811 matches
-
fapt, ideea fundamentală a cărții: pluralitatea orizonturilor de referință care determină și structurează experiența umană. A interpreta este una dintre activitățile care stau cel mai firesc în natura omului. Interpretăm permanent, orice și oricît. A exista, spune Iser parafrazînd cogito-ul cartezian, înseamnă a interpreta. Ceea ce nu e totuna cu a susține că interpretarea e o activitate naturală, pe care o performăm cu toții fără să știm cu adevărat ce facem, dintr-un fel de instinct hermeneutic. Există reguli și principii, o istorie
O antropologie a interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16494_a_17819]
-
umbra, motivul esențial al cărții, dezvoltînd teme precum tăcerea și (pe)trecerea timpului, a duratei omului. Lumina e a cerului, întunericul e al pămîntului, iar umbra e a ființei, e viața însăși: Am umbră, deci exist", exclamă, într-o parafrază carteziană, Constantin Popa. Lecția poeziei din Donatorul de umbră e lecția tăcerii și minunata poveste a plutirii, a ființării. O carte despre amurg, despre lumină și umbrele de la capătul ei (donatorul de umbră e chiar donatorul de sînge, de viață). Constantin
Meserii falimentare by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16505_a_17830]
-
Pentru a opri cumva marginaliile critice la o carte extrem de provocatoare, în același timp, extrem de informată, cu unele formulări exacte, aproape aforistice, cu o stilistică reieșită dintr-o sintaxă supravegheată îndeaproape, apelez la încheierea autorului. Cornel Ungureanu, cu o îndoială carteziană, îi zice Istoria secretă a literaturii, deocamdată. Mă bucură absența ghilimelelor la cuvântul secretă, deși abia acum ele trebuiau puse, deoarece istoricul literar n-a dezvăluit mai nimic secret. El a adus doar respirații critice, unele vizibile revelații, sau a
Un contencios administrativ pentru literatură. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
cu cât substantivul gânduri nu definește decât o posibilitate de cugetare. Numai că superlativul cele mai bune oricând este o emanație a unei gândiri pozitive, fie în interes individual, fie în interesul comunității. La urma urmei, pentru ființa de tip cartezian, de oriunde în La Nicolae Iorga, semnalăm antiteza clară dintre durere și lume, aforismul lui Iorga se-ncarcă de alt exemplu. Și tot așa. bucurie. Nu știm teza, bănuim sinteza, doar speculând (ca să Pentru a sesiza însă „calitatea” gândurilor, musai
Permanenta revelaţie a cugetărilor savantului Nicolae Iorga. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_45]
-
existența unei „chei” nu diminuează cu nimic meritele poemului, cu atât mai mult cu cât acesta se ridică, de la un prag încolo, la o înălțime (impropriu spus, dar e mai la-ndemână) metafizică. Altă reușită memorabilă e Secțiunea, o listă carteziană (a se vedea și titlul) a întâmplărilor cu totul necarteziene: „Mâine va fi Ieri. La miezul nopții/ despic în două Inima:// a. văd chipul mamei în icoana/ unei îndepărtate biserici// b. provincia acuză dureri lombare// c. iubita îmi oferă șalul
„Inimi mari, tinere încă” by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2375_a_3700]
-
Eminescu scrie: „Umbra celor nefăcute nu-începuse a se desface,/ Și în sine împăcată stăpânea eterna pace” Constantin Noica „vede” identitatea dintre Ființă și Haos astfel că, practic, el „modifică versul eminescian într-un sens ce amintește creația continuată de tip cartezian: „Umbra celor nefăcute nu-nceta a se desface/ Și în sine neîmpăcată stăpânea eterna pace.” Și Amăriuței își amplifică argumentația: „Că eterna pace, adevărat leit-motiv de căutare a poetului (ca și setea de repaus) era neîmpăcată, iată ceea ce apare nu
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
fost confirmate: creierul chiar este organul minții. Oricine ar rîde azi de o asemenea concluzie, dar să nu uităm că, la vremea aceea, era o idee revoluționară care contrazicea părerea unanim împărtășită de oamenii de știință care, în bună tradiție carteziană, despărțeau trupul de minte: Descartes localiza centrul sufletului (pe care îl mai numea minte, intelect sau rațiune) într-o mică glandă numită, pe atunci, conarium, sau, în termenii medicinei de azi, epifiză. Un alt exemplu de idee confirmată e lateralizarea
Limbajul, între frenologie și neuroștiință by Laura Carmen Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8249_a_9574]
-
în trăsăturile lui de esență. Ca să începem cu începutul, menționăm "cauzele destinului" personal, descifrate de pana ludică a autorului, care, "lăsînd la o parte pe cele astrale", și luînd în seamă "acelea de a fi urmașul unor părinți profesori, tatăl cartezian, mama tradiționalistă", înscrie "valurile de consecințe" ce au urmat "în era luptei de clasă", "cu totul altele decît, de pildă, ale unui fiu de luptător marxist-leninist, la Moscova școlit și destinat a-i urma, cîndva, la tron, lui Nicolae Ceaușescu
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
Cornel Ungureanu, Ioan Radu Văcărescu pe de altă parte.) Dar în critica literară se poate opera, fără pierderi semnificative, și pe secțiuni. Adică, prin forța lucrurilor, incomplet. O spune de altminteri, printre rânduri, și Caius Dobrescu, atunci când motivează, cu precizie carteziană, sensul unei asemenea cărți: "Altfel spus, miturile urbane - care reprezintă în sine subiectul de studiu al unei antropologii culturale care înțelege să-și asume și alte responsabilități cognitive decât cele de a studia societățile arhaice sau Ťorganiceť - sunt generate tot
Atlas de comparatistică urbană by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6966_a_8291]
-
și din cameră! Studiind și fișând, făcând calcule și scheme, urmărind izoterme și izobare, cunoscutul scriitor Corneliu Scarlatache uită cu desăvârșire de chemarea sa dintâi. Cine l-ar vedea acum n-ar putea nicicum să ghicească pe autorul romanelor Coordonatele carteziene, Cearcăn, În noi e nădejdea!, Polenta, Pe ici, pe colo..., A uita-uitare, Olimp, pe loc repaus!. Nici chiar soția! Dar se va îngriji să nu aibă acces în camera lui de lucru! Duce acum o viață frenetică, lucrând zilnic, urmărind
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
o comparație cu pictura lor, mult mai bine cunoscută. De-a lungul unei cariere care a durat doar 10 ani, Seurat pictorul și Seurat desenatorul au fost două personalități artistice aproape distincte. Pe de o parte, inventatorul pointilism-ului, spiritul cartezian, artistul preocupat de "stricta aplicare a teoriilor științifice" în descompunerea luminii în elementele ei constitutive, pictorul ce scaldă suprafețe de mari dimensiuni într-o lumină de soare artificial... Pe de alta, desenatorul romantic, moștenitor al tradiției lui Rembrandt și Goya
La Muzeul de Artă Modernă din New York Georges Seurat și Lucian Freud by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8846_a_10171]
-
ceva. Putere, pentru că ai senzația că deții totul. E ceva complex, bineînțeles. Un element, neobișnuit în acest sens este că visul însuși pare o ficțiune... Expresia literară capătă câteodată această formă onirică. Ca om normal exiști dacă cugeți în mod cartezian. Ca artist - și nu orice fel de artist - exiști când și dacă visezi. Totul este să visezi, ca să zic așa, cu un rost și cu finalitate.
Viaţa improvizată by Constantin Ţoiu () [Corola-journal/Journalistic/9879_a_11204]
-
cu arborescentul Claudiu Komartin. Pur și simplu, o anume formă de miopie îl face să simtă precis arhitectura întregului, pierzând și deteriorând în schimb pe drum versuri și sintagme. Totul e elaborat, dar nu totul e și eficient. Demonstrativul aproape cartezian și sacadarea de slogan nu pot fi decât nocive: Nu cred în Dumnezeu./ Lumea e strâmbă pentru că Dumnezeu/ nu există. Există zaruri forceps și lame de ras/ inul și cânepa,/ Sunt influențabil dar adesea/ încăpățânat. Așa că repet: El nu există
Klein spuse nein by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9936_a_11261]
-
și Leibniz, iar modelul inițial ce i-a servit drept sursă de inspirație e negreșit cel al scrierilor eline. Și e firesc să fie așa: după ce ani de zile s-a cufundat în studiul mitologiei grecești și în cercetarea filozofiei carteziene, nu se poate să nu fi împrumutat ceva din armătura discursivă a acestui gen de texte. Și chiar acesta e cazul autorului nostru. Iar bizareria manierei sale nu se oprește la sintaxă, ci o regăsim în topică și în preferințele
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
este aceea a gândirii. Gândirea tradițională. LP: Într-un sens apreciativ, firește. Dar textul filosofic? MD: Acesta ridică problema argumentării: more geometrico demonstratum. Textul filosofic cunoaște forme diferite de aranjament: dialogul a fost cea dintâi; forma aforistică, tratatul spinozist, autobiografia carteziană din Discours de la méthode, argumentarea wittgensteiniană (ea însăși sfârtecată) etc. LP: Ați fi de acord să spuneți: filosofia "continuată prin toate mijloacele"? Cartea dumneavoastră, L'énergie du désespoir, are, ca subtitlu, " Sau despre o poetică continuată prin toate mijloacele"... MD
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
și la ideea lui, -ecologistă! - să n-avem vorbe; și care, într-o zi, în viitor, va produce o Revoluție în lume, în natură, preschimbând-o într-o UNITATE A LUMII SAU A NATURII ÎNSĂȘI, și în care bunul simț cartezian va fi singurul lucru ce va fi cel mai bine distribuit, mai mult și decât...voia, a vrut, comunismul cel mai utopic, cu bunurile pământești, fără susținerea de bază a celor doi, - autorul DISCURSULUI ASUPRA METODEI și celălalt, AUTORUL CUVÂNTĂRII
Lecturi repetate și deviate... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9142_a_10467]
-
pe logica cercului vicios. Mai mult decât un obezoid, întrupare a rapacității, cu tendința de a domina, îngurgita tot ce există pentru că pur și simplu ceva există. El, omul, nu este ființarea neființei. Optimismul paidetic cu metoda din registrul sceptic cartezian lasă, într-un astfel de aforism, loc șansei: dialogul omului cu el însuși, șansa proprie de a gândi, de a deveni ființă rațională cu proprie autoritate el însuși, venindu-și în sine, să devină părinte, educator în „școala vieții”. Educația
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
la grădiniță etc. I love New York! Oricum, Spiderman face inutilă intervenția pompierilor, ceea ce este regretabil cu atîtea filme pe această temă. Învățămintele se transmit și la final ca o boală de piele, nemailăsînd loc pentru nici o îndoială, fie ea și carteziană, iar impresia pe care ți-o lasă lecția de morală este cea a hamburgherului al cărui singur ingredient natural este propria ta salivă cînd muști din el. Partea proastă este amestecul de psihologie cu cartoon network, care dăunează grav sănătății
Spiderman revine! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9665_a_10990]
-
orienteze către iubire, adolescentul din Bacău este bântuit de spectrul morții, cale de găsire a liniștii împotriva suferințelor vieții. Se produce o răsturnare între Eros și Thanatos. În asemenea înfundătură existențială, adolescentul lui Rareș Tiron ajunge, însă, pe calea raționalismului cartezian maladiv. Mama devine ținta ironiilor fiului, acesta considerând că Victoria își pierde vremea închinându-se la icoane, ba chiar îndemnându-l și pe el să urmeze aceeași cale a „prostiei” omenești. Lecturile scientiste trezesc în el trufia rascolnikoviană că poate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a aduce prinos de recunoștință poetei Valentina Becart pentru reconsiderarea actului de creație ca act de credință și de cultură de care avem nevoie ca de aer, apă, pământ, foc (Apeiron). ??? Părerile despre antologii sunt nu ca Într-un dualism cartezian, carteziană anxietate În logica unei filosofii nemoniste, ci a unui dualism shopenhaurean, Într-o dialectică eristică, ca artă de a vorbi În contradictoriu, numai de dragul de a avea Întotdeauna dreptate. Păreri pro și contra. Și totuși... mai bine e să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
aduce prinos de recunoștință poetei Valentina Becart pentru reconsiderarea actului de creație ca act de credință și de cultură de care avem nevoie ca de aer, apă, pământ, foc (Apeiron). ??? Părerile despre antologii sunt nu ca Într-un dualism cartezian, carteziană anxietate În logica unei filosofii nemoniste, ci a unui dualism shopenhaurean, Într-o dialectică eristică, ca artă de a vorbi În contradictoriu, numai de dragul de a avea Întotdeauna dreptate. Păreri pro și contra. Și totuși... mai bine e să punem
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mod deosebit atenția. Fusese ani de zile îndrăgostit de o fotografie ce a aparținut unui prieten foarte apropiat, care a murit înghițit de un ghețar într-o partidă de schi. Era o fotografie alb-negru deosebită, ce și-a transcendat spațiul cartezian pentru a-i întoarce iubirea. Asta mi-a oferit ghețarul în schimbul celei mai pure dintre prietenii. Am mers an de an să schiez în același loc, în care a dispărut prietenul meu. Am sperat că odată ghețarul mă va compensa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cum încercăm și noi adesea să transcendem timpul, încercând să ne expandăm fără prea mult succes sau sporadic într-o a patra dimensiune. Ce a însuflețit-o pe ea atât de tare și a motivat-o să transgreseze spațiul ei cartezian și plat au fost doar dragostea mea pentru ea și obstinația cu care mă înverșunam s-o găsesc. Cu vremea însă, am obosit. Căutările mele zadarnice au luat sfârșit și, odată cu ele, interesul pentru fotografie. Am renunțat să o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
universal, spontan, adesea inventat. El se impune cu ușurință prin noutate, este ușor asimilat din cauza rimelor, a cadențelor ritmate și a magiei incantației. Cu timpul, am cunoscut marea ca "El Mar": agresivă, năprasnică, dezlănțuită și nestăpânită sau clară, introspectivă și carteziană cu cele două dimensiuni infinite ale ei. Dar în visele mele, ea a rămas așa cum am receptat-o în copilărie, în limba maternă: nostalgică, misterioasă și legănătoare, adică esențialmente feminină, erotomorfă. O părăseam în fiecare an cu durerea sfârșitului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
orienteze către iubire, adolescentul din Bacău este bântuit de spectrul morții, cale de găsire a liniștii împotriva suferințelor vieții. Se produce o răsturnare între Eros și Thanatos. În asemenea înfundătură existențială, adolescentul lui Rareș Tiron ajunge, însă, pe calea raționalismului cartezian maladiv. Mama devine ținta ironiilor fiului, acesta considerând că Victoria își pierde vremea închinându-se la icoane, ba chiar îndemnându-l și pe el să urmeze aceeași cale a „prostiei” omenești. Lecturile scientiste trezesc în el trufia rascolnikoviană că poate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]