579 matches
-
ortodoxe în cadrul Europei. Conștiința diferențierii din ambele părți aduce un dublu folos: protecție pentru propria noastră parte și renaștere pentru partea de apus a Europei. De aceea, prezența noastră în Europa trebuie să fie o continuă luare aminte la identitatea carolingiană și la unitatea spațiului european, pentru că numai în felul acesta pot fi regăsite temeliile autentice ale unității noastre”. Așa stând lucrurile, Uniunea Europeană se prezintă pentru Ortodoxie ca un teren ce tebuie cercetat cu dorința de realizare a misiunii sfinte, ca
DESPRE FOLOSUL, PARTICIPAREA ŞI IMPACTUL TINERILOR CREŞTINI ROMÂNI ORTODOCŞI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 20 din 20 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344964_a_346293]
-
din teritoriile dominate de avari era obligată să cedeze o parte a producției agricole (dijma) stăpânilor avari ei îi îndemnau pe localnici: "ieșiți, semănați și secerați, noi vă vom lua numai jumătate ca dare". Avarii n-au primit creștinismul surse carolingiene vorbesc despre păgânismul lor până târziu, în secolul al VIII-lea, dar existau creștini neavari printre supușii lor s-a aflat o bazilică în Ungaria. Despre religia (credința) avarilor știm puține lucruri -practici șamanice specifice popoarelor nomade asiatice. Avarii își
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
monedă de argint și 33 piese de bronz, din secolul X (945), în localitatea Cleja (jud. Bacău). În Banat, la Orșova și Jamu Mare (jud. Timiș), s-au descoperit monede de argint provenind din Europa apuseană, dinari ale unor regi carolingieni din secolul al IX-lea. Datele oferite de descoperirile monetare duc la concluzia că viața societății locale, carpato-dunăreano-pontice, s-a desfășurat, în secolele VII-X, în cadrul unei economii de tip rural, bazată pe schimbul în natură. Între anii 700-741, monedele lipsesc
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de antiteza pămînt/cer, mișcare/imobilitate, proprie lumii precreștine, și să se situeze în siajul dogmei Întrupării care autoriza căutarea ordinii invizibile a lui Dumnezeu în dezordinea lucrurilor vizibile. Anul I al Întrupării punct retrospectiv, bineînțeles, pus în evidență de către carolingieni, întreaga istorie întîrziind asupra principiilor sale fondatoare face pentru noi legătura între un înainte și un după și separă un "noi" de un "ei" în ordinea culturilor. Punct de inversiune al vechiului viraj teocentric, el ne face să trecem de la
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
siguranță și răgaz. Fără aceste elemente nu e posibilă civilizația. Cultura, da; există cultură și la populațiile nomade sau la cele analfabetice, miturile și exorcismele lor, fastul, ornamentația, riturile constituind o cultură. Acele Vremi Obscure, dintre căderea Romei și Imperiul Carolingian n-au fost nici un moment lipsite de cultură. Dar civilizația se instaurează în lume pe un fundament exemplar, statornic și capabil totodată de istorie, deci de evoluție. Deducția fenomenologică a lui Kenneth Clark mă satisface perfect. În ce mă privește
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
retrăgându-se din calea invaziilor și păstrându-și sămânța în depărtate și solitare comunități mănăstirești, nădăjduind o reînflorire în alte timpuri mai propice. Această reînflorire s-a întâmplat o primă dată, efemer, dar strălucit, în ceea ce s-a numit „renașterea carolingiană”, iar apoi, de astă dată definitiv, în secolul al XII-lea. Despre acest moment al istoriei spune un critic și istoric de artă englez, Kenheth Clark, că reprezintă un miracol analog celui al Ioniei și Greciei. Și încheie astfel: „Chartres
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
se socotește „inferioară” imensei culturi a Statului; dimpotrivă, se prezintă cu o agresivitate violentă drept o cultură alternativă și concurentă. Tăcerea este însă pe cât de elocventă, pe atât de ambiguă. Elocvența (tăcerii) și ambiguitatea caracterizează romanul lui Sciortino. Elocvența este carolingiană în străfundul său, dar este umanistă, de-a dreptul iluministă, în stratul istoric. Împotriva Statului, marea armă, cea adevărată și cumplită, este tăcerea; dar nici cu această „elocvență a tăcerii” nu-i de glumit: toată numai o derâdere detașată și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
didactice. Astfel e construită, de exemplu, Epistola 1, unde este înglobat Dialogul cu regele Gundobald (Dialogus cum Gundobaldo rege), compus anterior, în care scriitorul apăra ortodoxia contra arianismului. Această operă ne este cunoscută și grație fragmentelor păstrate în scrierile literaților carolingieni Florus și Agobard din Lyon, originari din aceeași regiune (și, ca atare, mai bine informați decât alții). Alte epistole cu conținut dogmatic, specie cu lungă tradiție în creștinismul antic, sunt cele Contra arienilor (Epistulae contra Arrianos), numite și cărți (probabil
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
221-263 și nr. 5 (1983), 79-146; J.N. Hillgarth, La conversion de los Visigodos..., „Analecta sacra Tarraconensia”, nr. 34 (1961), 21-46. Dacă Grigorie cel Mare, așa cum am văzut mai sus, reprezintă sfârșitul culturii antice în Italia și, după el, până la renașterea carolingiană, puține lucruri sunt de semnalat în creștinismul italic; dacă Grigorie din Tours este de-acum expresia unei mentalități și a unei culturi populare de tip medieval, în aceeași măsură Isidor de Sevilia poate fi considerat încheierea creștinismului antic, organizat de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cu clarviziune de Grigore cel Mare, grație a ceea ce s-a păstrat cu grijă în mănăstiri ori prin strădania celor câțiva reprezentanți ai culturii laice din regatele barbare. Odată cu Beda - nu întâmplător un creștin din neamul anglilor - și cu civilizația carolingiană se va realiza această renaștere. CAPITOLUL XVI PERIOADA CONCILIULUI DIN EFES TEOFIL ȘI CHIRIL DIN ALEXANDRIA - NESTORIOS 1. Teofil din Alexandria a) Viața Știm foarte puține lucruri despre tinerețea lui Teofil (născut probabil prin 345) pentru care izvoarele disponibile sunt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
25 martie), apoi a început să fie cântat în a cincea săptămână a Postului Mare. A fost foarte răspândit, a fost tradus în slava veche, în arabă și în latină, probabil de către un învățat din cercul lui Ilduin, în perioada carolingiană (secolul al nouălea). Data compunerii și paternitatea imnului constituie două probleme încă nerezolvate. Cum acrostihul imnului este alfabetic, numele autorului rămâne necunoscut. Prologul este dedicat „conducătoarei invincibile”, adică Fecioarei, căreia i se aduc mulțumiri pentru că, precum un războinic, s-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
didactice. Astfel e construită, de exemplu, Epistola 1, unde este înglobat Dialogul cu regele Gundobald (Dialogus cum Gundobaldo rege), compus anterior, în care scriitorul apăra ortodoxia contra arianismului. Această operă ne este cunoscută și grație fragmentelor păstrate în scrierile literaților carolingieni Florus și Agobard din Lyon, originari din aceeași regiune (și, ca atare, mai bine informați decît alții). Alte epistole cu conținut dogmatic, specie cu o lungă tradiție în creștinismul antic, sînt cele Contra arienilor (Epistulae contra Arrianos), numite și cărți
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de los Visigodos...”, în Analecta sacra Tarraconensia, 34 (1961), pp. 21-46. Dacă Grigorie cel Mare, așa cum am văzut mai sus, reprezintă sfîrșitul culturii antice în Italia și, după el puține lucruri sînt de semnalat în creștinismul italic, pînă la renașterea carolingiană; dacă Grigorie din Tours este expresia unei mentalități și a unei culturi populare de tip medieval, în aceeași măsură Isidor de Sevilia poate fi considerat încheierea creștinismului antic, organizat de el pe plan cultural în vederea unor dezvoltări viitoare. Cultura creștină
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
germenilor sădiți de Grigorie cel Mare și a ceea ce s-a păstrat cu grijă în mănăstiri ori prin strădania celor cîțiva reprezentanți ai culturii laice din regatele barbare. O dată cu Beda - nu întîmplător un creștin din neamul anglilor - și cu civilizația carolingiană va avea loc această renaștere. CAPITOLUL XVI PERIOADA CONCILIULUI DE LA EFES TEOFIL ȘI CHIRIL DIN ALEXANDRIA. NESTORIE 1. Teofil al Alexandriei a) Viața Știm foarte puține lucruri despre tinerețea lui Teofil (născut probabil prin 345), pentru care izvoarele disponibile sînt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
25 martie), apoi a început să fie cîntat în a cincea săptămînă a Postului Mare. A fost foarte răspîndit, a fost tradus în slava veche, în arabă și în latină, probabil de către un învățat din cercul lui Ilduin, în perioada carolingiană (secolul al IX-lea). Data compunerii și paternitatea imnului constituie două probleme încă nerezolvate. Cum acrostihul imnului este alfabetic, numele autorului rămîne necunoscut. Prologul este dedicat „conducătoarei invincibile”, adică Fecioarei, căreia i se aduc mulțumiri pentru că, asemenea unui războinic, s-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și Varro pe la jumătatea secolului I al erei creștine 7. Ea cuprindea trivium, „cele trei arte literare” (gramatica, retorica și dialectica) și quadrivium, „cele patru discipline matematice” (geometria, aritmetica, astronomia și teoria muzicală). Vom regăsi această programă sistematică în învățământul carolingian, dar spoliată de liberalismul elenistic și inhibată de misticism creștin. „Cele șapte arte liberale” carolingiene nu mai erau deloc „liberale”, ci mai degrabă „dogmatice” - cum se va vedea într-un capitol următor. De altfel, sistematizarea ca atare a fost pe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
arte literare” (gramatica, retorica și dialectica) și quadrivium, „cele patru discipline matematice” (geometria, aritmetica, astronomia și teoria muzicală). Vom regăsi această programă sistematică în învățământul carolingian, dar spoliată de liberalismul elenistic și inhibată de misticism creștin. „Cele șapte arte liberale” carolingiene nu mai erau deloc „liberale”, ci mai degrabă „dogmatice” - cum se va vedea într-un capitol următor. De altfel, sistematizarea ca atare a fost pe nedrept atribuită lui Thrax și Varro. Ei mai degrabă au pregătit-o pentru creștinare - ceea ce
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a conjugat cu cel politic, acest învățământ ecleziastic a cucerit întreaga Europă. Aceasta s-a întâmplat când visul de renaștere și reconstrucție a Imperiului Roman a cuprins mintea și sufletul unui principe de sorginte barbară: Carol cel Mare. Opera politico-religioasă carolingiană a fost realizată cu mijloace pedagogice, în special cu virtuțile curriculumului bazat pe „creștinatele” septem artes liberales. Noul curriculum creștin și-a pus amprenta pe întreaga istorie ulterioară a educației, culturii și civilizației europene - o amprentă atât de adâncă, încât
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
al creștinătății imperiale, al unei populații enorme și pestrițe sub raport etnic, care nu trăia decât foarte confuz conștiința unității sale creștine: își dorea, cum insatietas, clarificarea acestei conștiințe de unitate creștină pentru toți supușii, care ar fi conferit Imperiului Carolingian „sângele spiritual” pentru funcționarea sa politică, economică și socială 4. Émile Durkheim a subliniat că, în mod obiectiv, crearea imperiului impunea, cu iminență, și „importante reforme pedagogice” care, la rândul lor, reclamau „un centru capabil să lumineze întregul imperiu”5
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
astronomia, gramatica, retorica, muzica, dialectica și „științele antice”. Într-un poem consacrat episcopilor din York, Alcuin a prezentat nu numai acest program școlar, ci și modelul curricular al instituției. Aceasta se întâmpla în anii 781-782, când încerca să furnizeze cărturarilor carolingieni și împăratului însuși o teorie coerentă de organizare a școlii palatine și a întregului sistem de învățământ 10. Dar ar fi exagerat să se considere că opera pedagogică din Imperiul Sfânt al lui Alcuin s-ar datora exclusiv experienței câștigate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
uniciale”, derivate din literele majuscule romane cu forme rotunjite; alteori se scria cursiv, cu litere mici unite prin numeroase ligaturi. Alcuin s-a decis să facă ordine și a impus ca în scriptoriumul, de la Tours să se folosească exclusiv „minuscula carolingiană” sau „carolina”, inventată de el. Carolina era o scriere regulată, clară, fără legături între litere și cu spații mai mari între fraze: o scriere mai ușoară ce s-a impus repede și care s-a generalizat în Renaștere. Carolina este
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
erudiția sa imensă i le permitea, ceea ce a stimulat un anumit cult al erudiției cu efecte mai largi în plan cultural. Au beneficiat de ele mai ales disciplinele cuprinse în trivium. S-a vorbit, în acest sens, despre o „renaștere carolingiană”, cu referire la o anumită „înflorire culturală” din epoca respectivă. Dar „înflorirea culturală” s-a rezumat la studiile de limbă și gramatică latină, la literatură retorică și filosofie a controversei (dialectică). Artes reales - astronomia, matematica, geometria - n-au beneficiat de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
la o anumită „înflorire culturală” din epoca respectivă. Dar „înflorirea culturală” s-a rezumat la studiile de limbă și gramatică latină, la literatură retorică și filosofie a controversei (dialectică). Artes reales - astronomia, matematica, geometria - n-au beneficiat de avântul cultural carolingian. 8.5. Răspândirea curriculumului bazat pe septem artes liberalestc "8.5. Răspândirea curriculumului bazat pe septem artes liberales" În anul 780, Carol cel Mare și-a anunțat programul de dezvoltare a educației și învățământului în întregul imperiu printr-un capitular
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Alcuin. Preoții și episcopii stăpâneau cele septem artes liberales și nimic mai mult. Prin urmare, ei nu au putut înființa decât școli parohiale care, excluzând ciclul primar în care se învăța intensiv scris-cititul, imitau școlile ecleziastice. Răspândirea învățământului în Imperiul Carolingian și în întreaga Europă Occidentală a avut acest impuls alcuinian și a evoluat mai departe cu el. Dar nu învățământul primar a beneficiat cu prioritate de curriculumul bazat pe septem artes liberales, ci învățământul superior. Universitățile au apărut abia în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cultură globală? Note și referințe bibliograficetc " Note și referințe bibliografice" 1. Alcuin (Flaccus Albinus Alcuinus, 730-804) fusese elev și, mai apoi, director al renumitei școli ecleziastice din York. A fost invitat de Carol cel Mare pentru a organiza Schola palatina carolingiană. Nu este vorba de o operă strict personală - deși, începând din 782, Alcuin a devenit „directorul” acestei școli bizare. A fost sprijinit și de alte personalități, care l-au promovat la conducerea acestei instituții normale, precum gramaticul Petru din Pisa
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]