265 matches
-
N-a înțeles și a continuat să chicotească. Noroc că eram în ultima bancă, dar Mihăiță ne-a observat șolticăria. A venit la mine și mi-a șoptit : - Fii atent că de data asta te iert! Ți-am pus la catastif doar două liniuțe. Mâine dimineață vii la „mămica”. Dacă nu vrei să fii monitor adevărat, te fac mârlan ! Gogu a râs satisfăcut : - La „mămica”, monitorule! Eu n-am râs, mai ales că, a doua zi, am simțit pe fundul meu
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
îi raporta mereu lui Mihăiță că am comis grave abateri disciplinare, deși suportam disciplinat toate bătăile și păruielile. Ca un mârlan ce eram, nu puteam fi crezut. Cuvântul meu era zero în fața celor spuse de monitor. Și liniuțele curgeau la catastif, urmate îndeaproape de alintările „mămichii”. Pentru că monitorul general cel conștiincios mă nota cu belșug de liniuțe, în baza cărora „mămica” îmi bășica fundul. În fiecare dimineață întrebam pe monitorul general : - Mai am liniuțe? La care îmi răspundea invariabil: - Mai ai
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381773_a_383102]
-
să fie virgină până la căsătorie (justificarea e în picioare încă..aceasta tot din cauza ”dinamismului..), deoarece aventurile de o noapte și sexul facil la femeie sunt de condamnat și acum, dar se minimalizează, ascunde..! Ba chiar că mai mulți prieteni la catastif de se văd, adică relații sexuale avute la activ cu iubiți anteriori, cam bate la ochi și cam are de ce. Sunt două mari motive: 1 - faptul grandios că sexualitatea feminină nu este ca cea masculină, diferențele fiind desigur de natură
S-AR NUMI INTIMUL...? (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380215_a_381544]
-
te simți așa de bine, Trebuie să fii încântat. De ce să nu asculți, Cuvintele amicilor tăi? De ce să nu simți Ale vieții văpăi? Continuă să vezi, Totul ce e frumos. Continuă să crezi, Că faci totul cu folos. Destinul din catastife, Încă nu te-a scos. Luptă și mergi mai departe, Cu acel elan ce nu l-ai pierdut, Mai scrie o filă în a vieții carte, Ca în lume să fii cunoscut. Referință Bibliografică: OARE CINE? Mihai Leonte : Confluențe Literare
OARE CINE? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377213_a_378542]
-
și de raci. |sta umbla din casă în casă cu coșul de papură, dimineața cu pește, mai pe la amiază cu raci. Dl Ilie învățătorul se ducea la bătrîni acasă și îi întreba ce mai țin minte. Cercetase fără mare spor catastifele bisericii și își făcea curaj să-i scrie lui Nicolae Iorga. A prins el cîteva fire, că poate satul o fi fost numit așa de rușii lui Kiseleff, ori că țiganii care au plecat de aici în alte sate or
Istoria abandonată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8224_a_9549]
-
practice. Și cui îi vine ușor să recunoască că va împărtăși soarta unei îndeletniciri de care a făcut greșeala să se îndrăgostească în tinerețe? După ce ți-ai cheltuit ani din viață învățînd limbi clasice și terminologii irespirabile, după ce ai întocmit catastife de etimologii și ai parcurs bibliogafii exhaustive, după ce, într-un cuvînt, te-ai îndopat cu erudiție filologică și te-ai antrenat în arta acrobației conceptuale, cum să ai acum tăria să recunoști că filozofia a ajuns la capăt? Că și-
Surîsul centaurului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8257_a_9582]
-
totul atîrnă de cît de înclinat spre meditație îți este temperamentul. În schimb, dezavantajul este că, trăind în felia neștiută a singurătății tale, nu ai cum să te bucuri de recunoașterea oficială. Ești pe picioarele tale, dar nu ești în catastifele ierarhice ale cinului filozofic. Ești negreșit autentic, dar nu ai fost încă miruit de untdelemnul considerației de breaslă. Cu o sensibilitate lirică care îl predispune negreșit către filozofarea subiectivă, de mărturisire și de analiză a ecourilor sufletești, Petru-Vladimir Pătulescu nu
Malefica proliferare lexicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7078_a_8403]
-
de noi au fost pline de doctori, filologi, personalități din domenii diferite, de studenți - nu la actorie - și de foarte puțini artiști din breaslă. S-au mîncat, după, covrigi calzi și s-a băut vin roșu ca sîngele vărsat pe catastifele păcatului. Frigul din hală dispăruse ca prin minune. Minunea teatrului. Vorba lui Einstein: "Sau crezi că nu există magie sau crezi că totul e magie...". Noi așa am văzut. Nimeni nu se dădea dus, deși, a doua zi unii aveau
Edinburgh semnează pactul cu Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6978_a_8303]
-
o mâncare pe un vas. Cu atât mai puțin pe unul pescăresc. Umbla vorba că rusul, deși avea geniu într-ale bucătăriei, era ursuz de felul lui. Nu se împrietenea cu nimeni, își scria ca un fanatic rețetele într-un catastif legat în catifea albastră din ce în ce mai ferfenițită și părăsea corabie după corabie, ca pe-o amantă abandonată în port, în favoarea mereu altei, și altei, și altei goelete... Mergea spre Nord Ivan. Mereu spre Nord. De la o vreme încoace, până și barba
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
la magazinul de brânzeturi al lui Jean Philippe. Cam în vremea aceea, Dominique începu să-l viziteze din ce în ce mai des pe Auguste, contabilul, cărând în sacoșa atâr nată de ghidonul bicicletei, din care se ițeau sfioase legături de cimbru și pătrunjel, catastife groase, legate cu panglică ruginie. Afacerea începuse să meargă prost. 12. Noi În acest timp, Omalissan... Mai lasă-mă cu Omalissan! De ce te tot întorci în Sud? De ce atâta obsesie regresivă? Pentru că acolo mi-ar fi plăcut să dispar. Ai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
bine viitorul de care va avea parte Occidentul - prăbușirea -, tot așa, în cazul lui Schopenhauer, nu este exclus ca posteritatea să-i rezerve o soartă nesperat de bună. Iar de Carl Schmitt nu mai vorbesc. Ostracizat și chiar șters din catastife dintr-o tembelă dorință de răzbunare ideologică, silabele numelui său sunt tot mai pronunțate în ultimii ani. Cum s-ar spune, deși mentalitatea dominantă ne învață că zădărniciile, prăbușirile și dușmăniile sunt inavuabile sub unghi propagandistic, ele rămîn substanța vieții
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
a trecut prin casa Bărcăneștilor, epitropi ai Bisericii Ienii, unde dascălul îi dă, o vreme, o aspră educație. Pesemne că a fost solist la cor, în trupa Henriettei Karl, a cîntat, în orchestră, la flaut, a bătut mahalalele, a arhivat catastife, a scris cronici. Informate, susținute prin călătorii în capitalele unde se făcea și se desfăcea muzica lumii, cu scopul, dat pe față, de a educa urechile prea puțin șlefuite ale compatrioților lui. Interesat de oameni - cum observă, disecîndu-i portretele, Mircea
Basmele corsarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9240_a_10565]
-
descoperi decît plăcerile lor. Cusururile ies la iveală doar cu timpul. Bunăoară, Luxemburgul, răsfățat, et pour cause, Lux. Dacă aș scrie unul din pretențioasele documente ale studiilor culturale, l-aș numi melting pot. Dacă m-ar interesa, iarăși, excursiile în catastifele cu date, care încearcă să explice un fel de-a fi prin parametri sociologici (ceea ce, boscorodind ariditatea instrumentelor de lucru, am încercat, de altfel, să facem acolo) aș vorbi despre privitul la televizor și despre ieșiri cu prietenii, despre voluntariat
Frumoasa viață liniștită by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9281_a_10606]
-
ziar e eveniment, e,/ 'n grafemuri grave, un van portret:/ suspectă umbră, - al zilei Z.../ Orice ziar e, -n aieve, niente." Absurdul și nimicul, un cuplu gazetăresc amintind de urît și sărăcie, fac cît de cît suportabilă, prin trecerea în catastif, o realitate amenințătoare prin devălmășia ei. Varietatea, așa cum defilează la revista presei, nu mai încîntă, ci sperie. Mai ales că o familiaritate a numelor mici, sau a numelor de familie și a poreclelor (dacă vorbim de secția Politică) face lumea
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]
-
m-a determinat să public doar varianta originală, bazându-mă pe faptul că cititorul înțelege suficient de bine limba engleză sau franceză. Economia de spațiu (și de cost) m-a făcut să renunț la fotografii, ceea ce dă o notă de catastif, de tipul unui registru agricol. Cititorul se poate întreba, pe bună dreptate, de ce am mai editat această carte dacă suportul său este zgârcenia și lipsa meticulozității cercetătorului? Întrebarea este justificată. Răspunsul este cât se poate de omenesc. Nu-mi pot
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
care deschide o școală, în vremea prozei de călătorie, e dramatizarea peripețiilor voiajului. Moș Nechifor Coțcariul sau, mai tîrziu, Gaițele ies din aceeași căciulă. Așadar, Chirița pleacă la Iași, să-și procopsească fetele. La intrarea în tîrg, fiind barieră și catastif, se aleg, toți, cu alte nume: "Crița, Răstița, Lăpșîța și Gurluiță Brînzoi! Da'... a dracului nume!... Parcă se bat babele-n gură... Mă duc să-i torn în catastif." Iarna pe drumurile românești, aceeași de cînd se știe, le face
Școala femeilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9694_a_11019]
-
să-și procopsească fetele. La intrarea în tîrg, fiind barieră și catastif, se aleg, toți, cu alte nume: "Crița, Răstița, Lăpșîța și Gurluiță Brînzoi! Da'... a dracului nume!... Parcă se bat babele-n gură... Mă duc să-i torn în catastif." Iarna pe drumurile românești, aceeași de cînd se știe, le face bucuria întroienirii. Se dau jos să-mpingă, cad pe gheață, pierd surugiul și, în tot ghinionul, găsesc doi creștini (cartofori de soi), buni, își face Chirița socoteala, să-și
Școala femeilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9694_a_11019]
-
rămâne fragmentul în care Vântu se îngrijește să fie primul care-l felicită pe Geoană, despre care, cu o zi înainte, spunea că a luat m... cu hidrantul. Îl numește solemn „domnule președinte al României“, cerând să fie notat în catastifele istoriei. Să nu uite, cumva, cui îi datorează funcția supremă. Puterea absolută l-ar fi făcut mai întâi un om liber, iar apoi liber să facă orice. Recurs la memorie, pentru cei loviți de amnezie: pe data de 2 decembrie
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Geoană chiar iese președinte. În acest interval al fericirii, armonia dintre Vântu și Geoană se restabilește. Președintele României și un viitor inculpat, cercetat pentru favorizarea infractorului și spălare de bani, poartă un dialog care, așa cum visează Vântu, merită notat în catastifele istoriei, la capitolul „Cum era să se aleagă praful de democrația românească“: „Mircea Geoană: Bună! Ce faci? Iartă-mă, n-am auzit telefonul, că eram într-o zonă mai proastă. Sorin Ovidiu Vântu: Domnul meu, nicio problemă! Vreau să fiu
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
care vă adresează urarea de: Felicitări, domnule președinte al României! Mircea Geoană: Doamne ajută! Ce cifre ai? Sorin Ovidiu Vântu: Domnule președinte al României, sunt primul român care v-a spus astfel. V-aș ruga totuși să mă notați în catastifele istoriei. Mircea Geoană: Am notat. Deja sunt cu pixul în mână. (râd amândoi)“ Cu două zile înaintea alegerilor, Geoană se delimitează formal de Vântu. Îl găsește „malefic și cam turbulent“, recunoscându-i totuși „o mică competență“ în finanțe. După trei
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
tocmai v-am spus, lumea bună... Lionel îi taie macaroana, adresându-i-se lui Liliane: Mergem în altă parte, la ăștia e plin. Robert intră în panică. Ia repede două liste de meniu, se preface că verifică rezervările dintr-un catastif și-i strigă unui chelner: — Jean, masa numărul 8 pentru doamna și domnul. Jean se prezintă instantaneu și-i conduce spre masa 8, amplasată foarte lateral. Lionel, ținând-o de braț pe Liliane, se îndreaptă spre masa centrală, așezată sub
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nu mai întârzia, că-i soarele sus. ILINCA: Vin' să te sărut, fata mea. Și-acuma chiar am plecat. (Iese.) (Liana zăbovește o clipă, ca un om care-și face ordine în gânduri, pe urmă se așază la masă, în fața catastifului. Răsfoiește câteva file, scrie ceva pe o foaie de hârtie. Intră Ceaun, bine clădit și bine hrănit. Tușește semnificativ.) LIANA: Poftește, cinstite jupâne Ceaun. CEAUN: Oi pofti, că-i vremea. Acuși se face de prânzișor, și-apoi nici prânzul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
zice altfel. Așa că dumneata, jupâne Ceaun, să-mi pui în față înscrisul cu numărul mesenilor, pe zile, ca să știu eu ce am a scoate din cămările noastre. (Ceaun scoate un înscris lung, din care citește. Pe măsură ce vorbește, Liana notează în catastif.) CEAUN: Patru zile din șapte, câte șapte oaspeți, osebit Măria Sa, dintre care în trei zile patru oaspeți nemâncați de două zile, iară doi care ajunează tot din două în două zile; alte trei zile, din șapte pleacă cinci oaspeți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mulțumesc, vrednice căpitane Pârjol, da' treburile-s multe și nu pentru preumblări sau comèdii mănânc eu pita Măriei Sale. Este vreme și pentru asta, când o fi și-o fi. Deocamdată să nu uiți pentru ce-ai venit. Văzând eu din catastif numărul oștenilor, am însemnat aici tainul ce li se cuvine pentru o săptămână, și te rog să-l ridici de la cămări, potrivit înscrisului. (îi dă fila pe care scrisese) PÂRJOL (se uită la filă, cu îndoială): Oare-o fi destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
căpitane, și să știi că m-am bucurat cunoscându-te. PÂRJOL: D-apoi eu! Și-ți făgăduiesc să fac întocmai cum m-ai sfătuit. La bună vedere! LIANA: Umblă sănătos! (Pârjol iese. Liana se așază și-și continuă însemnările, cu catastiful în față. Intră O fată.) FATA: Jupâniță, împărătița Lioara poftește să mergi neîntârziat la Măria Sa. LIANA (uimită): La Măria Sa? Oare ce treabă poate avea Măria Sa cu mine? FATA: Eu asta nu cunosc. Eu numai am adus porunca. LIANA: Bine, du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]