45 matches
-
e partea sacra. Desigur, cu instinctul profesiei simți dacă ai comunicat sau Încă te mai lupți. Sau simți cum se așează, dincolo de efort, acea familiaritate care nu are nicio legătură cu termenul 'civil', ci este o familiaritate cu sensul de 'catarsis'. Este important să nu te decizi, să nu joci ce ți se cere ci ceea ce vrei tu să dai, aducând, cu gesturi infinitezimale, publicul acolo unde vrei tu. Nu e vorba aici de a forța sau de a fi moralizator
Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
opus morții cu o energie depășind toate previziunile medicilor, omul care în ultima clipă de luciditate a cerut să i se prindă la radio un post de șansonete franțuzești, omul acesta contradictoriu și enigmatic își găsise în actul poetic un catarsis al existenței” (p. 160). Cât privește nu aceste confesiuni oblice, ci pe acelea făcute „în clar”, aș decupa-o pe aceea dintr-o scrisoare adresată chiar lui Călinescu în octombrie 1964: „Nu vreau să pretind că mă asemăn cu Fofează
Principii și practici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4449_a_5774]
-
pe care o găsești în evenimentele tragice", tot el subliniind că "Teatrul s-a preocupat întotdeauna de evenimentele tragice". Ultima părere este cât se poate de adevărată, numai că după tensiunea intensă a unei tragedii antice te eliberezi prin efectul catarsis-ului, iar în tragedia shakespeare-iană și în speță în Hamlet se moare din nevoia de a scoate la lumină adevărul și pentru a se face dreptate și nu din înclinația masochistă de a te îneca în propriul rahat, cum își
Piesa din piesa by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10106_a_11431]
-
cărților și filmelor dvs.? - În legătură cu relația cu scriitorii din țară. Cît de multe lucruri interesante aș putea să le povestesc, acum cînd libertatea lor interioară e reală; chiar dacă viața fizică a rămas grea, din punctul de vedere al conștiinței, orice catarsis e posibil. Abia acum am putea avea un dialog de egali, care își comunică, ca alchimiștii, secrete de profesie. Dar cum să fac să se înfiripe acest dialog? Există încă o Uniune a Scriitorilor în România și am primit o
PETRU POPESCU - "Sînt multe momente cînd tresare în mine România și nu încerc să le reprim" by Remus Valeriu Giorgioni și Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/16615_a_17940]
-
pentru cruzimea și abominațiunea pe care sclavia o reprezintă. Aici stă și diferența fundamentală între abordarea lui Tarantino care deschide în convenția pulp-ului calea vendetei, cu un sclav-războinic, un Spartacus de culoare, pe când McQueen nu ne livrează nicio formă de catarsis. Eroul său este doar o victimă printre multe altele care nu primesc nicio satisfacție, una tardiv eliberată, dar nu și una eliberatoare. În urma lui rămâne o altă victimă încă și mai cumplit abuzată, mai neajutorată, Patsey (Lupita Nyong’o). Asupra
Stăpâni și sclavi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2837_a_4162]
-
n-ar fi fost posibil să stăm ca-n sala de concert și să- ncercăm a asculta restul celorlalte șase părți înnodate ale Cvartetului) este impecabil. Tocmai pasajele muzicale, extinse și bine legate, dau măreție sau o frumusețe de un catarsis total admirabil acestui final prelung. Prin sau în acest final umanitatea ascunsă chiar în Cvartetul op. 131 ridică mult „la putere” toată dramoleta omenească (a membrilor-instrumentiști care compun ansamblul cvartetului). Cvartetul muzical, prin chiar conținutul muzical, este acela care depășește
?A Late Quartet?/ Un Ultim concert by Marin MARIAN [Corola-journal/Journalistic/83461_a_84786]
-
cina nu ținea atât de arta culinară cât de filozofie, iar actul de mânca era considerat ca fiind călăuzit nu de nevoia primordială de a-ți umple stomacul sau de a-ți potoli foamea, ci de un dans sublim cu catarsisul. După numeroase Încercări nereușite de a hotărî ce aveau să mănânce, Armanoush a ales tartar de ton ahi cu crustă de susan și foie gras yakiniku, iar Matt a decis să Încerce un cotlet de vită cu sos de muștar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lut. Al patrulea se numea Metarfo, din cauza elementului de metamorfoză pe care-l deținea, al cincilea se numea Hall-Shi, elementul întunericului, înveșmântat într-o mantie gri negricioasă. Iar cel din urmă, care era cel mai tânăr dintre toți se numea Catarsis și avea elementul de lumină. Apariția lui spectaculoasă, de o strălucire intensă fascina totul, iar praful magic ținut într-o inimă de jad îi dădea o importanță și mai mare în rândul celorlalți. Ei se certau pentru întâietatea la tron
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ore devenea letal pentru organism. Hall-Shi aruncă praful său magic și pulberea insomnică explodă. Deodată apăru o lumină orbitoare care i-a dezorientat pentru o secundă pe toți. Îndată și-au dat seama că ar fi al cincilea obstacol, iar Catarsis a fost prudent și a pronunțat vraja sa: Lumină puternică ce orbești totul, intră în bagheta mea și te anulează! Chiar atunci lumina se transformă în înger și cu ajutorul ei au luat cristalul verii și au plecat grăbiți spre mâna
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
paria pe care Îi Învinuim că ne fură carnea de la gură, că ne sacrifică pruncii În Săptămîna Mare, că ne ocupă posturile, că ne vînd țara. Mereu trebuie să găsești un țap ispășitor, un canal de scurgere pentru umorile rele - catarsisul istoriei. Și iată nevoia de justificare devenită argument pentru crimă. Totul Începe de la detalii. Detaliile sînt ale tuturor. Săpunul care mi se lipește de degete În buzunar nu mai este al lui Leopold Bloom, este săpunul meu. Colega mea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
am făcut. Dar acest proces nu face În fond altceva decât să mă descarce, să mă elibereze de povara pe care o poartă În sine destinul meu. În felul acesta, Judecata de apoi va reprezenta suprema și ultima formă de catarsis a Întregii mele existențe. Ea nu urmărește pedeapsa ci purificarea, Întrucât Îmi va arăta ceea ce eu nu am putut vedea, nu am putut Înțelege și, din acest motiv, nu am putut nici evita. Judecata de apoi va anula, În felul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
celorlalți, propria sa suferință; b) funcția proiectivă de exteriorizare a suferinței resimțit ca ceva „străin”, „impropriu”; c) funcția de transfer, înrudită cu precedenta, constă în actul de separare sau de desprindere a persoanei de propria sa suferință; d) funcția de catarsis, are semnificația „descărcării tensionale” pe care o dă suferința, resimțită ca o stare negativă de care bolnavul vrea să se desprindă. În ceea ce privește „discursul clinic medico-psihologic”, acesta are o configurație și funcții diferite. Discursul clinic reprezintă „câmpul epistemic” care relatează și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
că reprezintă o „voce divină”, un „avertisment” dat oamenilor de către divinitatea percepută ca instanța de supremă „cenzură”. De fapt, totul este o vastă „proiecție colectivă” a pulsiunilor acumulate într-o comunitate umană, care se „descarcă” periodic, realizând un act de catarsis colectiv. Este calea de „purificare” și de „regăsire” a originilor, fapt care corelează nebunia cu miturile salvatoare, ale „reparației” morale a unei lumi roasă de vicii, de păcate și care, după un ritual prestabilit, se restaurează periodic (M. Eliade, Y
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
periodice de manifestări sublimate ale unor pulsiuni acumulate sau refulate ale inconștientului colectiv, sau aspirații ale Supra-Eului spiritual și moral. Raportate la reprezentările și miturile colective, specifice unei comunități social-umane, comportamentele ritualizate reprezintă modalități de „refugiu” sau de „descărcare”, un catarsis colectiv care completează sau compensează protectiv viața cotidiană cu rigorile ei, cu sistemele și normele sociale, precum și cu tabu-urile socio-culturale și moral-spirituale impuse ca obligativități. Nu vom insista asupra acestor manifestări, ci ne vom referi la relațiile dintre aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sociale, precum și cu tabu-urile socio-culturale și moral-spirituale impuse ca obligativități. Nu vom insista asupra acestor manifestări, ci ne vom referi la relațiile dintre aceste conduite ritualizate și nebunie. Rolul nebuniei în cazul ritualurilor culturale este de a realiza un catarsis colectiv. În cazul acesta nebunia trebuie înțeleasă ca fiind o formă de „descărcare pulsională colectivă”, desfășurată după anumite norme, reguli, acceptate și instituționalizate, ce revin periodic în viața unei societăți. Fiind manifestări „acceptate”, dar și „necesare”, ele au o funcție
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acele manifestări de tip astenic care traduc o slăbiciune de caracter, vulnerabilitate, timiditate și modestie. În sensul acesta sunt menționate ca exemple: delirul senzitiv de relație, nevroza obsesională. c) Dorințele și realizările artistice, care sunt legate de sublimare, mecanismele de catarsis, realizarea autistă a dorințelor de tipul erotomaniei sau a bovarismului. Din punctul său de vedere, K. Schneider clasifică stările reactive în două grupe: reacții anormale la evenimentele trăite externe și reacții conflictuale interne. Le vom prezenta în continuare. Reacțiile anormale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
asupra căruia sunt proiectate vinovățiile colective. În decursul istoriei sale culturale, nebunia a avut, printre altele și rolul de a „prelua” culpabilitățile colective ale societății. Societatea este cea care proiectează, transferă asupra „nebuniei” propriile sale „probleme” ca în cazul unei catarsis colectiv, similar unui scenariu tragic. Nebunia este, dincolo de faptul clinico-psihiatric, un fenomen socio-cultural care absoarbe culpabilitatea socială. Ea are un rol esențial, de menținere, în mod paradoxal, a stării de echilibru și puritate socială. Tot ceea ce este impur, străin valorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Defays, Jean-Marc, op. cit., p. 39. 16 Adrian Marino, Dicționar de idei literare, Editura Eminescu, 1973, pp. 423-424. 17 Idem, p. 421 18 Marian Popa, Comicologia, Editura Univers, București, 1975, p. 9. 19 Marian Popa, op. cit., p. 62. 20 Aristotel deosebea catarsisul comic (katastasis) de cel tragic în Problemata physika. (apud. Popa, Marian, op. cit., p. 86). 21 Northrop Frye, Anatomia criticii, Editura Univers, București, 1972, p. 52. 22 Marian Popa, op. cit. pp. 13-22. 23 Mai multe astfel de contraste sunt menționate de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mai exact, cu ocazia Misterelor din Eleusis sau a Misterelor Orfice. Platon înțelege termenul în a doua accepțiune, definind catharsisul drept starea de liniștire a sufletului care, eliberat de tirania corpului și de dorințele sale, se apropie de Bine. "Dar catarsisul nu este chiar ceea ce spune un text de odinioară, separarea pe cât posibil a sufletului de corp, obișnuindu-l să se ghemuiască în el însuși, separat complet de toate părțile corpului, adunându-se, și locuind, pe cât posibil, în cameră separată, acum
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
orientat în mod decisiv problema esteticului incluzând în definiția esenței tragediei efectul produs asupra spectatorului" (Hans Georg Gadamer, Vérité et méthode [Adevăr și metodă], Paris, Le Seuil, 1973, p. 56). Această distanțare între spectator și spectacol este indispensabilă pentru ca să opereze catarsisul. Dacă ea va tinde spre dispariție, emoțiile de milă și de teamă, care nu mai sunt controlate, redevin sursă de neplăcere, ca în viață. De aceea autorii tragici au situat aproape totdeauna acțiunea pieselor lor într-un trecut îndepărtat, împrumutându
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]