65 matches
-
Publicat în: Ediția nr. 901 din 19 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Lângă femeia iubită nopțile nu vor semăna între ele amintirile nu vor mai fi reduse la versiunea ultimului volum de poezie picioare mai lungi decât versuri cocoțate pe catalige sau acolo unde vor ele glezne și genunchi pulpe ca bronzul încerc să scriu solar să gust din fâșii de buze din mestecul sărutului uitat pe colțul versurilor hăituite de iubire în noapte luna întreține focul pasiunii în cortul cadânelor
LÂNGĂ FEMEIA IUBITĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346102_a_347431]
-
munți de vată Din patru-n patru, saltul Și care-s eu acela Ce mă știam acest? Prea mică e nacela Pentru atâta lest! În mine-o răsturnare De sensuri și valori Din vârstele primare Polenul pentru flori Pornind pe catalige Spre Țările de Jos Centauri vin să strige Peste păduri, duios O muză, cea promisă Îmi trece în acord Cu lira compromisă Zăpezile din nord Cu viscol și omături Pe scări interioare Cer pinguinii pături Și spații de cazare O
IARNĂ, IARNĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357055_a_358384]
-
a rămas în memoria autoarei, deși izbucnise războiul din Coreea, deși abia se terminase al doilea război mondial, deși traversase o perioadă de secetă și foamete cumplită, deși era noroi pe ulițe din pricina căruia, flăcăii erau siliți să meargă pe catalige! E o lume veche care se înfățișează ochilor noștri, cu toate aspectele sale bune și rele. Vizita în primul oraș apropiat a autoarei constituie, fără doar și poate cea mai mare aventură a copilăriei. “La Reghin am văzut asfalt, lumină
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
strigă îngerii, Lasă-i în Valea Plângerii, rostogol prin ierburi, verbul a ne iubi. Demn e cerbul. Un secret ce salvează viața? Zăceam în zăpadă, dimineața. Oare când am băut această zăpadă? Când a intrat Transatlanticu-n radă? Un uriaș pe catalige, timpul nostru. Care timp? Care e rostul?Empiric trăim, gândind imperial, Doar chipul dragostei e palid, oval. Fluturii fac un zgomot ciudat, Parcă o rudă a decedat. Poetul simte mirosul abisului La marginea scrisului Și totuși, mândru fiind de umilirea
DESNUDA de BORIS MEHR în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357670_a_358999]
-
duc dorul. Obosit, mă descompun în puf. Toate păpușile mor într-o zi. VI. Înainte de a adormi, apuc să văd Cum leii sfâșie o girafă, Cum le sclipesc ochii răi, Cum se mânjesc cu sângele girafei, Care se prăbușește de pe catalige , Am adormit adânc, ziua a fugit în brațele beznei, m-am trezit, au trecut câteva veacuri, în față dansa o rază violetă, îmi spunea - te iubesc - mă simțeam inundat de o bucurie intensă, amestec de roșu, albastru, violet. BORIS MARIAN
UNU de BORIS MEHR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358802_a_360131]
-
-l aruncam peste casă zicând cu năduf: „Na cioară un dinte de os și dă-mi tu, unul de oțel!” după care așteptam să crească, celălalt în locul lui. Când n-aveam cu cine mă juca, îmi confecționasem o pereche de catalige sau picioroange și aram cu ele bătătura de la un cap la altul, strigând la câte-un cunoscut care se întâmpla să treacă atunci pe drum: Ia uite ce mare am crescut eu! Unul din verii mei mai mari îmi arătase
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
Și semnează la edicte Pedepsind pentru delicte Viața mieilor cu ora Toate astea înfioară Fac să tremure supușii Nopțile-ndărătul ușii Tace orișice vioară Cei mai mici datori să strige Că avem democrație Azi îți vine rândul ție Să alergi pe catalige Foaie verde libertate Cât ești de originală Una pe-alta mâinile se spală Astzi chiar avem de toate! În zadar îi știi, îi vezi Că nu poți să-i iei de piept Legea spune că nu-i drept Dacă nu
LUPII ÎN AGORA de ION UNTARU în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342242_a_343571]
-
Sunt un pribeag orfan, străin, ocult. Sunt Universul ce se naște-n tine, Destinatarul primului sărut. - Când dragostea ne va fi joc în doi ! (în care amândoi pot să câștige ). - Atunci durerea groazincă, nevoi ! Vor fi un simplu mers pe catalige. Brăila, februarie 2017 Referință Bibliografică: CÂND DAGOSTEA NE VA FI JOC ÎN DOI / Florin Cezar Călin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2225, Anul VII, 02 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florin Cezar Călin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
CÂND DAGOSTEA NE VA FI JOC ÎN DOI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378405_a_379734]
-
totuși prin fața vitrinelor sclipitoare, nu reușește să o facă decît în momentul cînd se apleacă să-i lege șiretul desfăcut și, astfel, să vadă de la înălțimea copilului: puzderia de picioare și de funduri. Îl ia în brațe. Mă urc pe cataligele iluziei și nu mă mai plîng. O singură (și neperimată) revelație: Parisul, de-aici, de pe sacra... movilă!!! La Moulin Rouge (nici măcar nocturnă), o simplă fotografie. Compensatoriu, magistral compensatoriu. Nu îl văzusem acum 15 ani, îl văd acum: Musée d'Orsay
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
e pur și simplu uriaș. Peste tot În jurul nostru sînt fotografii gigantice cu bebeluși, standuri colorate și hostese care ne Întind sacoșe cu diverse. Din difuzoare se aude melodia din The Lion King, dată la maximum, iar un clovn pe catalige jonglează cu banane de spumă. — Deci, zice Suze pe un ton foarte profi În clipa În care ne așezăm la coadă, ți-ai făcut o listă? — O listă? o Îngîn nedumerită. Nu mă pot abține să nu mă uit În
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
aproape Întotdeauna asemuită cu un mânz nărăvaș, căruia i se pune pentru prima oară frâul. În amintita poezie a lui Țațomir - ca de altfel și În alte poezii ale autorului - există serioase elemente formaliste: compasul unui inginer „saltă’nalt pe catalige”, iar În poezia În Munții Sibiului de Mircea Avram, un compas face „piruete”, trop ce trebuia evitat nu numai pentru că a mai fost folosit, ci și pentru că dansul compasului nu e potrivit pentru a sugera munca de concepție a inginerilor
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Neguțătorii își goleau prăvăliile în căruțe, trăgând cu zgomot obloanele. Ornate cu gablonțuri ieftine, târfe cu pielea lividă și priviri obosite se mișcau alene, precum salamandrele pe pavajul încins. Dar nimeni nu avea acum timp de ele. Doi pehlivani pe catalige cât casa urmau o căruță, cu scândurile pictate cu faraonoaice și fachiri cu turbane, trasă de un măgăruș împopoțonat cu canafi și panglici colorate. Din căruță, circari ambulanți, cu maimuțe pe umăr și șerpi exotici încingându-le busturile, anunțau prin
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Neguțătorii își goleau prăvăliile în căruțe, trăgând cu zgomot obloanele. Ornate cu gablonțuri ieftine, târfe cu pielea lividă și priviri obosite se mișcau alene, precum salamandrele pe pavajul încins. Dar nimeni nu avea acum timp de ele. Doi pehlivani pe catalige cât casa urmau o căruță, cu scândurile pictate cu faraonoaice și fachiri cu turbane, trasă de un măgăruș împopoțonat cu canafi și panglici colorate. Din căruță, circari ambulanți, cu maimuțe pe umăr și șerpi exotici încingându-le busturile, anunțau prin
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ale vitelor, lăsând În urmă doar prăpăd. De graniță nu te puteai atinge - și totuși, unii o treceau, folosind copite de cal, de vacă sau de porc pe care și le legau de mâini și de picioare sau apelând la catalige. Dacă găseau o urmă cât de vagă, grănicerii se punea În mișcare, răscolind cu baionetele prin poduri, prin stoguri și prin șuri și semănând printre săteni o teroare de nedescris. Imaginea unei dubițe negre ce se oprește În fața casei tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
validare a viitorilor admiși ne invită la Copou, la clubul de lectură. Să ascultăm fragmente citite de un tânăr cu succes literar tradus și în străinătate, despre un erou al său, un copil care, precum autorul, se închipuie mergând pe catalige. O fi fost important exercițiul, dar eu am rămas să răsfoiesc arhivele să găsesc oamenii pământului care fac alte bucurii cititorilor de astăzi, copii, tineri ori vârstnici. Dar să revenim la problemele de bază. Impostori există, firește, dar nu în
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
abordând o figură marțială. La cimitirul Sfântul Vasile, Noimann purta mustăți În formă de furculiță, fapt care-l făcea să semene cu Salvador Dali. Mai erau și statui În care medicul semăna cu Bonaparte (un Bonaparte deșirat, cocoțat parcă pe catalige), altele cu Mussolini. O singură statuie Îl prezenta Într-o ținută sobră. Atât Noimann-Dali, cât și Noimann-Bonaparte, chiar și Noimann-Mussolini aveau o figură bonomă, vie, extrem de expresivă; privindu-i, erai pătruns de senzația că statuile ce-l reprezentau tocmai au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Își făcu curaj și Începu să Întrebe dacă nimeni n-a văzut o doamnă Îmbrăcată În blugi, cu poșetă neagră și picioare neobișnuit de lungi. Toți o sesizaseră: era o doamnă Într-adevăr frumoasă. Picioarele Îi erau lungi ca niște catalige. Domnișoara tocmai trecuse În celălalt vagon. Nu era vorba de nici o domnișoară, ci de-o doamnă. Fie și doamnă, acceptau călătorii, zâmbind cu subînțeles. Iar picioarele ei lungi nu erau ca niște catalige, ci erau ca două lumânări de nuntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
frumoasă. Picioarele Îi erau lungi ca niște catalige. Domnișoara tocmai trecuse În celălalt vagon. Nu era vorba de nici o domnișoară, ci de-o doamnă. Fie și doamnă, acceptau călătorii, zâmbind cu subînțeles. Iar picioarele ei lungi nu erau ca niște catalige, ci erau ca două lumânări de nuntă, puse În altar, sau ca două trunchiuri de mesteceni ce atingeau cerul. La ce fel de lumânări vă referiți? Întrebau călătorii. Și la ce fel de altar? Lumânărilor le cam sfârâiau călcâiele, altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și erau, într-adevăr, foarte frumoși, cu tocurile cui delicate și cu o curelușă argintie subțire în jurul gleznei - pe atât erau de nesiguri. În vreme ce Randall mă împingea vioi către o măsuță gătită cu lumânări, combinația dintre fusta mea strâmtă și cataligele de zece centimetri m-a făcut să mă simt de parc-aș fi alergat, cu picioarele legate, pe o sârmă foarte subțire și suspendată deasupra pământului. Vă rog, nu mă lăsați să cad, m-am rugat eu la zeii modei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
străbătând aerul vinețiu, plin de zmee, pe la casele lor, am privit înspre câmpul care începea să se înroșească de amurg și i-am văzut venind. Erau două siluete incredibil de lungi și de subțiri. Păreau, de departe, niște oameni pe catalige sau niște stafii fragile și lugubre. Parcă se născuseră din ceața de pe câmp, care se îndesea necontenit în contururile lor, dîndu-le, când s-au mai apropiat, o brumă de realitate. Ajunși în capătul străzii, i-am văzut bine: era o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
răstoarnă, scoțîndu-mi argintul din oase și răstignindu-mă de-a-ndoaselea crucii, Într-un tîrziu... Nebunii Îmi bolborosesc numele, mă năpădesc răscrucile, În curtea cimitirului mormintele au intrat În călduri. Femeile ușoare ale orașului Își leapădă puii dinaintea unui zeu venit pe catalige-n oraș. Încerc să-mi scot pămîntul din vis, pămîntul peste care nu a căzut nici o cortină, și liliecii. Am un amar de Început În gură. Nu mai cred În cel care-și duce durerea În munți, Nu mai cred
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
care se golește. Păsările bat din aripi și se agită, pline de neastâmpărul migrației. Unele rup crengi înghețate și le aruncă în aer. Agitația lor se irosește în lupte. În sfârșit, cocorii își găsesc liniștea într-un somn prudent, pe cataligele lor, cei mai mulți stând în picioare în apă, iar alți câțiva mai departe, pe miriște. Un scrâșnet de frâne, zgomotul metalului strivit de asfalt, un strigăt frânt și apoi un altul trezesc cârdul din amorțire. Camionul se arcuiește prin aer, prăbușindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ai făcut asta? Ai virat înainte ca eu să apuc măcar să văd chestia aia. Rupp tremură. Duane și Mark încearcă să nu se uite, dar iată-l. Domnul Soldat înnăscut, bâțâindu-se ca un tip cu Parkinson care merge pe catalige în timpul unui cutremur. Cerbul a încercat să ne omoare, zice el. Imitându-se pe el cum era înainte. Dar ei văd acum, îl văd pe el. Vă spun eu, psihopatul ăla a încercat să sară prin parbrizul nostru. Căcatul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
își făcuse intrarea în scenă declamînd melodii sentimentale și nostalgice („Adieu, ma mére, adieu, mon pére”) și împărțind spectatorilor scandalizați cocoloașe de hîrtie. Se retrage după intrarea intempestivă a unui grup de personaje acoperite de măști oribile și cocoțate pe catalige, pentru a reveni - costumat ca un clovn dandy - citind „vesuri în stil vechi” (cf. jurnalului aceluiași Hugo Ball). Pentru Emmy Hennings, tînărul pare un băiat fugit de-acasă, suspinînd de dorul pentru cămin. Lui Hans Richter i-a lăsat impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
gol capătă păducel* la picior. Păducelul se zice că se tămăduiește dacă se pune coada culeșeriului* în foc și apoi la bă tucel*. Piciorong Să nu umbli cu vreun piciorug*, prefăcîndu-te șchiop, că-i a rău. Să nu umbli în catalige, că ți se lungesc picioarele ori capeți slăbăciuni de picioare. Pieptene De umbli cu pieptenele și nu te speli, apoi de-l vei atinge de față, ți se face crăpă cioasă. Să nu dai cu mîna după pieptene pe la nas
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]