138 matches
-
sine, după care, schimbând tonul mai calm către bărbatul în vârstă: Cum adică mă răpune? Ce vreți să spuneți? Eu simt că îmi lipsește doar un ceva, nu știu precis ce ca să răpun eu timpul, adăugă în timp ce-i întindea banii casieriței, care încă mai comenta evenimentul, dar el nu-i mai dădea atenție și era absorbit de bărbatul în vârstă. Înainte de a-ți spune problema cu timpul, vreau să-ți fac o precizare. Ai judecat-o pe vânzătoare, că nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
este împușcat de Iamă. Securitatea stabilește mai multe planuri de prindere a bandiților, ofițerul infiltrat propunând varianta călătoriei acestora cu un autobuz local. În acest sens, căpitanul Valentin este detașat ca șofer pe autobuz, iar securista Amalia pe post de casieriță. Printre călători sunt detașați securiști neînarmați în haine civile printre care și colonelul. Singurele persoane înarmate sunt securistele Olimpia și Tanța, deghizate în călugărițe. Bandiții discută între ei cu privire la drumul pe care să plece. Gândindu-se că nu vor putea
Acțiunea „Autobuzul” (film) () [Corola-website/Science/327030_a_328359]
-
de așteptare, caută cu privirea ghișeul, trece pe lîngă cei ce stau la rînd și bagă pe ochiul de fereastră deschis mîna, în care ține banii făcuți sul: Fetița, dă-mi-l pe șaișpe, pentru Valea Brândușelor! Poftim?! se miră casierița, plecîndu-se, să-l poată zări. Locul șaișpe a fost reținut precizează șoferul. Stai la rînd! strigă cineva. Biletul e reținut saltă dintr-un umăr șoferul, dînd banii casieriței. Și eu am bilet reținut spune un bărbat îmbrăcat într-o haină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Fetița, dă-mi-l pe șaișpe, pentru Valea Brândușelor! Poftim?! se miră casierița, plecîndu-se, să-l poată zări. Locul șaișpe a fost reținut precizează șoferul. Stai la rînd! strigă cineva. Biletul e reținut saltă dintr-un umăr șoferul, dînd banii casieriței. Și eu am bilet reținut spune un bărbat îmbrăcat într-o haină de blană, cu o geantă de voiaj agățată de umărul stîng. Am reținut un loc telefonic, dar stau la rînd. Ia mai taci! îi aruncă șoferul o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
roumaines" citește fata cu o frumoasă și corectă inflexiune a vocii. Nu vă mai trebuie? Mi-o înapoiați cînd vă aduc banii șoptește Mihnai, ieșind dintre rafturi odată cu șefa magazinului, apropiindu-se de casă. Opriți o sută patruzeci spune el casieriței întinzîndu-i două sute. Păcat de cioburi surîde șefei, aflată lîngă umărul lui, strîmtorată, mototolind în mîini revista. Mihai ia restul, mulțumește, și pornește spre ieșire, băgînd din mers banii în portmoneu. Abia prin dreptul raionului de mezeluri, chiar lîngă ușă, întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aflată lîngă umărul lui, strîmtorată, mototolind în mîini revista. Mihai ia restul, mulțumește, și pornește spre ieșire, băgînd din mers banii în portmoneu. Abia prin dreptul raionului de mezeluri, chiar lîngă ușă, întoarce privirea spre casa de la autoservire. Acolo, lîngă casieriță, șefa magazinului își face de lucru cu niște sticle goale, preocuptă să le așeze mai bine. Mihai mai întîrzie două secunde cu privirea întoarsă și, așa cum a intuit, dorind în adîncul sufletului să i se împlinească, ochii fetei se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
autogară, pustiu. Cele două curse de la peron și cursa prinsă în mijlocul platformei stau acoperite de zăpadă. În unele încăperi încep să se aprindă luminile. Sala de așteptare e goală iar ghișeele pentru bilete, închise. În spatele geamurilor de sticlă mată, două casierițe, singurele care au putut răzbate, stau lîngă calorifer și șușotesc. Vlad taie în două troianul din curte, înotînd pe alocuri pînă la piept și pătrunde în biroul șefului de autogară, întrebînd de cursa rapidă. E la Sălcii, v-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
alea de parcă în ele ar fi ascuns aur. — Sejgfn di ofo utnbg, zic. Nei wucj iswisn sdnsud. Nu se uită nimeni. — EVSF UYYB IUH, zic eu cu vocea mea cea mai bună de ventriloc. Nimeni nici măcar nu vorbește. Poate doar casierițele. Aveți două documente de identitate? îi întreabă pe oamenii care plătesc cu cecuri. — Fgjrn iufnv si vuv, zic. Xidi cniwuw sis sacnc! Atunci e momentul, chiar atunci când un băiat spune: — Uite! Toți cei care nu se uită și nu vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cutiile de bere de oriunde, cariocile pentru copii etc. -, toate acestea structurau un ritual aproape voluptuos care apropia și suda realitatea interpersonalității. Ludicul academic traversa oralitatea. Odată, un coleg m-a anunțat, cu un aer voios, că a cunoscut o casieriță la o alimentară care putea să-i facă rost de carne. Desigur că această veste m-a încântat. Urma să vorbim. După câteva zile îmi spune, puțin iritat, că la magazin venise miliția și casieriței i se confiscase agenda de
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
voios, că a cunoscut o casieriță la o alimentară care putea să-i facă rost de carne. Desigur că această veste m-a încântat. Urma să vorbim. După câteva zile îmi spune, puțin iritat, că la magazin venise miliția și casieriței i se confiscase agenda de telefoane, iar în agendă se afla și numărul lui de telefon. Nimic nu înnegura acțiunea, dar din prudență, când vom discuta la telefon, îmi spusese el, va trebui să vorbim codificat. Dar nu stabilisem în
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
să urce în autobuz, la cap de linie, în Schei, șoferul a plecat cu el aflat încă pe scară, iar taxatoarea i-a strigat „urcă boșorogule”, și pentru că în mersul mașinii nu a a scos destul de repede banii pentru bilet, casierița i-a luat din cap căciula, ca zălog, până la plata biletului. Bietul meu tată, avea în vremea aceea cam 90 de ani. Ajuns în Germania acum 32 de ani, m-am încadrat și aici în ritmul de viață local, mi-
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
să uite că sunt oameni, se împingeau, se îmbrânceau mai rău ca animalele! Mulți i-au trântit la pământ pe bătrâni, strigându-le: Lapte vă trebuie? Ați făurit socialismul, acum mâncați-l! Ce să mai spunem despre momentul în care casierițele au anunțat că nu mai fac bon pentru că s-a terminat laptele!? Cele mai aspre cuvinte și multe invective și expresii murdare la adresa Partidului! Că vă înjură pe dvs., am înțeles o, și încă mai demult, dar au ajuns să
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
chiar cu prieteni, iar chelnerul, dacă nu suportă el onoarea de a-i servi pe gratis , știți dvs., se supără pe el mai întâi responsabilul și apoi ghiciți dvs în paranteză fie spus, treaba asta este valabilă și pentru toate casierițele de la alimentară, care trebuie să aibă grijă și de suflețelul lor, și de colege, care toate știu, și de șefii care, altfel, știți dvs îi zboară și pe ea și pe responsabilul de magazin, undeva, tocmai la periferie. Ca fiecare
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de magazin, undeva, tocmai la periferie. Ca fiecare om, are greutățile sale și, de o mână spală pe alta, iar obrazul, și dacă nu este spălat, se mai poate farda. Bani să ai! Acesta este și singurul motiv pentru care casierițele de la magazinele din România NU îi dau clientului și bonul, fiindcă operația de înșelare se face numai atunci când clientul a cumpărat mai multe articole diferite și nu-și poate face destul de repede calculul mintal, nu atunci când a cumpărat numai unul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cumpărat mai multe articole diferite și nu-și poate face destul de repede calculul mintal, nu atunci când a cumpărat numai unul ori două articole. Dar clientul NU trebuie să se învețe să primească bonul, lucru în care sunt interesați toți șefii casieriței. Așa că înțelegeți acum dvs. de ce. Străinii mai sunt preferați și din ordin superior, fiindcă trebuie făcuți să schimbe cât mai multă valută, așa că nu contează dacă au mai fost ciupiți la socoteală. Iar ciupeala asta merge uneori și până la 50
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
radiofoane, uniforme, feșe, articole de sport, vânat și pescuit, covoare și mobile, sobe, haine gata, în sfârșit tot ce-ți poți imagina. O armată de vânzători și funcționari servește valurile de oameni care se grămădesc la cumpărat. Aproape două sute de casierițe încasează, la raioanele respective, banii cumpărătorilor și înregistrează obiectele vândute. Într-o clipă ai primit obiectul cumpărat, frumos împachetat, cu nota adaosă la el. Vrai să te sui la un etaj ascensoarele te servesc imediat. E impresionantă o asemenea organizare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
regulile de circulație sunt peste tot la fel, numai că acolo oamenii au în sânge respectul și amabilitatea față de cei de lângă ei. Zilele trecute, am avut o astfel de surpriză plăcută și în România. Eram la casa unui supermarket, iar casierița, văzândumă cu mânan ghips, mia zis: „Dacă vreți, vă pot pune eu produsele in pungă.“ Surprins, iam răspuns căi mulțumesc, dar că maș putea descurca și singur. La care ea mia răspuns: „Dacă pot să fac o faptă bună, de ce
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
între români și altruism. Problema e că o face cu un discurs din off destul de sibilinic. Visez la o campanie care să spună, simplu, lucrurilor pe nume și care să aibă, de exemplu, un slogan ca replica servită mie de casierița de la supermarket: „Dacă pot să fac o faptă bună, de ce să no fac?“ Dacă mulți români ar gândi așa, cu siguranță că lucrurile ar merge mult mai bine în țara asta. (2011) MOMENTE Euroturma Comportamentul televiziunilor noastre se aseamănă foarte
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Locuiam în același corp de clădire cu o familie de evrei, veniți din nordul Moldovei; cei doi bătrâni, dl și dna Ostfeld (numele lor se regăsește în Drumul la zidă, și cele două fete ale lor, Lica, mică, urâtă, nemăritată, casieriță la un magazin de fierărie, și sora ei, șefă de cadre la Institutul de cultură fizică - șefii de cadre în anii cincizeci erau personajele cheie ale regimului! -, măritată cu Segall, căpitan de miliție la prefectură. Erau două generații distincte: bătrânii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a impresionat la sârbi a fost promptitudinea cu care rezolvau unele nereguli. Ajunsesem la Vârșeț. Cumpărasem dintr-un magazin niște ginși pentru fete. La casierie am observat că mi-a dat rest mai puțin cu câțiva dinari. I-am spus casieriței atât cât am știut eu sârbește, mai mult prin semne, dar ea nu recunoștea. În ciorovăiala noastră, patronul magazinului, sau responsabilul, nu știu ce era, a răsărit ca din senin; i-am explicat și lui care-i situația. Imediat a
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
se face și fără „document” „pentru niște băieți buni”, a adăugat, privindu-mă cu subînțeles. Paznicul este beat și înarmat. O asemenea generozitate, ajutată „logistic”, ar descuraja un occidental, dar eu nu renunț. Ajuns la ghișeu, constat că și fata, casierița, este ușor aghezmuită. Probabil că sărbătoresc ceva acum, duminică seara, la sfârșitul zilei de muncă. Mă îngrozesc de ce se poate întâmpla dacă gardianului înarmat i se năzărește ceva suspect... Mâncăm la Kentucky Fried Chichken (KFC) și mergem mult, obositor, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vara și mă miram din cauza țânțarilor și lipsei de confort, dar aflai în urmă că aceste vilegiaturi nu țineau decât două sau cel mult trei zile, și atunci am înțeles. După prânz, însoțită de maica Evlampia, nepoata maicei starițe și casierița mănăstirii, am făcut vizite la toate maicile și la cei trei preoți. Cel dintâi și cel mai în vârstă, popa Cristea, deștept, energic, hatalâu și bețiv, era polițistul german din mănăstire și din cele două sate. [Îmi reamintea cu restricțiuni
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
altceva mai mult aș putea afla?! Va fi numită în locul lui Amariei ăsta-i esențialul! Ar fi trebuit să bănuiesc asta de atunci, din ziua cînd am văzut-o acoperind marea cu privirea ei senină... În alimentara se face curățenie. Casierițele numără banii, vînzătoarele duc marfa în frigidere, în timp ce ultimii cumpărători, destul de mulți pentru ora asta (sînt muncitoare și muncitori veniți din schimbul doi de la combinat), mai circulă între raioanele de salamuri și brînzeturi: nici nu-mi vine să mă uit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de toate", imprevizibilă de la prima la ultima filă, să citez un pasaj mai luminos, o scenă foarte nostimă relatată de fostul figurant-șef de pe scena Teatrului de Operetă. Suntem pe vremea lui Ion Dacian: "Vine într-o zi la mine casierița teatrului, o persoană foarte drăguță și serviabilă, și-mi spune că a obținut pentru fratele ei, încă elev, de vreo 16-17 ani, să vină și el în figurație și că mă roagă să-l Ťpilotezť puțin, mai ales la început
Sfârșit de partidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8029_a_9354]
-
împreună cu Gabi Dimisianu, ne ducem la casieria Uniunii de pe Kiseleff să încasăm niște mici colaborări. Acolo, la subsol, Marin Preda, întors cu spatele spre noi, încasează niște drepturi pe care i le oferă grațioasă madam Ștefănescu, prea buna, distinsa noastră casieriță. Preda nu ne vede încă, în timp ce îndeasă prin buzunarele hainei, pardesiului, pantalonilor, teancurile de sute de mii de lei, căptușindu-se, burdușindu-se astfel cu ele, încât, atunci când se întoarce și ne vede, are o mișcare țeapănă, ca de robit
Scene cu Marin Preda by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15112_a_16437]