136 matches
-
jurându-se că are cele mai proaspete știri În chestiunea aceea, transmise lui de un cumnat servitor la Palat; și conversația se Întrerupse când toți, cu excepția lui Dómine, se aplecară peste balustradă ca să salute niște dame ce treceau Într-o caretă descoperită Într-un vălmășag de fuste larg Înfoiate și de brocarturi, Îndreptându-se spre prăvăliile argintarilor din Poarta Guadalajarei. Erau tusonas, adică cocote de lux. Dar În Spania dinastiei de Austria până și prostituatele Își dădeau aere. Se acoperiră cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
scenariul acesta minunat și tragic pe care Îl numim Spania. N-am uitat nici ce s-a Întâmplat după aceea. Cum stăteam noi așa, așteptând să bată de Angelus, În fața prăvălioarelor de sub scara monumentală de la San Felipe a tras o caretă neagră bine-cunoscută mie. Stăteam sprijinit de balustrada treptelor, ceva mai la o parte, ascultându-i pe oamenii mari. Iar privirea pe care am Întâlnit-o acolo jos, fixându-mă, părea să reflecte culoarea cerului ce se deschidea larg peste capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
din armele cu care Dumnezeu și natura au Înzestrat femeia ca să se apere de prostia și răutatea bărbătească, Angélica de Alquézar avea panoplia completă. A doua zi după-amiază, În drum spre Corral del Príncipe, amintirea imaginii ei În dreptunghiul ferestruicii caretei negre, sub treptele de la San Felipe, mă stânjenea ca atunci când Într-o execuție muzicală care ți se pare perfectă descoperi o notă sau o mișcare nesigură, falsă. Nu făcusem altceva decât să mă apropii și să schimb câteva cuvinte, vrăjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ți se pare perfectă descoperi o notă sau o mișcare nesigură, falsă. Nu făcusem altceva decât să mă apropii și să schimb câteva cuvinte, vrăjit de părul ei bălai atârnând În zulufi și de zâmbetu-i misterios. Fără a coborî din caretă, În timp ce Însoțitoarea ei, dueña, cumpăra ceva din prăvălii, iar vizitiul stătea nemișcat lângă catâri, nederanjându-mă cu nimic - lucru care ar fi trebuit să-mi dea de gândit -, Angélica de Alquézar Îmi mulțumi din nou că o apărasem de pușlamalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de la ángel, adică Înger“, i-am răspuns, fermecat. Iar ea m-a privit amuzată, fără un cuvânt, atât de mult Încât m-am simțit purtat la porțile Raiului. Apoi s-a Întors Însoțitoarea, m-a observat În sfârșit și vizitiul, careta s-a Îndepărtat, iar eu am rămas stană de piatră printre oamenii care veneau și plecau, cu senzația că am fost smuls, fșștt, dintr-un loc minunat. Abia În cursul nopții, neputând să adorm din cauza ei, și a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să aștept, neslăbind din ochi porțile Palatului de care santinelele mă Îndepărtaseră deja de trei ori. Stăteam acolo de foarte mult timp: de când, de dimineață, pe jumătate adormit În fața temniței municipale unde petrecuserăm noaptea - căpitanul Înăuntru și eu afară -, urmărisem careta În care alguazilii locotenentului Saldaña Îl duseseră la Alcázar și Îl introduseseră pe o poartă laterală. Nu pusesem nimic În gură de noaptea trecută, când don Francisco de Quevedo, Înainte de a se duce să se culce - Își oblojise Întâi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Împrejur, rămânând cu privirea pe fațada Palatului. — Și eu Îl așteptam, adăugă gânditor, cu ochii tot la porțile Alcázar-ului. Din motive diferite de ale tale, bineînțeles. Părea oarecum absent, parcă amuzat de cine știe ce aspect al situației. — Diferite, repetă. Trecu o caretă, cu vizitiul Învăluit Într-o capă impregnată cu ceară. M-am uitat atent, Încercând să-i deslușesc pasagerul. Nu era căpitanul. Lângă mine, italianul se Întorsese să mă privească. Avea același zâmbet sumbru. — Nu-ți face griji. Mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-și da jos mustața de fals ungur. "îmi căuta dară a mă despărți de mustață și mă consol cu 1800 ruble pe an, apoi cu împregiurarea de a mă preumbla cu un principe de viță strălucită trei ani într-o caretă. Crez că e destulă consolațiune pentru un maghiar fals" (Ibidem). Personalitatea lui Codru Drăgușanu apare în aceste rînduri mai clar decît aiurea. Cît despre însușirea miraculoasă a limbilor, ea l-a dus și la formularea unor aprecieri despre caracterul diferitelor
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
nu, și îmi spuneam că ar fi fost ciudat să trăiesc într-un asemenea univers. Zilele mi se scurgeau liniștit în cele două lumi, căci eram aproape străină de incongruența lor. Parcurgeam cu aceeași naturalețe și străzile late, jalonate de carete în mers și porți mari, și labirintul nebunesc al ulițelor întortocheate din cartierul meu, pline mereu de băltoace, gunoaie, strigătele vânzătorilor și lătratul ascuțit al câinilor flămânzi; pe ulițele acelea, toți erau foarte grăbiți și, când se striga „atenție, vine
María Dueñas - Iubirile croitoresei () [Corola-journal/Journalistic/5689_a_7014]
-
Prutul îndreptându-ne spre Moghilău. Când am ajuns la Nistru pașa Mehmet Cerchez veni să-și ia rămas bun de la feldmareșalul Șeremetiev. Deoarece țarul nu voia ca Turcii să știe de prezența sa în convoiu, dânsul se ascunse într'o caretă în care se afla Ecaterina Skavronski. Zărind careta, pașa Cerchez se îndreptă călare spre ea și, când dădu cu ochii de Ecaterina, salută mirat și își ceru scuze, printr'un tălmaciu care îl însoțea, spunând că Turcii nu duc războiu
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
la Nistru pașa Mehmet Cerchez veni să-și ia rămas bun de la feldmareșalul Șeremetiev. Deoarece țarul nu voia ca Turcii să știe de prezența sa în convoiu, dânsul se ascunse într'o caretă în care se afla Ecaterina Skavronski. Zărind careta, pașa Cerchez se îndreptă călare spre ea și, când dădu cu ochii de Ecaterina, salută mirat și își ceru scuze, printr'un tălmaciu care îl însoțea, spunând că Turcii nu duc războiu cu femeile. Pentru mine scena aceasta, la care
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
încă răvășesc coroana câte unui vis de mandarin tremură din când în când frunzișu-i troienit de pulberi aurii pe alei cu degete flămânde umbre trec nu trec fac valuri ori pe-o clipă chiar sfârșesc pe val iată și-o caretă fără cai fără pânze fără surugiu lunecă pe strunele de harpă dinspre nefiind spre nicăieri - iată și stăpânul nesfârșitul de pe ramuri strânge câte-un omuleț Cruci de piatră cruci de piatră numai cruci de piatră stau în locul crucilor de lemn
Poezii by Ion Hadârcă () [Corola-journal/Imaginative/2498_a_3823]
-
-mpart mereu numai la doiTu să simțești durerea ce-mi apasăPrecum jungherul cel mai ascuțitDe-atâta ori în piept, pe când a plângeîncep să vărs din mine roșul sângePentru că mult și sincer te-am iubitEu încercat voi fi de dorul careTe mistuie de câte ori ofteziVăpaia deveni-va tot mai mareși-acuma recunosc, și-ți dau crezareDe câte ori începi să lăcrimeziIubita mea, propun ca toată viațaSă nu mai luam a noastre inimi înapoiSă mă privești pe când îmi mângâi fațaEu de pe trup îți voi
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
acest fapt explicând asemănarea izbitoare a relațiilor dintre oameni în ambele epoci. Că, așa cum astăzi oamenii foarte bogați, în veșminte de lux, călătoresc cu vagonul de dormit, tot așa atunci, deși în alt fel, oamenii foarte bine îmbrăcați călătoreau în carete căptușite cu mătase și acoperiți cu blănuri de sobol; că, așa cum astăzi există oameni deși nu foarte luxos, totuși foarte bine îmbrăcați, care călătoresc cu clasa a doua, și al căror țel în viață este să găsească mijloacele de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
căror țel în viață este să găsească mijloacele de a călători cu vagonul de dormit, tot așa, pe atunci trăiau oameni care se deplasau în echipaje mai puțin scumpe și se înveleau cu blănuri de vulpe, visând să dobândească o caretă și mai luxoasă și să înlocuiască vulpea cu sobolul; că, precum astăzi sunt oameni care merg cu clasa a treia pentru că nu au cu ce plăti suplimentul de viteză, fiind condamnați să suporte inconfortul băncilor de lemn, tot așa erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
oameni flămânzi, sărmani, în zdrențe, oameni care merg pe liniile de cale ferată, tot așa atunci trăiau oameni la fel de flămânzi, la fel de jalnici, în aceleași zdrențe și rătăcind pe traseul poștei. De mult au putrezit mătăsurile, s-au prăvălit de vechime caretele, și molia demult a mâncat blana de sobol, dar oamenii pare că nu s-au schimbat, pare că nu au dispărut, semețindu-se la fel de meschin, invidiind și urând la fel și în ziua de azi. Nu mai avem în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Cezarină Adamescu. Felicitări stimata doamna Cezarină Adamescu. Opera dumneavoastră este un act de dreptate, un exercițiu de admirație, si un monument de iubire și generozitate. Cronică mea de întâmpinare continuă purtată de gândurile pe care cartea doamnei Adamescu, dar și careta doamnei Buni le trezesc în sufletul meu asemenea unor ecouri care vin din adânc... Autorul acestor rânduri este membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Ligii scriitorilor din România, al Fundației culturale Ajutorul românesc, care are ca scop ajutarea valorilor
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA DOAMNEI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368471_a_369800]
-
Anei Cristoroceanu. Tânărul, în jurul vârstei de treizeci de ani, îmbrăcat după moda pariziană, cu joben și papillon, destul de frumos și prezentabil, părea foarte ocupat de acțiunile lui. Doica o privi trecând aproape neobservată pe lângă cei din hol, îndreptându-se către careta care le aștepta în fața hanului. - Să mergem, doică, vorbi ca pentru sine Ana, cu voce joasă. Socrul meu o fi nerăbdător să mă cunoască. În timpul în care careta era trasă, Ana, cu privirea pierdută, se apropie de ea și îi
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
o privi trecând aproape neobservată pe lângă cei din hol, îndreptându-se către careta care le aștepta în fața hanului. - Să mergem, doică, vorbi ca pentru sine Ana, cu voce joasă. Socrul meu o fi nerăbdător să mă cunoască. În timpul în care careta era trasă, Ana, cu privirea pierdută, se apropie de ea și îi șopti: - Inima îmi spune că Necula n-a murit de moarte bună. Ceva, ce nu înțeleg, este la mijloc. Făcu o pauză și privi spre cer. Era senin
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
Cu mila și cu bunătatea lui Dumnezeu voi pleca în căutarea lor. Era pentru prima dată când îi vorbea Berthei cu atâtea neînțelesuri. „Ce-o vrea să spună tânăra mea stăpână?” se întrebă nedumerită doica și oftă din toată inima. Careta ieși din han străbătând Ulița cea Mare a Șelarilor, în strigătul vânzătorilor de mărfuri, care își lăudau, cum se pricepea fiecare, produsele expuse. Mătăsurile, pânzele de Damasc întinse pe tejghele, îți luau ochii cu culorile și imprimeurile lor vii, care
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
Șerban, și terminată de Radu Leon, ca o prezență binefăcătoare peste cele ce se întindeau ca așezări ale oamenilor acestui minunat oraș. Clopotele băteau surd, iar sunetele lor erau aduse ca adieri de vânt spre locul unde se afla palatul. Careta îl aștepta în fața palatului. Condus de unul dintre funcționarii domnești, Cristoroceanu putu în treacăt să admire frumusețea florilor tropicale și arhitectura interioară. Curtea plină cu ornamente florale în sute de culori, era apărată, la distanțe bine chibzuite, de arnăuți înarmați
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
distanțe bine chibzuite, de arnăuți înarmați, aflați în dreptul chioșcurilor de lemn. Abia din trăsură ispravnicul observă razele soarelui, care făceau să strălucească țigla smălțuită a acoperișului palatului. Oftă adânc, își rezemă capul de tetiera scaunului și-n mersul legănat al caretei se cufundă în gândurile lui. Rămași singuri, Vodă Mavrocordat, se întoarse către vornicul Radu Popescu și, cu supărare mare în glas, îi zise: - Ehei dragă vornice, s-ar ridica și alții care să-l înfrunte pe sultan, așa cum George Castrioto
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
cailor. Când săltau după șei pungile cu praf de pușcă de la cingătoare le loveau mânerele iataganelor de la șold. Schender Pașa ordonase căpeteniei ienicerilor să aleagă un grup de astfel de păzitori pentru ca drumul lui să se desfășoare în liniște. În careta-i cu perdele din mătase violet ce nu permiteau a se vedea în interior, pașa se desfăta în brațele unei copile, obligată a-l urma în seraiul lui din Istanbul. Abia împlinise cincisprezece ani copila și mai marele oștilor trimise
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
fost Armăsari nemișcați pe câmpiile artei ecvestre Urme de file-ostenite Noi cataloage și mărci Adrese gratis de brașoave umflate Negustori de himere Costume de carnaval și vorbe mobile Gondole pe canale-mpuțite Gesturi și țipete mute Din mers echipaje Din carete-n drum Armăsarii din cursele verii trecute Sar zăpăciți din file de Cataloage nou apărute La vreme de carnaval Fermecați clopoței cu surprize Pe arăturile artei ecvestre Armăsari nemișcați Prezent din ce-a fost Viitor din ce este De departe
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
fost Armăsari nemișcați pe arăturile artei ecvestre Urme de file-ostenite Noi cataloage și mărci Adrese gratis de brașoave umflate Negustori de himere Costume de carnaval și vorbe mobile Gondole pe canale-mpuțite Gesturi și țipete mute Din mers echipaje Din carete-n drum Armăsarii din cursele verii trecute sărind dintre filele cataloagelor nou apărute La vreme de carnaval Fermecați clopoței cu surprize pe arăturile artei ecvestre Armăsari nemișcați Prezent din ce-a fost Viitor din ce este De departe oglinda cu
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]