44 matches
-
fosta gubernie Perm a Imperiului Rus, situată la poalele Uralilor. Acolo și-a desfășurat cercetările geologul scoțian Roderick Murchison, care a utilizat pentru prima dată denumirea de „sistem permian” în 1841, pentru a descrie stratele din regiune suprapuse celor din carbonifer. După scurt timp, acestea au fost corelate și echivalate cu stratele descrise în Marea Britanie ca "New Red Sandstone" și "Magnesian Limestone", iar în Germania ca "Rotliegend" și "Zechstein". Și alte denumiri date unor subdiviziuni ale perioadei permiene (mai ales ale
Permian () [Corola-website/Science/308377_a_309706]
-
probabil a dus la dispariția multor specii marine. Toate masele majore de pământ erau unite într-un supercontinent denumit Pangaea, cu excepția unor porțiuni din Asia de Est. Deoarece Pangaea era atât de întinsă, condițiile climatice variau foarte mult. Încă din carbonifer, în sud se crease o calotă glaciară, însă la tropice și spre nord continentul era dominat de călduri ce au provocat un fenomen de deșertificare. Acest fenomen era cauzat de lipsa umidității, continentul fiind atât de larg, curenții marinii nu
Permian () [Corola-website/Science/308377_a_309706]
-
de călduri ce au provocat un fenomen de deșertificare. Acest fenomen era cauzat de lipsa umidității, continentul fiind atât de larg, curenții marinii nu ajungeau decât pe coastele sale, precipitațiile fiind astfel reduse. În aceste condiții neprielnice, plantele hidrofile din carbonifer au început să dispară, fiind înlocuite de gimnosperme, plante cu semințe ce se puteau înmulți mai bine decât ferigile cu spori. Apar insecte noi, cum ar fi coleopterele (gândacii) și dipterele (muștele). Fauna terestră a permianului inferior era dominată de
Permian () [Corola-website/Science/308377_a_309706]
-
și culmea muntoasă Arnota-Buila-Vânturarița au o structură geomorfologică ce are la bază formațiunile cristaline autohtone numite și "seria de Lotru" cu o vechime de peste 200 milioane ani, intercalate cu roci sedimentare mai noi(circa 100 milioane ani), adică situate între carbonifer și cretacicul de mijloc.Pe ansamblu se constată o mare diversitate de roci: șisturi cristaline filitoase, granite, gresii, conglomerate sedimentare. Culmea muntoasă Arnota-Buila-Vânturarița are un caracter singular și inedit în peisajul montan al Pietrenilor, fiind alcătuită exclusiv din calcare jurasice
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
Principalele debarcări au avut loc la plaja „V”, sub vechea cetate Seddülbahir și la plaja „W”, la mică distanță către vest, de cealaltă parte de capul Helles. Forța de acoperire din partea Royal Munster Fusiliers și Regimentului Hampshire a debarcat de pe carboniferul convertit SS "River Clyde", adus la țărm sub cetate pentru ca trupele să debarce pe rampă direct pe mal. Royal Dublin Fusiliers au debarcat la plaja „V” din bărci deschise. La plaja „W” Lancashire Fusiliers au debarcat tot din bărci deschise
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
consumă mai repede decât se produc altele noi. Cărbunele e un tip de "rocă sedimentară" formată din resturi de plante. Acumularea sa a început, probabil, acum 425 milioane ani, când au apărut plantele, dar majoritatea zăcămintelor s-au format în Carbonifer. Copacii în descompunere din zonele mlăștinoase au format turbării. Turba s-a scufundat tot mai mult și s-a transformat în lignit, apoi în cărbune bituminos și, în final, în atracit - cărbunele de cea mai bună calitate. Cărbunele produce 27
Sursă de energie () [Corola-website/Science/311780_a_313109]
-
probabil Precambrian. Cuvertura sedimentara din Platformă Moesica începe cu Silurianul și se termină cu Cuaternarul. Prin lacune cu caracter regional, sedimentele s-au separat în mai multe cicluri de sedimente după erele geologice în care s-au depus de la Ordovician - Carbonifer până la Cuaternar. Partea bazala a Cuaternarului este reprezentată de pietrișuri, nisipuri și lentile argiloase, rezultat al depunerii materialului transportat de vastele conuri de dejecție din zona carpatica de curbura. Peste acestea este suprapus relieful caracteristic depozitelor fostelor albii respectiv pietrișuri
Județul Vrancea () [Corola-website/Science/296670_a_297999]
-
printre arahnide, deoarece primul reprezentat din acest ordin ("Curculioides ansticii") a fost găsit fosilizat, descris în 1837 de geologul englez William Buckland, deși l-a interpretat greșit ca un coleopter . Toate cele 15 ricinuleide fosile descoperite până în prezent provin din Carboniferul târziu. Ele au fost răspândite pe teritoriul actual al Americii de Nord (Pennsylvania) și Europei Centrale. Ricinuleidele fosile au fost revizuite în detaliu în 1992 de Paul Selden, care le-a grupat în subordinul Palaeoricinulei . Fosilele sunt clasificate în două familii: Curculioididae
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]
-
La prima vedere morfologia acanthodienilor arată relativ omogena, dar exoscheletul și endoscheletul osificate le face să apară ca fosile rare chiar și în condiții bune. Cele mai multe informații din ceea ce se știe din anatomia internă a acanthodienilor vin de la acanthodienii din Carbonifer și Permian. Achanthodii (din greacă akantha, "spin" și eidés, "cu aspect de”) Numele popular “rechini spinoși” este cu adevărat un termen impropriu pentru acești pesti.Numele a fost inventat pentru că aveau formă superficială de rechin, aveau corp hidrodinamic, înotătoare perche
Acanthodii () [Corola-website/Science/321397_a_322726]
-
mare încă de la începutul Silurianului,cam 50 de milioane de ani înainte că primii rechini să apară. Mai tarziu Acanthodieni au colonizat apele dulci și au prosperat în râuri și lacuri pe durata Devonianului și în lacurile de cărbune din Carbonifer. Dar primi pești osoși și-au arătat potențialul lor de a domina apele din toată lumea iar competiția lor s-a dovedit a fii prea mult pentru “rechinii spinoși” care au murit în perioada permianului( ~250 milioane de ani in urma
Acanthodii () [Corola-website/Science/321397_a_322726]
-
implicat în predarea științei la Ghent și Liège. În 1856 a fost numit profesor de chimie la Universitatea din Liège, fiind titularul postului până la sfârșitul vieții. Începând cu anul 1835 a început să-și dedice timpul liber studierii fosilelor din Carbonifer (în preajma orașului Liège); în cele din urmă a fost distins pentru cercetările sale privind paleontologia rocilor paleozoice și în special pentru descrierile sale de moluște, brahiopode, crustacee și crinoide din calcarul carboniferic din Belgia. Ca recunoaștere a acestei munci, Medalia
Laurent-Guillaume de Koninck () [Corola-website/Science/323398_a_324727]
-
situați în partea de sus a lanțului alimentar. Aproape de sfârșitul Devonianului 70% din toate speciile au disparut printr-un eveniment cunoscut sub numele de Extincția din Devonianul târziu, care este a doua extincție în masă cunoscută a se fi întâmplat. Carboniferul se întinde de acum 360 de milioane la 300 de milioane de ani. În acest timp, temperatura medie la nivel global a fost exagerat de mare: la începutul Carboniferului o medie de aproximativ 20 de grade Celsius (dar s-a
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
este a doua extincție în masă cunoscută a se fi întâmplat. Carboniferul se întinde de acum 360 de milioane la 300 de milioane de ani. În acest timp, temperatura medie la nivel global a fost exagerat de mare: la începutul Carboniferului o medie de aproximativ 20 de grade Celsius (dar s-a răcit până la 10 grade în timpul Carboniferului Mijlociu). Mlaștini tropicale au dominat Pământul iar întinderile mari de copaci au creat mare parte din carbonul din care s-a format cărbunele
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
grade Celsius (dar s-a răcit până la 10 grade în timpul Carboniferului Mijlociu). Mlaștini tropicale au dominat Pământul iar întinderile mari de copaci au creat mare parte din carbonul din care s-a format cărbunele folosit azi (de unde și numele de "Carbonifer"). Poate cea mai importantă dezvoltare evolutivă a timpului a fost evoluția de ouă amniotice, care a permis amfibienilor să rămână vertebrele dominante de-a lungul perioadei. De asemenea, au evoluat primele reptile în mlaștini. De-a lungul Carboniferului a existat
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
numele de "Carbonifer"). Poate cea mai importantă dezvoltare evolutivă a timpului a fost evoluția de ouă amniotice, care a permis amfibienilor să rămână vertebrele dominante de-a lungul perioadei. De asemenea, au evoluat primele reptile în mlaștini. De-a lungul Carboniferului a existat un model de răcire, care în cele din urmă a condus la glaciațiunea continentului Gondwana care era situat în jurul polului sud, un eveniment cunoscut sub numele de glaciațiunea Permo-Carbonifer. Permianul se întinde de acum 300 de milioane de la
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
peștilor osoși: părțile osoase ale scheletului, operculul, pereții interbranhiali reduși (cel puțin parțial), vezica înotătoare, icrele mici și fără coajă, fecundarea externă. Primii reprezentanți ai acestor pești au apărut în devonian, iar grupul este dominant între peștii osoși în cursul carboniferului, permianului, triasicului și jurasicului. Acestă subclasă a fost reprezentată în trecut prin numeroase ordine, iar în prezent numai prin două ("Acipenseriformes" și "Polypteriformes"). Puținele specii (27 specii de apă dulce) ale condrosteenilor actuali din ordinul acipenseriformelor ("Acipenseriformes") sunt răspândite în
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
au fost descrise. Aparent, această încrengătură a apărut în Cambrian. Fosile complete au fost găsite în șisturile din Maotianshan, din China de astăzi, provincia Yunnan ("Eognathacantha ercainella" Chen & Huang și "Protosagitta spinosa" Hu). O chaetognathă mai recentă, "Paucijaculum samamithion" din Carboniferul târziu, s-a descoperit în Illinois. Se credea că acele chaetognathe se înrudeau cu . Totuși, conodontele în sine se înrudesc cu vertebratele. Se crede acum că presupușii dinți de conodonte erau, de fapt, spinii de la gura chaetognathelor.
Chaetognatha () [Corola-website/Science/326302_a_327631]
-
sau Orogeneza variscă se referă la penultimul ciclu orogenetic, derulat în intervalul Devonian - Carbonifer - Permian, cauzat în Paleozoicul târziu, de către coliziunea dintre supercontinentele Euramerica (Laurussia) și Gondwana (etapă a formării supercontinentului Pangeea). Dezvoltarea sistemului de munți hercinici s-a făcut la nivelul Europei în două direcții: una NV-SE (direcția armoricană sau hercinică) și
Orogeneza hercinică () [Corola-website/Science/333447_a_334776]
-
comuni, cauzând pagube masive a bunurilor de uz casnic hrănindu-se cu pastă de tapet, legături de carte, carton, precum și cu alte produse din hârtie sau cu cleiul din amidon a unor textile. Fosile de tizanure sunt cunoscute din perioada carboniferului superior, de exemplu "Ramsdelepidion schusteri", o tizanură foarte mare de 60 mm găsită în statul Illinois din Statele Unite. Ordinul Thysanura este considerat un grup sora al pterigotelor (insectele cu aripi), cu care are în comun o articulație dublă între mandibule
Tizanure () [Corola-website/Science/332564_a_333893]