51 matches
-
la trânta cu el jos, în mocirlă pornirilor de nestăpânit. Cu aceeași lipsa de șanse. Nenumărați scriitori au avut câte o țară invalidantă sau com-pro-mi-tatoare pe care s-au străduit s-o ascundă sau, dimpotrivă, au exhibat-o în scopuri catartice. La Rousseau a fost doar neputința autorului lui Émile, scrierea care avea să devină biblia pedagogiei naturale, de a-și crește propria progenitura; la Malcolm Lowry - doar alcoolismul demențial; la Strindberg - doar incapacitatea de a susține o relație maritala nedestructiva
Fața invizibilă a unui univers perfect by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6554_a_7879]
-
autorul prin opera sa să fie asemenea unui acordaj călăuzitor, menit să ne pregătească pentru o posibilă accedere spre idealitatea faptului său (ca valoare de înțeles). În acest caz (ca fapt de acordaj), operei îi este atribuită o funcție de stare catartică (purificatoare), în raport cu care autorul oficiază și călăuzește în același timp, într-un demers katabasic (coborâtor), până la nivelul acelor misterioase adâncimi prin care sunetul se propagă în tăcere (neauzire), așteptând la întâlnirea cu sine, ca înțeles sau sunet cu sens. În
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
contureze prin periodizare, în vreme ce melodia se destramă în aleatorism. În cele din urmă, măiestria artistică se relevăprin felul (mai mult sau mai original/imaginativ) de mlădierea acestor raporturi și poziții. footnote> al unei mișcări sonore menite să încânte. 5. Timp catartic (dezatractor) = atunci când, în intervalitatea sa, TA orientează ireversibil de-parcursul OS, dinspre un tot mai înainte-de-acum spre un când (va) echivalent acum-lui. Ca să înțelegem acest aspect facem câteva analogii. Mai întâi, în relativitatea timpului ni se arată că, despărțindu-se
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
de pornire al intrigii, ci și un prim simptom de sănătate mentală și morală. În spațiul non-literar al jurnalului și corespondenței - e un fel de a spune, căci resursele expresive ale lui Sîrbu fac literatură și din aceste pagini -, râsul catartic lasă loc geamătului de disperare și protestului strigat, iar și iar, în caietele de noapte ale diaristului. Fostul "cerchist" își creează singur un cerc, al cărui centru este. La distanță egală de naționalismul primar al lui Ceaușescu și de internaționalismul
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
rămas bun de la ea. Regizorul nu rămîne la această soluție și-și pune spectatorul credincios sau ateu la o ultimă încercare semnificativă. Iubita lui Johan o trezește la viață pe soție cu un sărut pe buze, un sărut al expierii, catartic; miracolul este o formă supremă de cunoaștere, iar regizorul ne relevă această transcendență a tuturor relațiilor din povestea sa. Un rol extem de important în filmul său alături de tacere, Reygadas îl acordă luminii, prezența ei în titlu nefiind fără acoperire
Lumina tăcută a lui Carlos Reygadas by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8151_a_9476]
-
un set de reguli și un raționament care guvernează izbucnirea iraționalului, momentul cînd grupul devine ucigaș, cu o punere în scenă fastuoasă însoțită de invitația la un linșaj ritual pe a cărei notă finală, climactică, profesorul intervine pentru a distruge catartic tot eșafodajul, din păcate prea tîrziu. Într-un fel, regizorul a fost prins în propria capcană ca și profesorul din film, a făcut o demonstrație excelentă printr-o aplicație corectă a noțiunilor, astfel că ea închide orice posibilitate de relativizare
Cînd vine Valul... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8129_a_9454]
-
retriver etc., este atît de bun încît inculcă chiar un sentiment estetic, de distanță critică. Suntem pe o scenă, unde orice se poate întîmpla, dar unde chiar și cel mai atroce eveniment nu este decît ficțiune, un efect în scopuri catartice. (Ca și în tragedia antică, Haneke evită spectacolul ororii maxime, a crimei, care nu e adusă în prim plan, nu e surprinsă în act, dar anagajează subliminal, manipulativ spectatorul pînă la exasperare.) Ne sperie, ne provoacă mila, compasiunea, ca la
Mind Games - Funny Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8342_a_9667]
-
la muzica de acordeon filtrată prin vocile minunate ale gemenilor siamezi sau muzica de operă ieșită spectral din floarea ruginită a patefoanelor, înnobilează printr-un contrast visceral scenele concupiscente. Frumusețea înflorește maladiv în mijlocul trivialității, fiecare scenă „pornografică" este coruptă estetic, catartic, însă ironia subiacentă este modulată liric, iar trivialul dobândește o demnitate tragică. Filmul respiră atmosfera simfonică a unei opere al cărui libret conține stupefiante banalități cărora muzica le conferă o dimensiune aureolară. Scena finală a sinuciderii lui Victor Ivanovici ca
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
ironia subiacentă este modulată liric, iar trivialul dobândește o demnitate tragică. Filmul respiră atmosfera simfonică a unei opere al cărui libret conține stupefiante banalități cărora muzica le conferă o dimensiune aureolară. Scena finală a sinuciderii lui Victor Ivanovici ca expresie catartică în absolut a vizionării filmului lui Putilov intrat în circuitul cinematografic devine emblematică asupra dimensiunii poetice și decadente a filmului. Plutind în derivă pe o bucată de gheață pe care Neva o duce către mare, Victor Ivanovici trăiește apogeul existenței
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
această privință, refăcând coordonatele și liniile de forță ale acestui ceremonial, așa cum a fost el consemnat din cele mai vechi timpuri în toată zona Eurasiei (32). Este, în fond, vorba de un complex de gesturi magice și rituale - cu caracter catartic și apotropaic - menit, pe de o parte, să protejeze omul de contactul nemijlocit cu planta sacră și, pe de altă parte, să protejeze valențele magico-terapeutice ale acesteia de contactul cu omul (unele gesturi sunt pentru prezervarea virtuților plantei, altele pentru
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și Svidrigailov sunt personajele care-l urmăresc permanent și care întruchipează cele două tendințe contradictorii din sufletul său. . Purificarea presupune suferință, iar Raskolnikov suferă chiar înainte de a comite crima. După înfăptuirea acesteia trece printr-o permanentă stare de boală. Valențele catartice ale suferinței vor fi însă potențate de adevărul creștin, de mesajul Cuvântului divin, dar și de conștientizarea și acceptarea vinovăției, singura trăire care-i permite eroului învierea. Mult timp după sosirea la ocnă, Raskolnikov este evitat de tovarășii de suferință
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
asumarea erosului. Vizitată de îngerul ei, cel căruia cândva i se ruga: ...Înger, îngerașul meu..., acesta amintește autoarei bolnave că, în copilărie, instinctul de conservare îi anihila tristețea prin joc: "Jocul împins la extreme, exacerbat, urmat de râs, acel râs catartic, contagios, care-ți cutremură toată ființa, te-a ajutat să-ți transcenzi tristețea, s-o escamotezi în cele mai năstrușnice întruchipări". Potrivit aserțiunii îngerești, naratoarea nu mai știe să se joace, dar zămislitoarea acesteia dovedește, prin practica ei scriptică, exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o flacără uriașă ce-mi mistuie toată ființa. Să ne întoarcem, îmi strigă Hipogriful, gândul tău a luat-o razna, iar eu sunt deja foarte obosit! Era atâta liniște acolo sus, nu se auzea decât din când în când nechezatul catartic al Hipogrifului, pe care îl receptam aproape vizual cum spărgea atmosfera ca un fulger. Coborârea pe verticală, mai rapidă decât schimbarea gândului a fost sublimă; când am ajuns la plafonul de nori, am încetinit brusc. S-a pornit o ninsoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
că imaginea tabloului nu cred c-am s-o uit vreodată. Mama e divorțată și vine în fiecare an aici, însoțită de grupul ei de prietene zgomotoase. Au glasurile stridente, rezonante, câteodată nazale și enervante. Izbucnesc toate trei în hohote catartice de râs, probabil, la fel cum făceau pe vremea școlii. Plaja răsună de trilurile lor de fetișcane întârziate. Ca și cum și-ar elibera râsul încătușat în amărăciunea strânsă de un an de zile, adică de când s-au regăsit ultima oară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
propriu-zisă. Agresivitatea la copiii, cu excepția crizelor, se manifestă din dorința de a ieși în evidență, de a-și demonstra calitățile proprii în fața adulților. Elementele prezentate anterior se datorează faptului că latura psihologică a antrenamentului sportiv ocupă un cadru limitat. Teoria catartică, formulată de H.A. Carr încă din 1902, justifică utilitatea întrecerii pentru descărcarea și eliberarea individului de instinctele vătămătoare, nu suprimându-le, ci canalizându-le, dându-le forme inofensive. Dar, iată că în prezent consumarea surplusului de energie, satisfacerea necesității de
Iniţierea în judo : jocuri şi exerciţii cu partener by Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/364_a_641]
-
Popa își demonstrează mai mult decît convingător talentul de dramaturg și capacitatea de a trata teme grave ale contemporaneității și obsesii proprii subsumate respectivelor teme. Pentru el, a scrie teatru sub semnul acestor obsesii pare fi un demers cu scop catartic. Anca-Maria Rusu De la Secu' la Sala Studio. Admirabil "autodenunț" la Teatrul Național Iași Cum n-avem dramaturgie? O piesă despre securitate, sau, și mai generic vorbind, o piesă despre trecutul neasumat și aproape imposibil de asumat al celor ce locuiesc
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
etc.), a naționalului cu regionalul sau localul. În perioada romantică, a "cultului" mediatic, a supunerii quasi-religioase (logica lui " Este adevărat, pentru că am văzut la televizor"), mass-media a exercitat o funcție de coagulare a societății civile statu nascendi, ca și o funcție catartică. Din punctul de vedere al vectorialității temporale putem vorbi de o focalizare asupra trecutului: toate ritualurile de "înmormîntare" a fostelor sărbători socialiste, de "rebotezare" a străzilor cu etichete internaționalist-comuniste, de demolare a statuilor leniniste, precum și centrarea asupra misterelor revoluției, arhivelor
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
nu bagă în seamă niște sentimente, acestea vor și dispărea. Este tocmai invers. Neluând în considerare realitatea și intensitatea emoțiilor celorlalți, ele vor avea tendința să se accentueze, în vreme ce arătând înțelegere, printr-o ascultare activă, aceasta poate avea un efect catartic. Să ne concentrăm asupra vorbitorului Vorbim cu o viteză de aproximativ 125 de cuvinte pe minut, în schimb avem capacitatea de a asculta 400 de cuvinte pe minut, ceea ce înseamnă că ascultăm de trei ori mai repede decât vorbim. Din
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
specialistului, și dacă pentru bolnav relatările sale sunt autentice și inteligibile, limbajul științific al specialistului îi apare ermetic, complicat, adesea confuz. Aceste aspecte sunt importante din punct de vedere psihologic. Limbajul bolnavului, prin faptul relatării suferinței sale, are un efect catartic și de transfer asupra persoanei medicului-interlocutor. În mod egal, faptul de a nu putea înțelege limbajul științific al medicului reprezintă pentru bolnav un factor psiho-traumatizant, generator de angoase, trăiri emoționale penibile, impresia că i se ascunde un pericol etc. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
colectiv. În cazul acesta nebunia trebuie înțeleasă ca fiind o formă de „descărcare pulsională colectivă”, desfășurată după anumite norme, reguli, acceptate și instituționalizate, ce revin periodic în viața unei societăți. Fiind manifestări „acceptate”, dar și „necesare”, ele au o funcție catartică, fapt care face ca „nebunia culturală” să se înscrie, în mod paradoxal, în seria unor forme de „psihoterapie colectivă”, ca o „supapă catartică”. Orice ritual implică un „act de trecere”, un contact al omului cu supranaturalul. Intrarea în supranatural se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ce revin periodic în viața unei societăți. Fiind manifestări „acceptate”, dar și „necesare”, ele au o funcție catartică, fapt care face ca „nebunia culturală” să se înscrie, în mod paradoxal, în seria unor forme de „psihoterapie colectivă”, ca o „supapă catartică”. Orice ritual implică un „act de trecere”, un contact al omului cu supranaturalul. Intrarea în supranatural se face prin intermediul „elixirelor”, al „filtrelor” preparate care conțin majoritatea drogurilor mai sus menționate și care produc extazul, prin efectele psihotrope, de factură euforizantă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de altă parte, viața ca destin nefericit. Ambele aspecte se întâlnesc în „vinovăția tragică”, ce combină culpabilitatea psihologică a persoanei cu vinovăția morală a acesteia. Vinovatul va trebui să pătimească, să sufere, întrucât prin suferință se va putea „spăla” (acțiune catartică) de vinovăție. Existența tragică este un model de psihobiografie absurdă care nu poate fi ocolită. Persoana tragică este un damnat al soartei. El trebuie să pătimească, să accepte suferința ca pe o împăcare cu soarta. Aceasta este singura, unica speranță
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
să structureze și să organizeze un material nestructurat; b) metode constructive subiectul are de construit structuri mai cuprinzătoare, pornind de la un material dat; c) metode interpretative sarcina subiectului constă în a interpreta un material având o semnificație efectivă; d) metode catartice constituind în exteriorizarea unei reacții emoționale ca răspuns la un stimul; e) metode refractive apreciind personalitatea individului, pe baza distorsiunilor unui mijloc convențional de comunicare socială. O altă clasificare este cea propusă de Eysenck (apud Hoeksema, S.N., 1998)56: a
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
antidotul corupției, mizeriei, diletantismului ar fi... renunțarea la mic. Și dacă nu putem renunța, atunci... nu. Ca să vezi pînă unde poate răzbate pesimismul (schopenhauerian)! Imagini (în sepia) cu străzile vechilor orașe românești au mai totdeauna un atît de neîndoios efect catartic. Chiar dacă efectul vine dintr-o dispoziție oarecum dureros-nostalgică ("nostalgia este o formă de autointerpretare, uneori chiar chinuitoare și obsesivă" Paul Ricoeur). Într-un recent album cu bucureșteana Cale a Victoriei, colcăind de imagini incredibile (pentru noi, cei de azi), în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de frumosul convențional. "Nu trebuie ascunse sforile, ci făcute vizibile, deliberat evidente, ajungându-se la grotescul profund, la caricaturi, dincolo de ironia spirituală a comedienilor de salon"180. Imperativul teatrului absurdului, redat în această celebră formulare ionesciană, viza chiar această funcție catartică a plonjării prin grotesc în paroxismul care marchează sursele tragicului. Putem spune, așadar, că grotescul profund, echivalat cu extrema caricatură, exhibat deliberat ca într-un exercițiu terapeutic de exorcizare și stăpânire a temerilor, provine din mezalianța subversivă a comicului cu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]