74 matches
-
radială negativă este măsurată ca o distanță pozitivă pe aceeași direcție în sens opus (direcția reflectată față de origine, care diferă de direcția originală cu 180°). Aceasta ilustrează un aspect important al sistemului de coordonate polare, aspect care lipsește la cel cartezian: un singur punct poate fi exprimat printr-o infinitate de coordonate diferite. În general, punctul (formula 1, θ) poate fi reprezentat ca (formula 1, θ ± formula 8×360°) sau ca (−formula 1, θ ± (2formula 8 + 1)180°), unde formula 8 este orice număr întreg. Coordonatele arbitrare
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
În matematică, planul complex sau planul "z" este o reprezentare geometrică a numerelor complexe într-un plan definit de "axa reală" și "axa imaginară", ortogonale. El poate fi asemuit planului cartezian, cu reprezentarea părții reale a uni număr complex de-a lungul axei "x", iar a părții imaginare de-a lungul axei "y". Conceptul de plan complex permite interpretarea geometrică a numerelor complexe. În figura alăturată, distanța de-a lungul liniei
Planul complex () [Corola-website/Science/325121_a_326450]
-
iar observația nu privește doar influența asupra epocii ci și contribuția conceptuală și de viziune generală pe care gândirea lui Sartre a lăsat-o. Fenomenologia a dat noțiunilor de intenție, de lipsă, de dorință o importanță preponderentă. Revizuind ""cogito""-ul cartezian, Husserl afirmă că a spune ""gândesc"" nu are nici un sens. Ar trebui spus ""gândesc aceasta"", pentru că principala caracteristică a "conștiinței" este de a se răsfrânge asupra altui lucru decât asupra ei înseși, de a avea un conținut: ea este astfel
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
asupra metodei", Descartes introduce ideea nouă a specificării poziției unui punct sau obiect de pe o suprafață, folosind două axe intersectate ca ghizi de măsurare. În "La Géométrie", a explorat mai în profunzime conceptele menționate mai sus. Un sistem de coordonate cartezian în două dimensiuni este definit de obicei de două axe în unghi drept una cu cealaltă, formând un plan. Axa orizontală este în mod normal etichetată "x", și axa verticală este notată cu "y". Într-un sistem de coordonate tridimensional
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
se intersectau în unghi drept, astfel de sisteme fiind folosite și astăzi, dar mai ales ca exercițiu teoretic.) Toate punctele dintr-un sistem de coordonate cartezian luate împreună formează un așa-numit plan cartezian. Ecuațiile care folosesc sistemul de coordonate cartezian sunt numite "ecuații carteziene". Punctul de intersecție a axelor se numește "origine" și se notează cu "O". Axele "x" și "y" definesc un plan denumit "planul xy". Pentru a specifica un anume punct pe un sistem de coordonate bidimensional, se
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
de pierderea libertăților politice odată cu înlocuirea polisurilor cu formațiuni de tip monarhic și imperial, adoptate de Filip și mai ales de către fiul său Alexandru cel Mare. În Evul Mediu, misticii, scolastici ca Occam și adepții au încurajat individualismul. Descartes și cartezienii i-au dat coloratura subiectivistă extremă, în modernitate, propunând criterii ale adevărului precum claritatea și distincția. Leibniz a reluat în monadologia sa criteriile clarității și distincției, iar Locke a promovat în silă ideea că noi cunoaștem acordul sau dezacordul dintre
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Rimbaud. Acela, aparent, pentru negustorie; românul pentru matematică. Întrebarea care se pune este însă dacă rezistența în fața criticii o datorăm doar autorului sau și operei. A fost lesnicios să se dea vina pe temperamentul scriitorului. Asta înseamnă, totodată, să desparți, cartezian, opera de om, așa cum a procedat decenii întregi estetica secolului al XX-lea, stipulând schizofrenia celor două euri: empiric și creator. Asemenea ruptură nu mai este validă în noul eon al transdisciplinarității." (p 6 sq.), eon ce se relevă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
În istoria gândirii de până la Descartes, ea a zăcut, nedezvăluindu-și potențialul, până când a fost pusă cu toată acuitatea În lumină, și până când a fost exploatată la maxima ei capacitate de către filosoful nostru. Analiza obiecțiilor ce s-au adus cogito-ului cartezian se grupează În principal În jurul a două tendințe. Una dintre ele susține că enunțul ne este decât un simplu silogism și trebuie tratat ca atare, iar o alta susține că, dimpotrivă, enunțul este expresia unei intuiții, exprimând o experiență inanalizabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
pus-o În ele. Referindu-se la acest argument ontologic cartezian, Henri Hude, În lucrarea Prolégomènes (p. 190), după ce-l categorisește ca fiind unul panteist, afirmă totuși că dacă panteismul ar fi adevărat, În mod evident argumentul ontologic a priori cartezian trebuie să fie posibil, căci altfel o ființă gânditoare nu ar putea să-l exprime pe Dumnezeu și În același timp să fie constituită de către acesta, fără a-l cunoaște sau fără a avea o cunoaștere oarecare despre el. Iar
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Chiar dacă suspiciunea de panteism În cazul cartezianismului nu este de susținut, considerăm totuși rămâne demnă de luat În seamă opinia referitoare la consecința produsă de argumentul a priori, așa cum Îl impune Descartes, sub forma ideilor Înnăscute. Argumentul ontologic a priori cartezian poate fi interpretat În acest caz ca o aplicare a cauzalității lui Dumnezeu Însuși, aplicare ce traduce În mod strălucit inspirația sintetică a doctrinei carteziene - cea despre care am vorbit la capitolul rezervat cogito-ului - și care poate să nu fie
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
continuă, dar și necesitatea unui criteriu de certitudine de fundal. Pentru Descartes, fundamentul Întregului edificiu al științelor este metafizica, ea singură fiind capabilă să garanteze, prin principiile sale, adevărurile celorlalte științe. Chiar dacă În urma criticii kantiene edificiul baroc al argumentului ontologic cartezian al existenței lui Dumnezeu a fost demolat, metafizica nu a primit alte principii mai consistente. Să nu uităm că Întrebării carteziene „este posibilă cunoașterea adevărată?”, filosofia inaugurată de Kant nu face decât să-i mute mai departe ținta: „cum este
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
inclusiv existența necesară. În mod analogic, nu este necesar să ne gândim la un triunghi dar când o facem trebuie în mod necesar să îi atribuim cele trei laturi 107. Revenind la asemănările și deosebirile dintre argumentul anselmian și cel cartezian putem observa că Descartes înlocuiește conceptul de "ființă decât care altceva mai mare nu poate fi conceput" cu cel de "ființă perfectă". Această modificare poate fi observată mai bine urmărind structura argumentativă a celor două variante (anselmiană și carteziană) ale
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
sînt praf și pulbere"; Rațiunea, un ghimpe-n trupul Revelației"*; "patul îngroșat al Revelației cei sumbre"; "Cum să venerăm Zeități necunoscute?"** [*Reason, a thorn in Revelation's side: prin această idee Chatterton pare a fi de partea neoclasicilor și a cartezienilor, care proslăveau rațiunea; totuși, se cuvine să privim această concepție în contextul celorlalte afirmații privitoare la Biserica oficială, care din perspectiva lui Chatterton nu a făcut decît să preia o moștenire pe care nu a înțeles-o și, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
și au reificat imaginația, transformând-o Într-un instrument auxiliar al rațiunii sau Într-o facultate care bruiază rațiunea. În secolele XVII-XVIII imaginația era considerată „nebuna casei”. Cornel a discutat foarte bine aceste accepțiuni instrumenta lizate ostile date imaginației; pentru cartezieni, imaginația nu face decât să preia niște senzații sau niște amintiri și să le reasambleze, fiind un instrument combinatoric și nimic mai mult; pe când la Humboldt imaginația se revendică de la un principiu care nu mai stă În scheme, care are
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
dialectic de a realiza filosofia depășind-o pe cea a epocii și a momentului, prin preocuparea de imanență la antipozii maniei livrești, prin gustul pentru proza lumii, pentru o secularizare a rațiunii pure sau prin prudența foarte hexagonală, faimosul cogito cartezian - partea a patra a Discursului asupra metodei, articolul zece al Principiilor filosofiei și cea de-a doua Meditație - sunt în relație strânsă cu acest citat din Montaigne: „mă gândesc cu plăcere la faptul că gândesc”. Desigur, în Despre Sfânta Treime
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
socotită „o categorie apriorică a conștiinței filosofice contemporane”20. Actualitatea rezultatelor filosofiei teoretice a gânditorului de la Königsberg era considerată una permanentă. Filosofia cunoașterii a lui Kant va fi caracterizată drept Noul Testament al gândirii moderne, care continuă, dar și modifică, Vechiul Testament cartezian 21. Iar în introducerea amplei sale lucrări Istoria filosofiei contemporane, al cărei prim volum este consacrat lui Kant, Negulescu observa că există două tipuri de filosofie: o filosofie constructivă, care satisface în primul rând nevoia sufletească de a cunoaște absolutul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ci raționalismul cartezian care este o răsturnare și, mai departe, o falsificare prin unilateralitate a celui adevărat.” (N. Ionescu, Roza vânturilor 1926-1933, Editura Hyperion, Chișinău, 1993, p. 33.) Fără îndoială că pentru Ionescu raționalismul kantian, în egală măsură cu cel cartezian, nu era „raționalismul adevărat”. 89. Roza vânturilor, p. 49. 90. Apud Dora Mezdrea, Op. cit., vol. II pp. 327-328. Pentru filosofia acedemică, „științifică” a vremii sale, Ionescu nu avea nici cel puțin rezerva celui care mărturisește că are greutăți de înțelegere
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
științele socio-umane se bazează pe comprehensiune, care are loc după semnificații și sensuri. Reconstrucția metodologico-filosofică a acestor științe cere înlocuirea conceptului de valabilitate al neokantienilor 101 cu cel de semnificație, a conștiinței transcendentale cu o "conștiință de sine reflexivă", a cartezianului "eu gîndesc" cu "devenirea interioară". Corespunzător diferențierii între adevărul logic și semnificație, filosoful german impune și distincția între "explicație" și "comprehensiune". Comprehensiunea devine astfel tema centrală a metodologiei și teoriei științelor spiritului. Pentru Schleiermacher, hermeneutica este instrumentul universal al spiritului
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
de versiuni din ce in ce mai îndepărtate de probabilitate. În acest punct, Blake introduce în ecuație un deus ex machina de sorginte metafizica, chiar dacă nu-l exprimă niciodată ca atare: tradusă în limbaj filosofic, teza să este că subiectul cunoașterii (acel res cogitans cartezian) poate deveni obiect al cunoașterii (cogitatum) în măsura în care este parte integrantă a substanței divine, ultima fiind aptă de a dizolva paradoxurile și contradicțiile. Teza o extinde pe cea a lui Schelling, care crede, măi modest, ca res cogitans devine cogitatum doar
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
fapt patologic crimă lui Castel, pictorul ermetic din Buenos Aires, "oraș rece și străin", dar care implică deja un element de bază surprinzător, pentru că Pablo Castel, amantul dezamăgit ce-și omoară iubita, nu ucide, ca la alți autori de crime pasionale, cartezian, "deși" iubește, ci dostoievskian, "fiindcă" iubește. Și aceasta, precizează Sábato, deoarece, pentru pictorul Castel, a iubi și a ucide "se înșira în continuare pe linia aceleiași sete de absolut"86. Castel își asasinează amantă și își mărturisește faptă, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de prejudecăți evocă - mai mult decât sigiliul intact al discursivității - determinarea istorică a ființei întrebătoare. Topologia paradoxuluitc "Topologia paradoxului" Refuzul principiului autorității de către filozofia Luminilor este solidar cu negarea tradiției și dezavuarea prejudecății. Modelul cardinal al epistemei Aufklärung derivă din cartezianul „refuz al precipitării”, asumat ca normă pentru evitarea falsității. Gadamer va susține altceva: chiar dacă evaluarea critică a argumentelor de autoritate nu trebuie exclusă din forul judecății personale, există totuși câțiva factori esențiali care predetermină deciziile rațiunii practice. Modernitatea, mai cu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Ed. Polirom, Iași, 2002, p. 157. Cf. Banchetul, 217c-d. Cf. ibidem, 218c. Cf. ibidem, 216e. Cf. ibidem, 216d, trad. Petru Creția. Cf. ibidem, 219b, trad. Petru Creția. Cf. ibidem, 219c, trad. Petru Creția. Cf. Gregory Vlastos, op.cit., pp. 40-45. Autorul, cartezian în expunere, se vede nevoit a opera cu această distincție după ce observă că diferența este confundată, și încă de nume mari: Dover și Foucault. Cf. ibidem, p. 40. Vezi Phaidros, 251a. Erosul socratic e de recunoscut în relația dintre William
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
doctrinei pedagogice a lui Rousseau descind mai cu seamă din: filosofia lui Platon, lucrările scriitorilor și moraliștilor antici romani, umanismul lui Montaigne, scrierile lui Locke și Fénelon despre educație, precum și unele scrieri de căpătîi, contemporane lui, ca cea a oratorianului cartezian Bernard Lamy. La confluența acestor izvoare se situează experiența lui educațională, care, deși limitată, se înscria pe orbita gîndirii și preocupărilor sale."40 3.1. Blîndețea în educație Educatorul trebuie să fie o figură blîndă afirma Erasmus din Rotterdam fiindcă
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
coordonate se recomandă sistemul în care una din suprafețele determinate de axele de coordonate coincide cu suprafața conductorului. Un astfel de sistem se numește atașat, fiindcă suprafața conductorului generează sistemul de coordonate. Pentru placă, dreptunghi etc. sistemul atașat este cel cartezian; pentru conductorul cu secțiune circulară sau sector de cerc-cel cilindric circular etc. Metoda imaginilor magnetice Această metodă corespunde dual metodei imaginilor electrice. Se consideră o suprafață Σ (a cărei urmă în plan este conturul Γ închis și de lungime finită
COMPATIBILITATE ELECTROMAGNETICĂ SURSE DE PERTURBAŢII ELECTROMAGNETICE by Adrian BARABOI, Maricel ADAM, Sorin POPA, Cătălin PANCU () [Corola-publishinghouse/Science/733_a_1332]
-
Lucrările lui Weber valorizează puterea "rațional-legală" a ierarhiilor pentru a evita situațiile de leadership informal și carismatic. Aceste concepții se bazează pe o neîncredere implicită în ceea ce privește subiectivismul și luarea în considerare a dimensiunilor umane, percepute ca fiind neraționale în raport cu sistemul "cartezian" de valori ce domină în tehnocrația tradițională. Această tendință a condus la apariția riscului de a respinge orice idee nouă care ar integra alte dimensiuni decât cele conținute în procedurile standardizate. • Teamă de risc Fiind formați și obișnuiți cu aplicarea
by Doina MUREŞAN [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]