760 matches
-
în picioare lângă fântână, nu contenea să scoată apă pentru a umple butoiul. Clădirea crescătoriei era mare și luminoasă, și înăuntru se înșirau vreo douăzeci de iesle de piatră. Primele două, mai largi și mai înalte, erau pentru cai și catâri, celelalte, mai joase, erau pentru boi. Când am intrat în curte, am văzut că zecile de piloni de lemn unde legau animalele erau tot acolo, iar pe pereți se zăreau și acum, cât de cât, lozincile de odinioară, de-ai
Mo Yan - Broaște by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2564_a_3889]
-
ai musafiri de seamă! În clădire nu se auzea nici un zgomot. Am intrat după colegul meu. Într-adevăr, ieslele de piatră, potourile unde erau legate animalele erau acolo și acum, la fel găurile săpate în pereți de copitele cailor și catârilor, iar pe ziduri se păstra încă balegă uscată. Cazanul cel mare în care se fierbea mâncarea pentru animale era acolo și el, precum și kang-ul încăpător pe care se înghesuiau cei șase fii ai lui Feng. Petrecusem și eu câteva nopți
Mo Yan - Broaște by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2564_a_3889]
-
să aștept ziua când va înțelege și că ea îmi va da dreptate. Aveam răbdare niciodată nu am ridicat mâna asupra ei. Mă apăram desigur. I-am spus: „Tu nu ești făcută din același aluat ca mine”. Încăpățânată ca un catâr smiorcăindu-se ore întregi și zile pentru un moft nu exista nici un motiv ca să-l revadă pe Tristan. O fată are nevoie de un tată știu asta pe pielea mea; dar nu scrie nicăieri că îi trebuiau doi. Albert era
Simone de Beauvoir - Femeia sfâșiată by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/2754_a_4079]
-
reprezentantul forțelor de ordine a fost împușcat în picior de jandarm și a fost reținut, împreună cu un alt individ care era urmărit. Ulterior, s-a dovedit că agresorul jandarmului este nepotul interlopului Duduianu. El aducea în țară droguri folosind metoda "catârul", adică înghițind capsule cu stupefiante. Din aceeași rețea de traficanți au mai fost reținute alte două persoane.
Agresorul jandarmului rănit, sâmbătă seara, este nepotul lui Duduianu () [Corola-journal/Journalistic/23313_a_24638]
-
profesoare, psiholog, avocate, care făceau curat în case. Nu toate am avut șansa să găsim de lucru în profesia noastră. Eu aveam să reușesc, grație lui Dumnezeu, care mi-a dat putere în brațe, voință de fier și încăpățânare de catâr. Aveau să mă dea afară pe ușă și eu aveam să intru pe fereastră, până am reușit. Trebuia să reușesc. No me quedaba otra. (Un aveam încotro.) Daniela M. Popescu, Madrid, Spania Referință Bibliografică: Româncă în Spania / Daniela Popescu : Confluențe
ROMÂNCĂ ÎN SPANIA de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381633_a_382962]
-
distruse sub așa o greutate, toate eventualele pericole ce se puteau ivi, țiganii se dovediră mai experți în negociere. Peste două ore a durat tocmeala. Până la urmă au căzut de acord la patru milioane, dar Mototolea a insistat ca un catâr: plata pe loc. Nici țiganii nu s-au lăsat. Mustăciosul a mai scos un milion, spunând: --Uite, ține și iau eu asupra mea toate riscurile! Alte două milioane, după ce plecăm de acolo cu mașina încărcată. Ia așa până nu mă răzgândesc
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
condeiul cu mâna dreaptă și scrie! Asta nu mi-a plăcut și l-am luat tot cu mâna stângă: - Ți-am spus să iei condeiul cu mâna dreaptă? - Nu pot cu mâna dreaptă! Am spus bosumflat și încăpățânat ca un catâr (era să spun: ca un măgar sănătos). - Ba poți, mi-a spus domnișoara Iulia, tot așa de încăpățânată. - Ba nu pot! Am lăsat eu buza din nou. - Ba poți! A insistat domnișoara Iulia și, foarte calmă, mi-a luat condeiul
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
i-am zis cu toată răutatea și puterea vocii: „Dă, mă, numai în mine și lasă animalul!” Omul s-a oprit, s-a dat mai în spate, speriat și el de ce va urma. - Dă-te la o parte, că-i catârul meu. Și-l omor dacă vreau! Cu ochii făcuți roată mi-am zărit vecinii, cu capetele lașe, ițite pe după porți. Dau să-l intimidez sau să mă salvez, că tot nu știam: - Da-ți telefon, oameni buni, la 112, să
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93757_a_95049]
-
vreau! Cu ochii făcuți roată mi-am zărit vecinii, cu capetele lașe, ițite pe după porți. Dau să-l intimidez sau să mă salvez, că tot nu știam: - Da-ți telefon, oameni buni, la 112, să vină poliția să-i confiște catârul, conform legii!... Prind curaj, îi confisc biciul și, cu tupeu, de am împins în mijlocul dezastrului, preiau conducerea acelui teatru de luptă, dezumanizant! Dau roată patrupedului să văd cât e de agonizat și mă așez pe vine în fața sa. Privesc și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93757_a_95049]
-
ca să-mi recapăt suflul voinței, să scap de albastrul din partea ochilor... Insul rămâne paralizat, observând vociferările colective din jur, care mă susțineau. Îmi revin... Îl rog, politicos, să-mi permită să ajut, încrengătura asta genetică dintre cal și măgăriță, numită catâr, dându-i o căldare de apă și o pătură. Să-i țină de cald!... Parcă, de frică, cer permisiunea să nu sară să mai dea în catârul, care scotea aburi ca o locomotivă. Privesc către urechile ascuțite, care mă aud
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93757_a_95049]
-
să-mi permită să ajut, încrengătura asta genetică dintre cal și măgăriță, numită catâr, dându-i o căldare de apă și o pătură. Să-i țină de cald!... Parcă, de frică, cer permisiunea să nu sară să mai dea în catârul, care scotea aburi ca o locomotivă. Privesc către urechile ascuțite, care mă aud, dar nu reacționează. Catârul era căzut de-acum pe lateral, cu picioarele dând bezmetic prin aer, ca o zbatere de moarte. Știa că sunt de partea sa
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93757_a_95049]
-
căldare de apă și o pătură. Să-i țină de cald!... Parcă, de frică, cer permisiunea să nu sară să mai dea în catârul, care scotea aburi ca o locomotivă. Privesc către urechile ascuțite, care mă aud, dar nu reacționează. Catârul era căzut de-acum pe lateral, cu picioarele dând bezmetic prin aer, ca o zbatere de moarte. Știa că sunt de partea sa și voia, parcă, să-și tragă sufletul pentru răsfățul unei căldări de apă și a unei pături
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93757_a_95049]
-
pe lateral, cu picioarele dând bezmetic prin aer, ca o zbatere de moarte. Știa că sunt de partea sa și voia, parcă, să-și tragă sufletul pentru răsfățul unei căldări de apă și a unei pături calde. Când mă întorc, catârul era în picioare, cu harnașamentul pe el, gata să zburde pe pajiștea verde din preajma curții mele. Bea apa, îi pun țolul, dar refuză a mă privi și a-mi da un semn al prețuirii bunătății mele. Fac un efort, îl
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93757_a_95049]
-
ceva de mâncare pentru copii? - Dacă tot nu ne lași să ne vedem de drum, fă-ți ceva pomană, cu de-ale gurii! - Da cu animalul ce ai, de-l bați așa de moarte? - Nu știi, tălică, ce jarlă de catâr e ăsta, când îl apucă încăpățânarea. Se tăvălește ca un copil în târg, când vrea jucării. Da am eu hac de cojocul lui, și-mi arată biciul, care-l încercase și pe mine! Râd. Râdem amândoi și, parcă, mă simt
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93757_a_95049]
-
căruță, cu merindele, le împart eu însumi puradeilor, îi dau și lui o sticlă cu vin, să-l înmoi, să-l fac mai bun, iar țigăncii îi dau tot ce găsesc prin buzunare. Când mă uit, cu pătura pe el, catârul zornăia harnașamentul, pufăindu-mi iarba fragedă... Acum are timp să mă privească, preț de câteva secunde, întorcând capul după vocea mea, prea ocupat să pască în paradisul verde, unde se afla... N-am chef de taclale cu individul, așa că plec
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93757_a_95049]
-
mea, prea ocupat să pască în paradisul verde, unde se afla... N-am chef de taclale cu individul, așa că plec, spunându-i de peste gard: - Dacă mai ai nevoie de ceva, strigă-mă! Preț de vreo două ore, cât a păscut catârul, m-a tot rugat: că mai vrea apă; că ar vrea să-i cumpăr un coș de nuiele sau, măcar, „vreo două mături de târn” și, în mod special (și „profesional”): „dacă n-am să-i dau 37 de lei
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93757_a_95049]
-
ar vrea să-i cumpăr un coș de nuiele sau, măcar, „vreo două mături de târn” și, în mod special (și „profesional”): „dacă n-am să-i dau 37 de lei, să cumpere o rețetă pentru copii!”. Mă revolt, precum, catârul, și-i zic deranjat: „Ia leagă, frate, calul la căruță și cară-te!”... Pleacă, direct la trap, dându-i bice, din belșug, animalului... În urma lor rămâne doar o idee și o dâră de milă, neștiind care dintre om și dobitoc
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93757_a_95049]
-
animalului... În urma lor rămâne doar o idee și o dâră de milă, neștiind care dintre om și dobitoc e mai sălbatic sau mai șmecher... Și, totuși, o îndoială adâncă îmi pătrunde în minte că, în toată „întâmplarea” aceasta, omul și catârul s-au pus de acord să mai petreacă o zi pe pajiștea vreunui gură-cască... Și de-ar fi așa, tot n-aș accepta să trec laș prin viață, că ”mă trădează, inima!”... Gh. Frangulea/ UZPR
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93757_a_95049]
-
Iepurele african, Lepus somalinus, numit de localnici bahaile, e mai mic și mai puțin flocos decît omologul său european. Coarnele gazelei Soemmeringi, "negre și lungi, cu multe inele, sunt răsucite în forma unei lire". Antilopa Oryx Beisa "are forma unui catîr. Coarnele ei, în lungime aproape de un metru, sunt foarte ascuțite și răsucite îndărăt ca o sabie". O parte din trofeele recoltate vor îmbogăți, la întoarcere, colecțiile Muzeului de Istorie Naturală din București. Dar leii, unde sînt leii? Vînarea unui exemplar
Epistolă către Odobescu (VI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7999_a_9324]
-
negustorul avea un asemenea fler, iar stocul lui de cuvinte era atât de bogat, încât nemulțumiții se numărau pe degete. Câteodată, afacerea se termina cu un schimb. Negustorul făcea și troc - dădea cuvinte pe legume, pe ouă, pe ovăz (pentru catârul lui), sau chiar pe alte cuvinte. În acest caz, când schimba un cuvânt pe un alt cuvânt sau mai multe, negocierile puteau dura toată noaptea, pentru că nimeni nu voia să-și spună primul cuvântul, știind că, de îndată, celălalt va
Jean-Claude Carrière - Povestiri filosofice by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6981_a_8306]
-
caietele sfâșiate s-au risipit, fiind pierdute pentru toți și pentru totdeauna. La începutul anilor 2000, ajuns la peste optzeci de ani, ne-gustorul de cuvinte mergea din casă în casă, încet, cu mâna întinsă. Vânduse tot ce avea, chiar și catârul. Nu mai avea nici o marfă de oferit oamenilor, care de altfel nu-i cereau nimic. La sfârșit, nu mai știa să spună decât un cuvânt: please. A murit singur, undeva pe un drum de munte, între Macedonia și Bulgaria, și
Jean-Claude Carrière - Povestiri filosofice by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6981_a_8306]
-
mici de până la șase ani. Jenică s-a stins din viață că i s-au aprins plămânii în el, era iarnă geroasă. Tot iarna i-a murit și Ion, așa de bun încât flăcăii l au botezat cu porecla de „Catâr”. Și el a murit de TBC, rămânându-i un copil pe nume Ghiță, mic, de aproximativ trei anișori. După Ion a urmat Vasile, care era voinic ca un uriaș, dar nu era așa de rău la suflet și în comportament
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
pe lumină, se văd casele simple, costumele abisiniene, Biblia lor ilustrată, pentru copii. "Ochiul înregistrează." Familia imperială, monumentul încoronării, sculptat de un român macedonean, Mihail Hâciu-Nakas. Cerșetorul la care, după moarte, se găsește o mică avere. Piețele. Mulțimile de oameni. Catîrii. Stația de automobile. Catedrala. Instantanee prinse în text, ajutat de cîteva fotografii, cu comentarii. Vizita la Ghebi, palat imperial și mare tribunal. Un oraș întreg, îndărătul unor ziduri. Un Versailles african. Nu lipsesc, la tot pasul, comparațiile cu Franța, cunoscută
Alb-negru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8798_a_10123]
-
va rămâne pierdut... Și a fost bine că ai adus aminte că-n această țară a fost o nobilă cultură - și va mai fi, sperăm. Costăchescu va rămâne, desigur, la punctul lui de vedere (adică de orbire voită). încăpățânarea de catâr e singura lui originalitate... Cred că pentru dânsul maxima voluptate e să zică: nu. Va veni și timpul lui. Am scris lui Bujor în chestia catedrei. Câteva rânduri lui Ibrăileanu și câteva lui Zeletin. Nici unul n-a răspuns. Drept este
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]
-
Articolul 1 Animalele de muncă din patrimoniul unităților socialiste pot fi scoase din inventar numai în condițiile și cu aprobările prevăzute în prezentul decret. Prin animale de muncă, în sensul prezentului decret, se înțeleg cabalinele, inclusiv catîrii și măgarii, si bovinele, care constituie, potrivit legii, fonduri fixe și sînt supuse în mod corespunzător amortizării. Articolul 2 Unitățile socialiste răspund de întreținerea, furajarea corespunzătoare și menținerea în stare de sănătate a animalelor de muncă, astfel încît să asigure
DECRET nr. 478 din 26 decembrie 1983 privind scoaterea din inventar a animalelor de muncă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106633_a_107962]