928 matches
-
aici. Minunat spectacol de lumină și culoare. Ramase un timp sprijinită de balustradă, amuzându-se de prostiile celor ce pretindeau că fac înviorarea. Și-ar fi dorit să poată fi și ea asemenea lor, dar nu reușea să spargă acea carapace în care se simțea încă închisă, nu se putea exterioriza. Referință Bibliografică: VACANTA LA MARE / Flora Mărgărit Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 211, Anul I, 30 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Flora Mărgărit Stănescu : Toate Drepturile
VACANTA LA MARE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Vacanta_la_mare.html [Corola-blog/BlogPost/348275_a_349604]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > ÎMI PLACE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 369 din 04 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Îmi place Muiată pana bine în otravă: Instantaneu efectul - eficace - Să se sufoce strâns în carapace, Dușmanuil să ajungă o epavă. Dar pana înmuiată bine-mi place În ambră renumită de Târnavă, De Rusidava ori de altă davă, Să retrezească timpurile dace. Dezvăluindu-și generos secretul Acumulat în toamne, peste vreme, Prin ani zdrobiți în linuri
ÎMI PLACE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Imi_place.html [Corola-blog/BlogPost/361765_a_363094]
-
o lăsare în adânc făcuse... Dar, când la suprafață fu să iasă, îl izbiseră talazuri îndrăcite de furtună și stânci colțoase îl plezniseră furioase. Îl năuciseră bine sărăcindu-i urechile de bureții îmbibați cu ulei și smulgându-i cleștii din carapace de țestoasă pentru nări. Până să se dumirească bine ce grozăvie i se-ntâmplă, înghițise în neștire apă. Purtat de valuri, fu aruncat pe mal. Crezuse că murise... Trezit iarăși la viață de prielnicii tovarăși, întâi jură că-n gură
UN COPIL SUSPINĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1466918709.html [Corola-blog/BlogPost/368547_a_369876]
-
anume în anatomia scenică a artei sale interpretative, artista a reușit continuu să topească în torentul haric al spiritului său mulțimea tuturor destinelor literare cu care s-a intersectat în vreme, ajutându-le să iasă cu ușurință la suprafață din carapacea înțelesului lor tainic spre a se furișa cuminte într-un loc pe care, teoretic, nimeni, în afară de Dumnezeu, nu ar trebui să îl atingă cu aripa hâdă a răului interior vreodată - sufletul... Dacă despre unii artiști afirmăm că sunt înconjurați de
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_copacii_nu_mo_magdalena_albu_1368610046.html [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
cum aș mângâia piatra din nori, / Când astăzi se scrie pe duruitori, / Pe pietre-aruncate și pe tâmple fierbinți, / Adorabilă fiară, să nu mă mai vinzi / Stelei duble și fără noroace / Ca balaur pe ochi să se-nșface. / Port în mine carapace verzuie / Și durută cerneală, și cerneală cam șuie. Parcurgând cele două cărți, cititorul va constata că adorabila fiară îl seduce, îl sfâșie fără milă și, în același timp, îi reconstituie parametri arhetipali ai binelui și frumosului. Îmblânzită sau nu, poezia
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1407390931.html [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
Ce dragoste adâncă, înțelegătoare, are Dan Puric pentru țara lui! Ce frumos explică mecanismele defensive în fața adversității, carapacea, retragerea din istorie, în interesul statorniciei cu care poporul român este dotat. „Văzută din afara de un ochi străin ar semăna cu o hibernare, o lașitate, un defetism, o neputința, sau, în ultimă instanță, cu un fatalism”. Ce splendid articulează că
Milena Munteanu: Suflet românesc by http://revistaderecenzii.ro/milena-munteanu-suflet-romnesc/ [Corola-blog/BlogPost/339495_a_340824]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PASTIȘĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 329 din 25 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Lasă-mi domnule în pace Tihna mea din carapace Că nu de flori de măr, Mă tragi tu de păr! ----------------------- La râpa lui Udevenrode străjuiesc gasteropode să nu mai vină din Atici doctorii în matematici cât e ceasul cristalin și fecioara Geraldine că pun totul în balanță numără și
PASTIŞĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Pastisa.html [Corola-blog/BlogPost/355183_a_356512]
-
vis care începe acolo unde sfârșește reveria, și unde sufletul și lumea, amestecate în una și aceeași atârnare, rătăcesc ignorând frontierele și determinările? N-aș putea să vă spun foarte exact, dar s-a întâmplat în sfârșit să sparg acea carapace de unde și mister care mă țineau captivă, când s-a întâmplat să-mi aplec chipul peste chipul adormit al bărbatului iubit, dureros de real și mai adevărat ca niciodată. Ore în șirîl priveam cum doarme. Întins pe spate, mâna stângă
O HIMERĂ-N NOAPTEA TÂRZIE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 by http://confluente.ro/Mariana_dumitrescu_1405515581.html [Corola-blog/BlogPost/349291_a_350620]
-
chiar din faptul că nu-i înțeleg și de aceea, nici nu-i accepta, având mereu pornirea de a-i ține deoparte, de a-i marginaliza. Nu e de mirare, așadar, ca oamenii de cultură și arta, se retrag în carapacea lor, în “turnul de fildeș” sau mai pe înțeles, în colivia de sticlă și de acolo contemplă lumea, dând la iveală capodopere. O astfel de persoană este Mărțina. Scriitoarea, artista Melania Cuc, îi împrumuta din trăsăturile proprii și-i îngăduie
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Taina_leoaica_flamanda_care_da_tarcoale_recenzie_la_romanul_melaniei_cuc_vara_leoaicei_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
într-o scoică Mereu, căutând perla iubirii tăcute, Enigmă a inimii. La granița Paradisului Cuvântul nescris... Doar noi trecem dincolo. Ne refugiem în el, ca în miezul numărului de aur. Suntem lunaticii din făurarul Timpului. Mereu, culegătorii de perle sparg carapacea Tăcerii lui. Trecem linia prin iubire, doar tu și eu. De câte ori am fost aleși, în Paradisul Cuvântului ?! Elisabeta IOSIF 31 Dec. 2012- 2 ian. 2013 Referință Bibliografică: ELISABETA IOSIF IN PARADISUL CUVÂNTULUI / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ELISABETA IOSIF IN PARADISUL CUVÂNTULUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Elisabeta_iosif_in_paradisul_cuvantulu_elisabeta_iosif_1357140607.html [Corola-blog/BlogPost/345693_a_347022]
-
răspăr, Soli ai rațiunii suntem, nu iscoade. Când din pomul nostru pică iar un măr, Înțelegem legea după care cade Și suntem aproape iar de adevăr, Care luminează cerul unde șade. TATUAJ Ne îmbrăcăm în solzi de dinozaur Și-n carapacea dură de la broaște, Așa încât nici nu se mai cunoaște Frumosul artei, numărul de aur. La modă ne-nchinăm precum la moaște, Din tatuaje facem un tezaur, Pe trupul de efeb, un cap de taur, Ce doar sudalme știe să împroaște
SONETE CONTEMPORANE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 by http://confluente.ro/leonte_petre_1456440573.html [Corola-blog/BlogPost/377962_a_379291]
-
vorbi poate și despre tine? ... Nu! Oh! Doamne. Dacă oamenii ar fi puțin mai buni... totul ar fi altfel. Totuși este trist în lume! Un moment de euforie nesuferita. Starea și lucrul în sine sunt inefabile. M-am reîntors în carapacea de altădată. De ce? De ce mă cobor? Nu se pot înțelege stările acestea de teama de inedit amestecate cu frica decât de oameni inteligenți. Intelligenti pauca! Și întrebarea: Phares și tu? este la fel de rău venită. Fiecare se-ntelege pe el însuși
PARTEA I-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 by http://confluente.ro/dan_zamfirache_1440394475.html [Corola-blog/BlogPost/343979_a_345308]
-
ascultători, care rezolvă la nesfârșit sarcini repetitive, mulțumiți doar cu informația transmisă de cadrul didactic. Copiii au diferite stiluri de învățare, ei asociază elemente pe care noi nu le anticipăm, învață în contexte diferite, situațiile de învățare au ieșit din carapacea disciplinelor, având o abordare interdisciplinară. Lucrurile care au relevanță sunt cele care le formează competențe transferabile. Dragi colegi, haideți să privim cu atenție la cei de lângă noi și să vedem ce își doresc, de ce au nevoie, unde vor să ajungă
Părinții îmi cer teme, chiar și la clasa pregătitoare. Știți ce fac atunci? by https://republica.ro/parintii-imi-cer-teme-chiar-si-la-clasa-pregatitoare-stiti-ce-fac-atunci [Corola-blog/BlogPost/338349_a_339678]
-
perfectă uitând parcă să ceară simbrie divinității. Pe sub lavițele înmuiate în noroiul încins al copacilor,miriapozii își desfăceau pentru prima dată umbrele,spălându-și întunericul sub un cer plin de aripi.Nicicând nu fu mai frumoasă primăvara! Ghioceii care înjunghiaseră carapacea iernii cu puritatea lor feciorelnică,întâmpinau într-o solemnitate mută toți oaspeții înscriși în maratonul vieții.Soarele strângea cu îmbrățișări firave întregul ținut de poveste.Care alegorice de furnici defilau,bântuind pământul cu o dexteritate demnă de invidiat,parcă certând
SIMFONIA PRIMĂVERII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1456586141.html [Corola-blog/BlogPost/367655_a_368984]
-
Nae în curtea casei noastre, cu pește și raci, venit să ia în schimb vin de la tata, renumitul vin ghiurghiuliu , cum îi mai spunea bunicul din partea mamei. Când eram mai mic, îmi plăceau racii cum se înroșeau după fierbere și carapacele le păstram ceva timp, să mă joc cu ele, până le arunca mama la porci. Atunci am visat pentru prima dată că aș putea deveni pescar și s-a născut în mine dorința de a merge și eu la pescuit
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Iubirile_unui_pescar_povestiri_pescaresti_si_de_viata_roman_.html [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
împerechierii! ). - Back! Back! Back! Înțeleg teama omului și mă retrag. Acesta nu are de unde să știe motivul izolării noastre forțate, iar eu sunt prea vrăjit de priveliște ca să-i explic. În cort descopăr o broască țestoasă dezorientată, care dispare sub carapace. O transport în afară, aud telefonul și recunosc glasulul lui Voquin. - Am rezervat trei locuri pentru mâine la doisprezece! zice. Cu Lufthansa! E singura cursă disponibilă spre Europa! Sau ai altceva? - N-am nimic, îi răspund, nici nu m-am
DRUMUL APELOR, 34 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1489734139.html [Corola-blog/BlogPost/375692_a_377021]
-
stare, momente vizuale cu cerneri contemplative de un diafan trist, bacovian, cu presărări fine de elemente realiste, ceea ce, simbiotic resimțit, duce la un poiesis al liniștii, al tăcerii, excepțional transmis. “Ce liniște, doamne, strigătoare de timp se năștea și spărgea carapacea secundei ce liniște năruitoare de spații se abătea peste ochiul gândului”...(De parcă) Versul este gând și filtrare de imagini, ancorând universal sinele, în tot ce înseamnă materie, mișcare, undă și umbră. Citind, te vezi acel atom important în lanțul cromozomial
SERI LITERARE-BACĂU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1454310392.html [Corola-blog/BlogPost/374992_a_376321]
-
mănos. Dar avut numai de rele parte Și de dușman ce-a fost invidios. La bunul altuia nicicum nu am râvnit Trăind ca frații, doar în bună pace. Și nici, pe nimeni, nu am prigonit. Văzându-ne de-a noastră carapace. De-aceea eu vă las drept moștenire Popor român, cu dreptul permanent. La libertate dar și fericire Și nu oricum ci printr-un ... testament. Brăila, iulie 2016 Referință Bibliografică: TESTAMENT / Florin Cezar Călin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2026
TESTAMENT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 by http://confluente.ro/florin_cezar_calin_1468821473.html [Corola-blog/BlogPost/373624_a_374953]
-
al nostru de a adăposti în munți o „iscoadă”, un „dușman al poporului” (simpatizant sau chiar legionar, țărănist, liberal sau regalist), gest care l-a costat ani buni de închisoare. Alt frison, altă primejdie va „unelti” pentru a-mi străpunge carapacea „lentorii și pasivității”: marele incendiu din Rucăr din 25 martie 1953, la doar trei săptămâni după ce-l bocisem pe „tătucul” Stalin ... Referință Bibliografică: Începuturile lecturii și cum îți vine pofta de ea ... / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ÎNCEPUTURILE LECTURII ŞI CUM ÎŢI VINE POFTA DE EA ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 by http://confluente.ro/Inceputurile_lecturii_si_cum_iti_vine_pofta_de_ea.html [Corola-blog/BlogPost/367214_a_368543]
-
aș dori să însemne desprinderea eului de trupul care rămâne lipsit de umbră pe pământ, alburiul care se zbate între ceea ce a fost și ceea ce îi creează neliniștea în acceptarea unui fiind al nefiindului. Eul rămâne încorsetat, nematerializat, într-o carapace a unor energii furibunde și ascunse, între pământ și cer. Eul este sufletul evoluat însă neputincios a atinge perfecțiunea, idealul suprem al creatorului de artă pentru creațiile sale. El este conștient de lipsurile din creația sa așa cum Dumnezeu, când a
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 by http://confluente.ro/Stafiizarea_egoului_si_demitizarea_nefiindului_.html [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
cu tot ce au și-și mai doresc. Doar sufletele Îmi revin ca parte dintr-un dar ceresc. Iar testul dacă nu-l vor trece, cum pare că se va-ntâmpla cu-acest hibrid ce-ți seamănă strâns ghem în carapacea sa, îi vei urma apoi afară la suferința ce-i așteaptă pe ei și pe urmașii lor, ca-n veci să-și plângă a lor soartă. Căci nemurirea-i o pedeapsă pentru ființele deșarte - teama de moarte și-o înving
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_lucifer_pan_george_petrovai_1371735215.html [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
raci, venit să ia în schimb vin de la tata, renumitul vin ghiurghiuliu[ Vin ghiurghiuliu = vin de culoare roșu-deschis, trandafiriu. (DEX) ], cum îi mai spunea bunicul din partea mamei. Când eram mai mic, îmi plăceau racii cum se înroșeau după fierbere și carapacele le păstram ceva timp, să mă joc cu ele, până le arunca mama la porci. Atunci am visat pentru prima dată că aș putea deveni pescar și s-a născut în mine dorința de a merge și eu la pescuit
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1471023191.html [Corola-blog/BlogPost/343107_a_344436]
-
cu același „primordial semn de-ngenunchere”; urcă răzvrătind cuvintele, nemulțumindu-l până la disperarea cea mai lucidă. Totuși, aceste patru „Evanghelii”, gravate de poetul Theodor Răpan pe zidurile conștiinței noastre, nu mai lasă nicio îndoială, pentru că ... , „freamătul mărilor nu mai încape în carapacea” tot mai meschină a sensibilității noastre, spărgând-o pentru ca noi să-i dăm, după merit, adăpost și cinstire. Crezând că poetul Theodor Răpan se ridică împotriva „a ceva” facem o greșeală de esență și de sens al ființei umane; nu
THEODOR RĂPAN ŞI POEZIA „EVANGHELIILOR” SALE de IOAN MAZILU CRÂNGAŞU în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 by http://confluente.ro/Ioan_mazilu_crangasu_theod_ioan_mazilu_crangasu_1392612351.html [Corola-blog/BlogPost/347311_a_348640]
-
place în mod deosebit, iar despre Minodora ce să spun, parcă nici nu exista până acum, cu toate că o întâlneam zilnic în cancelarie sau pe holurile liceului. De la întâlnirea din bar, însă a început să-i captiveze atenția. I-a spart carapacea în care se închisese și spre regretul lui, observa că începe să cedez în fața tentației de a-și găsi o parteneră. - Mă învârt într-un cerc vicios în care mă aflu cu trei femei și nu știu ce să fac. Prima era
ROMAN , CAP. PATRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1453909638.html [Corola-blog/BlogPost/378038_a_379367]
-
Florian: Nu ai înțeles nimic. Din copilărie încerc să mă eliberez de povara morții florilor și nu reușesc. Sunt captivul unui fenomen straniu. E ca și cum viața se încăpățânează să fugă de mine, pentru că-i sorb energia. Sunt prins într-o carapace și de acolo ademenesc clorofila. Bolnavul X: (privind florile): Nu-și revin. Sunt din ce în ce mai afectate de uscăciune. (Se aude forfotă de pe coridorul spitalului.) Bolnavul X: Atâta gălăgie și floarea mea moare. În salon intră medicul să-și ia dosarul uitat
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1450882408.html [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]