat șapte cartușe care le-a tras... că o prins ricoșeu din tavan și o lovit În perete. Atunci i-a lovit pe doi care erau În geam... Eram la chirurgie și, la un moment dat, mă trezesc cu patru caralii, cu o pătură, mi-l aduc pe unu’. Nu se-așteptau să mă vadă, au crezut că-s la baie, și ăia de la baie au fost scoși și duși În cameră toți, și eu am rămas singur aicea. Și când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-n 9 ianuarie ne-am pomenit cu un nou comandant, unu’ Dumitrescu sau Constantinescu...2 Uite că nu-mi mai amintesc exact. Domne, a făcut pe Îmblânzitoru’ de tigri... Ăsta a pus ordine În pușcărie, da’ nu cu noi, cu caraliii! A trebuit să-i Îmblânzească, domne, că prinseseră putere și orice aveau voie să facă. Ei, ăsta a Început cu ei: Îți făcea ăștia raport, venea cu raportu’ la tine și Întreba: „Așa a fost?”. „Nu, domne.” Și-i spuneai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
spuneai. „De ce-ai făcut raport? La garnizoană la Cluj, o săptămână!” Domne, o Început să-i trimită la garnizoană la Cluj, câte-o săptămână, câte două săptămâni. Rezultatul a fost că, după câteva luni de zile, s-o Îmblânzit caraliii... A făcut foarte multe schimbări... A fost un om, dom’le, poate singurul comandant de penitenciar după care o plâns deținuții când a plecat. Au fost deținuți care au lăcrimat când a plecat... Dom’le, a știut să trateze și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe el..., și, uite, și-acuma mi se văd urmele de la pulan. Luam câte zece... „Ce-am făcut, dom’le?” „Ai cântat.” Aveam raport făcut c-am cântat. Nu exista loc de comentarii. Nu exista să comentezi. Așa a scris caraliu’, așa era... Și am aflat pe urmă că În ziua când am fost eu bătut și tata a fost bătut, deci că sigur ne-am văzut unul pe altul... Ei, și comandantu’ nou, Dumitrescu sau Constantinescu, ne-a adunat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
parcă-l chema, fusese În clasa a VI-a. Și i-am zis: „Băi, fii atent că eu am fost profesor”. Și mi-a zis: „Ne dau ăștia și bomboane, și, uite, Îmi dă să și fumez”... că-i dădeau caralii. Și mi-a zis: „Îmi pare rău că l-am nenorocit pe diriginte”. Deci i-au convins pe copii să-l toarne pe diriginte, că ăla ar fi umblat cu afișe. Copiii au găsit În tramvai niște afișe anticomuniste făcute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
muri eu pe acolo, și o să ne Întâlnim amândoi, să vedem cum ai rămas tu cu impresia asta”. I-a căzut poșeta și stiloul din mână și a Început să tremure. N-am mai ținut cont de nimeni, nici de caralii, nici de nimic... Așa se dădeau condamnările... Da’ anchetatorul i-a spus unui coleg Înainte de proces: „Uite, bă, tu zici că ești nevinovat... Uite, Popa ăsta e chiar nevinovat, mă, da’ trei ani tot ia și el”... Ca să vezi ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
atât era groapa mai adâncă, și deci volumul dizlocat era mai mare. Și noi spuneam așa: „Dacă am ajuns aici datorită unor martori mincinoși, tot cu martori mincinoși trebuie să și ieșim de aici”. Și măsurătoarea o făcea brigadierul sau caraliu’. Brigadierul nu muncea, dar era mai liber, era omul lor, și umbla de la groapă la groapă, de la deținut la deținut, și se ducea la raport cu caralii. Și după aia te pomeneai că ședeai la coadă să-ți aștepți porția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mincinoși trebuie să și ieșim de aici”. Și măsurătoarea o făcea brigadierul sau caraliu’. Brigadierul nu muncea, dar era mai liber, era omul lor, și umbla de la groapă la groapă, de la deținut la deținut, și se ducea la raport cu caralii. Și după aia te pomeneai că ședeai la coadă să-ți aștepți porția de bătaie până la 12 noaptea... și la 5 dimineața se dădea deșteptarea. Erai și bătut, și neodihnit, vai de capu’ tău, și nevinovat de cele mai multe ori. Dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai amintiți? Comandantul ăla de la Luciu-Giurgeni, de pe „Gironde”, Îmi scapă numele acuma, era mutat disciplinar de la Aiud... Era un țigan nenorocit, domne! Da’ ce-am pățit eu odată acolo la soia... Povesteam despre atrocitățile din Jilava și n-am văzut caraliu’ În spate... Și am zis: „Băi, sunt plutonierii ăștia din Jilava atât de avizi de sânge, Încât cre’ că nu se simt bine Într-o zi dacă nu văd sânge, dacă nu bat. Urâtă soartă au. Ăștia-s mai condamnați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
sânge, Încât cre’ că nu se simt bine Într-o zi dacă nu văd sânge, dacă nu bat. Urâtă soartă au. Ăștia-s mai condamnați decât noi”. Am văzut că ăia au amuțit... nu mai zicea nimeni nimic, că era caraliu’ În spate. Și-a zis ăsta: „Cine ești tu, mă?”. M-a Înjurat. „Deseara În poartă!” „Poartă” Însemna să stai la oase rupte. Se Înserase mult și nu mai reușea să mă găsească... Mă căuta: „Băi, tu ești?”. „Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de cavernă/ Și văd Îndrăgostiți la ceasuri sau cârciumile ce-s ticsite/ Și escapade, și popasuri, iubirile mereu trăznite./ Când orice osândit Își duce la groapă câte un amic/ Fără de preot, făr’ de cruce și neavând pe el nimic./ Dau caraliii de-nțeles că vom urma și noi curând/ Că altceva n-avem de ales. Dar, Doamne, cine-o fi la rând?/ Și-afară nici o Închisoare nu și-a spoit un fel de firmă/ Și haita cea conducătoare acuratețea și-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fost salvator pentru mine, Îți spun! Și i-a făcut șefului de tură, care era acolo, piese cu săpun. Și Îi zice ăsta: „Bă, dacă mai spui la cineva că mi-ai făcut mie, te Împușc!”. Pe urmă vine alt caraliu să-i facă piese de șah din pâine: „Bă, fă și mie, dar du-te dracu’ să nu spui la nimeni!”. Până la urmă vine și comandantul Închisorii... deci toată lumea aflase. Ăsta le făcea garnituri de șah la toți. Pentru mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
băteau așa, degeaba... Când ieșeam la plimbare, nu aveai voie să mergi decât cu fața În jos. Te plimbai roată și te uitai numa’ În jos... Dacă erai la etajul 1 sau 2, pe scări, la fiecare colț de scară, caralii stăteau cu ghioaga și: pac-pac. Un băț așa... ca să te demoralizeze. Ce făceați În Închisoare toată ziua? Nu aveam voie să stăm pe pat... Nu aveam voie decât să ne plimbăm prin cameră, atâta. Da’ noi căutam să Învățăm ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
sistematică pe care au inițiat-o acești oameni, care stăteau În Închisoare, vedeau ce se Întâmplă și atunci și-au spus: haideți să facem un anumit lucru ce ține de normalitatea lumii libere din afară, pentru a contracara tot ceea ce caraliii și ceilalți fac cu noi. Aceasta a fost o contra-reeducare difuză, asistemică: țineau ore de religie În celulă, ore de cultură, istoria literaturii engleze și lucruri de acest gen. Singurul termen pe care, cu anumite dificultăți de impunere, l-aș
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
citate, atmosferă de închisoare. Dar ce vrem să subliniem la omul de mare cultură Steinhardt este faptul că aflat în condiții d e detenț ie, de mizerie dusă la extrem, de încătușare și teroare fizică, cu sârg diabolic aplicate de caralii, Steinhardt apelează la memoria sa plină de istoria culturii naționale și universale și-și așterne pe filele jurnalului său de condamnat politic, simboluri de neșters din conștiința națională. El poate evada din durere, din umilință, aducând în pagină spații devenite
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
se chinuiască unii pe alții. Economie de mijloace: gardienii vor interveni prea puțin. Condamnații își vor crea singuri infernul. Așa a și fost. De pe urma oamenilor supuși condițiilor unei "camere de executare a pedepsei" am suferit nespus mai mult decât din pricina caraliilor de pe coridoare." (Nicolae Steinhardt, Despre retroacțiune și morfogeneza spontană în Jurnalul fericirii) " Pentru a ieși dintr-un univers concentraționar și nu e neapărat nevoie să fie un lagăr, o temniță ori o altă formă de încarcerare; teoria se aplică oricărui
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
n-ar fi dat nimeni pe tine două parale, iar azi, hop: admirat - admirat, imitat - imitat, eliberat spiritual - eliberat spiritual, trai neneacă (http://atelier.liternet.ro) Se dorea a fi cît mai de ajutor lu' sărmanu' Colombo, un pipernicit de caraliu, un prostănac, la prima vedere, în general, un Ăla (http://www.ziua.net) Au ajuns ofițeri superiori niște ăia care nu știu nici să scrie, dar au un dosar bun (www.poezia.ro) De fapt, amândoi sunteți niște ăia crescuți
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
păr. Similar: mărar, lînă, perie Gheară = barbut Ginit = văzut, observat, sesizat. Similar: bobit, bunghit, gimbit, ochit, bagă geana, pleoapa Glajă = sticlă de vin. Similar: fiolă, capsulă, torpilă Glojd = mîncare. Similar: haleală, potol Gogoșari = chiloți. Similar: inexprimabili Gușter = gardian, polițist. Similar: caraliu, priponar, gabor, sticlete, curcan, caraulă, urît Impresii, impresar = deținut care nu se teme de cei periculoși Jurubiță = haz. Similar: caterincă, hai, mișto Loazbă = palmă. Similar: lopată, carabă, macaoază, scatoalcă Mameluc = bleg. Similar: molîu, baligă, mănăstire, muhaia, nătîntoc, popleacă, pulifrici, zdreanță
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
se trăgeau și al pașilor pe dalele de piatră. Când auzea sunetele acestor zăvoare, deținutul se așeza în picioare cu spatele la ușa celulei sale. Aici aștepta cu inima la gură să fie chemat la interogatoriu de gardianul căruia i se spunea “caraliu”.. Conform referatului Direcției Regionale Galați a securității și semnată de Locțiitorul Procurorului general, General Maior Bucșan, de Secretarul General-Maior MAI Nicolschi, de Secretar General MAI, Colonel Negrea și Secretarul comisiei, Colonel Nedelcu, se propune să i se fixeze loc de
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Noua-Culme, de gradul I. Lagărul morții.... Neculai Popa, rearestat și el în 1958, la fel ca și tatăl meu, împreună cu alți deținuți, a fost îmbarcat în camion și dus în colonia Culmea. De aici el își amintește că :” În timpul perchezițiilor, caraliii au început să-i înjure și să-i lovească pe cei ce nu reușeau să se dezbrace sau să se miște mai repede. Făceau tot felul de glume pentru a-i umili, dar și cu gând să-i provoace, ca să
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
care au s-au aplecat îndelung asupra crimelor comunismului povestește despre munca deținuților la porumb din timpul verii. La întoarcerea de la câmp unii deținuți luau câte un știulete și aruncau porumbul copiilor pentru animale. Unii copii le mulțumeau deținuților și caralii mai închideau ochii la aceste obiceiuri. Comandantul însă le-a pus în vedere deținuților că, dacă cineva va fi prins cu porumb, va fi pedepsit sever. Într-o seară însă, la percheziția de rutină, au fost descoperiți patru deținuți cu
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
în vedere deținuților că, dacă cineva va fi prins cu porumb, va fi pedepsit sever. Într-o seară însă, la percheziția de rutină, au fost descoperiți patru deținuți cu porumb și sergenții i-au dus direct în biroul comandantului. Nouă caralii au fost chemați urgent la șef iar seara câțiva oameni au fost chemați la poartă să-i ridice pe cei patru deținuți care, ori erau leșinați, ori nu mai puteau merge. Fuseseră bătuți pe tot corpul cu răngi de fier
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
de arpacaș sau 10-15 boabe de fasole. Deținuții făceau haz de necaz uneori spunând că „sunt mai mulți miniștri la București decât boabe de fasole în gamela noastră” . Părintele Justin Pârvu povestește astfel despre mâncarea de la Periprava: „Acolo te așteptau caraliii aceia sălbatici, criminalii de drept comun și-ți puneau polonicul acela în față, dar când vedeai vița aceea de carne cu spumă ți se întorceau mațele pe dos”. Era carne de cal stricată, adusă 10 Km cu căruța cu boi
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Zosim Oancea povestește însă și despre o minune de la Periprava. Un tânăr, arestat de la vârsta de 16 ani, căpătase o boală psihică, încât se comporta ca un copil. La un moment nu a mai vrut să se îmbrace și caraliii i-au legat mâinile la spate; apoi a încetat să mai vorbească. Preotul s-a apropiat de el duhovnicește și s-a rugat pentru el să-și revină. Mare a fost mirarea când într-o zi el s-a sculat
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]