KorAP: Find »[drukola/base=catârcă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 >

69 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876

zdup cu tine!” „Ce vrei să spui cu asta, măi Catârcă?” am întrebat eu. „Lasă că ai să vezi tu atunci. Ca mâine-poimâine ajunge funia la par ... ”o continuat Catârcă. „Nu ți se pare că grăiește gura fără tine, măi Catârcă? Da’ când ai vorbit tu după capul tău! Mereu ți-au dictat alții ce să spui. Eu cred că tu țiai găsit alți stăpâni și acum liorbăiești ce îți dictează aiștia. Știi tu cine își schimbă stăpânul, așa ca tine

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
când ai vorbit tu după capul tău! Mereu ți-au dictat alții ce să spui. Eu cred că tu țiai găsit alți stăpâni și acum liorbăiești ce îți dictează aiștia. Știi tu cine își schimbă stăpânul, așa ca tine, măi Catârcă? Javrele. Un câine bun își iubește stăpânul până la moarte.” i-am zis eu. „Lasă că ai să vezi tu atunci. Și parcă te văd cum ai să te târăști la picioarele noastre, dar n-ai să găsești îndurare.” Iaca așa

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
iubește stăpânul până la moarte.” i-am zis eu. „Lasă că ai să vezi tu atunci. Și parcă te văd cum ai să te târăști la picioarele noastre, dar n-ai să găsești îndurare.” Iaca așa am pățit-o eu cu Catârcă. Cine or fi noii lui stăpâni, nu știu. Văd că ai nas fin. Ai cam adulmecat din ce parte vine mirosul de fiară. Că nu știi încă cine sunt stăpânii cei noi nu-i de mirare, pentru că stau încă bine

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
Ai grijă cum umbli și grăbește-te! Petrache a pornit din casă în casă, cu un catastif sub braț, chipurile pentru a strânge făncialul. Despre făncial însă lua vorba numai în casele celor pe care îi știa din tagma lui Catârcă. În rest, îi întreba tainic câtă sămânță le-ar trebui, atrăgându-le atenția să nu spună nimănui despre ce au vorbit. Da’ de ce să ținem în taină treaba aiasta? a întrebat Petruță Cotruță. Măi Petruță. Tu atâta să știi, că

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
acela când de după fântâna lui Grigorosu s-o desprins o nălucă și o dispărut apoi de parcă o luat-o vântul? Era om, nu stafie, Costăchele. Tu știi bine că de când ai fost ales primar prima oară cei din tabăra lui Catârcă ți-au pus gând rău. Între timp au mai apărut și smintiții iștia de legionari, care te iubesc ca sarea în ochi. Așa că, dădacănedădacă, trebuie să mergi cu mine. Să știi că în vreme ce te așteptam mi-am amintit de scrisoarea

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
eventualitate... După ce s-a văzut astfel înarmat, a întrebat. Cine-i acolo? Ușa a fost aproape smulsă din țâțâni... În birou a intrat Vrăbioi, ajutorul intendentului de la liceu, care s-a proptit în fața lui Petrache. În spatele lui s-a ițit Catârcă, fostul primar. Ascultă, pungașule! Unde-i primarul? i s-a adresat răstit Vrăbioi. La județ. Auzi, dom le! La județ, ai? Spune-i că are la îndemână douăzeci și patru de ore să-și depună demisia. Dacă nu... va avea de furcă

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
de când legionarii fac și desfac primari? Eu știu că primarul nostru a fost ales de obște și nu l-a numit nimeni - s-a îmbățoșat Petrache. Uite la el ce clanță are! s-a întors Vrăbioi cu râs ironic către Catârcă, care îl privea admirativ... „Se întâmplă ceva în țara asta și noi habar n avem” a gândit Petrache. Eu atâta am avut să ți spun. Mâine seară, primăria să fie goală. Adică fără primar și clica lui, am vrut să

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
întâmplă ceva în țara asta și noi habar n avem” a gândit Petrache. Eu atâta am avut să ți spun. Mâine seară, primăria să fie goală. Adică fără primar și clica lui, am vrut să zic... Spunând acestea, Vrăbioi și Catârcă au făcut stânga-mprejur și au ieșit trântind ușa după ei... Hai acasă, bădie Mihai, că dacă mai stau aici mor de inimă - l-a îndemnat Costăchel pe vizitiu. S-a așezat pe capra căruței, în stânga vizitiului, și s-a

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
Nu aștepta să-ți scot vorbele cu cleștele. Nu aștept, dar nu știu cum să încep... Începe cum vrei, numai spune odată! Iaca îți spun. În seara asta, când să plec spre casă de la primărie, au dat buzna peste mine Vrăbioi și Catârcă. Și? Unde mi se proptesc în mijlocul camerei și Vrăbioi se răstește la mine: „Unde-i primarul, pungașule?” „La județ” zic eu. „Spune-i că are douăzeci și patru de ore ca să-și depună demisia. Dacă nu, are de furcă cu noi”. „Adică

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
se aude, Petrache? Parcă-i o șatră de țigani. Spunând acestea, Costăchel a pus mâna pe clanța ușii, gata s-o deschidă. În clipa următoare, ușa a fost smulsă și dată de perete. În prag s-au proptit Vrăbioi și Catârcă... Încătărămat cu centură, diagonală și împodobit cu pistol, Vrăbioi s-a răstit la Costăchel. Mai ești încă aici? Ți-am lăsat timp destul s-o ștergi! Pentru ce s-o șterg? Pentru că ți-am cerut-o noi! Care noi? Noi

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
Situația nu-i roză deloc și netrebnicul ista are și un pistol la șold”. În clipa următoare, hotărârea era luată... Măi Târnaucă! Ia aruncă furca ceea încoace! a strigat cu voce de comandant Costăchel. În clipă următoare, îmbrâncindu-l pe Catârcă, a și trecut în spatele lui Vrăbioi. A apucat fulgerător furca din mâinile paznicului, care alerga spre el, și a proptit-o în șalele lui Vrăbioi. Între timp, Petrache își luase și el ciomagul de după ușă și s-a postat haiducește

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
luase și el ciomagul de după ușă și s-a postat haiducește în fața legionarului. Să ieși din primărie până nu te iau în coarnele furcii! a strigat Costăchel la Vrăbioi, în timp ce-i smulgea pistolul. Făcând fețe-fețe, legionarul a bătut în retragere. Catârcă ajunsese în curte de multă vreme. Costăchel a controlat dacă pistolul era încărcat, dar, găsind încărcătorul gol, i l-a aruncat lui Vrăbioi. Ține-ți rugina și să nu vă mai prind pe aici! Când cei doi ieșeau pe poarta

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
atras atenția. Măriucă, vezi, te rog, cine-i la poartă. Cum latră câinii, nu-i a om cunoscut. Costăchel avusese dreptate. În poartă ședeau patru indivizi, îmbrăcați pe jumătate militărește, pe jumătate civil. Printre ei își arătau fața Vrăbioi și Catârcă. Când Măriuca a ajuns la poartă, Vrăbioi s-a proțăpit în fața ei. Bună ziua! Aici locuiește Costache Vultur? Da! Spune-i să iasă afară! Nu poate ieși, pentru că-i bolnav. E... Dacă nu poate ieși el, intrăm noi! Cine sunteți și

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
de n-o trimis încă pe nimeni pe capul nostru, pentru cine știe ce corvoadă? Vremea nu-i trecută, Costache. Mâine-poimâine trimite goarza să te scoată la curățat șanțurile sau să faci o noapte de strajă la primărie, ca să-l păzești pe Catârcă perceptorul. De data asta, ai dreptate, Petrache, și cu Catârcă, și cu doctorul, așa că pregătește căruța de drum... În zori, au urcat în căruță și au plecat. Nu mergeau nici să vândă, nici să cumpere, ci mai degrabă să scape

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
pentru cine știe ce corvoadă? Vremea nu-i trecută, Costache. Mâine-poimâine trimite goarza să te scoată la curățat șanțurile sau să faci o noapte de strajă la primărie, ca să-l păzești pe Catârcă perceptorul. De data asta, ai dreptate, Petrache, și cu Catârcă, și cu doctorul, așa că pregătește căruța de drum... În zori, au urcat în căruță și au plecat. Nu mergeau nici să vândă, nici să cumpere, ci mai degrabă să scape de monotonia zilelor cu zloată nesfârșită... Și îi mai apăsa

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
unde îi strălucesc ochii? L-au ridicat de câțiva ani buni. Cum au venit comuniștii la putere, cum au și început să-i culeagă. Unul câte unul. Nu se mai știe nimic de ei. I-au ridicat pe Vrăbioi, pe Catârcă și pe popa Amaicei. Au luat și câțiva elevi din ultimul an de liceu. Cică au simpatizat cu legionarii... Înseamnă că au început să arate că-s stăpâni de adevăratelea! - s-a mirat Costăchel. Dacă tot a venit vorba de

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219

amețală, chiar noi facem jocu la steaua noastră cu ghinion. Fără să știu, și io mi-am adus contribuțea. Cu pruritu care mă clasifica critic dă sustanță, am dat naștere la abordarea centrată și personală a cărții La Bambina și Catârca dă Luis María Jordán. Aia a fost luată dă continuare consolidată a ălei dânainte despre același torent. — Te captez, domne, am exclamat bătându-mă cu pumnii În pept. Contează pă mine. Mă voi dărui cu totu la munca dă scundac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652

graniță. Ca și cum ar fi bănuit că se punea la cale ceva ciudat, satul Întârziase mai mult ca de obicei să se retragă În așternuturi. În sfârșit, liniștea puse stăpânire pe străzi și luminile din case se stinseră una câte una. Catârca a fost Înhămată la căruță, apoi, cu mult efort, deși cântărea foarte puțin, ginerele și cele două fiice Îl coborâră pe bunic, Îl liniștiră atunci când, cu glas stins, Întrebă dacă luaseră lopata și sapa, Da, am luat, fii liniștit, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
cutreierase ca vânător, din când În când făcuse și pe contrabandistul amator pe acolo. Au zăbovit aproape două ore ca să ajungă la punctul unde urmau să lase căruța, și acolo ginerele avu ideea de a-l pune pe bunic pe catârcă, Încrezător În robustețea jaretelor animalului. Deshămară animalul, Îl eliberară de harnașamentul de prisos, și, cu multă trudă, Îl suiră pe bătrân. Cele două femei plângeau, Tăticul meu drag, Tăticul meu drag, și odată cu lacrimile li se ducea și puțina putere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
ca și cum traversa deja primul prag al morții. N-o să reușim, exclamă cu disperare ginerele, dar deodată imediat Îi trecu prin minte că soluția ar fi să Încalece mai Întâi el Însuși și apoi să-l tragă pe bătrân pe spinarea catârcei, În fața lui, Îl iau În brațe, nu există altă cale, voi ajutați de acolo. Mama copilului se duse la căruță să aranjeze păturica cu care era acoperit, să nu-i fie frig, sărăcuțul, și se Întoarse ca să-și ajute sora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
un fenomen de levitație, urcă spre brațele Întinse ale ginerelui. Cerul, care de la Începutul nopții fusese acoperit de nori grei care amenințau cu ploaia, se Însenină și lăsă să apară luna. Putem pleca, spuse ginerele, adresându-se soției, tu conduci catârca. Mama copilului ridică puțin păturica să vadă În ce stare era micuțul. Pleoapele, Închise, erau ca două pete mici palide, chipul, un desen nedeslușit. Femeia scoase un strigăt care străbătu tot spațiul din jur și făcu să tresară În vizuini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-l duci la moarte pe unul dintre copiii tăi, sau chiar pe toți, Cred că da, dar n-aș putea să jur, Atunci eu am dreptate, Dacă așa vrei, așteaptă-ne, noi Îl ducem pe tata. Femeia se Îndepărtă, ținând catârca de frâu și Întrebă, Mergem, soțul răspunse, Mergem, dar Încet, nu vreau să-mi cadă din brațe. Luna, plină, strălucea. Undeva, Înainte, era granița, acea linie care e vizibilă numai pe hărți. Cum vom ști că am ajuns, Întrebă femeia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
culcușul brațului său stâng, mâna ei dreaptă ținea pe umăr lopata și sapa pe care ceilalți le uitaseră. Să mai mergem un pic, până la frasinul acela, spuse cumnatul. În depărtare, pe o coastă, se distingeau luminile unei așezări. După călcătura catârcei Își dădeau seama că pământul devenise moale, trebuia să fie ușor de săpat. Acest loc mi se pare bun, spuse În sfârșit bărbatul, copacul ne va servi de semn pentru când vom veni să le aducem flori. Mama copilului lăsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
cadă sapa și lopata și, ușor, Își culcă fiul pe pământ. Apoi, cele două surori, cu mii de precauții ca să nu-l scape, luară În primire trupul tatălui și, fără să aștepte ajutorul bărbatului care deja se dădea jos de pe catârcă, Îl așezară alături de nepot. Mama copilului suspina, repeta monoton, Copilul meu, tatăl meu, și sora ei veni și-o Îmbrățișă, plângând și ea și spunând, A fost mai bine așa, a fost mai bine așa, viața acestor nefericiți nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
din care răsăriseră. Bărbatul măsură cu pași mari distanța dintre pom și groapă, au fost doisprezece, apoi puse pe umăr lopata și sapa. Să mergem, zise. Luna dispăruse, cerul era acoperit din nou. Începu să plouă când termina de Înhămat catârca la căruță. Actorii dramaticului moment descris anterior cu o minuțiozitate desuetă Într-o povestire care până acum a preferat să ofere cititorului curios, ca să spunem așa, o imagine panoramică a faptelor, au fost, În momentul intrării lor inopinate În scenă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]