69 matches
-
diafanie”. “O lecție de maximă puritate” O expoziție aparent de intimitate, întrucât, așa cum a spus Valentin Ciucă, “privitorul superficial vede în primul rând nuduri de femeie”, dar la care sunt invitați să vină și copiii, pentru că, deși sugerează o oarecare carnalitate, este “o lecție de maximă puritate”, iar copii, cu inocența lor, au calitatea de “a citi povestea”. Atmosferă de poveste pe care Dorina Costraș ne invită s-o descoperim în lucrările sale cu transparențe rafinate, lucrări în care găsim “o
“DÉJÀ VU”, ELEGANŢĂ ŞI PURITATE de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349569_a_350898]
-
inimii", adică la atitudinea noastră față de El și față de cei din jurul nostru. Din păcate, constatăm cu amărăciune că luxul, lâncezeala și frivolitatea caracterizează din ce în ce mai mult societatea precum și independența obraznică de Dumnezeu, iar libertinajul moral cîștigă tot mai mult teren, predominând carnalitatea și încăpățânarea, formalismul gol cu spiritul infatuat care are obiceiul perpetuu al laudei de sine. Mai bine să ne înfățisăm în în fața lui Dumnezeu și să facem o rugăciune simplă: „Ai milă, Doamne, de mine, păcătosul!", decât să avem poziția
DESPRE SMERENIE ŞI MODESTIE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349645_a_350974]
-
rămăsesem. -Subscriu, spuse Iocentus. Iubirea nu e lege, ci doar iubire! Toți urmăreau însă conversația care se dezvolta între Simbinacus și procuratorul Pilat. -Să ne înțelegem spuse magistratul Comus Lucretius dintr-odată. Nu e vorba și de iubirea carnală? -Magister, carnalitatea e o fire păcătoasă, își dădu cu părerea Iocentus Maximus. -De ce ar fi? Mie mi se pare a fi o parte a firescului, replică magistratul Comus. Roma e și ea de acord cu mine deși n-am mai fost
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-10) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355024_a_356353]
-
avea, oare, o conștiință curată ce e generată de gâdurile curate și eliberate de tot ceea ce este rău? Cum putem cunoaște, oare, adevărata libertate de sub puterea nefastă a răului care îmbracă diferite forme pentru a lega oamenii de materialism și carnalitate și dezlega de cer? Există doar o singură cale: nașterea din nou din apă și Duh, de care vorbea Mântuitorul nostru, Domnul Isus Hristos. Ea se poate realiza prin acceptarea jertfei Domnului Isus prin care suntem absolviți de pedepsa păcatelor comise
SUFLET, GÂNDURI, NAŞTERE DIN NOU de MARINA GLODICI în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357220_a_358549]
-
care zic că sunt creștini, Domnul Isus are slujitori sfinți pe pământ, datorită cărora El binecuvânteză atât pe cei buni cât și pe cei răi, având îndelungă răbdare cu toți dintre noi, așteptând să ne deșteptăm din somnul acesta al carnalității excesive și al materialismului care a adus numai superficialitate, climat alterat în societate și rebeliune pe toate planurile, răsturnând valorile și depărtându-ne de credința adevărată și de spiritualitate. Aș vrea să nu se înțeleagă că cei care se proclamă
PLEDOARIE PENTRU CULTURĂ, TRADIŢIE, INFORMAŢIE ŞI ADEVĂR de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360417_a_361746]
-
Junimea, Iași, 1975). Suntem avertizați și prin titlu că ne aflăm pe teritoriul viziunilor feminine. „Baladă” definește un tip de femeie ideală, contopită la modul panteist cu elementele naturii. Iar poemul „Rochiile”, însuflețit de freamătul unui erotism discret și sugerând carnalități îndepărtate, era deja o frumoasă promisiune poetică. Volumul „Drumuri” (Ed. Eminescu, București, 1977), pare să acorde încă prioritate feminității feciorelnice, uluită de spectacolul unei lumi investite cu atributele feericului, precum într-un vis. Avem o percepție coloristică unde triumfă verdele
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
-Subscriu, spuse Iocentus. Iubirea nu e lege, ci doar iubire! Toți urmăreau însă conversația care se dezvolta între Simbinacus și procuratorul Ponțiu Pilat. -Să ne înțelegem spuse magistratul Comus Lucretius dintr-odată. Nu e vorba și de iubirea carnală? -Magister, carnalitatea e o fire păcătoasă, își dădu cu părerea Iocentus Maximus. -De ce ar fi? Mie mi se pare a fi o parte a firescului, replică magistratul Comus. Roma e și ea de acord cu mine deși n-am mai fost
AL PATRULEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342978_a_344307]
-
prin istoria personajelor trecute în cărți, o minuțioasă descriere al contextului socio-cultural al marilor orașe București sau Iași, cu diferențele de clase, cu frivolitatea petrecerilor, cu negustorii evrei sau muzicanții țigani; este un periplu prin ipocrizia politică a epocii, prin carnalitatea unui popor petrecăreț, melancolic, fals și poetic. Dar cartea este în același timp o invitație pentru a cunoaște adevăratul motor, după cum spunea Basterra, al României lui Decebal și Traian, țăranul, chintesența poporului, obiceiurile lui străvechi, poezia, arta și muzica sa
CĂLĂTORIE ÎN ROMÂNIA ÎMPĂRATULUI TRAIAN de FABIANNI BELEMUSKI în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344697_a_346026]
-
antrenate, firește, aici, semiotic vorbind, adică la un orizont mai adânc decât cel al separării, curente, convenționale, a limbajelor (lingvistic, vizual, muzical), relee semice precum: teluric - celest, mineral - eteric, material - spiritual, uman - divin etc. etc. Toate, însă, implicate, întrupate, în carnalitatea enunțului, sub veghea, mereu atentă, a emoționalității ideatice: Prin mine, în mine; fără mine Dar nu și în absența mea; nefiind vorba de marele Fără... Fiindcă: Eu sunt doar o ființă teoretică! * În anecdotica propriu-zisă a volumului, orizontalitatea este dată
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
a lui Los și Enitharmon; după poziția ocupată, pare a fi emanația lui Ananton (al 6-lea fiu al lui Los), menționat tot o singură dată. 284 (VIII, 360) ETHINTHUS: Se află în vest, reprezintă iubirea că act pur fizic, carnalitatea, carnea muritoare. Este prima dintre cei opt copii care sînt chemați de Enitharmon după somnul sau de 1800 de ani. Cei opt reprezintă reprimarea sexuală sub dominația idealului de castitate al lui Enitharmon. Ciclul merge invers acelor de ceasornic (împotriva
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
naturii), de la vest (Ethinthus) la nord (Thiralatha). Ethinthus (♀) face pereche cu Manathu Vorcyon (♂) (aici Blake îl include pe Manathu Vorcyon în lista de fiice, probabil pentru că uitase să îl includă în lista de fii), i.e. "flăcările de dulce-nșelăciune" ale carnalității (flesh's flames of soft delusion), fie dorința sexuală, fie efectul iubirii că act pur fizic. Perechea din sud este Leutha (♀) (sexul sub dominația Rațiunii: Păcatul) și Antamon(♂) ("prințul rouăi cei de mărgărint": sămînță masculină). Perechea din est este formată
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
care liceeni (precum Roxana și Ileana din Căpitanul Rox, 1991) participă „cu regularitate și însuflețire, ca și la cercul de matematică”, se întâlnesc mai în fiecare pagină. La fel, siluete liliale, fete cu picioare lungi, fragile nimfete evoluând ingenuu către carnalități lirico-livrești, cu o pudoare etanșă, dar și cazuri maladive (o tuberculoză, o surzenie temporară ș.a.) iute recuperate pedagogic, prin solidarizarea spontană a forțelor binelui, în redimensionări moralizante, cu prietenii trădate, copii din flori, adultere, bunici înțelepți și ultracomprehensivi, orfani, pațachine
SOVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289807_a_291136]
-
cuvinte și lucruri. Reificarea anunță mai degrabă pericolul idolatriei conceptuale. De aceea, adevărul și binele nu sunt obiectul posesiei cognitive, ci mai degrabă un orizont ontologic al participării individualului într-un universal concret. Principiul ipostatic al Întrupării face, așadar, din carnalitatea textului și transcendența actului de lectură o relație biunivocă. Cititul este un exercițiu vital, dar niciodată suficient pentru epuizarea talanților ascunși în textura realului și a condiției istorice a umanității. Din acest motiv, gazetele culturale cu rubrici religioase ori revistele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vadul, e dincolo / prin vântul toamnei, / prin gârla de frunze de-abia ne auzim”). Temele din volumele anterioare (trecerea, poezia vămilor, motivul „ubi sunt”, în forma nostalgiilor legate de vechiul București, măștile eului ș.a.) dobândesc aici un halou meditativ, disimulând carnalitățile de odinioară. Apar figurile neliniștitoare ale unei geografii thanatice: „toate se petrec după scenariul întrevăzut / surpriză e numai intensitatea vârtejului / găuri negre se mișcă rotund / își joacă sfârșitu-nțelesului / atunci când cobor după tine / când pipăi pereții / și-ncerc să mă agăț
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
și galbeni-pal, galbeni-moluscă, pieile prea lungi atârnând pe ei! Ce priviri lenevoase aveau în ochii cu pleoapele jupuite! Păreau înțelepți și oarecum satisfăcuți de faptul că nu apucaseră să trăiască. Ceva între broaște și genii, cu neputință de privit în carnalitatea lor cinică. Și ei ne fixau parcă, ne petreceau cu privirea, fluturîndu-și în lichidul grețos cordoanele ombilicale. Gina îi privea nu cu oroare, ca mine, ci cu un fel de liniște și resemnare, cum ai privi mobilierul urât din casa
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Franco Zeffirelli. N-am să în țeleg niciodată de unde atâta inefabil în atâta marmoră, atâta imponderabil în atâta arhitectură gigantică, de ce tocmai în țara pastelor făinoase nu am văzut nici un trup gras cale de opt zile, pe scurt: cum devine carnalitatea soclul ideal al duhului și cum se umple, așa de natural, materia de chipul invizibilului. Ce-i drept, am avut parte în aceste zile florentine de explozia teilor, împletită cu cea a unei flori literalmente dumnezeiești care este (ni s-
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Suskind. Ce frumos era gestul lui Gellu Naum, când îl ducea pe Dan Stanciu să pipăie coaja copacilor! Cum îți poți educa simultan gustul estetic și jubilația papilară, opțiunile artistice prin ceremonialuri pe vălul palatin. Alchimia contrariilor: educația senzorială și carnalitatea ideii. „Bine, Mircea, vin!“ am exclamat voios după mica dezbatere interioară. Cum era și firesc, realitatea (turistică, managerială, umană) de pe teren a întrecut cu mult biata mea imaginație culturală. Nu fusesem în Alba Iulia de prin 1994-95, când, după un
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
împart în felii inegale împlinirea. De ce ar fi senzoriumul fără excepție și irevocabil sluga păcătoasă a spiritului? De ce ar fi plăcerile trupești fără excepție și irevocabil o hazna a sufletului, pivnița fetidă a inimii? De ce, fără drept de apel, carnea, carnalitatea, ca apanaj drăcesc, este condamnată din principiu să fie Umbra, servitoarea muncită, prohibită, arsă pe rugul rațiunii? Cine, cum și cât ar fi în stare să amestece benefic planurile, infuzând duh în febrilitatea senzorială și dulci răceli reflexive în creuzetul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
aici și comicul debordant. Târgoveața are cu siguranță în construcția sa ceva epicureic, fizicul ei trădează vitalitate, poftă de viață, dinamism, și încearcă să găsească o justificare pentru propria imoralitate în textele scripturistice. Perceperea ei drept o figură simbolică a carnalității i-a determinat pe unii critici literari, paradoxal, să afirme că personajul acesta nu are nimic de a face cu verosimilul, este mai curând „o figură iconografică” a senzualității, chiar o alegorie a concupiscenței 286, însă nu subscriem la acest
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
revoltă, condusă de doamna pe care naratorul o îndrăgea și care nu este identificabilă printr un nume distinct, aceasta cerând o aservire față de o altă zeiță, Venus. Zeița intransigentă, Diana, simbol al purității, se reîntoarce supărată în cer. Întruchipare a carnalității, a senzualității și a desfătării, Venus nu întârzie să se facă prezentă, transformând toate animalele capturate, chiar și pe narator, în tineri chipeși. Poemul se încheie cu lauda pe care naratorul o aduce doamnei sale, percepută ca sursă a tuturor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
partener egal al bărbatului, un sprijin real pentru acesta și, prin purtarea ei, se face demnă de tot respectul. Femeia este aici principiu al răbdării și al echilibrului, care temperează dorința masculină de răzbunare violentă, nu este doar simbol al carnalității, ci se poate converti și într-unul al rațiunii. Relațiile între sexe pot fi astfel privite într o lumină mult mai blândă, mai firească, de fapt normală, antagonismul atât de mult cultivat fiind eludat. Femeia se face demnă de respectul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
aici și comicul debordant. Târgoveața are cu siguranță în construcția sa ceva epicureic, fizicul ei trădează vitalitate, poftă de viață, dinamism, și încearcă să găsească o justificare pentru propria imoralitate în textele scripturistice. Perceperea ei drept o figură simbolică a carnalității i-a determinat pe unii critici literari, paradoxal, să afirme că personajul acesta nu are nimic de a face cu verosimilul, este mai curând „o figură iconografică” a senzualității, chiar o alegorie a concupiscenței 286, însă nu subscriem la acest
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
revoltă, condusă de doamna pe care naratorul o îndrăgea și care nu este identificabilă printr un nume distinct, aceasta cerând o aservire față de o altă zeiță, Venus. Zeița intransigentă, Diana, simbol al purității, se reîntoarce supărată în cer. Întruchipare a carnalității, a senzualității și a desfătării, Venus nu întârzie să se facă prezentă, transformând toate animalele capturate, chiar și pe narator, în tineri chipeși. Poemul se încheie cu lauda pe care naratorul o aduce doamnei sale, percepută ca sursă a tuturor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
partener egal al bărbatului, un sprijin real pentru acesta și, prin purtarea ei, se face demnă de tot respectul. Femeia este aici principiu al răbdării și al echilibrului, care temperează dorința masculină de răzbunare violentă, nu este doar simbol al carnalității, ci se poate converti și într-unul al rațiunii. Relațiile între sexe pot fi astfel privite într o lumină mult mai blândă, mai firească, de fapt normală, antagonismul atât de mult cultivat fiind eludat. Femeia se face demnă de respectul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
date care l-ar apropia, crede el, de mistici ne preocupă. De altfel, există prea puține date în acest sens. Să le fi mascat Cioran atât de bine?! În alt loc, declara că îi plac „senzualii care au oroare de carnalitate” (I, 278). Or, fără să știm dacă nu va fi fost el însuși cu adevărat un senzual, Cioran are oroare de carnalitatea căreia nu i se poate sustrage. Nu întâmplător transcrie cuvintele cu care Porfir începe Viața lui Plotin: „Filozoful
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]