211 matches
-
fragmente inelare, aripi, gheare -, un cimitir de cadavre mecanice care ar putea să reînceapă să funcționeze toate În același timp - magnetouri, transformatoare monofazate, turbine, grupuri convertoare, mașini cu abur, dinamuri, iar În fund, dincolo de Pendul, În galerie, idoli asirieni, caldeeni, cartaginezi, Baali uriași cu pântecele altădată Încins, fecioare din Nürnberg cu inimile lor țintuite-n cuie și pusă la vedere, cele ce fuseseră odată motoare de aeroplan - o nemaiântâlnită cunună de simulacre care zac În adorarea Pendulului, ca și cum fiii Rațiunii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sau de Bătrânul, care le inspira același sentiment tulbure de fascinație magică amestecată cu teamă. Uneori mă simțeam secătuit, nu mai știam ce să le spun. Atunci am înțeles cum devine uneori publicul, înfometat de poveste, un fel de Baal cartaginez. Zeul nu acceptă să taci după ce ai început să povestești. Trebuie să-ți continui opera și să-i dăruiești picătură cu picătură viața ta. Vrea să-i vorbești continuu, să-l emoționezi, până când te-ai golit cu totul, ai dat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sau de Bătrânul, care le inspira același sentiment tulbure de fascinație magică amestecată cu teamă. Uneori mă simțeam secătuit, nu mai știam ce să le spun. Atunci am înțeles cum devine uneori publicul, înfometat de poveste, un fel de Baal cartaginez. Zeul nu acceptă să taci după ce ai început să povestești. Trebuie să-ți continui opera și să-i dăruiești picătură cu picătură viața ta. Vrea să-i vorbești continuu, să-l emoționezi, până când te-ai golit cu totul, ai dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Și unii, și alții, dacă nu se închinau noilor stăpâni, deveneau niște proscriși și erau oricum condamnați prin sămânța pe care năvălitorii o vărsau în pântecele femeilor lor. Ceea ce ar fi însemnat ca în curând să dispară mândrii și puternicii cartaginezi, iscusiții sirieni, temerarii perși și rafinații egipteni, rămânând doar arabii cei războinici. Uluit să constat că un imperiu cu o armată de o sută de mii de oameni nu reușea să stăvilească o mână de triburi cam dezbinate, Adeodato m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în timpul Săptămânii Patimilor la Neapole. Yourcenar a terminat-o după întoarcerea ei la Paris din Italia în primăvara anului 1925. Pune un accent deosebit pe puseurile erotice adolescentine și însăilează originalul nuvelei Anna, Soror, bazată pe strânsa legătură dintre surorile cartagineze Ana și Dido din Eneida lui Virgiliu. Rescrisă într-o manieră mai matură aproape 60 de ani mai târziu, ea a fost inclusă într-un volum intitulat Ca o apă care curge. Dürer a fost sortită să devină cea de-
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
anumite raporturi cu păgânii, riscând să ajungă la compromisuri. De aici a început și o decădere morală și spirituală a societății creștine pe care Ciprian (210-258), în De lapsi (Despre cei căzuți), 5-6, nu va ezita să o denunțe. Episcopul cartaginez ne spune că laicizarea ecleziastică ar fi oferit până și pretextul unor reacții persecutoare din partea împăraților Decius (249-251) și Valerian (253-260), în fața cărora mulți dintre creștinii vlăguiți spiritual nu vor ști cum să reacționeze și vor apostazia în masă. Îmbogățirea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
unor frazelor războinice sau revoluționare, care, dacă nu ar fi bine înțelese, ar putea scandaliza ori dezgusta, întrucât aparțin lui Cristos, iubirea și blândețea întruchipată. Una dintre aceste fraze ne o reamintește pe cea folosită de ambasadorul roman, în fața senatului cartaginez, în istorisirea lui Tit Liviu: Să nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să-l despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
doctrinare inerente Bisericii înseși. Evident că afirmația unora potrivit căreia inițial, pe când era încă legat de Biserica oficială, Tertulian ar fi aprobat serviciul militar, pentru a-l condamna după ce a trecut la montanism, nu este sustenabilă istoric. În Apologeticum, scriitorul cartaginez vrea să le clarifice păgânilor cine sunt adevărații creștini și în ce anume constă contribuția lor față de stat. Polemica nu este adresată Imperiului ca atare ci fundamentului religios idolatric. În Apologeticum, 42, 2-3, creștinii sunt prezentați ca niște elemente ce
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se pare că și-ar fi mărturisit originea creștină prin atitudinea (disciplina) transparentă de a refuza să poarte pe cap cununa de lauri. Motivațiile contrare contestării purtării coroanei deși ne vorbesc despre refuzul idolatriei, nu constituie o exclusivitate a apologetului cartaginez, indicând opinia comună, desemnează în fapt patrimoniul întregii Biserici. Deși De corona ar prezenta aparent unele trăsături de tip montanist, în realitate asistăm la o luare de atitudine împotriva compromisului întreprins de unii soldați creștini față de cultul imperial prin acceptarea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pentru a spori confuzia între credincioșii creștini. După expunerea despre nelegitimitatea întrebuințării coroanei (De corona, 11), Tertulian condamnă pe față serviciul militar căruia îi era anexată uzanța încoronării. Pentru a exprima imposibilitatea unei apartenențe simultane lui Dumnezeu și împăratului, teologul cartaginez accentuează asupra termenului sacramentum, care în limbajul lumii latine îmbrăca un dublu semnificat: putea să exprime semnul, indiciul unui lucru sacru în relația sa misterioasă cu acesta, sau, jurământul militar. Pentru el sacramentum botezului procura miles Christi și implica renunțarea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
indiferent de manieră, inclusiv în vreme de pace. Tertulian se explică prin acțiunea lui Isus din grădina Măslinilor când, dezarmându-l pe Petru, dezarma orice om, abolind prin acest gest orice stare precedentă. Mai apoi și alte fragmente ale scriitorului cartaginez ar putea să ne determine să reflectăm asupra gândirii sale cu privire la pace, spre ex. Adversus Iudaeos, 3, 9-10, unde legea talionului era considerată abolită în virtutea legii noi, iar simultan ca alternativă la război și la folosirea armelor propune activitatea blândă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
este prezentată ca o crimă legalizată: uciderea individuală este echivalată celei colective; serviciul militar este caracterizat negativ, deoarece taberele militare sunt dominate de o mentalitate specifică unei violențe sângeroase; neînțelegând ideea fraternității specifice creștinilor, lumea transpiră mutuo sanguine. Pentru episcopul cartaginez, contradicția eticii păgâne se manifestă prin absurditatea de a voi să distingă o morală publică de cea privată. Această incoerență, descrisă deja de Seneca (4 a.Chr. - 65 p.Chr.), este reluată acum într-un alt context. Dacă în filozoful
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
din serviciul militar. Însă li s-a spus: Să nu atacați pe nimeni... (Lc 3, 14). I-a îndemnat să fie mulțumiți cu solda lor și nu le-a interzis să practice serviciul militar, ba mai mult chiar, spunea episcopul cartaginez: Să nu credeți că cineva care luptă în război nu poate fi plăcut lui Dumnezeu. Căci printre aceștia se afla sfântul David, căruia Dumnezeu i-a oferit o mărturie atât de importantă; se aflau foarte mulți drepți ai acelui timp
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Sfântul Ioan Gură de Aur (Despre slava deșartă și cum trebuie părinții să-i crească pe copii), pentru omiletică și teologie pastorală”. Nu este lipsit de interes faptul că practica catehizării din școala timpurie a condus la această scriere: diaconul cartaginez Deogratias roagă pe episcopul și prietenul său Augustin să-i dea îndrumări privind instruirea catehumenilor. Ceea ce îl determină pe Deogratias să ceară aceste sfaturi este responsabilitatea sa de catehet în grija căruia se aflau mulți „rudis”, ignoranți în ceea ce privește învățătura creștină
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
Augustin atenționează că uneori „limba n-a fost la înălțimea inimii”. Experiența acumulată pe parcursul multor ani îi permite să înțeleagă îndeaproape frământările lui Deogratias și, pe de altă parte, să propună anumite remedii. Starea de disconfort, despre care vorbește diaconul cartaginez este împărtășită de Augustin nu din simplă modestie, ci întrucât ea scoate în evidență limitele fundamentale ale comunicării umane prin intermediul cuvintelor (verbal). Există o prăpastie între „inimă” (cor) - termenul care desemnează „interioritatea augustiniană” - și „expresia verbală” (lingua), o prăpastie care
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
Parmenide, Herodot; nu lipsesc Minciuna și Adevărul, acestea personificate în modul celor vechi; ne solicită constelații și legende (Andromeda și Peștii). Fraza densă din Balada schimbului în natură (dicțiune în modul lui Al. Philippide) are o alunecare ceremonială uleioasă; corăbii cartagineze transportă bunuri de o pitorească diversitate: Erau acolo: animale, rodii, mademuri scoase de sub vechi custódii, pocale, scuturi, tunici verzi, cu fir, orez roman în vase egiptene, oglinzi și scolopendre cu antene, sandale, săbii, nasturi de safir... În tapiseriile lui Doinaș
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
orografic și-a pus amprenta asupra caracteristicilor locuirii și organizării spațiului. Astfel, teritoriul disponibil, redus la îngusta fâșie litorală din fața segmentului montan, i-a determinat pe fenicieni să organizeze diferite alte entități statale în regiunile litorale circummediteraneene, între care statul cartaginez de pe actualul teritoriu tunisian. De asemenea, protecția oferită de cele două catene montane a favorizat concentrarea și perpetuarea până astăzi pe teritoriul libanez a unei mari diversități culturale și etno confesionale: comunități musulmane sunnite, șiite, creștine, druze, armene, azere, grecești
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
în 1900), susținînd, cu moderație, principiul naționalizării și dorind o reformă a colonialis mului englez (printr-o internaționalizare a mișcărilor de stînga). Numele societății vine de la generalul roman Fabius Maximus, poreclit "Cunctator"/ "Temporizatorul", datorită strategiei sale de hărțuire a armatei cartagineze conduse de Hannibal și de amînare a confruntării militare propriu-zise. Aidoma lui "Cunctator", fabienii nu urmăreau o ciocnire politică directă cu inamicii conservatori, consi derînd, invers și, desigur, mult mai adecvat decît Marx, că instituțiile capitaliste nu-și atinseseră încă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
secundarului. Tabloul este surplombat de elementul decorativ, aurul constituind o expresie a luxurii, pentru că în economia simbolică a decadenței actul atroce se desfășoară pe fundalul luxurei întreținând cu acesta tensiunea necesară a contrastelor. Frumusețea Judithei și bogăția faraonică a generalului cartaginez realizează un contrast cu atrocitatea. Această bogăție asociată nudității voluptoase a femeii constituie un afrodisiac suplimentar în jocul puterii și a simbolurilor ei, iar o parte din motivele decorative dobândesc o conotație sexuală ca în tabloul lui Edvard Munch, Madona
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simbolică a lui diminutio capitis, accentuată de o dublă încadrare prin contrast în rama decorativă din fundal (cu stilizate motive vegetale) și în "casca" părului negru care-i încadrează chipul și care rimează ca tonalitate cu podoaba capilară a generalului cartaginez. Veșmântul semitransparent al lui Judith este pus în relație cu decorativismul de orvefru, ceea ce introduce un raport interesant al personajului cu fundalul. Judith este parte a luxurei pe care o incorporează stilistic, pe fondul acestui decor somptuos, bogat se detașează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
extinderii ecumenei politico-economice. Astfel, încă din epoca preislamică arealele afro-mediteraneene și levantine (pe atunci nearabizate) au reprezentat ariile de constituire a unor remarcabile formațiuni statale ori hinterlandul de interes al acestora: Egiptul faraonic și apoi Egiptul elenistic, formațiunile feniciene și cartagineze, orașele grecești și extensiile/coloniile acestora din Africa de nord, formațiunile iudaice din Palestina. Arealele ocupate de triburile arabe se limitau doar la spațiul peninsulei arabe, cu un mediu geografic repulsiv și puțin cunoscut “lumii civilizate”. Doar câțiva învățați greci
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3055]
-
Ion Diaconescu și prof. dr. Ovidiu Pop, în volumul: Sfântul Ciprian al Cartaginei, Scrisori, scrisoarea LXIV (și nu LIX cum e în P. L.), Editura Sophia, București, 2011, p. 294-298. Am consultat și aceste traduceri. footnote>. Hotărârea adoptată de sinodul cartaginez în frunte cu Sfântul Ciprian n-a făcut decât să „păstreze credința statornică a Bisericii”, precum observă Fericitul Augustin<footnote Epistola CLXVI, 28, 23: „... Fericitul Ciprian nu a adus o hotărâre nouă, ci a păstrat credința statornică a Bisericii ca să
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
adresează direct problemei temeiurilor botezului nou-născuților, este inechivocă opinia sa că la sfârșitul secolului al II-lea e. n., aceasta era o practică standard (p. 166). footnote>. Conchidem că obiecțiile lui Tertulian erau îndreptate împotriva unei practici deja proeminente în cadrul Bisericii cartagineze. Căci, chiar dacă acesta e arătat ca un scriitor potrivnic botezului copiilor, tocmai această împotrivire a sa dovedește că botezul ființà. „Căci el își arată părerea sa personală că botezul ar trebui săvârșit mai târziu. Aceasta însă tocmai arată că practica
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
simboluri. Discutabilă, dar bine intenționată, ni se pare munca lui Eduardo L. Planes, autorul lucrării Gloglocioro, Hröbfroga, Qul. Editori lacomi au vrut să traducă opera lui Loomis În cele mai diverse limbi. În detrimentul propriului buzunar, autorul a refuzat atari oferte cartagineze, care l-ar fi umplut de aur. În această epocă a negativismului relativist, el și-a afirmat, ca un nou Adam, credința În limbaj, În vorbele simple și directe, la Îndemâna tuturor. A fost suficient să scrie bască, pentru a exprima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
primul infestat! La fel cum cel bolnav de o anumită molimă este periculos pentru cei din preajmă, în același mod, fiecare ținut contaminat a dus astrologia mai departe: Asiria - în Fenicia și Siria; Egiptul - în Grecia; Grecia - la romani și cartaginezi; Persia - în Palmira și India, iar aceasta din urmă - în Tibet și China. Evreii au trecut-o arabilor; aceștia spaniolilor, francezilor și întregului Apus al Europei. Treptat nimeni nu a rămas nevătămat: toți și totul se pleacă în fața misterului irezistibil
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]