580 matches
-
(sau Reginarizii; ulterior cunoscuți drept Casa de Brabant) a fost o familie proeminentă din Lotharingia în secolele dominate de dinastiile Carolingiană și Ottoniană. Familia a reprezentat prima dinastie care a domnit în Comitatul Hainaut și totodată un furnizat doi duci de Lorena. Ca urmare a morții împăratului Carol cel Gras, Reginarizii au început o luptă continuă cu Conradinii pentru supremația în
Casa lui Reginar () [Corola-website/Science/328495_a_329824]
-
Reginarizii au început o luptă continuă cu Conradinii pentru supremația în Lotharingia. Triumful lor din 910 s-a concretizat prin alegerea lui Carol cel Simplu ca rege. A fost nevoie de combinarea forțelor arhiepiscopului Bruno I de Köln cu ale Carolingienilor din Francia răsăriteană pentru a înfrânge puterea Reginarizilor. În 958, lui Reginar al III-lea i-au fost confiscate posesiunile și acordate contelui Gerard de Metz, provenit dintr-o familiei oponentă Reginarizilor încă din vremea domniei lui Zwentibold. Reginarizii l-
Casa lui Reginar () [Corola-website/Science/328495_a_329824]
-
romano-german. Berengar făcea parte din dinastia burgundă a Anscarizilor. El era fiul markgrafului Adalbert I de Ivrea cu soția sa, Gisela de Friuli, fiică a regelui Berengar I de Italia din neamul Unruochingiilor. Astfelm Berengar era descendent direct din împăratul Carolingian Ludovic cel Pios, pe linie maternă. El a succedat tatălui său ca markgraf de Ivrea în jurul anului 923 și s-a căsătorit cu Willa de Toscana, fiică a markgrafului Boso de Toscana din dinastia Bosonizilor și nepoată a regelui Ugo
Berengar al II-lea de Italia () [Corola-website/Science/325419_a_326748]
-
Iustinian, a fost redescoperit în nordul Italiei în 1070, fiind admirat pe parcursul epocii. În vest, multe regate au încorporat vechile instituții romane. Mănăstirile au fost fondate în timpul campaniilor de misionarism creștin desfășurate în teritoriile păgâne ale Europei. Francii, sub dinastia Carolingiană, au pus bazele unui imperiu în vestul Europei, devenind o putere majoră. Imperiul Carolingian, în secolele VIII-IX, a fost sucombat de presiunile războaielor interne civile combinate cu invaziile externe ale vikingilor din nord, maghiarilor din est, și sarazinilor din sud
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
vest, multe regate au încorporat vechile instituții romane. Mănăstirile au fost fondate în timpul campaniilor de misionarism creștin desfășurate în teritoriile păgâne ale Europei. Francii, sub dinastia Carolingiană, au pus bazele unui imperiu în vestul Europei, devenind o putere majoră. Imperiul Carolingian, în secolele VIII-IX, a fost sucombat de presiunile războaielor interne civile combinate cu invaziile externe ale vikingilor din nord, maghiarilor din est, și sarazinilor din sud. De-a lungul Evului Mediu Mijlociu, care a început după anul 1000, populația Europei
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
debutul evului mediu în 476, odată cu colapsul Imperiului Roman de Apus. Istorici moderni ca Henri Pirenne plasează debutul evului mediu mai târziu, în secolul al VII-lea când s-a desfășurat expansiunea islamică, sau în secolul al VIII-lea, când carolingienii împărțeau "feude" (inițial erau vite, ulterior făceau referire la proprietăți, averi și ranguri sociale) ceea ce a dus la stabilirea feudalismului ca sistem dominant în Europa. Specific Evului Mediu din punct de vedere artistic îi este caracteristic stilul romanic și stilul
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
cu cereale de primăvară și cea de-a treia era lăsată în pârloagă, astfel, un ciclu complet dura trei ani. Moina regulată și asolamentul bienal erau cunoscute din antichitate, asolamentul trienal era o invenție medievală, fiind atestat din timpul Imperiului Carolingian de la sfârșitul secolului al VIII-lea, răspândindu-se între secolele IX-XIV în nordul Franței, Țările de Jos, Germania, Italia, Anglia și în unele zone din Europa estică. Avantajele erau considerabile prin facilitarea refacerii potențialului solului, iar cultivarea simultană a cerealelor
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
de cultivare a solului, de fertilitatea solului și de tehnicile agricole. Difereau de la an la an în funcție de hazardurile vremii și de prezența/absența dăunătorilor. Între secolele IX-XIII, în Europa vestică a avut loc o creștere a randamentelor cerealiere. În perioada carolingiană randamentele cerealiere variau între 1,5:1 și 4:1, puțin peste 2:1 , după secolul al XII-lea, productivitatile nu mai scădeau sub 3:1, atingându-se deseori 4:1-6:1. Civilizația cerealelor presupunea și o împletire dintre culturile
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
circulația monetară s-a redus. Apar monede noi, de argint, ca sceattas din lumea frizona și din insulele britanice. Odată cu ruralizarea societății, orașele decad ca centre de producție, păstrându-și doar rolul politic și religios. Dinarul de argint emis de carolingieni a înlocuit vechea moneda de aur bizantină , devenită din ce în ce mai rară și puțin adecvată unor schimburi de mică valoare, desfășurate pe plan local. După secolul al VII-lea, odată cu expansiunea islamică, comerțul din Marea Mediterană dintre Vest și Est dispare. Centrul comercial
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
tip monarhice predominau, în timp ce statele de tip republican erau fie orașe-state de tip republican având în frunte demnitari cu titluri extrase din terminologia monarhiilor, ca Veneția ce era condusă de un doge (derivat din duce). În perioada de după destrămarea imperiului carolingian, au prevalat tendințe de fărâmițare politică, precum și o slăbire a puterii regale. Multe state au fost expuse la un proces de centralizare politică ce a constat în : unificarea teritorială și clădirea unor instituții care să asigure exercitarea durabilă a puterii
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
sociale diverse, ce trebuia să cedeze o parte din roadele muncii lor direct categoriilor privilegiate și statului. Unele monarhii teritoriale foarte întinse își afirmau vocația universală, având idealul de a cuprinde întreagă lume, ca Imperiul Chinez, statele ca Bizanțul, Imperiul Carolingian, Imperiul Romano-German ce revendicau tradiția imperială romană, Califatul Arab, Imperiul Mongol, Imperiul Otoman, Imperiul Incaș sau imperiul lui Carol Quintul. Papalitatea avea de asemenea vocație universală. Totuși, și cei mai aprigi războinici cuceritori trebuiau să recunoască existența altor state și
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
erau în scădere, precum și numărul țăranilor liberi. Țăranii dependenți proveneau din rândul descendenților sclavilor înzestrați cu gospodărie, colonilor, foștilor proprietari liberi care își cedaseră pământul unui mare proprietar în schimbul protecției. Sistemul organizării domeniale apare în nordul Franței, datorită extinderii Imperiului Carolingian răspândindu-se în întreg occidentul. Intrarea în dependență a țăranilor a contribuit la fixarea populației pe vetre stabile, apărând primele sate medievale, fiind înrădăcinate de clădirea bisericii și cimitirului în interiorul satului, ce ilustra o legătură dintre cei vii și înaintașii
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
Romei între anii 590-604). Istoria dezvoltării muzicii gregoriene se leagă de liturghia apuseană însăși, bazându-se pe un repertoriu muzical tradițional, cu circulație orală; este înrudit cu cântul bizantin (dezvoltat în estul european). Denumirea "gregorian" a fost dată în timpul Imperiului Carolingian, cu referire la o autoritate din trecut, Papa Grigore, cu scopul unificării repertoriului (Hiley, p. 503-514). Primele documente scrise apar în aceeași perioadă, în jurul anului 800, cu semne corespunzătoare mișcărilor melodice, numite neume. Ulterior, neumele vor fi așezate pe linii
Muzică gregoriană () [Corola-website/Science/314720_a_316049]
-
negocieri Henric a fost obligat să anuleze cele mai multe dintre concesiile făcute. Ambiția lui Henric de Guise țintește tronul Franței. EL pretinde că se trage din Carol cel Mare, iar partizanii săi evidențiază contrastul dintre decăderea familiei capețiene și vigoarea ramurii carolingiene. În 1584, fratele mai mic al regelui și moștenitorul prezumptiv la tron, Francisc, Duce de Anjou, a murit. Conform Legii Salice următorul moștenitor la tron era protestantul Henric de Navara, un descendent al regelui Ludovic al IX-lea cel Sfânt
Henric al III-lea al Franței () [Corola-website/Science/312075_a_313404]
-
armate invadatoare musulmane. Această victorie este considerată ca fiind salvarea restului Europei de expansionismul islamic care cucerise deja Iberia. În afară de victoria de la Tours, a fost și un mare general, care a pus bazele cavaleriei grele medievale, a cavalerismului, a Imperiului Carolingian, și un catalizator al sistemului feudal care a existat în Europa din Evul Mediu. Martel nu și-a asumat titlul de rege, dar a împărțit Francia, precum un rege, între fii săi, Carloman și Pepin. Nepotul lui Martel, Carol cel
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
laudativ, "De Pippini regis Victoria Avarica", a fost compus după ce Pepin l-a forțat pe "khagan"-ul avar să se predea în 796. Acest poem a fost elaborat la Verona, reședința lui Pepin după 799 și centrul literar al "Renașterii carolingiene" din Italia. Acțiunile sale includ și un asediu de lungă durată, dar lipsit de succes, asupra Veneției în 810. Asediul a durat șase luni, dar armata lui Pepin a fost devastată de epidemiile din mlaștinile din regiune, astfel încât Pepin a
Pepin de Italia () [Corola-website/Science/325087_a_326416]
-
Gundrada; Bertha și Tetrada. De asemenea, Pepin avea și un fiu nelegitim, Bernard. Pepin urma să moștenească o treime din Imperiul tatălui său, însă a murit înaintea acestuia. Coroana longobardă a fost preluată de fiul său ilegitim, Bernard, în vreme ce Imperiul Carolingian a revenit fratelui său mai tânăr, Ludovic cel Pios.
Pepin de Italia () [Corola-website/Science/325087_a_326416]
-
între secolul al VII-lea și mijlocul secolului al IX-lea, comercializând în principal produse din Renania. Vinul a fost printre cele mai importante produse comercializate la Dorestad, probabil de la viile de la sud de Mainz. Mai târziu, sceații și monedele carolingiene au fost bătute acolo. Datorită succesului său comercial, potrivit unor surse medievale creștine scrise, Dorestad a atras atenția vikingilor, care au atacat frecvent locul (834, 835, 836, 837, 844, 857 și 863). Dorestad a devenit capitala regatului viking a Dorestadului
Dorestad () [Corola-website/Science/329471_a_330800]
-
Universitatea Chapel Hill (SUA), Graduate City of New York (SUA), Universitatea din Santa Cruz (SUA), Universitatea Davis (SUA), Universitatea din Amsterdam (Olanda), Universitatea din Utrecht (Olanda), Universitatea din Leiden (Olanda),Universitatea Groningen (Olanda), Universitatea Anvers (Belgia), Universitatea din Alcala (Spania), Universitatea Carolingiana de la Praga, Universitatea Paris VII, Paris III, Paris X (Franța), Universitatea din Toronto (Canada), Universitatea din Lisabona (Portugalia), Universitatea din Padova, Universiatea din Veneția (Italia), Universitatea din Geneva (Elveția) etc. iar din țară Universiatea "Babeș-Bolyai", Cluj Napoca, Universiatea "Al.Ioan Cuza
Alexandra Cornilescu () [Corola-website/Science/308583_a_309912]
-
astfel de comunitate femeile puteau ajunge la o funcție importantă și să exercite o autoritate care nu li se permitea în afară. Cu toate acestea tot trebuiau să se supună unui cler masculin superior în rang. În sec. IX monarhii carolingieni s-au subordonat clerului și au început să consolideze monogamia. Acest fapt era și în avantajul dar și în dezavantajul femeilor. Soțiile câștigau o demnitate mai mare și securitate legală sporită dar greutățile vieții casnice le apăsau mai greu. La
Femeile în Evul Mediu () [Corola-website/Science/318727_a_320056]
-
după tribul celtic Viromandui care a populat regiunea și după principalul oraș al acestora Augusta Viromanduorum, care mai târziu a devenit capitala regiunii sub numele de Saint-Quentin. Până la mijlocul secolului al XI-lea a fost stăpânit de o ramură a Carolingienilor, si anume de Herbertini. Inițial Vermandois a constat din două semi-comitate Saint-Quentin și Péronne. În secolul IX, comitatele au fost cedate Carolingienilor, urmași ai regelui Bernard de Italia, care a luptat, fără succes însă împotriva unchiului său, împăratul frânc Ludovic
Vermandois () [Corola-website/Science/326987_a_328316]
-
regiunii sub numele de Saint-Quentin. Până la mijlocul secolului al XI-lea a fost stăpânit de o ramură a Carolingienilor, si anume de Herbertini. Inițial Vermandois a constat din două semi-comitate Saint-Quentin și Péronne. În secolul IX, comitatele au fost cedate Carolingienilor, urmași ai regelui Bernard de Italia, care a luptat, fără succes însă împotriva unchiului său, împăratul frânc Ludovic cel Pios. Potrivit Tratatului de la Ribemont, Vermandois fiind în imediata vecinătate cu Lotharingia Inferioară a devenit o zona tampon între Francia Răsăriteana
Vermandois () [Corola-website/Science/326987_a_328316]
-
și evoluează statul slav "Carintania", ținut care în secolele următoare, al XII-lea și al XIII-lea, intră în stăpânirea regelui ceh Ottokar al II-lea Přemyšl. În prioada următoare, teritoriul Austriei actuale intră sub dominația francilor, apoi a Imperiului Carolingian al lui Carol cel Mare (Charlemagne) care, in 788, încurajează creștinismul. În 791 - 796, Charlemagne cucerește pe avari și, în scopul întăririi poziției deținute în zonă, fondează "Marca de Est", nucleul viitorului Imperiu Austriac și astfel trasează o graniță în
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
origine francă, proeminentă în secolul al IX-lea. Familia Guideștilor descindea din Guy de Nantes, provenind din Austrasia. Este vorba de o familie cu tendințe agresive, care și-a extins baza de putere în detrimentul Statului papal, fiind mereu loiali Imperiului Carolingian și niciodată Papalității. Familia era înrudită cu carolingienii pe linie feminină. Primul membru al familiei care s-a făcut remarcat a fost fiul Lambert, Guy I, care, ca și tatăl său, a devenit duce de Spoleto sub numele de Vito
Familia Guideschi () [Corola-website/Science/324880_a_326209]
-
Familia Guideștilor descindea din Guy de Nantes, provenind din Austrasia. Este vorba de o familie cu tendințe agresive, care și-a extins baza de putere în detrimentul Statului papal, fiind mereu loiali Imperiului Carolingian și niciodată Papalității. Familia era înrudită cu carolingienii pe linie feminină. Primul membru al familiei care s-a făcut remarcat a fost fiul Lambert, Guy I, care, ca și tatăl său, a devenit duce de Spoleto sub numele de Vito di Spoleto, fiind numit de către împăratul Lothar I
Familia Guideschi () [Corola-website/Science/324880_a_326209]