132 matches
-
verdele semaforului, blocând intenționat coloana de mașini din spatele nostru. Cu farurile pâlpâind, o mașină a poliției trase lângă noi, copilotul bănuind după poziția contorsionată a lui Vaughan că fuseserăm implicați într-un accident major. Acoperind fața fetei de lângă el, o casieriță adolescentă de supermarket, Vaughan stătea în poziția ambasadorului rănit pe care-l văzuserăm scos din limuzina zdrobită. În ultimul moment, când polițistul coborî din mașină, i-am ignorat protestele și am accelerat. Sătul de Lincoln, Vaughan închiria alte mașini din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
gâtului, a umerilor și a scaunelor, în vreme ce clienții de la bar ridică ceșcuțele și suflă pe suprafața cafelei, cu buzele și ochii întredeschiși, sau sorb spuma halbelor de bere cu o atenție exagerată, ca să nu se verse. Pisica își arcuiește spinarea, casierița închide casa, care face cling. Toate aceste semne combinate ne informează că este vorba despre o mică gară de provincie, unde oricine sosește este imediat observat. Toate gările seamănă între ele; nu contează dacă lămpile nu reușesc să lumineze dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ne determina viețile. Ce-și închipuie? Dizolv unul câte unul magazinele, începând cu cele de bunuri de primă necesitate, și sfârșind cu produsele de lux și superflue: mai întâi golesc vitrinele de mărfuri, apoi fac să dispară tejghelele, rafturile, vânzătorii, casierițele, șefii de raioane. Mulțimea de clienți rămâne o clipă dezorientată, întinzând mâinile în gol, văzând cum se volatilizează cărucioarele pe rotile; apoi e și ea înghițită de neant. De la consum, trec la producție: suprim industria, ușoară și grea, fac să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
alea de parcă în ele ar fi ascuns aur. — Sejgfn di ofo utnbg, zic. Nei wucj iswisn sdnsud. Nu se uită nimeni. — EVSF UYYB IUH, zic eu cu vocea mea cea mai bună de ventriloc. Nimeni nici măcar nu vorbește. Poate doar casierițele. Aveți două documente de identitate? îi întreabă pe oamenii care plătesc cu cecuri. — Fgjrn iufnv si vuv, zic. Xidi cniwuw sis sacnc! Atunci e momentul, chiar atunci când un băiat spune: — Uite! Toți cei care nu se uită și nu vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mișto să și-o facă. Se duce să-și cumpere un morcov și niște vaselină. Să facă niște cercetări pe cont propriu. Apoi își imaginează cum o să arate la casă, doar morcovul ăla și vaselina alunecând pe banda automată înspre casieriță. Toți ceilalți clienți așteptând la coadă, privindu-l. Văzând cu toții ce seară de pomină și-a aranjat el. Așa că prietenul cumpără lapte și ouă și zahăr și-un morcov, toate ingredientele pentru o tartă cu morcovi. Și vaselină. De parcă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Plec acasă. Prea ești egoist. Un mormăit neinteligibil îi dă de înțeles că demersul ei este prostesc. Ajunsă acasă, Claudia se simte bine în patul ei și cum tot nu putea adormi, călătorește printr-o lume imaginară și comentează: Sînt casieriță, corectă, respectată, cu un salariu bunicel, de ce să mă umilească ăștia cărora le curg balele cînd dorm? Este drept, sînt frumoasă și toți m-ar folosi un pic, după care s-ar pune pe sforăit ca porcii. Ce băiat frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
au produs nou-venitului Cornel un soi de melancolie vecină cu depresia, exprimată prin acordurile sfâșietoare ale acordeonului, devenit veritabil balsam pentru suflet. "În schimb românii pe care îi întâlnise - mai toți cu capul la cutie. Odată citise pe ecusonul unei casierițe numele ei românesc: Popescu. ŤAaa, suneți din România!ť exclamase el, dar femeia îl ignoră brutal. ŤNext!ť anunță ea. Era clar că n-avea nici cea mai mică intenție să-și declare identitatea în public, fie că n-avea
Ruleta vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6887_a_8212]
-
Marea sa problemă a fost, "dintotdeauna", "Cum să nu mai sufăr?" Caietele și scrisorile lui Cioran (mai ales acelea către fratele său) înregistrează, adesea în treacăt, diverse cure terapeutice, urmate, cel mai probabil, la indicația unor medici. După cum îl chestiona casierița de la clinica de pe strada Assas , dacă "acum" lucrează sau e șomer, rezultă că filosoful era pacient vechi la această clinică, unde se duce la un moment dat să-și desfunde o ureche. La fel, el a făcut repetate cure de
Despre bolile filosofilor. Cioran by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/7892_a_9217]
-
Cristian Teodorescu S-a speriat Sandra casierița cînd la cinci dimineața - nici nu se luminase de ziuă! - dl Ion i-a ieșit înainte în hainele lui negre, pe treptele peronului care dădea în gară. A trecut în fugă pe lîngă el și nu s-a oprit decît
Ochi fumurii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7168_a_8493]
-
Mai era o jumătate de oră pînă să intre în casierie. Sandra îl vede din nou pe chelner, pe geam, și-l întreabă pe dl Tudorică cine era. După ce-o lămurește șeful că dl Ion, așa și așa, iese casierița din birou și-i spune chelnerului că-l luase drept ce nu era. Ionică, altfel priceput în asemenea dialoguri, bate înapoi. Domnișoara trebuia să-l scuze... nu mai știe ce să zică și se retrage. Chelnerului îi plăceau atît de
Ochi fumurii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7168_a_8493]
-
nu voia decît s-o vadă și el pe fata lui Ioanidis despre care se spunea că n-o mai recunoșteai, așa de bine arăta în taiorul de ceferistă. În lumina gălbuie a becurilor de pe peron, Ionică nu-i văzuse casieriței decît ochii de un albastru fumuriu și părul nici blond nici castaniu și simțise că i se taie răsuflarea. De această dată însă nu se retrăsese strategic. Dacă n-ar fi făcut-o ar fi început să scîncească pe lîngă
Ochi fumurii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7168_a_8493]
-
seama că trebuia să se întoarcă. După ce ea a deschis casieria, s-a dus la ghișeu. I-a cerut un bilet pînă la Constanța, la clasa I și a întrebat-o dacă trenul avea întîrziere, așteptînd să-i întîlnească privirea. Casierița nu se uita însă decît după biletul pe care îl băga în mașina de marcat, iar apoi la banii pe care îi primise de la el prin deschizătura ghișeului. Nu l-a privit nici cînd i-a întins biletul și el
Ochi fumurii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7168_a_8493]
-
prăvălia lui Ioanidis, de unde pînă atunci restaurantul gării nu-și încărca sifoanele decît la Constanța.Grecul, obraznic: Cum domnul Ionică, suntu mai ieftine sifoanele la mine? Nu erau mai ieftine, i-a tăiat-o chelnerul, dar dacă fiica dvs e casieriță la gară, unde e restaurantul nostru, poate că puteau face afaceri împreună. Pînă să umple Ioanidis toate sifoanele, fata lui s-a întors de la gară și a intrat în prăvălie să-l ia acasă. Cînd a dat cu ochii de
Ochi fumurii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7168_a_8493]
-
serviciu în pauza de masă și, grăbit, dă o fugă până la bancă să plătească o factură. Ajunge la bancă, intră și vede fericit că nu mai e nimeni. Se apropie de ghișeu: - Bună ziua! Am de plătit o factură, vă rog! Casierița: - Vă rog să vă întoarceți la coadă și să vă așteptați rândul, ca toată lumea ... Omul nostru, nedumerit, se uită în jur, iese din bancă, apoi intră din nou. Din nou, pustiu ... Așteaptă puțin, după care merge la casierie: - Bună ziua, am
Bancul Zilei: Un tip are probleme cu o casieriță la bancă by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/62422_a_63747]
-
coadă și să vă așteptați rândul, ca toată lumea ... Omul nostru, nedumerit, se uită în jur, iese din bancă, apoi intră din nou. Din nou, pustiu ... Așteaptă puțin, după care merge la casierie: - Bună ziua, am de plătit o factură, vă rog! Casierița îl invită iar să aștepte la coadă până îi vine rândul, la care omul nostru se întinde peste ghișeu și-i arde o palmă sănătoasă! Casierița, zbuciumată: - Cine-a dat? Omul nostru răspunde: - Nu știu, nu vezi ce aglomerație e
Bancul Zilei: Un tip are probleme cu o casieriță la bancă by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/62422_a_63747]
-
puțin, după care merge la casierie: - Bună ziua, am de plătit o factură, vă rog! Casierița îl invită iar să aștepte la coadă până îi vine rândul, la care omul nostru se întinde peste ghișeu și-i arde o palmă sănătoasă! Casierița, zbuciumată: - Cine-a dat? Omul nostru răspunde: - Nu știu, nu vezi ce aglomerație e aici? Vezi și: Bancul Zilei: Accident rutier grav, iar soțul e beat mangă
Bancul Zilei: Un tip are probleme cu o casieriță la bancă by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/62422_a_63747]
-
Copilul plângea mai tare, dând din mâini și din picioare. Ajunși la casă, bărbatul zice: - Încearcă să nu mai fii supărat, Adrian. O să ajungem acasă curând. Totul va fi bine, Adrian! Copilul zbiară din toți rărunchii, aruncând produsele din cărucior. Casierița, impresionată, îi spune: - Domnule, este extraordinar cât de blând și calm îi vorbiți băiețelului dumneavoastră, Adrian! - Pe băiețelul meu îl cheamă David, eu sunt Adrian... Vezi și: Bancul Zilei: Regula de bază pentru sex în timpul iernii
Bancul Zilei: Tatăl merge cu fiul isteric și plângăcios la cumpărături by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/63003_a_64328]
-
are un deznodământ aproape previzibil: Valer este detașat la „gura Iadului” (o mină de uraniu radioactivă) de la Surulești, celălalt este internat cu forța în infernulospiciu din Gaicea de Jos. O adevărată surpriză finală ne oferă povestea Norei Părăluță. Nevasta maistrului, casieriță la un cinematograf, pare la început o Nora ibseniană, superioară bărbatului ei, și o doamnă Bovary, cuibărită în lectura romanelor de dragoste, depresivă din cauza unei căsnicii anoste, fără probleme, dar și fără pasiune. Ea suferă și de o boală ciudată
Dragoste în vremea holerei roșii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4963_a_6288]
-
războiul l-au dezmorțit și i-au șters sfiala.” Precizarea e importantă, în măsura în care cariera militară și cea sentimentală nu numai că se suprapun, dar se pun în valoare reciproc: la doar trei zile după ce îmbrăca uniforma, Apostol și cucerea o casieriță sentimentală, „jurându-i credință veșnică și uitând-o pe urmă în brațele altuia”. Pe unde îl ducea soarta, „iubirile trecătoare îl întâmpinau și i se ofereau”, iar el le culegea fără alegere, „aproape grăbit, ca și când ar fi vrut să se
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
mai mult de locul unde te-ai născut, decât depărtarea și adâncimea explorărilor... Peste câteva minute vom ajunge, prin voia întâmplării, în dreptul menajeriei de alături... Seara se lasă înclinând spre legendă. Femeia din gheretă vede ezitarea noastră. Cu flerul ei, casierița a ghicit. Știe că suntem doi clienți singuratici - și siguri! Iese din gheretă și ne invită cu un surâs tandru. E un grenadir de femeie, tânără și frumoasă, Natura însăși... Vom intra, luând cu noi toată speranța. Maimuțele ne privesc
Un oraș nervos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5544_a_6869]
-
Bratu Iulian Două fetițe se străduiau din răsputeri să facă un om de zăpadă. La un moment dat, una dintre ele, entuziasmată, strigă: - Acum e gata, acum e gata! Bancul Zilei: Un tip are probleme cu o casieriță la bancă
Bancul Zilei: Două fetițe fac un om de zăpadă by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/40587_a_41912]
-
știu." Îl citise oare Aleko Konstantinov pe Grigore Alexandrescu? Românește, oricum, știa. Bai Ganiu al său se fălește a fi cutreierat prin Giurgiu, Turnu Măgurele, Ploiești, Pitești, Brăila, București, Galați, iar la o baie publică din Viena i se adresează casieriței într-o românească aproximativă: "- Ce fromoza eș domneta! Știi rumunești?" Capitolul respectiv, Bai Ganiu la baie, începe de-a dreptul caragialian: "Eram adîncit în lectura unui articol foarte interesant, în care se lămurea felul în care Constituția poate fi simțitor
Malurile Dunării by Ștefan Ciobanu () [Corola-journal/Imaginative/10415_a_11740]
-
ieșit șapte. Trebuie s-o ajuți pe mama. Vezi cât de mult te iubește? Vezi ce sinceră e? Caută-l pe al șaptelea. Caută-l și spune-mi unde e. Și atunci îți dau bilet fără să plătești. După cum vezi, casierița a înnebunit. Iar eu m-am maturizat, ceea ce, la nouă ani, e același lucru. Stăteam în fața casei de bilete, acolo unde alții plătesc cu bani gheață, iar eu trebuia să-l găsesc pe ultimul scamator din șirul de șapte, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Iar eu m-am maturizat, ceea ce, la nouă ani, e același lucru. Stăteam în fața casei de bilete, acolo unde alții plătesc cu bani gheață, iar eu trebuia să-l găsesc pe ultimul scamator din șirul de șapte, ca să-l împuște casierița. Aveam trei posibilități. Prima era să pornesc prin oraș, să smulg de pe vreunul dintre stâlpii rămași în picioare un afiș cu poza lui Ulrich, să scotocesc prin pivnițe și poduri, precum și prin mormintele comune, să întreb peste tot, pe scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
poduri, precum și prin mormintele comune, să întreb peste tot, pe scurt: să fac pe detectivul, apoi, după ce îi voi fi găsit urma, să-l pândesc, să pun mâna pe el și să-i spun să aștepte, s-o chem pe casieriță, care trage piedica, eu primesc biletul, ea îl împușcă, eu plec, deci prima posibilitate era departe de mine. A doua ar fi fost să-l găsesc pe domnul Ulrich într-un mormânt comun. Fără focuri de armă, fără prea multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]