97 matches
-
laț, călcam pe burțile lor, doi dintre noi făceau curățenie în urmă, felinarele spărgeau bezna grasă, cu toții însă așteptam momentul crucial, prinderea Regelui încât, fără să vrem, ajunserăm în visurile materiei. T oată lumea e călare pe toată lumea îi zise Cargobot strângându-i mâna cu căldură. Pe unde mi-ai fost, Autorule, îl luă la rost Mioara. M-am rătăcit între cuvinte, le-am căutat, le-am pipăit, le-am dezbrăcat, am făcut dragoste cu ele până la epuizare, nesătule de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mâinile încrucișate pe piept. Și cum totul se sfârșise, l-am urmat docili, cu tot negrul chinurilor în suflet, înspre școală. * * * S trigătele de uimire ale morților ne-au întors privirile către oraș. Altul decât cel cunoscut, reinventat de mongolul Cargobot, cu ajutorul calculelor lui Ghiborț și înnobilat cu frumusețe arhitecturală de Bau. Ori somnul intrase oblic în noi, ori noi alunecasem pe gheața copilăriei încropită de zborul cărăbușilor Milionarului și de cântecul greierului, ori virușii nu fuseseră inventați, pentru că forma orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ridicați din hăurile stomacale ale Brăilei și topindu-se într-o masă vâscoasă ca melasa Fabricii de bere. Am luat-o vânjos pe Mioara de mână și am fugit spre locul nostru lăsând în urmă pe vizionarii Bau, Ghiborț și Cargobot. Încă puțin mi-am zis și totul se va acoperi de uitare. Viitorul e la fel de nesigur și prevăd un drum îngust printre flăcări vrăjmașe sau prin mlaștini în care câini din Baskerville ne pândesc. Cineva, sigur a asmuțit pe urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Cineva, sigur a asmuțit pe urma noastră Vocile Mioarei ieșite dintre file, mai era și o Mamă care o căuta, ba chiar mi s-a părut că-i văd furioși și pe cei trei țârcovnici ai Paradisului, Bau, Ghiborț și Cargobot. Eu speram, dar mă mințeam pe mine însumi, ca să o apăr pe Mioara, cu toate că nu merita atâta protecție. Am iertat-o, deși nu uitasem că mă învăluise ca pe un vierme de mătase într-un cocon din care nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tuburi de ciment de la canalul colector scoase din uz, un carusel dezafectat care învârtise destine în Parcul Monument, elefanți de tablă cu trompa cândva țâșnitoare în piscina din părculețul de pe Calea Galați (pe unde, tu o știi, își făcea veacul Cargobot), schele din țevi cu ștuțul mâncat de rugină, pe care încă se mai vedeau amprentele muncitorilor cu căști care au înălțat orașul, grinzi de beton cu mustățile de fier striat φ10, o dormeză, două parazăpezi și un stabilopod rătăcit cine știe cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
al treilea, al doilea, secund), pentru ca la 1 aprilie 1933 să obțină brevetul de comandant de cursă lungă. în decembrie 1938 (eram în clasa treia de liceu) ia comanda iahtului "Taifun" al Marinei Militare. Doi ani mai târziu ia comanda cargobotului "Bucegi" la Haifa. A fost comandant pe vapoarele "România", "Suceava" și "Oituz". După 1944, pe vremea studenției mele, el devine comandant pe vasele "Sulina" și apoi "Midia". Comanda acest vas prin Dardanele când o cablogramă îl recheamă de urgență să
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
Elena Lazăr Filippos Filippou s-a născut în 1948 în insula Kerkyra și a lucrat, din 1968 până în 1982, cu întreruperi, ca mecanic pe cargoboturi, experiență pe care o va fructifica în creația sa (două proze dedicate oamenilor mării, un studiu închinat lui Nikos Kavvadias, rebelul poet-marinar al literelor grecești). În prezent trăiește la Atena și se ocupă cu publicistica. Șase din cele 11 titluri
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
din Kanagawa a ziarului și, citind cu voce tare rubrica „Sosiri-plecări vapoare: sosiri azi, plecări azi, sosiri mâine, plecări mâine, staționări azi”, verifica informațiile uitându-se la vapoarele aflate la ancoră și, ca o adevărată fată din Yokohama, dădea explicații: cargobot de clasă superioară construit cu o subvenție de la Ministerul Transporturilor și Comunicațiilor, sau: vapor al companiei Dollar. Însă Suzuko părea să fie cu mintea în altă parte. Au ajuns pe dig; chiar lângă el era ancorat un vapor englezesc ce făcea
Valsul florilor povestiri by Yasunari Kawabata () [Corola-journal/Journalistic/4058_a_5383]
-
lui. Dar atât căpitanul Nichols, cât și Strickland voiau să se îndrepte spre Orient și întâmplarea a făcut ca singurele posibilități de angajare să fie oferite de vase care mergeau spre vest. De două ori Strickland a refuzat angajamente pe cargoboturi care primeau și oameni săraci în drum spre Statele Unite și o dată o slujbă pe un vas de cărbuni care mergea la Newcastle. Bill Ghioagă nu suporta încăpățânarea care n-avea drept rezultat decât pierderi pentru el și ultima dată i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
va ridica până la culmile cele mai înalte ale profesiei. Îl așteptau onorurile și bogăția. Înainte de a-și prelua noile îndatoriri a dorit să-și ia o vacanță și întrucât nu avea mijloace financiare s-a angajat ca medic pe un cargobot care făcea curse în Levant. De obicei aceste vase nu prea au doctori, dar unul dintre chirurgii principali de la spital îl cunoștea pe directorul companiei de navigație și acesta, ca o favoare, l-a angajat pe Abraham. Peste câteva săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
i-a fost practicabilă încă din vremurile EpB7), de la valul făcut de elicea navei până în cel mai îndepărtat ungher al spălătoriei publice de la bord -, nu voia să recunoască faptul că la chei nu staționa nici un transportor al Crucii Roșii, nici un cargobot plin doar de refugiați, ci o navă de pasageri înarmată, subordonată Marinei Militare, în care fusese înghesuită cea mai felurită încărcătură? De ce nega ceea ce fusese tipărit de ani de zile și nu mai era contestat nici măcar de eternii paseiști? Voia
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
ANGLOFON AL LUI HENRY FORD Oricine clădește o uzină, clădește un templu. (Calvin Coolidge) Detroitul a avut dintotdeauna de-a face cu roțile. Cu mult Înainte de Big Three și de porecla de „Motor City“; Înainte de fabricile de automobile și de cargoboturi și de poluatele nopți rozalii; Înainte să se sărute cineva Într-un Thunderbird sau să se giugiulească Într-un Ford model T; anterior zilei În care tânărul Henry Ford și-a dărâmat zidul atelierului pentru că, atunci când Își proiectase „cvadriciclul”, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ferată, silozurile uriașe de pe malul râului, cărbunele, cocsul și minereul de fier așezate ca Într-o cutie de condimente uriașă și pasarelele care se Întindeau deasupra capului său ca niște păianjeni giganți. Înainte să fie absorbit pe poartă, zări un cargobot și o bucată din râul pe care exploratorii francezi Îl numiseră după culoarea lui roșiatică, asta cu mult Înainte ca apa să devină portocalie de la reziduuri sau chiar să ia foc. Fapt istoric: oamenii au Încetat să mai fie umani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Uneori o face șeful de echipă; alteori nu. Turnătoria este cea mai adâncă firidă a Rouge-ului, miezul lui lichefiat, dar Linia vine de și mai departe. Se Întinde afară, până la munții de cocs și cărbune; merge până la râu, unde trag cargoboturile ca să descarce minereul, și din acel punct Linia devine râul Însuși, șerpuind În sus până la pădurile din nord, până când ajunge la locul de unde izvorăște, care e Însuși pământul, calcarul și gresia dinăuntru; apoi Linia o ia Înapoi, din substraturi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
minereul, și din acel punct Linia devine râul Însuși, șerpuind În sus până la pădurile din nord, până când ajunge la locul de unde izvorăște, care e Însuși pământul, calcarul și gresia dinăuntru; apoi Linia o ia Înapoi, din substraturi la râu, la cargoboturi și, În cele din urmă, la macarale, lopeți și cuptoare, unde se transformă În oțel topit și e turnată În forme, răcindu-se și Întărindu-se sub formă de piese de mașină - pinioanele, cardanele și rezervoarele Modelului T din 1922
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spre Canada. ― De ce ne-am oprit? ― Așteaptă și-ai să vezi. Zizmo aprinde și stinge farurile de trei ori. Se dă jos din mașină. Lefty Îl urmează. Stau pe Întuneric, Înconjurați de sunetele râului, plescăitul valurilor, sirenele de ceață ale cargoboturilor. Apoi mai apare un sunet: un huruit Îndepărtat. ― Ai un birou? Întreabă bunicul meu. Un depozit? ― Ăsta-i biroul meu. Zizmo Își flutură mâinile În aer. Apoi arată spre Packard. ― Și ăla mi-e depozitul. Huruitul se aude din ce În ce mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lacul St. Clair, pe care bunicul meu, Jimmy Zizmo, Își Înscenase moartea. Lacul Încă mai Îngheța pe timpul iernii, dar contrabandiștii nu mai treceau peste el cu mașina. Lacul St. Clair Își pierduse fascinația sinistră și, ca tot restul, devenise suburban. Cargoboturile Încă mai navigau pe canal, dar acum vedeai mai ales nave de agrement: Chris-Craft, Santana, Flying Dutchman, 470. În zilele Însorite lacul reușea Încă să fie albastru. Totuși În cea mai mare parte a timpului era de culoarea supei reci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se opri. Opri și motorul. Luând servieta, ieși În aerul iernii din Michigan: aer nemișcat, cristalin. Toată lumea era Înghețată: copacii Îndepărtați, cablurile de telefon, iarba din curțile caselor de pe malul râului, pământul Însuși. Pe râu se auzi o sirenă de cargobot. Aici nu erau nici un fel de zgomote: gara era complet părăsită pe timpul nopții. Milton avea În picioare mocasinii negri cu ciucurași. Când se Îmbrăcase pe Întuneric, i se păruse că erau cel mai ușor de Încălțat. Mai avea haina lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
șobolani. Desigur, Fumero era deja la comanda operațiunii de „curățenie“. Purificarea prin Împușcare se efectua În plină stradă sau În castelul Montjuïc. Pe mine m-au arestat În port, pe cînd Încercam să fac rost de cîteva locuri pe un cargobot grecesc, ca să-i trimit În Franța pe cîțiva dintre șefii mei. Am fost dus la Montjuïc și ținut două zile Într-o celulă complet Întunecată, fără apă și fără ventilație. CÎnd am revăzut lumina, era vorba de flacăra unei lămpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
acid, Însă m-am bizuit că, mai devreme sau mai tîrziu, avea să-și facă efectul. Îmi spuneam c-o să mă Întorc În Cuba, la mulatra mea, Într-o bună zi. Am fost arestat În timp ce Încercam să urc pe un cargobot spre Havana. Am uitat cît am stat Închis. După primul an, Începi să pierzi totul, chiar și rațiunea. CÎnd am ieșit, am Început să trăiesc pe străzi, unde dumneata m-ai găsit după o eternitate. Erau mulți ca mine, tovarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Abia la intervenția căpitanului am primit și noi două locuri pe care stăteam eu și Petrișor, iar jos, pe plapumă Coca și din când în când Costel, pentru a-mi mai desmorți mâinile. Vaporul nostru se numea “Grigore Manu” iar Cargobotul sau șlepul remorcat, nu știu nici eu ce era, se numea “Abrud”. Aproape două săptămâni am măsurat lungimea Dunării până la Giurgiu. Aici, cu ajutorul bunului nostru prieten Ion Uzunov, care se afla pe șlep, ne-am aprovizionat cu alimente proaspete, atât
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
spui acolo? Orice om viu dansează. Râse de expresia lui îngrozită. — Te duci acolo și te bâțâi. De parc-ai prinde muște. Era prea sleit să protesteze. Ea îl târî până în mijlocul ringului de dans, un remorcher care tracta un cargobot rănit. Se împletici în urma ei, așteptând instrucțiuni, dar acestea se lăsau așteptate. Să danseze într-un bar cu o femeie pe care nu o cunoștea - se simțea scârbit, ca atunci când trecea o zi fără să lucreze. Dar era un simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Levy Pants, domnul Gonzalez trecu o cârpă de praf pe deasupra mesei lui de scris, așa cum făcea în fiecare dimineață, cât timp biroul mai era încă rece și pustiu, iar șobolanii de pe chei se auzeau jucându-se cu frenezie. Pe râu, cargoboturile care alunecau prin negura ce începea să se ridice răgeau unele la altele, iar glasul adânc al sirenelor de ceață răsunau printre fișierele ruginite din birou. Alături, micul radiator pocnea și trosnea din cauza căldurii care îl făcea să se dilate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
caz, Reilly a meritat să fie salvat. M-a îndrumat spre adevăratul vinovat. Nu poți să-ți trăiești restul vieții purtând pică. — Cine poartă pică? Fac, în sfârșit, ceva constructiv. Domnișoară Trixie, unde ai telefonul? — Cine? Domnișoara Trixie privea un cargobot din Monrovia plecând cu o încărcătură de tractoare. Nu am telefon. Este unul la băcănia din colț. — Foarte bine. Doamnă Levy, du-te jos la băcănie. Sună-l pe doctorul lui Lenny și sună la ziar, ca să afli unde îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din colț. Doamna Levy se întoarse și plecă pe culoarul din mijlocul camerei. Trânti ușa în urma ei și domnișoara Trixie căzu într-un somn juvenil, de parcă scăpase de apăsarea unei probleme grele. Domnul Levy o asculta sforăind și privea cum cargobotul din Monrovia intră în port și apoi se întoarce, pornind în josul apei, spre Golf. Pentru prima dată, după mai multe zile, se simțea liniștit și începu să treacă în revistă, în gând, câteva evenimente în legătură cu scrisoarea. Se gândea la scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]