84 matches
-
se ridică să plece - Gerard, te rog nu pleca. Gerard își smulse parcă în galop, hanoracul de pe marginea scaunului și, fără să scoată o iotă, se evaporă. Gerard, stai puțin - făcu Valy ieșind după Gerard - stai, nu pleca. Măi castelane! Castelane! Plânge fata după tine. Hai și îmbrac-o. Îmbrac-o dumneata, că dacă nu, o îmbrac eu... Prins de braț, Gerard își întoarse lent capul și făcu mai mult cu mimica feței un de ce? anemic, fără a se referi la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
se ocupe de retur. Un singur lucru îți mai spun, tovarășe Valy : să te ferești de mine ca de Ucigă-l-Crucea. Gândește-te bine ce spui. Ce-am făcut, prietene? - răspunse Valy rânjind. M-ai făcut de rahat, asta ai făcut. Castelane, te-ai făcut singur de rahat, așa să știi... Făcut pe mama dracului! Eu în primul rând, nu sunt castelan. Eu sunt un om care întotdeauna te-a apreciat mai mult decât trebuia... Și care ți-a spus întotdeauna adevărul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
te-ai făcut singur de rahat, așa să știi... Făcut pe mama dracului! Eu în primul rând, nu sunt castelan. Eu sunt un om care întotdeauna te-a apreciat mai mult decât trebuia... Și care ți-a spus întotdeauna adevărul, castelane. Ți-am spus eu cu timp în urmă, că iapa asta nu se mulțumește numai cu o singură șa? Nu m-ai crezut, dar așa a fost. Gerard, aproape ieșit din pepeni, îl prinse de mână ușor și-i zise
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu virtuți de scoarță țărănească, așezată, întru amintire, pe perete, cîte-un sonet care nu-și trădează cinul: "Mi-i dor de lumi trăite prin romane/ Cu trubaduri ce intră pe 'nserate/ În tainice castele fermecate/ Și se 'ndrăgesc cu blonde castelane:// Se-aud bătăi, la poartă, de ciocane/ Și-un paj discret, cu pletele buclate,/ Dezleagă lanțul punții ridicate,/ Cu roze 'mpodobite și liane." (Nostalgii medievale). Aceeași lume blîndă, tărăgănîndu-și iubirile și disperările, murind încet, în formă de statuie. În ciuda inegalităților
Dovezi de admirație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7115_a_8440]
-
și faptului că Erzebet provenea dintr-una dintre cele mai puternice familii ale aristocrației maghiare, familia Bathory. Însă, ca și în cazul lui Gilles de Rais, fascinează nu sângele albastru vărsat de familia bathoreștilor în luptele cu turcii, ci sadismul castelanei care a torturat și ucis cu complicitatea Darvuliei, sfetnic de taină și vrăjitoare, sute de fete utilizându-le sângele ca pe un exilir al tinereții fără bătrânețe. În momentul în care contesa a făcut greșeala să elimine și câteva fete
Gore: pasiune și omor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5905_a_7230]
-
Cenușăresei cu lacune intelectuale, care zâmbind fermecător își afișează o delicioasă ignoranță vecină cu inocența unei Ofelii nevrotice. La scurt timp după acest episod, cei doi sunt întâmpinați de servitorii castelului ca și cum ar fi vorba de prințul moștenitor și viitoarea castelană și, în fața admiratorilor, Cenușăreasa cere voie să se transforme în prințesă: „Shall I be Her?”. Întrebarea e retorică, Marilyn-actrița iese la iveală cu acea gesticulație care a făcut-o celebră în filme și care stârnește extazul publicului improvizat. Marilyn o
A fi sau a nu fi Marilyn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4696_a_6021]
-
se derulau scene de amor copleșitoare, și atunci, îl strângea pe Florin de mână și își întorcea sărutul spre buzele lui. Întotdeauna a visat la o aniversare de proporțiile unei iubiri fantastice, derulate într-un cadru intim, într-o camera castelană, cu baldachin și lumânări, cu petale de trandafir roșu presărate pe așternutul rece, lucios... Îmbrățișări tandre și săruturi ușoare ca o mireasmă de violete pe pielea dezmierdată de dorință. Prințul, pe cal negru, frizian, se lăsa așteptat pe aripile unor
ANIVERSARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382342_a_383671]
-
un vers mai scriu Și-mi pare câmpia un covor oltenesc Pe care mă-ntind, și e târziu, Tot mai departe orașul îl zăresc. Paznic la flori și-o pisică Singur în castelul de la poalele frunții mele, Pisica toarce timpul castelanei plecate, Florile le ud cu lumină din stele, Iar altele prin grădină sunt înțărcate. Privesc cerul și știu că-s fratele lui, Mă înaripează, mă-nnorează, mă înseninează, Doar pisica birmaneză toarce zerseul nimănui Când în vie bate toaca cu
ÎMI PARE CÂMPIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361099_a_362428]
-
de o boală incurabilă, Camelia nu s-a lăsat învinsă, ci a continuat să lupte demonstrand că dorința de viață este mai puternică decât orice. După incercari poetice diverse, totuși prima mare realizare a Cameliei TAMAȘ este volumul de povestiri; CASTELANA -1998, urmat de romanul; UN FAR LA MARGINEA GÂNDULUI - 2005. La întâlnirea personală cu Camelia și în corespondența purtată îmi spunea despre proiectul unui roman despre cerșetori, care se materializează după o muncă de câțiva ani în anul de grație
DESPRE ROMANUL CALENDARUL UNI CERŞETOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364668_a_365997]
-
generoși și remarcabili care au cultivat mesajul tipului romantic, renovația timbralității călduroase, catifelate, a muzicii sentimentale latine a predecesorilor. Sinteza și restituția cea mai largă a muzicii acesteia este inspirată, șlefuită și reverberată strălucit de către Marina Voica! Astăzi este o „castelană”, (spune chiar interpreta), într-o frântură de minune a Prahovei, la Breaza! Triește frumos într-o locuință mirifică unde „răsună muzică și cântec!”, așa cum spune, fericită, artista. O înconjoară o grădină cu flori și ecoul odiseei unor ani de cântec
MARINA VOICA. IUREŞUL UNUI SPIRIT ŞI MIRACOLUL MUZICII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347523_a_348852]
-
castelului printre celebritățile occidentului. Aparent, simple trufii, însă dincolo de aceasta, avantajele unei poziții sociale de invidiat, cu beneficiile de rigoare. Mda, mișcările domnului Schwartz erau întotdeauna bine chibzuite și niciodată fără perspectivă, iar doamna, în buna tradiție a unei adevărate castelane, îl ajuta cu competență și dăruire. Este drept, frumosul Ev Mediu timpuriu era pentru ea mai mult decât o simplă pasiune, era o adevărată preocupare. Rememoră toate fazele acțiunii și constată că nu a uitat nimic. Era ora nouă și
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
care răspândeau o lumină stranie, dar liniștitoare și se cufundă în splendida cadă din spat de Islanda luminată și ea discret cu leduri încorporate și prevăzută cu instalație de masaj. Considera baia de dimineață un ritual absolut obligatoriu pentru o castelană, o tradiție milenară care nu putea fi neglijată. Peste câteva zeci de minute ieși din apă, se uscă la instalația cu raze infraroșii, apoi se înfășură într-o pânză de in imaculată care i se mulă pe trupul zvelt. În
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
ales grafică, obiecte decorative ale timpului aduse din periplul poetului prin Europa, fotografii si inscrisuri valoroase. Biblioteca de acolo era unică în felul ei, cu cele 100.000 volume. Până la cei 96 de ani pe care i-a împlinit acolo Castelana sau Vestala de la Ciucea, s-a îngrijit de casă, fiind o femeie riguroasă, pretențioasă, chiar dificilă după unii, care nu se mulțumea cu jumătăți de măsură, nu tolera minciuna sau hoția, de aceea era incomodă pentru lucrătorii care s-au
IUBIRILE SCRIITORILOR 2 de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345704_a_347033]
-
ales grafică, obiecte decorative ale timpului aduse din periplul poetului prin Europa, fotografii si inscrisuri valoroase. Biblioteca de acolo era unică în felul ei, cu cele 100.000 volume. Până la cei 96 de ani pe care i-a împlinit acolo Castelana sau Vestala de la Ciucea, s-a îngrijit de casă, fiind o femeie riguroasă, pretențioasă, chiar dificilă după unii, care nu se mulțumea cu jumătăți de măsură, nu tolera minciuna sau hoția, de aceea era incomodă pentru lucrătorii care s-au
OCTAVIAN SI VETURIA GOGA de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345718_a_347047]
-
de literatură, pe care prezența d-lui Preda le transforma în regal.” -povestește Sânziana Pop.La Palatul Mogoșoaia, creația Martei Bibescu, locul era pur si simplu un paradis natural, plin de arbori seculari , de pășuni verzi și flori în care castelana își pusese întreaga pasiune ,,Marin Preda era brutal în discuții, dar numai cu cei pe care-i dispretuia, adică majoritatea ,, creatorilor” aflați la vremea aceea în solda scriitorimii care mișunau pe la Palat.” - zice tot Sânziana Pop. În colhozul literar al
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” I de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356209_a_357538]
-
să nu descindă dintr-un neam ce a cântat și ascultat cântul cu dragostea și credința asemenea rugăciunii și evlaviei. Toate cântecele populare sunt pietre rare și toți cântăreții lor sunt fii și tați de crai, fiice și mame de castelane de odinioară, de azi și de mâine, la curtea din inima voievodatului cel mai pașnic, neîncetat tânăr și nesfârșit cuceritor, voievodatul folclorului neamului românesc! Dar, sunt cântece între cântece, cum sunt deosebiri de strălucire și feerie între smaralde, mărgăritare, perle
BENONE SINUESCU SPECTACOL FULMINANT, LA IANCA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341060_a_342389]
-
nu-și dorea o păpușă Dimpotrivă, se juca cu stăpâna sa. Trei păpuși care de care mai frumoase-n felul lor Tot făceau parada modei răspândite pe covor. A crescut frumoasa fată, fără griji fără nevoi, Mai întâi o fermieră, castelană mai apoi. A fost o vedetă-n școală, prima la învățătură, Talentată și cochetă făcând un sport pe măsură. Sărituri de pe platformă uneori și trambulină I-au adus medalii care, tricolorul îl anină. Iat-o pe adolescentă, când liceul îl
RAMURI ÎN ARBORELE VIEŢII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 126 din 06 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344256_a_345585]
-
doi sori? Se-apropie nostalgic Și brusc,se-nseninează Zărind năframă albă În repede-asfințit: “Ce dor mi-a fost crăiasă Ca să te știu asemeni Cum inima-mi nebună De mult te-a zămislit!” Roșind de încântare Sfioasă peste poate Șoptit doar,castelana Răspunse:”Dragul meu!” ... Și-așa sfârși povestea Ce-am spus-o într-o seară-n Castelul de pe munte Iubit de Dumnezeu. DAN MITRACHE Referință Bibliografică: POVESTE LA CASTEL / Dan Mitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1202, Anul IV, 16
POVESTE LA CASTEL de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347832_a_349161]
-
de frumoasă, Dida Drăgan e frumoasă ca Dida Drăgan! E un izvor de senin vast, de soare, de discreție și deopotrivă spirit de răspuns ce-ar îmblânzi și un cuvânt aspru, de bunătate ce edifică îngerul din ea, de eleganța castelanelor purtate în catifele brune... e o artistă cu un chip ce arde în privire o proprie frumusețe, e o artistă atât de larg dăruită celor ce-i iubesc pe artiști, încât toată mișcarea ei scenică tinde să îmbrățișeze întreg publicul
DIDA DRĂGAN. NU CÂNTĂ CA NIMENI, CÂNTĂ CA EA! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347926_a_349255]
-
de literatură, pe care prezența d-lui Preda le transforma în regal.” -povestește Sânziana Pop.La Palatul Mogoșoaia, creația Martei Bibescu, locul era pur si simplu un paradis natural, plin de arbori seculari , de pășuni verzi și flori în care castelana își pusese întreaga pasiune ,,Marin Preda era brutal în discuții, dar numai cu cei pe care-i dispretuia, adică majoritatea ,, creatorilor” aflați la vremea aceea în solda scriitorimii care mișunau pe la Palat.” - zice tot Sânziana Pop. În colhozul literar al
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347271_a_348600]
-
un vers mai scriu Și-mi pare câmpia un covor oltenesc Pe care mă-ntind, și e târziu, Tot mai departe orașul îl zăresc. Paznic la flori și-o pisică Singur în castelul de la poalele frunții mele, Pisica toarce timpul castelanei plecate, Florile le ud cu lumină din stele, Iar altele prin grădină sunt înțărcate. Privesc cerul și știu că-s fratele lui, Mă înaripează, mă-nnorează, mă înseninează, Doar pisica birmaneză toarce zerseul nimănui Când în vie bate toaca cu
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE-ÎMI PARE CÂMPIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346480_a_347809]
-
Roman Patapievici, care-l și provocase tv în chestiune. Aș include, adițional, și pe fete. Asta, pentru a-mi servi scenariului. Care ar putea începe cu evocarea cavalerismului cruciat, circumstanță supremă pentru etalarea pieptoșilor juni în fața nu mai puțin pieptoaselor castelane, rămase într-o pe cît de lungă, pe atît de virtuoasă așteptare. Redevenite fecioare. Și ar avea în vedere, juxtapus, o cu totul altă vitejie, una ce se consumă chiar sub ochii noștri, nu atît de pretabilă madrigalului cavaleresc, oricum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
plimbă cu un de Montesquiou (Ferdinand) În trăsură, spre uluirea „imbecililor”. Recapitulând Împreună cu acesta starea nobilimii franceze, aproape ruinată, nu se poate abține să nu comenteze pișcat de invidie luxul pe care și-l pot Îngădui totuși un Boni de Castelane sau cei din familia Montesquiou. Biografii care caută cu delicii de colecționari amănuntele doveditoare ale dandysmului matein vor fi răsplătiți pe deplin. Portretul pe care i-l face Ion Vartic În Clanul Caragiale e atât de bine compus din asemenea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
tout Weber Un air très vieux, languissant et funèbre Qui pour moi seul a des charmes secrets...1 Vraja poemului lui Nerval a făcut să se ivească din negura serii un castel de pe vremea lui Ludovic al XIII-lea și castelana „blondă cu ochi negri, în veșmintele ei străvechi”... În clipa aceea, vocea surorii mele m-a smuls din reveria poetică. - Și cu Félix Faure ce s-a întâmplat? Ea stătea tot acolo, în colțul balconului, aplecându-se ușor peste balustradă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care se relevă „umorul ascuns” cu care autorul își conduce eroul și cititorii până la „poarta neașteptată și tulburătoare a misterului” (Nicu Caranica). Se reține și proza lui Vintilă Horia (nuvelele Anno Domini 87 sau Pedeapsa Sfântului Martin, Ultima revoluție și Castelana de la Carcerelle, precum și fragmente de jurnal), remarcată de același comentator pentru „rodnica lecție de stil”, ca și pentru „prospețimea și plăcerea cu care este mânuită limba română”. Pamfil Șeicaru publică multe pagini memorialistice, Monica Lovinescu colaborează cu schița autobiografică Acum
INSIR’TE MARGARITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287558_a_288887]