76 matches
-
trebuie integrat în sistem, un sistem dinamic, relativ, caracterizat de diversitate și incertitudine, potrivit principiu-lui lui Heisenberg. Astfel se poate vorbi despre o evoluție a sistemelor economice de la o "simplitate ireală" la o "complexitate reală", ce a presupus renunțarea la cartezianism, economia devenind o matrice în care efectul se transformă în cauză și cauza în efect, o matrice plină de riscuri, de schimbări, de spontaneitate și de imprevizibil. Complexitatea înțeleasă a sistemelor economice înseamnă redarea caracterului uman al acestora. Sistemele economice
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
finir avec "la religion", Fayard, Paris, 2005; L'Obscénité démocratique, Flammarion, Paris, 2007; Un mythe contemporain: le dialogue des civilisations, CNRS Editions, Paris, 2007. René Descartes (1596-1650), filozof și matematician francez, care concepe o perspectivă filozofică originală (denumită de succesori cartezianism), devenită un curent ideologic ce influențează gîndirea în secolul al XVII-lea și în secolele următoare. Lucrări: Le Discours de la méthode, Leyda, 1637; Méditations métaphysiques, 1641; Principes de la philosophie, 1644; Les Passions de l'âme, 1649 (trad. rom. Pasiunile sufletului
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
îi dedică următorii 54 de ani ai vieții. Trăiește cu patru secole înaintea înțelegerii substratului molecular și nanofizic al activității neuronilor cerebrali, dar creează un sistem de gândire filosofică a cărui notorietate îl face să spraviețuiască istoric sub denumirea de "cartezianism". Descartes a utilizat principii de ordin matematic în descrierea metodelor de studiere a fenomenelor. El admite ca adevărat numai ceea ce se impune spiritului, după eliminarea îndoielilor, cu ajutorul rațiunii, deci este raționalist. Rațiunea este purificată prin spirit, iar spiritul este Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
adevăr. Creierul, infrastructura cunoașterii-conștiinței, este un organ care acționează ca o unitate reprezentând unicitatea viului. René Descartes, prin cogito ergo sum, vede în om realitatea lumii obiective. Fiind purtător al unei conștiințe subiective, realitatea sa devine subiectivă. Arthur Schopenhauer consideră cartezianismul o încercare de negare a materiei, deci o tendință solipsistă care transformă natura într-o nesigură (idee foarte controversată dacă acceptăm că îndoiala hiperbolică ajută înțelegerea adevărului despre natură). Baruch Spinoza (1632-1677) se aliniază geniilor cu viață scurtă (trăiește 45
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
de ani, are o privire foarte critică asupra dogmatismului religios iudaic și creștin și se desprinde de normele liturgice religioase, la care nu mai revine până la moarte. Pentru acest fapt plătește un tribut care-i scurtează viața. Baruch Spinoza Spre deosebire de cartezianism, el nu desparte fizicul de spirit, ci le privește ca expresia unei singure realități. Enunță Deus sive natura ("Dumnezeu sau/este natura"), Dumnezeu a luat asupra sa natura, după cum cercul a luat asupra sa sfera. În anii 1656-1660 scrie Scurt
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
de fericire care este aproape și că timpurile noi care vor schimba fața lumii sînt deja anunțate. La originea acestui sentiment se află o adevărată explozie a spiritului științific. Triumful spiritului științific Dacă în secolul al XVII-lea, sub impulsul cartezianismului și a metodei sale, spiritul științific s-a eliberat definitiv de concepțiile medievale care încă îl mai obstrucționau, de-abia în secolul al XVIII-lea s-au realizat progrese hotărîtoare. Progrese simbolizate de Isaac Newton care publică la Londra, în
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
lungă perioadă de întuneric lasă locul unei epoci în care rațiunea umană și spiritul critic, care triumfă, pretind că vor deschide umanității perspectiva unei dezvoltări nelimitate. Contemporan al științei newtoniene, curentul filosofic este în același timp moștenitorul umanismului și al cartezianismului. Filosofia se caracterizează deci prin primatul rațiunii, astfel o definește Doamna de Lambert într-o frază celebră: "A filosofa înseamnă să-i redai rațiunii întreaga demnitate, înseamnă să o faci să se bucure din nou de toate drepturile, înseamnă să
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
ceea ce face ca el "să considere performanța [...] din punctul de vedere al competenței"82 și să rateze astfel specificul creației textual-discursive. În al doilea rând, pentru cercetătorul de la M.I.T., "creativitatea" rămâne o noțiune de ordin strict biologic, pe care promotorul "cartezianismului" o explică într-o manieră cauzală, eludând caracterul de activitate "liberă"/"finalistă"/ "culturală" al limbajului și confirmând prin aceasta "incapacitatea radicală a unei concepții fundamental pozitiviste de a da seamă de creativitatea umană"83. Or, după cum a arătat Mircea Borcilă
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
un simbol iconografic (fie el icoană ori spot publicitar) un reper „instaurativ” de sens. Simbolul iconografic se deosebește radical de simpla imagine care se pierde pe sine în condiția de „copie” a sensibilului. În lumea contemporană, iconoclasmul este deja desuet. Cartezianismul (cel care a asigurat triumful semnului asupra simbolului) este azi doar un caz particular al gândirii permisive (Vattimo, „pensiero debole”). Cu incontestabilă autoritate, Descartes și Pascal au contribuit la o ocultare (involuntară) a lui Platon. Platonismul implică recursul constant la
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
blestem. Ea nu poate fi însă, în nici un caz, ignorată. Rejetul iconoclasmelor a fost o sarcină extrem de dificilă și ea nu putea fi îndeplinită decât prin medierea și depășirea criticii științifice. Faptul că gândirea occidentală a fost profund marcată de cartezianism a permis majorității sociologilor și antropologilor să admită că există două tipare de civilizație (pattern of cultures). Sorokin distinge între culturile ideaționale (ideational) și cele vizualiste (sensate), iar Ruth Benedict, mergând pe un drum deschis de Nietzsche, vorbește de culturi
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
glumele pe seama grupurilor etnice) sau le neagă (prin ieșirea din realitate în fantezie). 3.9. Emoția Există două forme principale de cunoaștere: rațiunea (cunoașterea rațională) și emoția (cunoașterea emoțională). Dacă multă vreme ele au fost puse în opoziție, dacă Occidentul (cartezianismul european, de pildă) afirma supremația rațiunii, iar Orientul (confucianismul, de pildă) pe cea a emoției, cercetările actuale au relevat o intercondiționare a celor două sfere care guvernează comportamentele umane. Emoțiile dau semnificație vieții, furnizează motivații importante pentru comportamentele noastre, dau
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
liberale. Toate acțiunile lor sunt foarte moderne, Însă susțin o altă versiune de modernitate față de lumea seculară a toleranței pe care a creat-o Occidentul, cel puțin În varianta sa anglo-saxonă, de la Tratatul asupra toleranței al lui John Locke la cartezianism și toate celelalte elemente care țin de spațiul deschis al Occidentului. Alături de ceea ce Karl Popper numea „societatea deschisă”, toate acestea sunt contestate În numele unei viziuni alternative. Mircea Mihăieș: Cum arată „modernitatea” lor? Vladimir Tismăneanu: Cineva a scris cândva un articol
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
interes crescut pentru politică, pentru umanitate, pus în funcțiune într-un stat modern, cu tot mai pronunțate note naționale. S-a născut un noul raționalism, s-a deschis o nouă perspectivă de interpretare a fenomenelor naturale și a celor sociale, cartezianismului i s-a dat prioritate în explicarea omului și a naturii sale. Viața sufletească a putut fi din nou regândită, ca fiind făcută după o mecanică mai perfecționată, substanța subiectivității se redimensionează, sunt implicate în studiul ei instanțele neuronale de
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
1682-1771), Marie François Xavier Bichat (1771-1802), Friedrich Hoffman (1660-1742) ș.a. Grație contribuțiilor unor asemenea creatori ai perioadei iluministe, s-a putut naște un nou raționalism, s-a deschis o nouă perspectivă de interpretare a fenomenelor naturale și a celor sociale, cartezianismul a cedat decisiv exclusivitatea în explicarea omului și a naturii sale. Pe baza progreselor realizate, viața sufletească a putut fi regândită, concepută în acord cu o mecanică mai perfecționată, a permis apariția unei alte psihofizici a reflectării, substanța subiectivității se
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
care de atunci încoace nu încetează să fie susținută cu argumente noi, să necesite să fie adusă în actualitate. A susținut această ipoteză prin chiar ideile sale asupra substanțialității mașiniste a vieții psihice a omului, a explicării gândirii umane. De la cartezianism acceptă faptul că procesele psihice își au punctul de plecare în cele corporale. În ceea ce privește gândirea, însă, în loc să admită natura divină a acesteia, La Mettrie considera că ea este expresia capacității de organizare superioare a materiei soluție care și-a păstrat
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
externă. În accepțiunea moștenită de la Descartes, punerea în mișcare a "mașinăriei vieții" se poate produce doar sub influența "spiritelor vieții". Acestea își exercită influența asupra mușchilor și viscerelor, unde începe să fie vorba de o activitate psihică propriu-zisă. Diferit de cartezianism, Prochaska formulează o viziune mai completă, care ia în considerare influența "spiritelor vieții" ca expresie a activității nervoase, ea reprezentând expresia raporturilor generale dintre organism și mediu. Reflexul este nu doar evocat de orice excitant, ci privit și ca mediator
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
neobișnuite pentru că ele violează „ordinea naturală” newtoniană 177. Pe de altă parte însă, Doll a sesizat cu exactitate impactul nefericit al gândirii carteziene și al metafizicii newtoniene asupra științelor sociale. Acestea din urmă au fost denaturate. S-au împrumutat din cartezianism și newtonism principii precum predictibilitatea cauzală, ordinea liniară și metodologia închisă - care nu sunt deloc adecvate pentru abordarea fenomenelor sociale și a trăirilor umane. După el, întreaga megaparadigmă modernă ar fi dominată de conceptul abstract de ordine uniformă (uniform order
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
experiența interioară a pelerinilor, singura care contează pentru ei, e obligatoriu, fără a-i idealiza (adică văzându-i mereu ca oameni, ca semeni ai noștri), să acordăm cel puțin unor pelerini, cel puțin uneori și parțial, oarecare credit. Chiar în numele cartezianismului (nu al lui Descartes, care i-ar fi înțeles mai lesne), avem datoria de a accepta, fie și euristic ori ipotetic, posibilitatea autenticității trăirilor unor oameni, a bunelor lor intenții - chiar practicate numai în și poate pentru văzul lumii, în cadrul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
filosofiei cuantice este un exemplu de filosofie a unor legi universale (cu substrat filosofic major). După Karl Popper 13, scopul principal al filosofiei științei este distincția dintre științific, neștiințific și pseudoștiințific. Este un principiu de bază al hiperbolei îndoielii din cartezianism. Preocupările principale ale filosofiei științei sunt interpretarea, veridicitatea, utilitatea și predicțiunea futurologică. Filosofia științei utilizează în determinarea universalității descoperirilor științifice metodele analizei, reducției, inducției, deducției și verificarea empirică. Esența filosofiei științelor este stabilirea implicațiilor pe care universalitatea legii descoperite le
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
BERNARD LE BOVIER DE ăRouen, 1657- Paris, 1757). Nepot de soră al lui Corneille. Partizan, alături de Perrault, al modernilor în renumita polemică dintre susținătorii scriitorilor antici și cei din secolul lui Ludovic al XIV-lea; a încercat o polemică între cartezianism și concepțiile lui Copernic și Giordano Bruno ăConvorbiri despre pluralitatea lumilor, 1686). Membru al Academiei Franceze în 1691 și ales în 1697 secretar pe viață al Academiei de Științe. FOX, CHARLES JAMES ăLondra, 1749-Chiswick, 1806). Om de stat englez, șef
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
a literaturii, completată de reconstrucția unor mituri fondatoare: geniul și actul de creație. Leș Temps qui courent... cuprinde o prezentare personală a câtorva discursuri fondatoare ale ideilor moderne despre rațiune și definirea ei, trecând tangențial prin perspectiva discursului literaturii. De la cartezianism la filosofia germană clasică, la contribuția lui Alexis de Tocqueville, pentru a ajunge la Jürgen Habermas și Jean-François Lyotard, Ț. reface un tablou al problematicii legate de limitarea sau ilimitarea comunicării în condițiile eticii societății moderne. Întreaga sa activitate se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290215_a_291544]
-
multiple modernities pentru a folosi celebra formulă a lui Shmuel Eisenstadt -, ca mănunchi de modernități (și de modernizări) alternative... La noi s-au încercat mai multe modernizări, începând cu cea otomană din secolul XVIII ambiguă, lipsită în special de aportul cartezianismului și Luminilor -, cunoscută în germene la sursă și chiar simbolizată de Cantemir... V. N.: ...și adusă în Principate de fanarioți. S. A.: Da. Fanariotismul, dincolo de legendarele sale abuzuri, a fost către finalul lungului său secol un proiect de modernizare, cel puțin
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
S. A.: Dar care a fost la noi mediul de transmisie pe o durată atât de lungă a elementului neoplatonic? Eu recunosc acest element, bineînțeles. Am și eu o sensibilitate neoplatonică, probabil, sunt mult mai apropiat de magia Renașterii decât de cartezianism. E vorba de afinități elective bazate pe lecturi, poate și de înclinații psihologice. Uneori, trebuie să fac eforturi de integrare în universul mental occidental predominant aristotelic. Însă nu aș ști să identific mediul de transmisie pentru ansamblul culturii noastre. V.
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
și bunăstare senzitivătc "Confort și bunăstare senzitivă" Evident, fericirea nu-i o „idee nouă”. Nouă a fost ideea de a asocia dobândirea fericirii cu „traiul ușor”, cu Progresul, cu ameliorarea permanentă a existenței materiale. Încă din secolul al XVII-lea, cartezianismul pune bazele intelectuale ale civilizației prometeice a fericirii, anunțând progresul nesfârșit pentru și prin specia umană. Refuzând dogma creației căzute în păcat și supunerea lumii vizibile la hotărârile unei entități invizibile, modernii au creat religia progresului, ideea unei înaintări nelimitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
pe dreptul forței, într-o mobilitate progresivă. Dualități ce fac ca „Homo” să fie mai mult „sapiens” și „faber”, lăsându-se mai laterală, trăirea afectivă, ca fiind fragilă, trecătoare. O lucrare care convinge, prin extrapolare, cu distanțările ce rezultă din cartezianismul esenței divine și relativismul, aleatorismul socio-uman. Iar între astea două, interogativul dramatic uman: „dar eu, încotro s-o iau?” Un încotro, de care depinde infinitul de dincolo. Un altfel de „out... out”. Deși lucrarea gravitează, competent, la normativul unui atribut
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]