75 matches
-
Kenneth Tobey, pierdut pe Everest într-o expediție din anii ’20 - miza de adâncime a textului este de a pune în stare de comunicare două forme diferite de articulare ale omenescului. Pe de o parte, o civilizație occidentală al cărei cartezianism eșuază în senzaționalism mediatic, pe de altă parte, o elită redusă la misiunea savgardării unei tradiții de cunoaștere, misiune ce presupune nu doar ascetismul existenței, ci și camuflarea sa prin utilizarea unui înveliș mitic degradat. De aici, o tensiune care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
necesitate optimul de funcționare a organizației. „Trăim o criză, Înainte de toate, culturală și nu doar economică. Întreprinderile se află Într-un mediu care cunoaște mutații tehnico-socioeconomice față de care agenții economici nu sunt pregătiți. Este vorba de a se elibera de cartezianism și taylorism care au dominat modalitățile verbale de gândire și administrare.”<footnote Daigne Jean-François, Re-ingenierie et reprise d’entreprise, Paris, 1995, Editura Economica, p. 63. (x-gândirea raționalistă, lipsită de fundamentarea celorlalte valori ale culturii, xxmanagementul inițiat de F. Taylor (1856-1917
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
multiple modernities pentru a folosi celebra formulă a lui Shmuel Eisenstadt -, ca mănunchi de modernități (și de modernizări) alternative... La noi s-au încercat mai multe modernizări, începând cu cea otomană din secolul XVIII ambiguă, lipsită în special de aportul cartezianismului și Luminilor -, cunoscută în germene la sursă și chiar simbolizată de Cantemir... V. N.: ...și adusă în Principate de fanarioți. S. A.: Da. Fanariotismul, dincolo de legendarele sale abuzuri, a fost către finalul lungului său secol un proiect de modernizare, cel puțin
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
S. A.: Dar care a fost la noi mediul de transmisie pe o durată atât de lungă a elementului neoplatonic? Eu recunosc acest element, bineînțeles. Am și eu o sensibilitate neoplatonică, probabil, sunt mult mai apropiat de magia Renașterii decât de cartezianism. E vorba de afinități elective bazate pe lecturi, poate și de înclinații psihologice. Uneori, trebuie să fac eforturi de integrare în universul mental occidental predominant aristotelic. Însă nu aș ști să identific mediul de transmisie pentru ansamblul culturii noastre. V.
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
1637. Deși s-a afirmat în nenumărate rânduri că estetica clasică a fost derivată din filosofia lui Descartes, totuși influența acesteia asupra literaturii epocii nu este nici atât de profundă, nici atât de amplă precum se crede, după cum sugera Ion Constantinescu: "între cartezianism și clasicism nu există raporturi ca de la cauză la efect: spiritul cartezian a "corespuns", a convenit spiritului clasic, care l-a acompaniat, i-a consolidat prestigiul, fără a-l determina cu adevărat."31 Se sugerează în această direcție faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
și bunăstare senzitivătc "Confort și bunăstare senzitivă" Evident, fericirea nu-i o „idee nouă”. Nouă a fost ideea de a asocia dobândirea fericirii cu „traiul ușor”, cu Progresul, cu ameliorarea permanentă a existenței materiale. Încă din secolul al XVII-lea, cartezianismul pune bazele intelectuale ale civilizației prometeice a fericirii, anunțând progresul nesfârșit pentru și prin specia umană. Refuzând dogma creației căzute în păcat și supunerea lumii vizibile la hotărârile unei entități invizibile, modernii au creat religia progresului, ideea unei înaintări nelimitate
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
2003) și deturnată de globalism, după cum societatea cunoașterii este asimilată revoluțiilor tehnologice sau înghesuită în cușca resurselor anistorice și judecată după regularitățile economicității. Mesajul sugerat subliminal este că globalizarea confirmă de fapt statuquoul hegemonic, iar cunoașterea se testează suportabil prin cartezianism. Noua sinteză devine astfel o iluzie inutilă! Acceptanța modelului explicativ este de nediscutat în această mare deturnare de sensuri și semnificații. Științele sociale se abandonează pretențiilor de falsitate și recunosc fără argumente validitatea testului falsificării (Popper, 2001). Istoricismul este repetitiv
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
glumele pe seama grupurilor etnice) sau le neagă (prin ieșirea din realitate în fantezie). 3.9. Emoția Există două forme principale de cunoaștere: rațiunea (cunoașterea rațională) și emoția (cunoașterea emoțională). Dacă multă vreme ele au fost puse în opoziție, dacă Occidentul (cartezianismul european, de pildă) afirma supremația rațiunii, iar Orientul (confucianismul, de pildă) pe cea a emoției, cercetările actuale au relevat o intercondiționare a celor două sfere care guvernează comportamentele umane. Emoțiile dau semnificație vieții, furnizează motivații importante pentru comportamentele noastre, dau
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
artificială sau ingineria genetică, premeditează „uitarea” ontologică a trupului. Ele anunță triumful tehnoștiințific al minții asupra corpului „demodat” și limitat. Astfel de discursuri, promovate de oameni de știință futuriști, precum Hans Moravec, Marvin Minsky sau Ray Kurzweil, nu doar reiterează cartezianismul, dar și ating un nivel bizar de misticism tehnologic. Considerăm vulnerabil acest tip de corelare între tehnoștiință și religiozitate, astfel încât discredităm astfel de abordări ale corpului virtual. De altfel, aceste teorii tehnovizionare, în special americane, au fost deja criticate de
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
dăinuirii spiritului uman prin intermediul avansării bioștiințelor și tehnologiilor. Criticând astfel de poziții ale spiritualismului tehnologic, respingem în primul rând ideea separării minții de corpul uman, idee susținută atât în scopul privilegierii raționalității asupra simțurilor și a dorințelor corporale, începând cu cartezianismul, cât și în scopul teoretizării posibilității de transmigrare a minții umane într-un creier artificial și în direcția teoretizării posibilității de destrupare, în orientarea tehnicofilozofică a transumanismului. Astfel, considerăm subiectul postuman o corporalitate empirică a simțurilor și o întrupare fenomenologică
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
apoliticism care, păstrând opozițiile binare tradiționale în cadrul analizei modelului de „cyberconștiință”, nu poate produce o ideologie practică a eliberării. Chiar dacă analogia minții umane cu patternul computațional funcționează ca o critică a conștiinței etajate a psihanalizei sau ca o critică a cartezianismului separării trup-minte, femeile puternice, conectate la tehnologia hard și masculinizate ale Claudiei Springer, nu pot schimba contextul actual al controlului și al violenței cyberculturale. Astfel, o direcție a feminismului digital critică „visul masculin” al destrupării întâlnit în cultura cyberpunk, în
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
PAGEREF Toc40175085 \h 91 HYPERLINK \l " Toc40175086" BIBLIOGRAFIE PAGEREF Toc40175086 \h 110 PREAMBUL Filosofia lui René Descartes a provocat, sau cel puțin a sugerat, de-a lungul veacurilor numeroase interpretări, multe nedumeriri, dar mai ales un mod de a gândi - cartezianismul - datorat Îndeosebi metodei pe care a pus-o În evidență. Despre Descartes se spune În mod curent că reprezintă momentul de Început al gândirii moderne, că el este cel care a readus gândirea filosofică de pe calea obscură ce-i era
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
analogiei, metodă care solicita un travaliu complicat și era, de cele mai multe ori, expusă eșecului, deoarece În derularea ei se insinuau o mulțime de sofisme. Renunțarea la metoda analogieiTC "Renunțarea la metoda analogiei" \l 4 Deși respinge scolastica și metodele acesteia, cartezianismul nu poate fi Înțeles fără o punere continuă În paralel cu ea, mai ales că, În confruntarea pe care o poartă, Descartes folosește din plin chiar metodele și procedeele ei. Presupunerea că nu le-ar fi cunoscut trebuie respinsă din
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Consecințele ce decurg din astfel de concluzii ar fi descurajante pentru metafizică, deoarece nu s-ar mai putea postula dintru Început un concept absolut, cum este cel referitor la Dumnezeu, din care să irumpă explicația realului. Un alt comentator al cartezianismului, Octave Hamelin, În lucrarea Le sistème de Descartes (pp. 123-135), se pronunță În favoarea unei interpretări nuanțate a cogito-ului sub forma raționamentului. El pretinde că se poate modifica premisa majoră din structura silogismului transformând-o dintr-o propoziție cu subiect universal
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
mintea noastră și care este lumina Adevărului etern. ș...ț Dacă nu ar fi nici un adevăr dobândit, șadevărulț nu ar fi posibil cu certitudine”. Ideea că Dumnezeu Își lasă propria amprentă În mintea noastră va constitui un argument puternic al cartezianismului, prin care Descartes va Încerca să dovedească atât existența lui Dumnezeu, cât și capacitatea minții omenești de a sesiza adevărul. 3.2. ARGUMENTUL ONTOLOGIC AL EXISTENȚEI LUI DUMNEZEU O SCURTĂ ISTORIE A ARGUMENTULUI ONTOLOGIC Deși discuția propriu-zisă În jurul ideii de
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
acesta, fără a-l cunoaște sau fără a avea o cunoaștere oarecare despre el. Iar dacă argumentul a priori este validat, nu cu mai puțină validitate trebuie concluzionat că Dumnezeu este esența spiritului nostru. Chiar dacă suspiciunea de panteism În cazul cartezianismului nu este de susținut, considerăm totuși rămâne demnă de luat În seamă opinia referitoare la consecința produsă de argumentul a priori, așa cum Îl impune Descartes, sub forma ideilor Înnăscute. Argumentul ontologic a priori cartezian poate fi interpretat În acest caz
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
cea mai amplă a lui Descartes - Principiile filosofiei: „Se poate demonstra că există Dumnezeu doar prin aceea că necesitatea de a fi sau a exista este cuprinsă În noțiunea pe care o avem despre el”. La nevoie, argumentația ontologică a cartezianismului ar putea subzista aproape În Întregime doar cu acest argument, al demonstrării lui Dumnezeu prin esența sa. Certitudinea existenței lui Dumnezeu devine În acest fel tot atât de absolută ca orice altă cunoștință analitic-matematică. E o certitudine reală, nu doar formală, implicând
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
dori să examinăm natura vreunui lucru, ne vom aminti că Dumnezeu, care Îi este autorul, este infinit, și că noi suntem În Întregime finiți”. Această nouă parcurgere a cunoștințele ce ne sunt accesibile, reprezintă urmarea modelării procesului cognitiv propus de cartezianism - cunoaștere ce se edifică Într-o dublă raportare -, În care ego-ul constituie vectorul ce tinde să confere cunoașterii grade tot mai mari de distincție și evidență, și care are ca sens ajungerea la adevăr. În acest proces, validitatea și sensul
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
trebuie integrat în sistem, un sistem dinamic, relativ, caracterizat de diversitate și incertitudine, potrivit principiu-lui lui Heisenberg. Astfel se poate vorbi despre o evoluție a sistemelor economice de la o "simplitate ireală" la o "complexitate reală", ce a presupus renunțarea la cartezianism, economia devenind o matrice în care efectul se transformă în cauză și cauza în efect, o matrice plină de riscuri, de schimbări, de spontaneitate și de imprevizibil. Complexitatea înțeleasă a sistemelor economice înseamnă redarea caracterului uman al acestora. Sistemele economice
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
lingvistică, la transferarea acestei metode în științele sociale și ale spiritului, cât și la structuralismul filosofic. Deși se pare că structuralismul nu este formulat într-o teorie filosofică propriu-zisă, bazele sale implicite par a ține de o anumită interpretare a cartezianismului, din care, bineînțeles, este exclus rolul subiectivității. Critica structuralismului 49 se centrează pe câteva coordonate esențiale: lipsa unui concept adecvat pentru istoricitate, structuralismul acționând sincronic și nu diacronic (din moment ce sistemele sunt permanent stabile); "propovăduirea" unui determinism total, deoarece se referă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
romanului" nu înseamnă altceva decât "moartea unui anumit gen de roman". Același cinism ar trebui resimțit și în ceea ce privește anunțurile despre "sfârșitul filosofiei", care înseamnă în mod tipic ceva de genul "sfârșitul construcției de sistem metafizic", sau "sfârșitul empirismului", sau "sfârșitul cartezianismului""324. Accentul cade pe depășirea unui gen de filosofie, pe inadecvarea unui stil de filosofie sau a unei doctrine la condițiile unei societăți într-un anumit moment dat, sau pe mișcarea benefică a schimbării vocabularelor dintr-un domeniu. Cu toate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o schemă argumentativă care trece de la susținerea ideii că noțiunea de hiperrealitate este de factură carteziană și, în consecință, suferă de punctele sale slabe, până la integrarea acesteia într-o teorie dialectică a postmodernismului. Pentru King, teoria hiperrealității este înscrisă în cartezianism din cel puțin trei motive. În primul rând, atât Descartes, cât și Baudrillard împărtășesc premisa conform căreia cunoașterea umană se întemeiază pe un tip de experiență senzorială (în căutarea punctului arhimedic al certitudinii pe care să se bazeze întreaga cunoaștere
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
măsura în care argumentele prezentate sunt suficiente pentru a susține pănă la capăt tezele inițiale. Dualismul epistemologic subiect obiect invocat (și care la un moment dat intervine în argumentația lui King ca un punct de asociere a teoriei baudrillardiene cu cartezianismul) este prezent și la Baudrillard, dar acesta este foarte nuanțat pe parcursul lucrărilor sale, culminând cu teza în care obiectul este cel care deține rolul hotărâtor în această relaționare (și care poate fi privită drept o inversare a cartezianismului). De asemenea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
baudrillardiene cu cartezianismul) este prezent și la Baudrillard, dar acesta este foarte nuanțat pe parcursul lucrărilor sale, culminând cu teza în care obiectul este cel care deține rolul hotărâtor în această relaționare (și care poate fi privită drept o inversare a cartezianismului). De asemenea, exemplul extrapolat de către King pentru întreaga teorie a simulacrului cel al imaginilor mass-media și care constituie în viziunea sa argumentul conform căruia cultura este înțeleasă de Baudrillard prin raportare la o referință externă reprezintă doar un punct al
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
vol., 1794). Acolo, eroina, Emily, cade victimă propriei imaginații debordante, care o proiectează într-un tărâm al nesiguranței și, în final, al spaimei fără rețineri. Fantomele care își fac apariția prin cotloanele bătrânului castel din Udolpho se disipează instantaneu în fața cartezianismului naratoarei. De altfel, critica vremii (și nu numai) i-a reproșat autoarei tocmai graba empiristă de a închide orice portiță de scăpare explicației care depășește frontierele bunului-simț. Totuși, autoarea are intuiții remarcabile din perspectiva postmodernității, de vreme ce, în proza sa, cultivă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]