915 matches
-
plimbare latră ca posedat și se scapă în mijlocul covorului, incapabil să reziste șocului. Papagalul forțează evadarea din colivie, izbindu-se cu capul de gratii și emițând țipete stridente. Placidele broaște țestoase cu sediul în dormitor se înghesuie cu totul sub carapace. Vecinii se sufocă de indignare, de spaimă sau de ambele. Din pereți țâșnește o babilonie metalică fără răspuns. Ești în toiul asediului condus de Rammstein, în plină ofensivă Napalm Death, în miezul sfidării orchestrate de Anthrax, Sepultura, Urge Overkill, Concrete
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
aminte cum vântul mă plesnea peste degete în timp ce mama cânta la pian în camera cu miros de naftalină și flori de șofran copiii râdeau chiar dacă nu aveai nici o vină prin aer treceau cai - cai mânați de lumină Toamna la mare carapacea de miere în care adorm copilărește lumina lunii mă dezvelește un pictor stă pe dig și schițează portrete numele lui în tăcerea care se strânge prin obraz respiră o puzderie de fructe marea se-adună într-o batistă șifonată și
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
Trist glasul Tău iubit se șterge Și îmi dispare din auz. Cum să Te țin să nu Te spulberi, Pe totdeauna să-mi rămâi? Te-aș lua cu mine într-o carte Dar nu mai vii în scrisul meu, Sub carapacea de cuvinte Nu se târăște nici un vis. Dar dacă eu sunt cea absentă Și fac din Tine un pustiu? Desăvârșire Cum picotea de-o vreme în fotoliu, Abia simți ce-adânc vibra-nserarea Și când deschise ochii-n întuneric, Dădu
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11932_a_13257]
-
Pe drumul spre apus mai fac un pas Și pun pecete vieții înc-un an Cât rătăcesc pe-un minutar de ceas. Cotidianul meu, banal cancan, Îmi lasă veșnic sufletu-n impas. Mă pierd ades în vers Bacovian Și stând în carapacea mea retras Pecetluiesc cu viață înc-un an din volumul” Între două tăceri” ... Citește mai mult Pecetluiesc cu viață înc-un anCât rătăcesc pe-un minutar de ceas.Sunt un umil drumeț sosit la hanCe-și cară-n traistă vise de pripas
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
în nodul gordian,Pe drumul spre apus mai fac un pasși pun pecete vieții înc-un anCât rătăcesc pe-un minutar de ceas.Cotidianul meu, banal cancan,Îmi lasă veșnic sufletu-n impas.Mă pierd ades în vers Bacovianși stând în carapacea mea retrasPecetluiesc cu viață înc-un andin volumul” Între două tăceri”... V. ÎMI LACRIMEAZĂ OCHII-A RUGĂCIUNE, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1944 din 27 aprilie 2016. Sunt răstignit de propriul meu destin și-n vârful crucii-mi crește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
acest lac. Din apa a apărut o broască țestoasă uriașă care i-a luat sabia: semn că lupta s-a terminat și trebuie să se apuce de construit în pace. Numeroase suveniruri înfățișează broasca purtînd sabia în gură sau pe carapace. Altele au deja inscripția "Ha Noi 1000 " pentru că anul viitor orașul va împlini 1000 de ani de cînd e capitală. O pagodă ridicată pe lac celebrează momentul istoric al restituirii săbiei. În fața ei este, naturalizată, o broască pescuită din lac
Minuni vietnameze by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10223_a_11548]
-
Și am trecut cu toții. Vorba vulpii din anecdotă: ce bine e să știi limbi străine! Tot la Ha Noi am vizitat Templul Literaturii, de fapt un parc minunat unde broaște țestoase din piatră (înțelepciunea se asociază cu longevitatea) poartă pe carapace stele care au gravate numele "doctorilor" acestei veritabile academii. Titlul de "doctor" nu se acorda ușor și mulți trudeau o viață fără să-l obțină. După probe progresiv mai grele, ultima era un interviu cu însuși împăratul. Cine o trecea
Minuni vietnameze by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10223_a_11548]
-
sigur, stau la privit și fac paradă, în așteptarea oamenilor, peste 20 de reptile vii: pitoni uriași, care-nghit douăzeci de găini la o masă și apoi nu mai mănâncă cinci săptămâni și se apucă de năpârlit, păianjeni Tarantula cu carapace, multe picioare subțiri, dar păroase și cu ochi bulbucați, șerpi cu ochelari, crescuți în păduri tropicale, anaconde, șerpi care-și anunță prezența printr-un tril de clopoței... Pe mulți oameni, aceste animale - creații ale lui Dumnezeu, în fapt, toate - îi
Agenda2004-17-04-general7 () [Corola-journal/Journalistic/282344_a_283673]
-
la vreo doi metri înălțime. Îl crestau în jurul capului și îi trăgeau pielea în jos și șarpele rămânea complet fără piele. Broaștele țestoase întâi le loveau în cap ca să le omoare, iar după aceea, le fierbeau ca să se desprindă de carapacea lor. Odată scoase din carapace, pielea de pe picioare, cap și restul corpului se desprindea ușor. Cu aricii la fel, întâi îi omorau, ca după aceea să-i jupoaie. Și așa mâncau prizonierii carne aproape în fiecare zi. Curtea fermei era
Viața mea Amintiri din închisoare si din libertate. In: Editura Destine Literare by George Sarry () [Corola-journal/Journalistic/85_a_468]
-
Îl crestau în jurul capului și îi trăgeau pielea în jos și șarpele rămânea complet fără piele. Broaștele țestoase întâi le loveau în cap ca să le omoare, iar după aceea, le fierbeau ca să se desprindă de carapacea lor. Odată scoase din carapace, pielea de pe picioare, cap și restul corpului se desprindea ușor. Cu aricii la fel, întâi îi omorau, ca după aceea să-i jupoaie. Și așa mâncau prizonierii carne aproape în fiecare zi. Curtea fermei era plină de carapace de broaște
Viața mea Amintiri din închisoare si din libertate. In: Editura Destine Literare by George Sarry () [Corola-journal/Journalistic/85_a_468]
-
scoase din carapace, pielea de pe picioare, cap și restul corpului se desprindea ușor. Cu aricii la fel, întâi îi omorau, ca după aceea să-i jupoaie. Și așa mâncau prizonierii carne aproape în fiecare zi. Curtea fermei era plină de carapace de broaște țestoase care nu supărau pe nimeni, însă când un frate al meu a călcat pe un ac de arici, tata le-a cerut rușilor să îngroape pielea aricilor și a șerpilor. Cu carapacele care se înmulțiseră în curtea
Viața mea Amintiri din închisoare si din libertate. In: Editura Destine Literare by George Sarry () [Corola-journal/Journalistic/85_a_468]
-
Curtea fermei era plină de carapace de broaște țestoase care nu supărau pe nimeni, însă când un frate al meu a călcat pe un ac de arici, tata le-a cerut rușilor să îngroape pielea aricilor și a șerpilor. Cu carapacele care se înmulțiseră în curtea fermei ne amuzam și născoceam fel de fel de jocuri. Tot în apropierea fermei noastre, pe o întindere de un kilometru, erau cinci fabrici de cărămidă. Proprietarul fabricii celei mai apropiate de noi avea doi
Viața mea Amintiri din închisoare si din libertate. In: Editura Destine Literare by George Sarry () [Corola-journal/Journalistic/85_a_468]
-
Catrinel Popa După Carapacea cu sunete care a apărut, în 1996, la Editura Eminescu, Paul Aretzu publică, la Cartea Românească, de astă dată, un volum de versuri care nu poate trece neobservat: Orbi în paradis (scriere în mărime naturală sau camuflaj total de cuvinte
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
o ființă cu Tatăl" - Rostul meu, p.9), veșnicia e încă un atribut al lumii rurale, la fel puritatea ("Mergeți la țară,/ Unde s-a născut veșnicia", Întorceți-vă/ La izvorul credinței/ Și al iubirii" șamd - Numai acolo, p.87). În carapacea aforistică a poeziilor, chiar și în cele de dragoste, descoperim un moralist care întreabă, judecă, gesticulează grav, face jurăminte: Jurămînt - "Voi purta/ Această iubire/ Cu credința/ Cu care Hristos/ A urcat Golgota" (p.62), Nerăspunsurile - "Căutăm/ Suntem bolnavi de aflări
Poezia și deșertăciunea by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17229_a_18554]
-
Daumier? Tenacitatea cu care Camerele s-au opintit să nu lase să treacă o lege operativă a deconspirării dosarelor Securității nu e neapărat de raportat la din trecut păcate ale sus-numiților parlamentari, la vechi și tănuite complicități, ci, decisiv, la carapacea lor mentală: adepți necondiționați ai autorității, parte din întreg, sunt cuprinși de neliniște față de orice ar amenința să o surpe, să o suspende, fie și pentru o clipă. Și astfel, fie chiar și foste victime, pentru ei fosta Securitate mergea
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
de consecvent onest! Altceva decât disidențele de liberă trecere ale ultimilor ani, decât epopeile de buzunar completate pe genunchi cu datele personale, la coadă la certificate, decât eroismul microscopic din pliurile unor existențe - așa zicând după vorba lui Cehov - în carapace! Nu, domnul I. Funeriu propune ceva nou, subversiv: statura umană a vinei, decența ei, luxul de primă necesitate care este normalitatea. În fine, o descătușare! Urmează 48 de scurte eseuri care cultivă o rostire nepretențioasă - despre limba de lemn, statul
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
reforma se apropie de punctul ei critic devin tot mai limpezi cîteva probleme de viitor imediat. Cea dinții și poate cea mai importantă e că succesivele guverne ale României din '90 încoace au ignorat reforma aparatului funcționăresc de la noi. Această carapace, rămasă în mare parte intactă de pe vremea lui Ceaușescu, sufocă societatea. Și asta nu din vina cutărui funcționar, ci din pricina că aparatul din care fac parte funcționarii era destinat unei societăți încremenite. Impresia că o birocrație cît mai restrictivă ajuta
Viitorul apropiat al reformei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18146_a_19471]
-
aceeași familie, nu găsise alt mijloc de a-și prezenta obiectele de vânzare, decât un fular oarecare întins pe trotuar. Curioasa lui marfă, scăpată dintr-o maree îndepărtată, trebuia să atragă atenția cartierului: diverse cochilii, pietre ponces, pietricele lustruite și carapace de crustacee, etalate într-o progresie geometrică. Și aici, prețurile rotunjite și fără vigulă, îl informau pe eventualul client. Urechi blegi și față oacheșă, picioare încă scurte, tânărul posesor al comorii căuta în mod vizibil să atragă atenția trecătorilor. M-
Françoise Choquard - Magazinul by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/2477_a_3802]
-
fi alarmat privirea mea. Privirea care trece dincolo de lucruri, mi se spune uneori. Într-un elan de generozitate, el a ales lucrul cel mai neînsemnat din comorile lui, mi l-a pus în palmă, accentuând ultimele cuvinte: „Îți dau această carapace de arici, ți-o dau gratis.” Am plecat tulburată de lângă băiat - frățior renăscut - și m-am îndreptat spre pădure. Insula zilnică a energiilor mele mă așteaptă, singura înaintea Celeilalte, cea care nu va întârzia! (fragment din volumul Cărți pe masă
Françoise Choquard - Magazinul by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/2477_a_3802]
-
aparent previzibil prin eșafodajul ipotezelor. Dar realitatea se desfășoară altfel, cu totul diferit...și atacul ei ocolește liniile Maginot. Gîndirea pe planul fictiv al eului se dovedește a fi fost inutilă și inconsistentă. Scoica iluzorie Eul și-a construit o carapace, o scoică de apărare din materialul cel mai fragil, cel mai perisabil posibil, din substanța din care se elaborează ipotezele. Oare ce-ar putea fi mai șubred, decît o înfățișare care dispare imediat și este înlocuită de alta care o
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
în această narațiune poetică, misterioasă și fascinantă tocmai prin simplitate. În centrul ei se află diminețile domnului de Sainte Colombe, compozitor pentru viola da gamba, dimineți care trec lăsînd în urmă un om singur, nemaipomenit de singur, închis ermetic în carapacea sa, dincolo de care nu pot pătrunde decît sunetele violei și spectrul doamnei de Sainte Colombe. Nu numai că muzica reprezintă tema principală a micului roman, dar narațiunea însăși pare să urmeze un principiu muzical, imaginile au o mișcare simplă și
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
Vă imploram din ochi pe dumneavoastră", "Să-i spun c-am învățat să scriu răvașe,/ Că strîng căței orfani și-i cresc cu milă,/ Că port medalii dulci pe gulerașe/ Și nu-mi mai este chiar atît de silă// Da carapacea existențială/ Ce-o dau lunar la "Nufărul" pe bon". Aceleași simboluri, noduri, leagă și firele grave din Haina de cînepă. Dar masca ghidușă a căzut: cîmpiile sînt "molestate de carnavale", "ador să călătoresc pe scară, vecinul de colivie/ să-mi
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
anii '50. Marea teroare, teroarea absolută a fost atunci. Într-un fel teroarea ceaușistă, susținută prin metode pasive, este și rezultatul fricii acumulate în oameni pe vremea marii terori din anii '50. Românii s-au închis într-un soi de carapace oarecum patologică, refuzînd orice act de solidaritate. Cei cîțiva disidenți, cinci sau șase (acum e inflație) s-au trezit nu sprijiniți, ci luați în balon. În acest context era practic imposibil să mai ai și prieteni de încredere. Ei bine
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
artistic. De 50-60 de ani, bionica arhitecturală și-a asumat o nouă metodă de lucru, care are în vedere interpretarea spațial-volumetrică, structurală și plastică a unor forme specifice naturii vii, cum sunt: formele scoicilor, ale petalelor florilor, ale curburilor frunzelor, carapacelor de broască țestoasă, melcilor. Pentru viitorul sediu al Inspectoratului de Protecția Mediului noi am propus arhitecților deprinși cu principiile arhitecturii bionice drept muză, fluturele, care în folclorul românesc exprimă frumusețe, vitalitate și dinamism“. O clădire trebuie să educe oamenii în
Agenda2003-6-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280677_a_282006]
-
-i dimineață!...” (Noapte în noi). Nici nu vreau să mă gândesc înspre care ar putea fi încercările sufletești, acelea de atunci când soarta schimbă macazul, esența e dincolo de cuvinte și acolo va rămâne, indiferent cât ar încerca critica să perforeze acea carapace de nepătruns... Într-o imprevizibilă contrapunere cu rostul deja cunoscut, știut, poeta se aruncă, precum într-o cascadă cu șuvoi benefic, în „Vindecare”: „M-am vindecat de tine, degeaba mă mai cauți,/ Căci rănile din suflet mi s-au închis
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381752_a_383081]