232 matches
-
în negrăitul unei morți inițiatice, pierdere de sine într-o beatitudine fără de nume: ...Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sună. Mai departe, mai departe, Mai încet, tot mai încet, Sufletu-mi nemângâiet Îndulcind cu dor de moarte. Poezia orfică este cathartică inițiind în nemurire. Lucrul acesta îl împlinește prezentul etern poetic. Căci scrie Pindar: Numai cele frumoase se cuvine să le arătăm oamenilor", deoarece "cine înfăptuiește frumosul, arde slava lui cu văpaia imnurilor de glorie". În armonia lucrurilor nepieritoare se păstrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
prezența, invocată de liră, a lui Dumnezeu. Doar poetul este liber, în timp ce restul oamenilor sunt supuși destinului capricios; neliniștea este prețul libertății sale vindecată prin poezie. Poezia lui Samuel Taylor Coleridge, Deject Deprimare este prin excelență un exemplu de acțiune cathartică pe care poezia, de înaltă gândire și vizionarism, cu puternică inducție emoțională, o poate exercita asupra unei profunde stări de neliniște. Adresându-se prietenei sale, poetul începe prin a-și deplânge starea de mâhnire "nedureroasă, goală, sumbră, mohorâtă, înăbușită, atonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lucru privind prietenia, anume dintre eroul căutând, găsind și ratând nemurirea și Enkidu. Singura nemuritoare este prietenia. La anticii greci, măreția tragicului consta în înfruntarea dintre om și cer, omul fiind convins de injustiția unor zei capricioși și vicioși. Ieșirea cathartică era eroismul demnității umane, a suferinței omului agresat de nedreptatea divină. Era un mod suprauman de afirmare a umanului. Pentru ca omul să fie creat și să fie creator, a fost necesară suferința lui Prometeu. Este o profundă pătimire încercarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
niște oglinzi paralele, oglinzi sparte sau oglinzi retrovizoare - comparabile, poate, cu cele din care e construit Memorialul copiiilor de la Yad va-Shem -, violența atroce, sadică, absurdă, de opresare a ființei, până la aneantizare și replica ei tăcută, interiorizată, transfigurată de o puritate cathartică. Dar, modalitatea ideală de a accede la cunoașterea de sine și a lumii în care trăiește rămâne, pentru Ulpiu Vlad, exersarea visării lucide. În Poetica viselor, de pildă, compozitorul își reamintește și ne reamintește, apelând la rezervele subconștientului, dar și
"Rezonanțe" în memoria Holocaustului by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/9505_a_10830]
-
izbăvitor, sub pana d-sale el devine malefic, o marcă terifiantă a damnării. Dezidealizarea pe care o practică e atît de vehementă încît criteriul la care recurge e un Urît esențializat, un Rău distilat care aproximează o simetrie cu Frumosul cathartic, cu beatitudinea mîntuitoare. Posibilul romantism inițial se înverșunează într-un anti-romantism ce nu-și admite, în furoarea sa, nici o limită. în ochiul său veninos, întreaga fenomenologie a lumii noastre se compromite, materiile se atrofiază, se dereglează, se descompun fără scăpare
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
viață, un vid metabolic, lipsit de activitate, neafectat de fazele lunii și de fluxurile homonale caracteristice corespondentului său feminin. Alan închise definitiv cărțile. Chemă portarul să încuie arhiva și urcă, în liftul puturos, spre caldarâmul londonez. Astfel, în loc să aibă efect cathartic, vizita la bibliotecă exacerbase starea în care se găsea Alan. Imagini ale lui Bull îl năpădeau ca o maladie a minții. Descoperi că abia se putea concentra la ceea ce îi spuneau pacienții de la consultațiile de după-amiază. (Vai, săracul doctor Margoulies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
posibilitate, da, dar mai sunt și alte căi; atunci când iubirea nu este posibilă, și arareori este, chiar dacă ea există. În copilărie, instinctul de conservare ți-a anihilat tristețea prin joc. Jocul împins la extrem, exacerbat, urmat de râs, acel râs cathartic, contagios, care-ți cutremură toată ființa, te-a ajutat să depășești tristețea, s-o escamotezi în cele mai năstrușnice întruchipări. Acum nu mai știi nici să te joci, nici să visezi, nu mai poți nici să râzi. Iată cum zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
victorii, asistăm la apoteoza tânărului Otake. Desprins cu totul de condiționările corporale (suntem avertizați că se confruntase, în câteva rânduri, cu probleme digestive), el transcende planul contingent și penetrează, în expresia naratorului, chiar "tărâmul exaltării artistice". Întreaga scenă este pur cathartică, elementele estetice fiind conjugate subtil cu detalii ale extazului religios, într-un melanj sugestiv de corespondențe: "Fața sa rotundă și plină avea zugrăvite în trăsături desăvârșirea și armonia unui chip al lui Buddha". Aceasta este, de altfel, și finalitatea propriu-zisă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mod de viață superior, legitimându-l ca pe o comoară de care nu te dezici în vremuri grele. Toate evenimentele crunte din lagăr sunt rememorate peste ani de Hans în cheie sonoră, anumitor motive și teme li se certifică putința cathartică și simbolică. Atuul șvabilor este credința în lucrul bine făcut. Efortul uman este demn de stimă și, în concepția lor, inatacabil. De aceea, strădania sovieticilor de a-i folosi, după "reeducare", ca pioni ai comunismului în România, nu pare a
O cronică imparțială by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8049_a_9374]
-
tipicurile, alinturile, capriciile și chiar și viciile ce însoțesc îndeobște elaborarea unui text literar“, „ îndoielile și vanitățile , dubiile și repudierile de sine în perspectiva timpului“, „ispita abandonului, iminența momentelor de lașitate interioară sau, dimpotrivă, asumarea actului creator pentru valoarea lui cathartică“. O subtextuală decepție mustește în liniile unui asemenea aparent pedant program de investigație. Sine ira et studio, prozatoarea vădește o mentalitate de clinician ce obiectivează sîngerările, tratează suferința cu scrupule aseptice. Clasificările înseși pe care le schițează în cadrul acestui amplu
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
performant critic-critic: Între oxigen și extincție, poezia lui Vasile Baghiu este ca un pacient din pavilionul incurabililor urmărind cu egală apatie euforică picăturile perfuziei cum îi alunecă în trup și cuvintele spovedaniilor sale cum pleacă în lume: viziune liniștită, prefiguratoare, cathartică" (p. 11). Regal poetic de Constantin Abăluță propune cititorului un tur ghidat prin cîteva săli de poezie contemporană dintr-un imaginar muzeu al literaturii române. Ghidul, el însuși poet și posibil exponat, face o prezentare subiectivă, dar însuflețită și plină
Tablouri dintr-o expoziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6825_a_8150]
-
ca „adevărați revoluționari și inspiratori” ai ideilor sale pe Isus, Lao-tze, Buddha, Ramakrishna, Krishnamurti). În același timp, precum spectacolul tragic, în interpretarea aristoteliană, sau precum contemplarea sublimului care ne conduce spre uimire spirituală, peisajul are asupra lui Miller un efect cathartic. Îl purifică, îl deposedează, îl golește de sinele meschin, făcându-l părtaș la înfrângerea forțelor răului, ale orgoliului și egoismului, ale aroganței și duplicității. La Corfu, de exemplu, din înălțimile muntelui, spectacolul din jur, perceput într- atmosferă „încărcată de o
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
descendența prozei realiste tradiționale - a satului transilvănean din timpul comunismului și al paraginii postdecembriste (istoria „a două generații dintr-un neam neașezat, în rele vremuri de neașezare și sărăcie”). Tabita hașurează epic o „hartă a morților” săi, într-o povestire cathartică, de eliberare a furiei acumulate încă din copilăria „de lagăr” și de iertare a propriilor părinți: Agustin, Străjerul lui Iehova și „Tatăl cumplit”, profetul eschatologic subjugat de „extazul negru al Armaghedonului”, și Maria, mama cu „limbă de viperă”, care-și
La Judecata de acum by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5594_a_6919]
-
care este supus și numai insistența și abilitatea părinților conduc la un compromis moral pe care aceștia îl asumă, iar Federico va rămâne marcat definitiv de experiența carcerală, incapabil de a-și normaliza viața, vendeta sa nefiind propriu-zis un act cathartic, pentru că nu schimbă nimic, ci unul disperat. De fapt, abilitatea regizorului vine din relativizarea vinovăției începând cu cea a principalului responsabil pentru accident, Matias. Matias ezită între a ajuta victima și abandonarea ei, ezită între a se autodenunța și a
Fără sens by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5473_a_6798]
-
și în același timp încărcată de tristețea, de fanatismul adevărului”. Secolul al XIX-lea, care, dac-ar trebui prezentat printr-o imagine, ar apărea, în viziunea lui Thomas Mann, „împovărat precum Atlas”. Poverile fiind mai ales masivitățile epice - Balzac, Tolstoi (cathartic, moralist, romantic-creștin ca Wagner), sau, în dramă, Ibsen - asemănător cu Wagner mai ales la bătrânețe („în oboseala lor maiestuos-sclerotică, cu toate mijloacele devenite acum automatisme, cu amprenta lor tardivă de rezumat, privire în urmă, autocitare...”). Bătrîni meșteri-vrăjitori, „magi din Nord
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
la care lucrează regizorul în încercarea de a se reinventa, săgetat de o replică malițioasă, profund veninoasă și eficace a unui reporter privitoare la etatea sa și prudența unei retrageri în glorie, pare să fie depozitarul tuturor anxietăților sale eliberate cathartic abia la montaj. Psihodrama o aduce în scenă nu doar pe tovarășa de viață regizorală, Alma Reville, rol realizat cu subtilitate și finețe de către Helen Mirren, dar și personajele feminine ale căror fantasme îi populează și uneori poluează inconștientul. Filmul
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]
-
consumă frustrarea în replici caustice, în bulimie, în ceva mai mult alcool, dar și în realizarea unor scene horror care poartă amprenta frământărilor sale. Cu alte cuvinte, tumultul familial, psihodrama conjugală este sublimată estetic prin intermediul filmului, care în final reunește cathartic în jurul montajului și al succesului de casă cuplul aflat în cumpănă. Este timp și pentru a intra în detaliile mercantile și amuzante ale negocierii unor scene, ale pionieratului unui regizor care introduce pentru prima oară în cadru un WC pentru
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]
-
între crime de asemenea amploare se pot face comparații de acest fel, dar sunt mai nenumărați“. Trecutul este, pentru personajele care încearcă să îl retrăiască, să- l retranscrie cu concursul unei memorii afective participative, povară și jertfă, reculegere și extaz cathartic. Desigur, așa cum s-a mai observat, eul-narator nu are, în ansamblul epic, o importanță majoră, în calitate de actant; însemnătatea sa rezidă în consemnarea și salvarea memoriei colective, expresie a identității unei etnii greu încercate: „Mai toți oamenii în mijlocul cărora mi-am
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
simpatie. Neavînd prea multe caracteristici, oricine se poate identifica cu el. Plus că vîrsta sa fragedă, inadecvarea la context și încercările la care e supus îți trezesc instant instinctele protectoare... Aici vine partea interesantă: bonusul e ditamai halca de experiență cathartică, rezultată tocmai din ușurința suturii spectatorului. Spun "cathartică" pentru că arareori am văzut un personaj pătimind ca Harry Potter. În comparație cu el, Antigona a dus-o pe roze. Nu mai vorbesc de puștanii lui Dickens care, puși lîngă vrăjitorul adolescent, arată ca
Magicianul recent by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10689_a_12014]
-
identifica cu el. Plus că vîrsta sa fragedă, inadecvarea la context și încercările la care e supus îți trezesc instant instinctele protectoare... Aici vine partea interesantă: bonusul e ditamai halca de experiență cathartică, rezultată tocmai din ușurința suturii spectatorului. Spun "cathartică" pentru că arareori am văzut un personaj pătimind ca Harry Potter. În comparație cu el, Antigona a dus-o pe roze. Nu mai vorbesc de puștanii lui Dickens care, puși lîngă vrăjitorul adolescent, arată ca niște răsfățați ai sorții. Asta pentru că spectatorii de
Magicianul recent by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10689_a_12014]
-
am văzut străini ajutându-se unii pe alții mai mult decât am văzut vreodată pe străzile Clujului, și am ascultat, surprinsă, cum și-au susținut împreună priniciiple până și în cele mai neînsemnate momente, precum huiduiala colectivă de-a dreptul cathartică când cineva se trezea să sară în fruntea cozii la autobuz (după ce restul au așteptat ore întregi). Oamenii fac festivalul, iar în acest caz fac un festival divers, haotic și al naibii de primitor. Ne vedem la următorul! Irina Lupa irina@zilesinopti
Despre comunitatea Electric Castle [Corola-blog/BlogPost/96755_a_98047]
-
deținuți, a celor care au reușit să descopere medicamentul miraculos pentru a trece peste experiențele limită. Mulți au publicat volume diaristice. În toate cărțile de gen, pacienții deveniți scriitori au fost aceia care privesc trecutul și ca o ficțiune vie, cathartică, nu doar ca pe o tumoare nevindecabilă. În Memoria stigmatelor există voci îndărătul cărora auzim povești tragice repetate în alte contexte, așa încât nici nu mai contează cine răspunde la întrebări, cine narează. Vocile sunt ale unei generații ce a trecut
Stigmate exemplare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4036_a_5361]
-
a nopții./ Creșteau ca o foame de lup-/ o simțeam arcuindu-mă, pură.” Muzica mult mai dinamică a versurilor din acest ciclu este împletită pe figurile cinetice ale unui dans frenetic, fie al pierzaniei, ca în Salomeea, fie al mântuirii cathartice, ca în File de poveste : „Cu spaimă, cu grabă rochia mi-am rupt-o,/ căci simțeam cum mă-ndoi după cântecul lor,/ cum dansul aprins se preschimbă în zbor,/ de pe buze ura nebună le-am supt-o:/ «Focule, focule, mire
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
-l înțeleagă p-ăla bolnav de nefericire. Dintre cele două povești, a depresiei și a sfârșitului lumii, mie mi-a fost mai aproape și am simțit-o mai coerentă pe a doua. Recunosc însă puterea primeia și, în general, puterea cathartică a filmului și aproape că îi sunt recunoscătoare că nu mi-a ieșit în cale atunci când ar fi avut forța să mă pună la pământ. Deci da, e un film foarte bun. Ca anecdodă: am zâmbit la secvențele splendide cu
Îl iubiți pe Lars von Trier sau îl urâți? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19186_a_20511]
-
Olguța Luncașu Trifan plusează prin Cuvântul autorului, simțind nevoia unor lămuriri asupra operelor sale, date cu generozitate virtualului cititor. Personal, am perceput acest prim cuvânt ca pe un poem de natură confesivă, în care valențele poeziei sunt multiplicate prin prismă cathartică, cognitivă, terapeutică, psihologică. Nu știu dacă, la începutul fiecăruia dintre cele douăsprezece cicluri poetice, mai erau necesare alte „lămuriri” (rezumări a ceea ce urmează), deoarece consider că rolul unui artist e nu să-și explice opera, ci s-o creeze. Artistul
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]