44 matches
-
este El Hacedor. Această sintagmă nominală este derivată din verbul hacer (a face), la fel cum în greacă, poietes (poetul), poiesis (poezia), poiema (poemul), derivă din verbul poïen (a face). Sensul cuvîntului "hacedor" este de altfel atestat în dicționarele de castiliană: Substantiv masculin = creatorul. Este destul de greu să urmărești concluziile raționamentului lui Caillois, care pornește totuși de la analogia cu limba greacă: Titlul culegerii El Hacedor provine din verbul "a face" (hacer), așa cum grecescul poietes (poet) provine din verbul corespondent (poïein, a
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
regalist". În 1826, Chiloe s-a integrat definitiv noului stat chilian. Termenul "integrat" nu este cel mai potrivit situației "de facto" nici în prezent, Chiloe continuând să reprezinte ceva distinct. E distinctă în primul rând limba, un amestec ciudat de castiliană din secolul XVI cu cuvinte indigene. E distinctă arhitectura, în Chiloe păstrându-se încă și astăzi circa 150 de bisericuțe de lemn, aflate sub protecția UNESCO, construite de localnici în urmă cu secole sub supravegherea călugărilor iezuiți. Sunt distincte obiceiurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
regalist". În 1826, Chiloe s-a integrat definitiv noului stat chilian. Termenul "integrat" nu este cel mai potrivit situației "de facto" nici în prezent, Chiloe continuând să reprezinte ceva distinct. E distinctă în primul rând limba, un amestec ciudat de castiliană din secolul XVI cu cuvinte indigene. E distinctă arhitectura, în Chiloe păstrându-se încă și astăzi circa 150 de bisericuțe de lemn, aflate sub protectia UNESCO, construite de localnici în urmă cu secole sub supravegherea călugărilor iezuiți. Sunt distincte obiceiurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
al UNESCO mi-a prilejuit încă o vizită la complexul, fost de vânătoare, Scroviștea, unde Petre Roman decisese să ofere dejunul oficial în onoarea domnului Federico Mayor. Acest dejun a fost o încântare intelectuală pentru mine, ascultând convorbirea într-o castiliană elevată a directorului general al UNESCO cu prim-ministrul României. Cu acel prilej, am aflat că soția premierului era o fostă colegă de facultate, care prin 1988 predase ore de limba arabă unei grupe de diplomați, în care pentru câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
căruia, ca și lui saudade, îi lipsește o nuanță de regret: am cunoscut fericirea în locul acela, în acel lugar entrańable, dar acum am pierdut-o. La fel, cu o reală tristețe, explica și vindea cuvântul despe-dida, care venea tot din castiliană, și care este un adio pentru totdeauna. Spunea că e cu neputință să rostești acest cuvânt fără să simți o strângere de inimă și fără să-ți vină lacrimi în ochi. Îl simțea ca pe o adevărată imagine a vieților
Jean-Claude Carrière - Povestiri filosofice by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6981_a_8306]
-
cînd pentru ele există o normă românească: Lisboa (și aberantul genitiv Lisboei), Portugal, Espańa, Moçambique, totul mimînd pasiunea pentru detaliul exact. Multe dintre antroponimele și toponimele menționate în roman păcătuiesc printr-un inexplicabil arbitrar: sînt un amestec de portugheză cu castiliană, transcris după norme arhaice, ori sînt pur și simplu redate anapoda, frecvența și constanța cu care apar excluzînd eventualitatea unor greșeli de tipar. în această situație se află un mare număr de nume portugheze: Săo Espiritú, forma corectă Espirito Santo
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
Vicente Alexandre, „unul dintre cei mai mari poeți de azi”, laureat al Premiului Nobel, e foarte apreciat, Mircea Eliade comunicându-i opinia lui autorizată despre ambele volume: „Câtă bucurie să descoperi un mare poet român într-o atât de admirabilă castiliană” (6 mai 1948); „Sunt pur și simplu cucerit. Și mă bucur că poezia D-tale e atât de apreciată în Spania” (28 febr. 1950). Virgil Ierunca îl situa pe autorul Poemelor patetice între Blaga și Voiculescu. Oricât i-ar fi
Un roman epistolar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13257_a_14582]
-
prizonier al propriilor sale obiecte. În ultimele sale opere - scrise și ignorate la Lima, dar în curs de tipărire în Hawaii - nu răsună plîngeri. Acest dezrădăcinat nu părea să fi suferit din cauza exilului". Revista publică pe aceeași pagină traducerea în castiliană a micii poeme Odette, pomenită în textul ziaristului peruan ("Amo el metro que me oculta la urbe/ Calles y muros fríos en que yo estoy demas./ Amo yo los jardines bajo el inmovil cielo,/ Amo la urbe/ poerque me oculta
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
niciodată nu s-a bucurat de gradul ăsta În armată. Căpitan pentru o zi al unei trupe condamnate la moarte care a dat În primire vânzându-și scump pielea, om după om, cu râul În spate și blestemând Într-o castiliană savuroasă. Deh, chestii de-ale războiului. Chestii de-ale Spaniei. În sfârșit. Taică-meu a fost celălalt soldat spaniol Întors În noaptea aceea. Se numea Lope Balboa și era originar din Guipúzcoa; tot un tip neînfricat. Se zice că Diego
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Shu T’ung, obișnuit cu acel modus vivendi caracteristic marilor ambasade, a pupat mâna deținutului din celula 273. — Veți Îngădui, oare, ca un corp străin să profite de această prestigioasă bancă a domniei voastre? l-a Întrebat apoi Într-o castiliană desăvârșită, dar cu o voce de pițigoi. Patrupedul e din lemn și nu se va plânge. Odiosul meu nume e Shu T’ung și sunt, chiar dacă toți mă iau peste picior, atașat cultural la Ambasada Chinei, o peșteră de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
face auzit, ci să consolideze cu vocea sa, corect disciplinată, frumoasa simfonie autentic națională și neaoșă. Inteligența lui S. Paparrigópulos era clară, în primul rând clară, de o transparență miraculoasă, fără nebulozități sau confuzii de niciun fel. Gândea într-o castiliană precisă, fără nicio insinuare de cumplite neguri septentrionale sau de urme ale unor decadentisme de bulevard parizian, într-o castiliană curată, și așa se face că gândea, temeinic și profund, pentru că o făcea cu sufletul poporului care-l hrănea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
era clară, în primul rând clară, de o transparență miraculoasă, fără nebulozități sau confuzii de niciun fel. Gândea într-o castiliană precisă, fără nicio insinuare de cumplite neguri septentrionale sau de urme ale unor decadentisme de bulevard parizian, într-o castiliană curată, și așa se face că gândea, temeinic și profund, pentru că o făcea cu sufletul poporului care-l hrănea și căruia îi datora propriul spirit. Cețurile hiperboreene i se păreau potrivite printre băutorii de bere tare, nu însă în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
am putut identifica personajul. În ediția M.J. Valdés, se menționează fără alte precizări: „Jean Lionnet, literat, critic și botanist francez contemporan cu Unamuno.“ Calila și Dimna: Faimoasă culegere de povestiri, fabule și apologuri în tradiția indiană a Panciatantrei, tradusă în castiliană pe la jumătatea secolului al XIII-lea. Corpusul acesta a cunoscut o circulație universală, inclusiv în cultura românească. Pasaj anticipat de un fragment din articolul „A lo que salga“ (1904), în Ensayos, 1966, vol. 1, p. 611. Papárrogopulos este, după cum sugerează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
abătut asupra evreilor. Spre marea ei nefericire, Sara avea dreptate. * * * În perioada jumada-thania din acel an, la trei luni de la căderea Granadei, crainici regali au venit în centrul orașului ca să proclame, în sunet de tobe, în arabă dar și în castiliană, un edict al lui Ferdinand și al Isabelei, care decreta „ruperea definitivă a oricărei relații dintre evrei și creștini, ceea ce nu poate fi adus la îndeplinire decât prin expulzarea din regatul nostru a tuturor evreilor“. De acum aceștia erau siliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și ai să mergi să-ți iei lucrurile chiar acum, ca să vii după mine! Încurajat de schimbarea de atitudine a Wardei, tatăl meu s-a apropiat și a spus: — Este soția mea! A spus-o în arabă, apoi într-o castiliană stâlcită. Juan l-a pălmuit zdravăn, expediindu-l în noroiul drumului. Mama începuse văicăreala ca o bocitoare, în vreme ce Warda țipa: Nu-i face rău! S-a purtat întotdeauna frumos cu mine! Este soțul meu. Soldatul, care o înșfăcase pe soră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu trebuie să te superi pe mine. Nu lua râsul ăsta ca pe o ofensă, ia-l ca pe un omagiu adus nemaipomenitei tale cutezanțe. Așadar, persoana pe care vrei s-o recuperezi nu e o musulmană, ci o creștină castiliană pe care ai îndrăznit s-o ții captivă în casa ta vreme de optsprezece luni după căderea Granadei, când cea dintâi hotărâre luată de învingători a fost eliberarea cu mare pompă a celor din urmă șapte sute de captivi creștini rămași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să putem face altceva decât să privim de sus de pe acoperiș sau să ne aruncăm în boturile lor ca să ne salvăm onoarea. De jos ne ajungeau la urechi țipetele lui Mariam și rugăciunile Wardei, care o chema pe Madona în castiliană. Cu glas tremurător, Mohamed făcea, la rândul său, o făgăduială: dacă aveam să ieșim de acolo teferi, își va întrerupe călătoria spre a merge în pelerinaj în orașul Taghya, ca să aducă o ofrandă la mormântul lui wali Bu Izza, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Guicciardini, guvernatorul Modenei și diplomat în serviciul Sanctității Sale. I-am spus la rându-mi numele meu, titlurile și activitățile deosebite, neomițând nici o solie, oricât de compromițătoare ar fi fost, de la Tombuctu până la Constantinopol. A părut încântat. Purtam conversația în castiliană, limbă pe care o înțelegeam destul de bine, dar în care mă exprimam cu dificultate. Și-a impus atunci să vorbească rar și, cum îmi exprimam politicos părerea de rău pentru neajunsul pe care-l îl reprezenta ignoranța mea, a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
personal pe Tommaso și încercase chiar să fie amabil oferindu-i un păhăruț de lichior, dar el refuzase privindu-l drept în ochi. Fața spaniolului era vânătă, ochii încercănați, vorbea o italiană stâlcită, iar când Tommaso îi sugerase într-o castiliană perfectă să se exprime totuși în propria sa limbă, holbase ochii, în fundul cărora se putuse vedea un soi de funingine gălbuie: Excelență, aveți o boală gravă și dacă nu vă îngrijiți, veți muri cât de curând. Ficatul dvs nu mai
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]