103 matches
-
chiar depășindu-le pentru a se integra în marea epopee cinematografică americană. „Majordomul“ poate fi privit și ca un curs de istorie, o istorie redată însă emoțional și edulcorat. Există câteva intenții de a trata critic personalități, evenimente sau comportamente: caricaturizarea unor președinți (Johnson, Nixon); propunerea mai multor căi de „luptă” - strategia pas cu pas a tatălui, activismul violent al fiului cel mare sau patriotismul fiului cel mic, care se înrolează în Războiul din Vietnam; machismul bărbaților de culoare față de soțiile
Majordomul:Cronică de film, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339316_a_340645]
-
Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae în Telegraful Român la Sibiu, ci și la excluderea poetului-filozof de la Gândirea, al cărei co-fondator fusese în urmă cu două decenii. În eseul-conferință „Transfigurarea românismului” din anul 1943 Nichifor Crainic îl acuză pe fostul prieten de caricaturizarea și negativizarea lui Dumnezeu ca Mare Anonim și de edificarea unei metafizici românești „din superstițiile folclorice, din miturile indiene și din ereziile creștine, toate elemente antiortodoxe ... o metafizică a babelor vrăjitoare sau un galimatias crișnamurtic, cum este teosofia”. Atacat în
„PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” NICHIFOR CRAINIC ?' TEOLOGUL MISIONAR PRINTRE INTELECTUALI, APOLOGETUL ORI PROPOV? de STELIA [Corola-blog/BlogPost/343135_a_344464]
-
unde funcționează, ca pretutindeni, „instituțiile periculoase”, „Poliția proletară - P.P.”, „Investigația internă - poliția așa-zis secretă a Carpathiei - I.I.” ș.a. Invadată de „gitani”, analfabeți rusizați, „turnători de serviciu” și activiști de partid, lumea prin care trece gazetarul este una deformată până la caricaturizare, grotescă. Sandu Gore o privește cu ironie, încercând să se distanțeze de ea, dar, adevărat don juan local, amator de legături amoroase cu vedetele feminine ale nomenclaturii, se adaptează totuși, ba chiar suportă îngăduitor penibile povești cu „militanți comuniști, idealiști
CREMENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286482_a_287811]
-
tip SWOTtc "7.1.2. Modele de analiză tip SWOT" Literatura de specialitate prezintă numeroase modele de analiză care se reclamă, cel puțin prin acronimul folosit ca etichetă, ca fiind de tipul celui prezentat anterior. Unele dintre acestea reprezintă o caricaturizare a ideii originale, altele, chiar dacă nu utilizează un algoritm bine cunoscut, păstrează orientarea analitică esențială. Acronimul-titlu oferă, prin forma sa, o structură a modului de analiză: se fac niște liste de elemente cu un anumit specific, iar combinația acestora, filtrată
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
această natură este prin sine însuși rezultatul numeroaselor influențe. Răspunderea pentru inevitabilele erori aparține însă, desigur, celor care își pun semnătura pe acest material. Spațiul nu permite o detaliere exhaustivă a distincției necesare între conceptele „școală” și „abordare”. Cu riscul caricaturizării acestei dinstincții, este suficient în acest moment să considerăm că principalul criteriu care distinge o „școală” de o „abordare” este autoidentificarea aparteneței la un cadru mai mult sau mai puțin instituționalizat. Chiar titlurile principalelor opere ale acestor autori oferă o
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Jr. (1993, pp. 131-146). Clasa de etichete peiorative desemnate să identifice alternativa liberală interbelică în domeniul relațiilor internaționale este mai vastă, incluzând termeni precum „legalism” sau „moralism”, ambii referindu-se la trăsături prezente în scrierile autorilor liberali, dar exagerate până la caricaturizare de către autori ai realismului clasic, în scopuri propagandistice. Distincția analitică la care trimite calificativul „interbelic” nu are intenția de a nega influența ideilor din secolul anterior; intenția este mai degrabă aceea de a accentua diferențele dintre cele două categorii. Pentru
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
tău când te-ai hotărât să faci una ca asta. Surâsul care se schița pe buzele mele trebuia să exprime un scepticism ofensat: - O singură mică Întrebare: ați citit Într-adevăr manuscrisul care-mi aparține?” Ceea ce e descris aici până la caricaturizare este o experiență cu care toți scriitorii sunt obișnuiți, și În timpul căreia ei realizează că ceea ce se spune despre cărțile lor nu corespunde deloc cu ce și-au imaginat că au scris. Orice scriitor care a discutat un pic mai
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Împotrivindu-se voinței zeilor, primește pedeapsa nebuniei. bă Nebunul ca personaj comic, sub Înfățișarea bufonului, apare În Renaștere și, odată cu acesta, apare și nebunia, ca „personaj critic”, care arată și comentează defectele caracteriale ale oamenilor, având prin acest rol de caricaturizare o funcție de catharsis social. Însuși Nebunul, ca personaj comic are aspectul unei caricaturi umane care distrează asistența dar strecurând Însă În acest context și elemente critice morale. că Nebunul ca personaj pasional este creația epocii romantice. Personalitatea lui Îl Împinge
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
lui Ion Gheorghe, cu care, de altfel, are comun - în Poema Patriei, de pildă - orgoliul țărănesc, ludicul profesat de T. are surse în folclorul autohton burlesc și în versul jocurilor de copii. Acolo se găsește, între altele, modelul originar al caricaturizării sacrului: „Ajunsese-ntr-un rai/ podit cu mălai” etc., ca și al rimării deșucheate și, în genere, al umorului gratuit, pur verbal, inocent „dadaistic”, de tipul: „Poetul e tibia/ regilor din Biblia,/ e călcâiul/ lui Ramses întâiul,/ e clavicula/ lui
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
indignării, mâniei și revoltei, proza lui de ziar excelează printr-o polemică dusă frecvent până la maxima virulență pamfletară. S. își valorifică în pamflete resursele talentului artistic. Acestea sunt mai puțin bogate și variate decât cele argheziene, dar efectele literare ale caricaturizării extreme, prin asocierea, de pildă, a umanului cu zoologicul, se dovedesc, nu o dată, notabile. Speculând, bunăoară, în jurul expresiei „țară eminamente agricolă”, gazetarul se întreabă, sarcastic, de ce nu am avea, măcar la departamentul agriculturii, miniștri ierbivori și propune premierului să pună
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
în sistemul public au contribuit uneori, prin rolul lor supradimensionat în fixarea standardelor serviciilor de suport, și unele ONG-uri românești sau străine. Acestea, în lipsa unor specialiști în domeniu, au deformat profesia de asistent social prin simplificarea exagerată, dusă până la caricaturizarea atribuțiilor asistentului social. Ignorându-se, în fapt, complexitatea teoretică și practică a profesiei s-a creat o falsă percepție că acțiunile umanitare desfășurate la întâmplare de ONG-uri pot înlocui activitățile specializate ale profesioniștilor cu o înaltă calificare în asistență
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
să afle că aceștia erau doar niște impostori indecenți, care o supun unei hărțuiri sexuale ofensatoare, fără a se interesa câtuși de puțin de rezolvarea plângerii în discuție. Sunt evidente grija pentru restituirea exactă a particularităților de limbaj, intenția de caricaturizare prin descriere, dialog, notații sarcastice. Narațiunea, o modestă încercare de pamflet social, e și mai puțin izbutită literar, de unde și o receptare ambiguă. Pe de o parte, P. este apreciată de Tudor Arghezi (pentru „pana, îndrăzneala și sinceritățile” cu care
PERETZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288758_a_290087]
-
a găsit un bun câmp de acțiune în P. Se critică hotărârile administrației, se parodiază discuțiile din Cameră sau stilul gazetarilor adverși. Umorul, cam greoi, rezultă mai ales din calambururi și din stâlcirea numelor proprii, dar se apelează și la caricaturizarea excesivă, cu referiri la defectele fizice, reale sau imaginare, ale celor vizați. Cronici, glume, varietăți umoristice, un „consiliu al mandarinilor” (acest gen de satiră va fi desăvârșit de B. P. Hasdeu), relatări de fapte diverse se adaugă versurilor, schițelor, reportajelor
PACALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288601_a_289930]
-
test obligatoriu și pentru cei lipsiți de înzestrare. În sfârșit, predarea unor subiecte de studiu, precum filozofia sau istoria religiilor, ar trebui făcută în alt spirit și cu ajutorul altor manuale decât cele aflate până astăzi în uz. Tendința apologetică de caricaturizare a filozofilor păgâni sau de satanizare a fondatorilor altor religii - portretizați ca niște simpli rătăciți sau dușmani necondiționați ai „dreptei credințe” - s-ar cuveni abandonată 1. Studiul acestor discipline istorice merită făcut doar în condițiile unei neutralități epistemologice (nelipsite, desigur
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lucru straniu, tocmai ciudățeniile modului lor de comunicare îi fac seducători. Politicienii știu foarte bine acest lucru. Ei știu că întotdeauna le crește popularitatea atunci când sunt caricaturizați sau atunci când micile lor stângăcii sunt evidențiate în alt fel. Prin imitații și caricaturizări, partea cea mai umană a personalității lor iese la lumină și ne emoționează. Să luăm un exemplu. În Franța, la alegerile prezidențiale din 1995, mai mulți comentatori politici foarte serioși s-au întrebat dacă nu cumva caricaturizarea lui Jacques Chirac
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Prin imitații și caricaturizări, partea cea mai umană a personalității lor iese la lumină și ne emoționează. Să luăm un exemplu. În Franța, la alegerile prezidențiale din 1995, mai mulți comentatori politici foarte serioși s-au întrebat dacă nu cumva caricaturizarea lui Jacques Chirac la „Marionetele de la știri” i-au dat o imagine mai umană, care i-a adus voturi, chiar dacă satira era necruțătoare. Chirac era transformat într-un tălâmb cu programul politic redus un slogan pe care îl repeta în
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
reduce exagerarea personajului la un «nescio quid personal» particular, înseamnă tocmai a pierde din vedere reflectarea esenței forței sociale respective, a aluneca în observație statistică. Caragiale a îngroșat personajul lui Cațavencu nu prin sentimentalism sau probități în necinste ci prin caricaturizarea unor trăsături negative tipice, care îl fac să fie odios, reprobat de către cititor (...). Lipsurile articolului acad. G. Călinescu nu anulează aportul pe care articolul l-a adus la discutarea problemei tipicului la noi în țară. Fără îndoială că aplecarea consecventă
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Împotrivindu-se voinței zeilor, primește pedeapsa nebuniei. bă Nebunul ca personaj comic, sub Înfățișarea bufonului, apare În Renaștere și, odată cu acesta, apare și nebunia, ca „personaj critic”, care arată și comentează defectele caracteriale ale oamenilor, având prin acest rol de caricaturizare o funcție de catharsis social. Însuși Nebunul, ca personaj comic are aspectul unei caricaturi umane care distrează asistența dar strecurând Însă În acest context și elemente critice morale. că Nebunul ca personaj pasional este creația epocii romantice. Personalitatea lui Îl Împinge
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
utilitare“ au ajuns să omoare oameni în masă. Ceea ce ne îngheață nouă simțurile este un anumit tip de declarații avangardiste care se răspândește în lume și care nu ține de domeniul „suprarealismului“, de fapt, nu este nimic altceva decât o caricaturizare transparentă a realității. Oare cine s-ar gândi: „Sunt o persoană insignifiantă și dacă ajung să fiu o rotiță în sistemul societății, mă uzeză până la moarte, nu?“. Mai mult sau mai puțin, oamenii caută răspunsuri referitoare la scopul vieții noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
lui generație, cultul Franței, al limbii franceze, al valorilor franceze. De aceea și cărțile lui par a fi traduse din franțuzește. Și în aceste cărți, ce admirabilă oglindă a moravurilor portugheze, ce neiertătoare critică a burgheziei și Bisericii, ce cumplită caricaturizare a tot ceea ce reprezenta, între 1870-1890, spiritul "constituționalist", cu creațiile sale hibride, cu metisajul său grotesc de valori, cu fundamentala sa mediocritate! Fără îndoială că opera lui Eça de Queiroz, privită în implicațiile sale sociale - și autorul a ținut întotdeauna
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
acelor copii sunt emanații sincere și întâmplătoare pe când așa-zișii artiști își încordează în sforțări infernale toți “mușchii” creierului pentru a da naștere unor opere fade și de insignifiantă valoare și care sunt prosusul unor “căutări și frământări lăuntrice mistuitoare”. Caricaturizarea artei, ne avertizează Călinescu, este de asemenea o formă de kitsch: un avantaj ”strategic” extrem de important a fost tendința kitschului de a se preta ironiei. [...] avangarda rebelă a făcut uz de o multitudine de elemente împrumutate direct din kitsch pentru
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
este metamorfozarea ei în istețime, metamorfoză probată prin înfruntarea a ceea ce reprezintă sublimarea vicleniei, ispitei și înșelăciunii dracul, simbol al lumii fantastice. În maniera specifică basmelor lui Creangă, se realizează umanizarea personajului fantastic prin ironie și sarcasm dracul, dar și caricaturizarea sau prezentarea umoristică a unei situații ce îmbracă forme tragice: “...de-i pocnește lui Dănilă un ochi din cap. Săracul Prepeleac! Se vede că i-a fost scris tot el să răsplătească și păcatele iepei frățâne său, a caprei, a
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
pe o latură cu totul externă, supusă mereu contradicției” (G. Călinescu, despre Brățara nopților). Același critic scria În recenzia la Petre Schlemihl că: „D. Voronca duce abuzul de metaforism pînă la compararea unei imagini cu altă imagine sau pînă la caricaturizarea universului. Fiindcă gingiile sunt albe și dimineața scoate stelele nu se poate spune fără ridicul gingiile zăpezii și dimineața clește după cum nu se poate spune oglinzile sparte În buzunarul unui amurg sau gîfÎitul de trudă al legumei, fiindcă aceste expresii
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ce căuta cu ardoare beneficiile mariajului. Cu toate încercările ei disperate de a impune o hegemonie feminină, târgoveața sfârșește prin a face un deserviciu suratelor sale, discursul ei devine antifeminist, deoarece este ridicol și stârnește râsul, se ajunge la o caricaturizare a viciilor feminine, chiar dacă inițial se încerca dezvinovățirea lor. 407 Târgoveața rămâne, în cele din urmă, neputincioasă, victimă a ideologiei patriarhale, dar ne dă impresia de libertate, de independență în gândire, chiar dacă nu avea foarte bine structurate argumentele pe care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ce căuta cu ardoare beneficiile mariajului. Cu toate încercările ei disperate de a impune o hegemonie feminină, târgoveața sfârșește prin a face un deserviciu suratelor sale, discursul ei devine antifeminist, deoarece este ridicol și stârnește râsul, se ajunge la o caricaturizare a viciilor feminine, chiar dacă inițial se încerca dezvinovățirea lor. 407 Târgoveața rămâne, în cele din urmă, neputincioasă, victimă a ideologiei patriarhale, dar ne dă impresia de libertate, de independență în gândire, chiar dacă nu avea foarte bine structurate argumentele pe care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]