79 matches
-
simbolul la câteva linii, simplificându-l. Este, printre atâtea alte exemple (Corbul, Șoimul, Nevăstuica), și cazul Lupului. În proporție covârșitoare, sursele atestă ferocitatea și viclenia acestei fiare. Toate fabulele pe care Esop i le dedică îl înfățișează ca pe un carnasier neiertător, recurgând adesea la înșelăciune pentru a-și obține hrana. Fie că-i sfâșie pe câini după ce le cerșește complicitatea (fabula 216), fie că devorează oile pe care le-a păcălit să îndepărteze câinii de turmă (fabula 217), fie că
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
carnagii printre dobitoace și paznicii lor. De data aceasta, fiara este trimisă ca un fel de avertisment împotriva celor care îl adăpostesc pe ucigașul Peleus. Descrierea nu mai lasă loc dubiilor privind modul în care cei vechi își reprezentau acest carnasier: Deci, urlând cu mare vuiet, îngrozește ținuturile vecine o dihanie mare, un lup. Din pădurile mlaștinii iese cu gura căscată, plină de spumă amestecată cu sânge închegat, cu ochii înotând într-o flacără roșie. Deși sfâșiat de turbare și de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
clar, avem de a face cu o forță a naturii imposibil de stăvilit; doar intervenția providențială a zeiței Thetis poate opri dezlănțuirea cruzimii pure, reprezentată cum nu se poate mai nimerit prin acest lup. Prin urmare, se coagulează deja simbolul carnasierului ca efigie a ferocității eficiente și neiertătoare. Imagini similare vor bântui imaginarul medieval, când fiara devine una "apocaliptică". Cantemir preferă să ignore aceste reprezentări și să atribuie masca Lupului unui personaj pozitiv, care este, după spusele lui Nicolae Iorga, "credincios
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
care era a epocii sale. Ce e drept, în mod curios, lupul lipsește din primele variante ale Fiziologului alexandrin, prin urmare și din cel latin, dar acest gol este suplinit de bestiarele medievale, care nu fac decât să aplice comportamentului carnasierului, așa cum îl găsesc descris la Plinius, Isidor din Sevilla și alții, modelul interpretării alegorice deprins din Fiziolog. El apare în unele redactări mai târzii ale Fiziologului grec, într-o manieră excesiv moralizatoare, în care ar avea două naturi: prima care
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
aducă vreo noutate asupra firii și abilității Lupului de a vâna. Fabulele lui Esop, Fedru, Avianus, ca și mărturiile adunate de Plinius, Aelian, Albertus Magnus sau de autorii de bestiare atestă în primul rând calitatea de vânător extrem de priceput a carnasierului. Ceea ce ne rămâne să observăm este modul în care își găsesc aceste surse, alături de altele cu rădăcini folclorice, ecourile în pildele din Istoria ieroglifică. În prima dintre povestiri, după repetate tentative eșuate din cauza agilității unui dulău, Vulpea reușește să-l
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de identificare a omului cu fiara pe care eruditul român le studiază au cunoscut reminiscențe și în epoci mult mai târzii. Lupul stătea la originea unor monștri care bântuiau imaginația populară până nu de mult: pricolicii și tricolicii, ipostaze ale "carnasierului în starea lui demonică" ori ale "lupului infernal", după cum scrie Romulus Vulcănescu 48. Oricum ar fi, omul-lup nu avea cum să reprezinte o prezență benefică. Pe de altă parte, în multe variante, lupul apare ca un dușman al omului; explicația
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
îi convenea. A ieșit un personaj care, în ciuda exemplelor care insistă asupra ferocității modelului său natural, este, de departe, sursa cea mai impresionantă a înțelepciunii practice și a chibzuinței. Lupul din Istoria ieroglifică pare a-și fi uitat latura de carnasier sângeros și a se fi transformat într-un simbol al Rațiunii. 4. Brehnacea în căutarea adevărului Primul lucru pe care trebuie să-l facem înainte de a încadra acest personaj în bestiarul Istoriei ieroglifice este să-l identificăm. Ce este brehnacea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ce se încăpățânau să supraviețuiască, acesta nu a reușit să-i clintească deloc autoritatea. Prin urmare, șacalul reprezintă o apariție mereu exotică, dar rară, foarte rară, pentru europeanul care va descoperi Orientul ceva mai târziu. De unde provine, prin urmare, acest carnasier în opera lui Cantemir? Referirile la el sunt rare și superficiale și în enciclopediile antice și medievale, la Aristotel (IX, 1) și la Plinius (VIII, 52). Primul amintește, în treacăt, de rivalitatea dintre acesta și leu: "Leul și șacalul sunt
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
prea lacom, el piere în mod stupid. Alteori reușește să îi păcălească pe cei mai puternici decât el, dar are de furcă tocmai cu cei din neamul său. În fine, nu are rost să comentăm toate ipostazele în care acest carnasier apare în Panciatantra, respectiv în culegerea Kalila si Dimna. Cert este că el este o creatură perfidă, lipsită de scrupule, preocupată exclusiv de propriile interese. Ciacalul lui Cantemir, am văzut, sacrifică orice de dragul unor valori etice care prototipului său simbolic
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
legate, în mod evident, de violențele politice și cotidiene, multe dintre acestea marcate de „animalizarea conflictului interuman” (după cum afirmă Alain Brossat în Le corps de l ’enemi. Hyperviolence et démocratie, La Fabrique, Paris, 1998), de o bătălie aproape feroce între carnasierii umani. Indivizii nu mai percep în opozanții lor niște adversari, ci niște dușmani, de unde practica bestializării lingvistice a presupusului inamic. Se pare că imageria animală este cea care satisface cel mai puternic necesitățile de puniție lingvistică ale indivizilor. Registrul-bestiariu are
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
română veche, Editura Dacia, Cluj, 1984, vol. I, pp. 217-221 ; vezi și 19, I, pp. 149-155 ; 20, pp. 225-226. 66. În propaganda antisemită interbelică evreii sunt asimilați fie cu animale necrofage („hienele morții”, „șacali”, „stoluri de corbi”), fie cu animale carnasiere (lupi, rechini, crocodili, căpcăuni, „năpârci cu colți tociți de ură”, „bestii hâde” etc.) sau hemofage : „balaur sau șarpe băutor de sânge românesc”, „păianjen”, „ploșnițe” și „lipitori umflate de sânge românesc” (dr. N. Paulescu, 1923 ; cf. 188, p. 181 ; vezi și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ceea ce pare. Oroarea de indiscreție (Hagienuș?), postura nepotrivită de voyeuri fără voie nu ar fi dat un asemenea impuls energetic retragerii lor. Scopul este vehicularea grabnică a imaginii în sine, desprinsă parcă de autor din romanul Donnei Alba scena sărutului carnasier. În suita raporturilor de ironie cu personajul central se înscrie și natura eredității negative, ilustrate deopotrivă de Tudorel și de Pica. Pentru propriul său genitor, "băiatul era voluntar ca și Ioanide, în forma inferioară a obstinației (credea arhitectul)..." Tocmai de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
bac, a fost doar o apreciere a unei realități. Dar a nenorocit-o. Nu mai poate da în vară admiterea la facultate. Mă uit la frumusețea aceea de femeie. Buzele sînt aproape albe și dințișorii aceia delicați îi văd drept carnasieri de jivină. Neîncrezător, m-am dus la o clinică din Iași. De acolo, de la fata aia superbă, n-am mai luat rezultatele. Doctorul, jovial, m-a anunțat telefonic că nu-i nimic grav. După 35 de ani. Medicul, celebru în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se lasă ușor desființat. După mai multe milenii de la triumful economiei agricole, Weltanschauung-uvânătorului primitiv se va face din nou resimțit în istorie, într-adevăr, invaziile și cuceririle indo-euro-penilor și ale turco-mongolilor vor fi întreprinse sub semnul vânătorului prin excelență, al carnasierului. Membrii confreriilor militare (Mănnerbunde) indo-europene și cavalerii nomazi ai Asiei Centrale se comportau față de populațiile sedentare pe care le atacau asemeni carnasierelor care vânează, sugrumă și devoră erbivorele stepei sau vitele țăranilor. Numeroase triburi indo-europene și turco-mongole aveau ca eponimi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
vitele țăranilor. Numeroase triburi indo-europene și turco-mongole aveau ca eponimi animale de pradă (în special lupul) și se considerau urmașii unui strămoș mitic teriomorf. Inițierile militare ale indo-europenilor comportau o transformare ritualică în lup: războinicul exemplar își însușea comportamentul unui carnasier. Pe de altă parte, urmărirea și doborârea unei sălbăticiuni devine modelul mitic al cuceririi unui teritoriu (Landnâmă) și al întemeierii unui stat16. La asirieni, iranieni și turco-mongoli tehnicile de vânătoare și cele de război se aseamănă până la confuzie. Pretutindeni, în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
diamantine de lacrimi pure, izvorâte fie și la o cârciumă, sub focul mărturisi rilor mele neinspirate; sau surâzând și râzând cu dințișorii ei perlați printre care am dibăcit, de m-am cutremurat, cei doi canini fioroși ca de mică bestie carnasieră, gata să mă sfâșie. Iar alura ei androgină, cu pulpele și talia Înaltă, sânii mărunței și gâtul lung, nu trezea, desigur, apetiturile mele concupiscente, cât, aș zice, oarecari rămășițe uitate din mai știu eu ce antice predispoziții de un gust
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
monstruoasă, ci devine una cu fiara reprezentată, dovadă a accesului total pe care l-a câștigat asupra dimensiunii sacre, căreia îi este consubstanțial și o poate părăsi după voie: „...dîndu-se el de trei ori peste cap se făcu om”. Reprezentarea carnasieră ca imaginetest pentru neofit încadrează imaginarul românesc în ansamblul universal, „rolul de inițiator se regăsește în mitologia germanică și scandinavă. In Volkungsaga, Sigmund și fiul său Sinfjoethi îmbracă piei de lup și se comportă ca lupi pe întreaga durată a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ține de lumea lăsată în lume, pentru a-l înlocui în planul durabil: „El îi mânâncă calu ș-atunci spuni: - Acum, Ivan Țarevici, sui pi mini șî ti duc eu la- Împăratu Roșu, cî eu știu undi ti duci tu”. „Carnasier devorator, lupul mușcă și macină timpul care trece (. Evoluat însă din perspectiva cunoștințelor dobândite, el mai este și inițiatorul, adică tatăl”. Basmul nu a făcut nici o referire până în acest moment la numele eroului, maestrul zoomorf îi dă o identitate în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
acces la folosirea limbii materne în școală, administrație, justiție; nu li se restituie proprietățile, etc. Atunci se plângeau la Societatea Națiunilor, acum se plâng la U.E. Întreaga propagandă ungurească a cultivat ura, minciuna, crima, șantajul, declanșând instinctele primare ale migratorului carnasier. Expresie a șovinismului și urii, broșura lui Dücso Csaba intitulată „Nincs Kegyelem” (Fără îndurare), îndemna la exterminarea românilor: „Nația ungară este cea mai splendidă realizare a rasei dominante mongole, care nu cunoaște decât victoria. În noi fierbe sângele lui Attila
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ați uitat pe Cofariu, bătut bestial de unguri? Culmea mistificării. Ca să apară ca victime ale românilor șovini, au avut grijă să umple ecranele apusene cu un Cofariu ungur. Îi las în pace pe cei care cred că gena de vânător carnasier poate fi îmblânzită prin toleranță condamnabilă. Nu propun răzbunare, considerând că cea mai temută răzbunare e neuitarea. 23 martie 2009 Solidaritate cu cântec Motto: „...Ci săltați-mi, labe ale lunii, Ciutura tristeților la cer!” (Serghei Esenin) Dacă și după ultimele
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
produselor de origine animală și nu s-au semnalat toxiinfecții alimentare. Nu au mai fost găsite cadavre de animale sau păsări, mortalitatea la acestea rămânând la nivelul: bovine - 1, cabaline 5, ovine și caprine - 109, porcine - 229, păsări- 1 215, carnasiere (câini și pisici) - 74, iepuri de casă - 30, iepuri de câmp și arici - 58, fazani - 7. Notă de plată În urmă cu circa două săptămâni, Prefectura Timiș a primit o factură de la Societatea Comercială de Tratament Balnear și Recuperare a
Agenda2005-25-05-actualitate () [Corola-journal/Journalistic/283819_a_285148]
-
în propria-i salivă,/bunul, nătâng de iubitorul//Dumnezeu de pe acoperișul meu". Poeme de pe malul stâng al Jiului constituie o biografie a sufletului de acum al Ioanei Dinulescu, o biografie literară, spirituală și umană. Revoltată împotriva agresivității toxice a lumii, carnasiere, terifiante, deicide (Cerneala de mandragora), poeta nu pregetă să ne ofere un autoportret illo tempore de inspirație suprarealistă (Departe de orașul coclit), dar și scenariul unei morți întrevăzute metamorfotic: "Veni apoi un fulger din senin/și mă cinsti cu gheara
Noile aventuri ale văduvei trandafirii by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8124_a_9449]
-
favorit al unui corifeu în știință, profesorul Martinetti. Aparent se gudură bucuros că poate culege laude pentru destoinicia sa, dar în depozitele din străfunduri se strânge lava în preajma revărsării. Registrul său de manifestare, cum notează autorul, este cel al unui carnasier proaspăt, avid să înhațe și să înghită. Atacă totuși rar; ca să evite penibilul unei înfrângeri (mai târziu în altă fază din ciclul Voința de putere, personajul capătă alte trăsături nu destul de convingătoare). De un alt calibru, mai fin, mai delicat
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
copilului ucis, vorba aceea, ca de la mamă la mamă, banii strecurați cu umilință, privirea înlăcrimată și apoi plânsul care le descarcă pe ambele femei și pe Traian Angheliu (Adrian Titieni), tatăl îndurerat. Nimic nu rezistă regiei imbatabile și instinctului de carnasier al Mamei-lupoaică, deopotrivă odioasă și sublimă în acest teatru abject destinat salvării propriului său fiu. Singura sa vulnerabilitate este însă chiar acest fiu decis să taie cordonul ombilical, să se rupă de matrice. Este singurul adversar care îi ține piept
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3426_a_4751]
-
vînător, dar poezia preexistă într-un spațiu virtual și, la rîndul ei, își "vînează" autorul. Matematicianul vînează soluția unei probleme, iar problema îl "vînează" pe cel chemat s-o rezolve. Ce să mai spunem despre competițiile economice, în care marii carnasieri îi vînează avid pe cei mici, spre a deveni ei înșiși, atunci cînd le sună ceasul, vînatul și hrana altora? A spori numărul exemplelor ar însemna să forțăm uși deschise. (va urma)
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]