914 matches
-
creștea șotronul. Decupajul inimii avea muchiile tocite, piesa se desprindea din întreg, celelalte piese, lacome, împărțeau absența în părți inegale. A zburat pasărea, au rămas pe ramură amprentele cuibului. Văzduhul păstra zborul ca pe o urmă de înger. Deasupra pământului, catapetesme fără sfinți; dedesubt, frânturile de nimic râvneau nimicul: Dumnezeu împărțea vouchere în icoană. Petru era piesa de puzzle cu muchiile tocite. Privea pe fereastră: zăpadă, pe sub zid, un om, o pereche de ghete, pași. Cine era acel individ, cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în icoană; pentru fiecare trezire, o lumânare aprinsă; portarul împodobea sfeșnicele; sfinții, pe inimă goală, beau lumină; sfinții erau ca niște becuri ecologice: le încărca soarele peste zi și clipoceau precum licuricii până spre miezul nopții. La 4 și jumătate catapeteasma își lepăda așternuturile peste somnambulii pământului. Binecuvântat este Dumnezeul nostru acum și pururi și-n vecii vecilor, amin! Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, care pretutindeni ești și pe toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vină și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fel ca în pădure, în pădure, la fel ca în cer. Sus, la 500 m, spre est sau spre vest, viața se rostogolea pe roți într-o inerție a clipei. Sfinții, unul câte unul, coborau din icoane, din fresce, de pe catapeteasmă, într-o ordine bine stabilită, pe rând, fără grabă, fără invidie, fără fățărnicie, coborau în fața Fecioarei cu Pruncul în brațe și le sărutau picioarele, apoi, în aceeași ordine firească a cerului, își ocupau locul precum larvele de albină în fagure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și nici ultimul, care se îndrăgostește de chipul Fecioarei. Nu te neliniști, nu mă smintești, după o vreme de nevoință, iubirea despre care îmi vorbești se va maturiza, iubirea îți va inunda inima cu Duhul Preacuratei, culoarea, forma, chipul de pe catapeteasmă sunt preludii ale unei armonii divine. Vei iubi, Petre! Dincolo de contur și de formă, memoria este contextualitatea principiilor, timpul șablon pentru intenții nedefinite, pământul o clipire de înger. (Plouă, genele heruvimilor aplaudă un spectacol în cer.) Vei iubi, Petre, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în cer (tata închină darul și răsuflă ușurat, a mai scăpat de unu). Părinte, îmi citești gândurile, nu și sufletul. Despre care Fecioară îmi vorbești? Privește, în iconostas se mai zăresc urme de cretă, tramvaiul aleargă între stații, aici, sub catapeteasmă face țăndări lumina, o calcă cu roțile lui de fier, o înghite ca pe o ofrandă de Duminica Mare, o scuipă în cer. De la chilie până în fața Ușilor Împărătești cale ferată. Pe iconostas este Genia, șotronul meu are suflet, părinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ea, m-au durut mai mult decât în 7 ani de singurătate. M-a așteptat. Frate, este păcat să asemeni chipul cu închipuirea, să o necinstești pe Maica Domnului, să spurci sfânta icoană cu gândul de a o atinge. Sărutul catapetesmei este umilință, și nu patimă. Cine privește sfântul în ochi își ia porția de albastru și pentru lumea cealaltă. Ești un om bun, în curând vei înțelege spusele mele, în curând vei avea suflet destul cât să știi a scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mult decât încape pe o cocoașă de sfânt. Fruntea, genunchii, palmele, într-un ghem de rugăciune neîncepută. Trupul, precum o lumânare din ceară curată îndoită o dată și încă o dată. Un fel de treime ce-și plia sângele în fața sângelui. Pe catapeteasmă, Botezătorul capul plecat aștepta securea, tipsia, Salomeea, dansul. Dansează, Petre, dansează, botezul este o scufundare în nemărginit, securea înseamnă trunchiul putred! Vin braconierii de stele, nu te teme, fiecare ia cât să-și amăgească întunericul. Liniștea stătea tolănită în strană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nici măcar în uterul nopții nu vei găsi. Aici îți este Iordanul, Petre, botezul, primul semn că se moare și-n cer. Biserica era goală. Lumânarea, aprinsă a veșnică pomenire sub Ușile Împărătești. Focul, precum o înălțare din cenușă, indica sensul. Catapeteasma, jertfelnic pe muntele Tabor. Arderea de tot înmiresma cerul. Sfinții picurau din tempera nuanțe multicolore. Iconostasul își elibera ierarhii încătușați în argint. Deasupra focului, îngeri dănțuiau Isaia. Crucea a fâlfâit din aripi, apoi s-a înălțat la cer. Petru și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
șerpi încolătăciți sub lună plină, ascundeau între solzi tăciuni aprinși. Bătea vântul; treptele, precum un pulover putred, se destrămau fum către cer. În biserică, lângă ziduri, stranele, îngenunchiate în cenușă, își justificau reciproc handicapurile; herniile nopții strângeau cingători în jurul inimii; catapeteasma, o tușă neagră desenată peste mozaicul făcut țăndări; Ușile Împărătești nu au lăsat nici măcar o urmă de trecere. În fața Tatălui nu ai voie să te înfățișezi cu buzele uscate. Trupurile sfinților erau stafidite în tempera; focul a sărutat diferite nuanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Împărătești nu au lăsat nici măcar o urmă de trecere. În fața Tatălui nu ai voie să te înfățișezi cu buzele uscate. Trupurile sfinților erau stafidite în tempera; focul a sărutat diferite nuanțe de sânge, dar nu a găsit butucul de vie. Catapeteasmă, o graniță de cenușă între nimic și nimic; în iconostasul din dreapta, Mântuitorul îmbrățișa pământul. (Așa se întâmplă prima răstignire a omului în apa botezului, așa se așterne omul sub cruce în ultima zi însemnele călugărești le-a primit tot ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vatră cât e foamea de mare; în jurul omului, absența adâncește gropi. Of, Dumnezeule, până și apa, după ce-și înghite înecații, sporește în burțile scoicilor! Până și focul Da, doamne! focul, ce l-am pus în biserică descleia sfinții de pe catapeteasmă și îi lăsa slobozi să țopăie deasupra flăcărilor, până și aerul ia forma mângâierilor. Au trecut 20 de ani și încă îi mai simt atingerea pe obraz când adie vântul. În inima omului singur, nimicul ridică zid. În acea zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
m-am prăpădit. Dar de când au și caii religie, om bun? A căzut omul pe gânduri și a decretat: "Orice ființă are Dumnezeul ei". Dacă banii și timpul mă vor lăsa, în curând mă voi apuca de pictat bolta și catapeteasma. Îi visez în fiecare noapte pe cei patru apostoli pe care-i voi desena pe boltă. Parcă nu mai au răbdare. Mă cheamă să-i pictez. Mi-au devenit atât de familiari, încât nu cred că mai am nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
is now considered to be the main voice of the fundamental attitudes of interwar Romanian cremationists, who made the most serious efforts to prove that there was no discrepancy between cremation and the Christian faith. Anexe Crematoriul Cenușa interior: altarul, catapeteasma și catafalcul Capelei Crematoriul Cenușa interior Capelă altar Crematoriul Cenușa -interior Capelă -altar Crematoriul Cenușa urna unui militant comunist, cu însemne creștine Columbariul Principal Crematoriul Cenușa subsol nișă reproducând o icoana pictată în stil ortodox Columbariul Principal Crematoriul Cenușa subsol
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Nu asta am vrut eu să văd, parcă nu știi?, l-am întrerupt. Ce, și la voi sunt interdicții?... Nu că ași vrea să-l vizionez pe Cel de Sus, pe DUMNEZEU,... dar... ...în momentul acela, un Fulger formidabil tăie catapeteasma cerului cu o descărcare electrică teribilă îmbrăcând totul într-o lumină violacee, și un tunet grozav ce-l făcu pe Onicron să-și strângă aripile și să-și aplece fruntea gata să atingă ceea ce mi se părea a fi un
Cu Omicron prin rai... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7248_a_8573]
-
sfeșnice, geantă din plasă, icoană mică și mare, trusă de botez, ibric, aplică de perete, trepied, pafta, tablouri metalice, brichetă, scăpărătoare, afumătoare, cutie ornamentală, bidon, candelă, cădelniță, căldărușă, potir, copaie, panaghiar, diademă, mitră, chivot, policandru, candelabru, raclă, evanghelie cu încuietoare, catapeteasmă, anaforniță, coif, sabie, teacă de sabie, placă cu ornamente, samovar, jungher, truse diferite și altele asemenea IV 17,00 6,79 20,31 20,31 5. Ceas de mână fără curea, ceas de mână cu curea din alt material (silicon, piele, oțel etc.) fără
ORDIN nr. 150 din 24 martie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/255695]
-
sfeșnice, geantă din plasă, icoană mică și mare, trusă de botez, ibric, aplică de perete, trepied, pafta, tablouri metalice, brichetă, scăpărătoare, afumătoare, cutie ornamentală, bidon, candelă, cădelniță, căldărușă, potir, copaie, panaghiar, diademă, mitră, chivot, policandru, candelabru, raclă, evanghelie cu încuietoare, catapeteasmă, anaforniță, coif, sabie, teacă de sabie, placă cu ornamente, samovar, jungher, truse diferite și altele asemenea IV 23,95 11,65 23,31 23,31 5. Ceas de mână fără curea, ceas de mână cu curea din alt material (silicon, piele, oțel etc.) fără
ORDIN nr. 150 din 24 martie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/255695]
-
oriunde, ci chiar în cartea al cărei autor te pretinzi a fi, e semn de imbold clar întru slavă deșartă. E de neînțeles cum de un om cu sfiala lui Horea Paștina s-a lăsat îmbrobodit de șoapta diavolului de sub catapeteasma picturii, ridicîndu-și singur un procov de laude pe care l-a lăsat apoi să plutească editorial peste masa cititorilor, sub pretextul editării unei teze de doctorat. Dar Ascult și privesc nu este o teză de doctorat și cu atît mai
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
naturală, a acestuia. Ea are o cromatică interioară. Pereții sunt argintii și arămii cu, fin desenat, arabescul "curcubeelor de noapte" (Scrisoarea III). Podelele sunt albe (pe câmp alb ca de zăpadă - de la lună - în Făt-Frumos din tei). Tavanul - negru (Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit, Scrisoarea I). Lumina "rărită" (Diana), "stinsele lumini" (Din noaptea) se schimbă de mai multe ori cu întunericul deplin, rece de cavou. Labirintul. Labirintul, numit ca atare sau nenumit (reprezentările lui în operă: palatul, domul
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
Tocmai cînd mă pregătesc să-mi beau cafeaua la Café parisienne, plafonul de nori începe să coboare pînă la jumătatea blocurilor cu peste 40 de etaje. Mă pomenesc în cîteva minute în plină noapte. Nu mai lipsește decît să crape catapeteasma bisericii. E înfricoșător. în camera de hotel mă înăbuș. Privesc orașul de la fereastra camerei mele, lată cît tot peretele. Oamenii își văd liniștiți de treburile lor. Nu vrea să plouă. Simt că aerul se umflă ca un balon. Și corpul
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
unul dintre motivele pentru care orice creștin, indiferent de confesiune, ar trebui să-i cinstească memoria. La Biserica Nașterii am stat un timp îndelungat, admirând, între altele, două importante donații românești - despre care, bineînțeles, ghidurile nu scriau cui se datorează - catapeteasma din biserica superioară, o minunată operă de sculptură și pictură, dăruită de Șerban Cantacuzino și, sub altarul Peșterii Nașterii, pe pardoseală, o mare stea de argint aurit, dăruită de Constanin Brâncoveanu., purtând inscripția: Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus
La Ierusalim by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6628_a_7953]
-
căi pustii...// Se duc uitați/ Cei trei fîrtați,/ Săltînd în șa,/Plutind așa,/ Ca trei stafii... "(Doina). „ Luna iese-acum/Și-n albastra noapte/ Ninge-argint pe drum,/ Umple tot de șoapte;// Adîncite-n vis/ Florile grădinii,/ Gingașul narcis,/ Iasomia, crinii,// Trandafirii-nvolți,/ Sub catapeteasma/ Uriașei bolți/ Își unesc mireasma" (Noaptea de mai). Compuse în diferite momente ale creației, din 1900 pînă în 1911, cele trei poezii, cărora li se pot adăuga multe altele, se înrudesc între ele profund prin tehnica adoptată. Versul scurt, de
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
scrise cu program și cu ore de lucru, după un grafic interior pe care îl bifezi mândru în catastiful ambiției zămislitoare. Transpirația e simptomul lipsei de talent, iar versul scremut e nonvers, poezia venind fără voia ta, din ceruri, din catapetesme și din aripi de duh. Un poet care se sacrifică pe altarul muncii e un versificator proletar de joasă condiție spirituală, care contrazice regula exaltării inspirate. În poezie, pofta nu vine mîncînd, iar talentul nu decurge din exercițiu. Am greși
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
și nimeni nu și-ar dori să trăiască într-un univers ca cel înfățișat de tomul Religie și spirit. Și din nou se simte la Stăniloae stenahoria preotului în fața intelectualului laic: liber-cugetătorii sunt niște fanfaroni care abat privirile vulgului de la catapeteasma altarului, punînd în locul tainelor așchiile serbede ale ifoselor meditative. Mai mult, în loc să se închine icoanelor, ei urzesc calambururi ieftine, și în loc să se smerească în fața dogmei, ei preferă strălucirea fadă a figurilor de stil. Numai că în spatele tropilor estetici se întinde
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
îi dau glas. O jelanie plină de tensiunea revoltei oferită de Dragoș Vitencu: „Bucovină, Bucovină, / cruce ruptă-n două, / peste trupul tău se-nchină/ răstignire nouă”. Sau o vibrantă celebrare a unei Românii mitizate semnată de E. Ar. Zaharia: „Iată catapeteasma României pe care / Voievozii pășesc ca Domnul pe ape! / Iată neamul descinzînd în veșnice etape, / De la Bug pînă-n Apus, din Crișceatec pe Dunăren Mare!”. Vasile Tărâțeanu se rostește prin întrebări retorice: „Cum să împart, Doamne, / Strămoșii și copiii ce îi
O antologie bucovineană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5830_a_7155]
-
-I relatează poetul, identificat cu o ciobănie ancestrală: „rege al sîmburilor și al gălbenușurilor/ cu aura din albii comeți. / Înviu grădini ascunse cu gîndul. Tu te pierzi în mireasmă, / eu, adormit cu capul în brațele tale / pe trupul ca o catapeteasmă / în mijlocul goliciunii de fluiere siderale” (Întunecime secretă). Sub privirea auctorială care caută dedesubturile materiei spre a le însufleți fantast, Pegasul, cel înzestrat cu o mie de ochi și cu un milion de lentile, dar orb aidoma Marelui orb, apare concrescut
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]