81 matches
-
se supralicitează calitățile printr-o reclamă inoportună. Ceea ce nu este nici onest și, nici nu ar trebui să se întâmple. Dacă mă doare un dinte, iau calmante și îmi alină durerea doar până când ajung la dentist. Dar cauza durerii, dintele cariat să zicem, rămâne mai departe izvorul altor dureri până când este vindecat sau extras. La ce mi-ar folosi să mă îndop cu analgezice care nu elimină cauza ci doar amorțesc locul, ca să nu mai simt, un timp, durerea? M-am
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (28) de ION UNTARU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365803_a_367132]
-
un rest de scară îngrop cu greu trăitul unui vineri neiubit sângerând nerăbdarea colțului ochi deschis de somn gonește întrebări aplecate-n glezne de aș fi învățat să respir tăcere astăzi nu m-ar fi orbit portocaliul aleilor de seară cariată hrana sufletului meu ar fi avut gust de frământare oglinzi sparte adun am ales trăitul fără chip fărâma umbrei scrijelită-n suprafața apei rătăcesc tot mai adânc greutatea verbului a fi ... Citește mai mult cât mi-aș dori să audrodul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
un rest de scară îngrop cu greu trăitul unui vineri neiubit sângerând nerăbdarea colțului ochi deschis de somn gonește întrebări aplecate-n glezne de aș fi învățat să respir tăcere astăzi nu m-ar fi orbit portocaliul aleilor de seară cariată hrana sufletului meu ar fi avut gust de frământare oglinzi sparte adun am ales trăitul fără chip fărâma umbrei scrijelită-n suprafața apei rătăcesc tot mai adânc greutatea verbului a fi Referință Bibliografică: greutatea verbului a fi / Daniel Dăian : Confluențe
GREUTATEA VERBULUI A FI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356610_a_357939]
-
coțka de zahar ascunsă în pumn Și furioasă că mașinăria perfectă de luptă Merg cu mâini tremurânde, Cu ochii arzând Peste așchii de sticlă înfipte-n plămân. Diseară e bal la palatul de iarnă Se va bate stepp în scândura cariata, Aproape și mai aproape voi fi De bocancii fără talpă și fără stăpân. În atelierul de marochinărie din Est Uncenicii în serie răzuie șozii De pe pielea șarpelui ucis În Eden. Ei da, doar un cerc mă mai desparte De clopotul
POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370429_a_371758]
-
cântec, după arhicunoscutu-i „leitmotiv“, „C-așa bé[au] oamenii buni“, ori, în aceeași manieră „subtil-infiltrant-folclorizată, cu priză directă“, și în cele de sub titlurile ce umblă nu numai la „cutia cu zâmbetele Pandorei“, ci și la „injurie“, sau la „sinestezia dinților cariați“, evident, fără „sângele scuipat“ în vocală de eroul liric al lui Artur Rimbaud („ieșit de la stomatolog“): «Licitație fără strigare», «Ciorba mamii ei de viață», «Întunericul câștigă la puncte», « Dinții cariați ai unui sfânt», «Bichinii tăi cu diamante», «Omul mort din
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
zâmbetele Pandorei“, ci și la „injurie“, sau la „sinestezia dinților cariați“, evident, fără „sângele scuipat“ în vocală de eroul liric al lui Artur Rimbaud („ieșit de la stomatolog“): «Licitație fără strigare», «Ciorba mamii ei de viață», «Întunericul câștigă la puncte», « Dinții cariați ai unui sfânt», «Bichinii tăi cu diamante», «Omul mort din gardul viu» etc. Există și texte cu „căderi de buzdugan“ - din „comicul“ titlu, în gongul criticii / satirei sociale, al absurdului, grotescului, macabrului, funambulescului, monstrosului, grație unei „absolute“ imprevizibilități: «Dulceag miros
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
Cornel. Dan era un băiat înalt, slăbuț și tuns scurt. Avea ochii mici și verzi, un nas mare și niște buze subțiri care, abia le vădeai atunci când îl priveai. Era tot timpul vesel și când râdea, i se vedea dantura cariată. Dacă îl vedeai râzând, n-aveai cum să nu râzi. Nu era vorba de faptul că ai fi râs de el, ci pur și simplu râsul lui era contagios. Era îmbrăcat într-un trening negru și purta niște adidași galbeni
PARTEA A PATRA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353633_a_354962]
-
de sărbătoare, C-o mână pe cingătoare, Când o zbughi pe furiș, Dintr-o tufă de măcriș, Strâns de-urechi cu un bariș, Cu blanița-catifea, Iepurililă ce plângea De durere de măsea. Neatent și speriat, Imprudentul a intrat Cu dintele cariat În potcoava nou găsită Ce-l scăpă într-o clipită De durerea cea cumplită. ,,Aricel, ce bine-mi pare C-am găsit, iată, scăpare, Într-o astfel de-ntâmplare!" Și-au pornit-o pe cărare, Cu o mare încântare, Spre
ARICEL -DOCTOR FĂRĂ VOIE de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353733_a_355062]
-
fie prezența prea puternică în spațiul public a Bisericii, fie vreo suspectă apropiere dintre aceasta și stat. Pericol, strigă aceștia! Așa ceva nu este european, glăsuiește ultragiată libera cugetare și dă aspru din deget. (Deși, în paranteză fie spus, statul nostru cariat de corupție, ineficiență și lipsă de angajamente morale, a evoluat de 20 de ani în răspăr cu orice idee religioasă.) Referința la Europa este, în acest caz, ridicolă și incultă. Pentru că, în realitate, Europa nu are un model unic și
DESPRE CINE SUNTEM NOI ASTĂZI, CUM (MAI) SUNTEM NOI ASTĂZI ORTODOCŞI ŞI ÎN CE (MAI) CREDEM NOI, ROMÂNII DE ASTĂZI – DIN PERSPECTIVA ŞI ÎN VIZIUNEA SOCIOLOGULUI ROMÂN DAN DUNGACIU ... de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/358630_a_359959]
-
gestionar, era-n ajun de An Nou! m-am căutat apoi pe la dinți din nou să-mi înumăr la vârstă anii precum talanii - i-am scos pe cei stricați așezați câte doi înșirați ca niște frați - pe cei cu rădăcina cariată care „mestecau” alimente și vorbe odată într-un final am scos și vreo doi sănătoși care nu mai erau de mult curioși să se înfigă nici măcar în mămăligă patinau și țiuiau la orice atingere de os pe terenul disputelor nu
PARODIE LA O (DE)CĂDERE... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359580_a_360909]
-
fie prezența prea puternică în spațiul public a Bisericii, fie vreo suspectă apropiere dintre aceasta și stat. Pericol, strigă aceștia! Așa ceva nu este european, glăsuiește ultragiată libera cugetare și dă aspru din deget. (Deși, în paranteză fie spus, statul nostru cariat de corupție, ineficiență și lipsă de angajamente morale, a evoluat de 20 de ani în răspăr cu orice idee religioasă.) Referința la Europa este, în acest caz, ridicolă și incultă. Pentru că, în realitate, Europa nu are un model unic și
DESPRE CINE SUNTEM NOI ASTĂZI, CUM (MAI) SUNTEM NOI ASTĂZI ORTODOCŞI ŞI ÎN CE (MAI) CREDEM NOI, ROMÂNII DE ASTĂZI – DIN PERSPECTIVA ŞI ÎN VIZIUNEA SOCIOLOGULUI ROMÂN DAN DUNGACIU… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/378919_a_380248]
-
magazinele. Ciudat cum toți esticii ajungeau să semene între ei. Estul se dădea în vânt după țigări Kent, Nescafe, ciocolată Suchard și banane. Concluzia era deci următoarea: în spatele unui eveniment care părea normal se afla o fenomenologie complicată de trăiri cariate - griji, speranțe, bucurii - și un sistem de relații depășind sângele, sexul sau alte variabile care despart oamenii. Compasiunea nu era obosită, înțelegere se găsea pentru că fiecare avea în repertoriul său de experiențe astfel de evenimente peste care nu puteai trece
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
creia repulsie În timp ce ochii, te apuca frica...! Un verde spălăcit cu pupilele dilatate aruncând priviri comparative cu a unei flămânde hiene adulmecând prada...! Iar când rostea cuvintele, trebuia neapărat să Întorci capul de jenă, observând dantura galbenă de fumatul excesiv, cariată și cu resturi de mâncare dela dejunul anterior ce continua cu extremitatea buzelor, avănd vaga senzație a unei Paiațe pregătită pentru spectacol...! În acel moment apăru ospătarul, făcând o plecăciune. “Vă stau la dispoziție...” Prețiosul invitat, privi la ospătar câteva
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lungul străzii niște platani.. Scoarța aspră te făcea să crezi că sînt bătrîni, dar nu erau suficient de groși ca să te poți ascunde după ei. La vreo cinci-șase pași de gura metroului se afla o deschizătură neagră... ca un dinte cariat... o alee Îngustă Între un magazin mic de pantofi și unul de băuturi, unde se vindeau și țigări. Am luat-o ușor Într-acolo și m-am ascuns nonșalant pe alee. Priveam cu nesaț spre obiectivul meu... mi-am ațintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
am bărbierit. Mi-am luat-o la labă, reconstituind în minte ultima noapte cu Selina. Sau cel puțin am încercat. Nu-mi aminteam prea multe, după care au mai dat buzna și toți tipii ăștia... Așa că eu și măseaua mea cariată ne-am acordat câteva ore dureroase de televizor - am rămas în fața ecranului buimac și mormăind ca o stafie ancestrală, stoarsă de atâta bântuit, trecând de la sporturi, seriale de duzină și reclame la știri și la lumea ailaltă. Cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de otravă, de cucută. Așa că am adormit cu un pumn de Serafim. Nu știu ce m-aș fi făcut fără bătrânul amic în frac. Cred că aș fi murit fără atingerea aceea omenească... În timp ce mestecam gânditor un covrig, mi-am lovit măseaua cariată. Și, cum adevărul doare, am avut certitudinea, dincolo de orice îndoială, că în agenda de lucru a Selinei mai erau înscrise și alte sule. Ei, hai, doar e clar că am dreptate. E deșteaptă. E practică. Trebuie să aibă ea vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spus să tacă și am coborât la Butcher’s Arms. Pipăindu-mi măseaua cu limba și răsucindu-mi gâtul în căutarea unui taxi, mă plimb acum de-a lungul centurii dentare, prin stucul străzilor acoperite de tartru și prin piețele cariate, până dincolo de grilaje, de verandele ornamentate, de clinicile scumpe, de arabii tranchilizați, de suferinzii de măsele matoli, îmbrăcați cu ce au mai bun și de femeile lor în blănuri și pantofi de lac negri, de copiii lor îngrijiți, îndurerați sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
așteptam. Dacă mă chema la lecție, mă ridicam în picioare și spuneam fonf, îndurerat și bălos: ― Vă rog să mă scuzați, don' profesor, dar am o durere de măsele groaznică! ― Ah, stai jos, stai jos! răspundea dascălul... Ai vreo măsea cariată, sau o nevralgie? ― Nu știu, don' profesor... știu numai că mă doare de înnebunesc. ― Păi n-ai luat nimic, vreun antinevralgic, ceva. De ce nu te duci la dentist? ― N-am avut timp, c-a trebuit să-nvăț toată după-amiaza! ― Of
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
clipa, într-o clipă, înainte ca imensa talpă neagră a surdomutului Gulliver să strivească brusc masa de nimicuri vibratile. Pașii pornesc greu și anapoda. Urcă într-un autobuz, într-un tramvai, în alt tramvai, alt autobuz. Ajunge în fața unui bloc cariat, cenușiu. În fața unei scări întunecoase, în fața unei uși negre. Și iar înapoi, traseu cețos, lunecos. Din când în când, se trezește, își privește ceasul, confirmarea. Regăsește vinerea, ora ce există și aleargă și se spulberă pe cadranul indiferent. De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o dată, de nouă ori, de șaizeci de ori, numărul refuză dialogul. Realul? Fanfaronada, firimituri, păpădie? Un leșin, atât. Cu dreapta formează numărul, în stânga ține mărul. Nu răspunde nimeni. Vineri plouă, toarnă cu găleata. Autobuz, tramvai, alt tramvai, alt autobuz. Blocul cariat, cenușiu. Ușa întunecată, soneria. Inapoi, în realitatea numită vineri care încă există, îl găzduiește. Miercuri, gura mută a receptorului. Vineri, terenul rebus. Iar miercuri, iar vineri, balans somnolent. Nu mai are răbdare, revendică ofensiva. Până vineri mai e un secol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pâine de sub tejghea! Dar noi o ascundem sub palton și o scoatem abia când ieșim de la metrou, la Universitate. Nea Fane râde gros, cu gura până la urechi, descoperindu-și gingiile din care mai spânzură doi dinți îngălbeniți și trei măsele cariate: bă Piratule, bă, bine că te-ai întors, bă, că mi-era dor de tine! Piratu’, însă, nu se pierde cu firea, scoate trandafirii din bandajele de mumie, pune de mămăligă, le dă vecinilor să curețe câte un cățel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ireversibilă a sferei noastre protec toare - provizoratul, mulțimea de oameni în casă, fiecare cu viața lui aiurită, lipsa serviciului care mă presa să alerg nebunește după meditații, de la gară-n Berceni sau Titan. Ca să nu mai zic de Bucureștiul urât, cariat, prăfos și insuportabil, aproape de nere cunoscut. Mă simțeam terorizată de circurile foamei, cu cozi de sute de persoane pentru un pachet de tacâmuri de pui : eram singurul personaj „neangajat“ din casă, deci treaba mea erau cozile. Am terminat romanul și
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
semnul, crepuscular, al sfârșitului Imperiului Roman reconstituit ca himeră fascistă. Din Libia până în Abissinia și Somalia, edificiul maiestuos destinat să evoce grandoarea lui Augustus se clatină, sub asediul unor forțe pe care nu le poate contracara. Agonia colosului fragil și cariat de demagogia mussolininiană se suprapune peste drama tânărului Pratt însuși. Tatăl său este sacrificat pe altarul acestei obsesii hrănite de reveriile compensatoare ale lui D’Annunzio și ale lui Mussolini. Noul imperiu se surpă, îngropând sub dărâmăturile sale armata africană
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cărora un ins pirpiriu și negricios și-a ațintit, de sub ochelari, privirea rece și interogativă spre mine. I-am explicat ce căutam acolo și deodată, ca prin farmec, individul a început să-mi surâdă, prietenos, dezvelindu-și dinții galbeni și cariați. M-a invitat să iau loc. ― A venit primăvara, mă anunță el pe un ton foarte intim, luând un dosar gros, cu colțurile hărtănite, și pregătindu-se pentru o treabă probabil foarte importantă, căci obrazul îi radia de fericire. Și-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cărora un ins pirpiriu și negricios și-a ațintit, de sub ochelari, privirea rece și interogativă spre mine. I-am explicat ce căutam acolo și deodată, ca prin farmec, individul a început să-mi surâdă, prietenos, dezvelindu-și dinții galbeni și cariați. M-a invitat să iau loc. — A venit primăvara, mă anunță el pe un ton foarte intim, luând un dosar gros, cu colțurile hărtănite, și pregătindu-se pentru o treabă probabil foarte importantă, căci obrazul îi radia de fericire. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]