164 matches
-
cu părul de aur, își arată cochet mațele împăiate, are gâtul de lemn și ochii ca frunza de laur, un picior de cretă și pofte cam necurate. A doua e Grazi cu părul prins în briză, cu gâtul negru, subțire, catifelat cu un ochi roșu, cu celălalt în priză, își mobilizează viscerele cu gândul la pat. A treia se numește Înverșunata, cu ochii ca florile câmpenești, mărunțele, cu buzele roșii ca vișinata, cu nasul lung și lemnos ca la iele. A
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
încă nu ieșise bine soțul din hotel si eu, poate, mă întorceam pe partea cealaltă, doamna a bătut la ușa mea. Dorea doar să mă întrebe când fac baie și dacă vreau să bem cafeaua împreună, subliniind cu vocea-i catifelată și cu mișcări de felină alintată, că a pregătit-o deja. Am fost de acord, mai ales că era îmbrăcată doar cu un halat subțire și aproape străveziu, fără sutien, cu părul ud după duș. Cred că mă ispitise prea
DIN ALE TINEREŢII VALURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383362_a_384691]
-
omenești.“ Problema răului se solidificase pentru Amory În problema sexului. Începea să identifice răul cu puternica adorație falică din Brooke și din scrierile timpurii ale lui Wells. Inseparabil legată de rău era frumusețea - frumusețea, Încă un tumult În creștere constantă: catifelată În vocea lui Eleanor, Într-un vechi cântec auzit noaptea, răsunând delirant prin viață, ca zgomotul suprapus al mai multor cascade, pe jumătate ritm, pe jumătate genune. Amory știa că ori de câte ori Întinsese mâna spre ea, plin de dor, frumusețea Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
singură mișcare, ce putea să însemne și abandon și provocare. M-am ridicat, de parcă-aș fi vrut să-i opresc căderea vestmântului. Brațele mi s-au oprit, din avânt, pe umerii ei. Un parfum ciudat mă învălui. Pielea îi era catifelată și fierbinte. Parcă aveam jeratic în podul palmelor. M-am gândit pentru o clipă la tatuaj. „Dacă o să mă doară...”. Dar gândul a trecut ca un fulger. Simțurile îmi erau răscolite și-o beție, pe care n-o mai cunoscusem
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
ard dezlănțuit ca noi / In flăcările noastre se destramă.” Dar o minte lucidă, nu avea să se înece în acele mistificări, curând, foarte curând, adevărul relevându-i-se. Și amintesc cuvintele lui Nichita Stănescu: „A venit toamna când luna căpruie catifelează genele aurii ale frunzelor, și un dor de Nicolae Labiș mă cuprinde și din nou la masa mea pun un pahar plin cu vin roșu mai mult. Cine știe? Dacă i-o fi sete și va veni să-l bea
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
ca să mă atragi în ungherele întunecate ale bârlogului tău. Nu mă tem de dușmanul în carne și oase, indiferent cât de puternic și numeros ar fi, dar de nălucile nopții nici atât! PRINȚESA: Știu, iubitule! Fecioara îl cuprinde cu un braț catifelat pe după gât și-și lipește sânii fragezi de pieptul său puternic. Câteva secunde se privesc în ochi. PALOȘ: (o împinge ușor) Nu mă ademenești cu vicleșugurile tale! Dispari de bună voie, fantasmă nocturnă, altfel te spintec cu paloșul! PRINȚESA: (duioasă
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
am uitat! Am uitat să iubim, am uitat că iubind ne transformăm din oameni ... în Oameni. Gândiți-vă: ce lume fericită ar fi dacă, în loc să împărțim cu mare generozitate rele și răutăți terifiante, am arunca unii în alții cu petale catifelate de flori, cu priviri luminoase, cu cântece de dragoste! Ce lume fericită ar fi! Poate e prea mult, poate e doar un vis banal. Dar, cu certitudine, nimic nu ne este imposibil! Mai ales că, precum pâinea miraculoasă a pelerinului
SINGURA CERTITUDINE ... SĂ FIE, OARE, O INCERTITUDINE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367314_a_368643]
-
veșmânt, O ploaie liniștită ca printr-o sită trece Și se așază clipa cu harul spre pământ. De-atâta așteptare căldura crește-n aer Dintr-un alai de raze pe aburi moi adus, Înfloresc sălcii, cu puful smuls din caier Catifelează zarea în pacea ei de sus. Legenda toarce lin un fir de nea rămasă Și-l răsucește c-un rubiniu lujer de foc, Leacuri de lumină peste lume lasă -Un mărțișor- cu irizări de-aprins noroc Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR / Lia
MĂRȚIȘOR de LIA RUSE în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368770_a_370099]
-
copiii cântau pe strada principală și pe strada cimitirului. A început deodată să ningă, iar fulgii se duceau, se tot duceau, până când orașul rămânea în urmă și totul era alb, alb, alb... Și e iar decembrie, iar cerul, încă albastru, catifelează genele albe ale iernii și-n gând alerg cu-un fulg de nea pe umăr. Și mă privesc în fântâna din mine, în apa ei ruginie cu ochii prelungi și, printre degetele mirosind a miere și pletele de culoarea grâului
BUNĂ DIMINEAŢA LA MOŞ AJUN ! de DACINA DAN în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350281_a_351610]
-
fi o mega-afacere mîrșavă, care a adus profituri de miliarde organismelor internaționale. Rezistența românului la batjocură și la ridicol este un fel de moștenire genetică, cum nerușinarea este o calitate exemplară a politicienilor și a bogătașilor noștri. Viața ușoară și catifelată cu cheltuială se ține domnilor guvernanți, adică se ține cu leii autohtoni, în rest, comparația mea nu putea alege altă imagine a puterii junglei (în care poporul se zbate să trăiască de la o zi la alta) sau ca simbol al
OXIGEN PE DATORIE de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 92 din 02 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350464_a_351793]
-
care se jertfesc din dragoste. Învățase științe economice dar mica rusoaică, frumoasă și îmbogățită mai mult decât o împărăteasă, cu aurul glasului, a simțit miracolul metamorfozei, ca atunci când dintr-un mugure explodează o corolă ce a supt viață și culoare, catifelându-se în cămara soarelui: și-a descoperit precizia ritmică, vibrația suplă și dulcea timbralitate a muzicii năvalnice, vibrând ca răpăitul ploii de vară pe o grădină cu flori; de acum, va începe să descifreze armonia muzicală, în cadența cosmică a
MARINA VOICA. IUREŞUL UNUI SPIRIT ŞI MIRACOLUL MUZICII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347523_a_348852]
-
Fiecare Cer angelic vădit îmbujorat, pregătește princiara Caleașcă de Aur, aleasă să poarte Mirii luminii ce și-au brodat taina trăirii lor dragi în legământul de șoaptă plin de azur. • Fiecare zâmbet de Soare pune fiorul lui șegalnic în obrajii catifelați de trandafir ai frumoaselor și invincibilelor Amazoane dace. • Fiecare Nour călător poartă în caierul său de nea, Dorul din care se toarce Iubirea, această Maramă celestă a sufletului dumnezeiesc. • Fiecare legănare a Lunii e ca o unduire serafică, ca un
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
urmare, o „constituție” interculturală care suie un spațiu folcloric la principiul de țară și o comunitate regională la faimă de neam, neamul oșenilor, cu danțurile, țâpuriturile și portul, întipărite ca blazon artistic sufletesc. Arhaismul etnic oșenesc, întocmai ca vechimea vinului, catifelează vocile interpreților autentici și de valoare ai Țării Oașului, nu îl expiră. „Oșancă-s și-mi zâc Mărie”! E ea, cântăreața Maria Tripon care dă muzicii folclorice oșenești o dragoste fără de care nimic nu e. Și un dor neîncetat! Etern ca
MARIA TRIPON. OŞANCĂ-S ŞI-MI ZÂC MĂRIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347713_a_349042]
-
consumat primul sărut... Suav șoptește briza serii Numele noastre-n asfințit Chemându-ne în locu-n care Ne-a mângâiat ,când ne-am iubit Nisipul ud așteaptă încă Ai noștri pași pe el călcând Și algele să se-nfioare Trupuri de bronz catifelând Cochilii seci de scoici pereche Ne-așteaptă să mai mângâiem Sideful lor cu pielea noastră Și-n noapte să întârziem Luna pe boltă-Doamna nopții Caută-n van privind în jos Îndrăgostiții de-altădată Ce-oftând ei o priveau sfios Și
CHEMAREA MĂRII de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347736_a_349065]
-
momentul regăsirii? Ce este mai plăcut decât acel sentiment de a păși pe locurile cunoscute din copilărie? M-am bucurat atât de mult în acele momente încât am uitat pentru câteva minute de toată dezamăgirea anterioară... Am admirat fiecare trandafir catifelat din Grădina Botanică și am trăit din plin fiecare moment petrecut in Copou! Am uitat de...Lume! Pe seară am ajuns la Palatul Culturii unde am admirat noua construcție cu parcul minunat. Am auzit mulți ieșeni care se lăudau cu
CINE A ”VÂNDUT” ORAŞUL? de DOINA THEISS în ediţia nr. 952 din 09 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364967_a_366296]
-
exclusivului. Dar, veniți la Irina, chiar dacă îi cuprind pe clienții de acolo, de mirări cu totul mari, ei nu au pe față aerul misterului sau, cu atât mai puțin al epatării. Mărgăritarul trandafiriu din obrajii Irinei este mai clar și catifelat de zâmbet, când vin artiștii. Primindu-i cu acest chip, Irina arată o dată mai mult cât de aproape de floare este omul frumos și primitor! Mulți dintre artiștii noștri au poposit vreodată la hanul Irinei. Cei care nu se numără și
IRINA TEBEICĂ. LA HANUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365723_a_367052]
-
chiar de-au avut înaintea ochilor cortine ideologice a fost veacul trecut, e drept. Dar muzica ușoară românească de atunci mai este și azi, și va mai fi! Șlagărele noastre strălucitoare nu s-au rărit ca pădurea desfrunzită, și-au catifelat aroma și culoarea, ca vinul auriu din cramele lui Ștefan, de la Cotnari! De aceea, distinsa Oana Georgescu anunță un maraton al muzicii ușoare românești, pe 4 iunie, sau, mai bine, un al doilea spectacol grandios de muzică ușoară, la Sala
ŞLAGĂRELE ROMÂNIEI SE-NTORC ACASĂ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350596_a_351925]
-
Cum asudă pori răzvrătiți/ Mintea mea tânără/ Murmurând vrând -nevrând/ Geografia știută-a tristeții/ Cerul intrus câtor stele mai știu/ Și mai pot s-asiști/ nervi rasuciți într-un cîmp/ Fără rug și orfan/ Unde e insula ta, iarbă caldă/ Catifelată putere ? (Fiat lux) Însa originalitatea poeziei Angelei Ncahe (și separarea totdeodată de grupurile constituite)altfel spus trăinicia ei o găsesc în provocarea constantă de către o poeta a realității profane, bănuind la aceasta dezvăluiri neașteptate, revelații. Autoarea cultivă de aceea uimirea
MIRACULUM DE ANGELA NACHE. VOICU BUGARIU REVISTA LUCEAFARUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 351 din 17 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351012_a_352341]
-
nimeni și nimic prin preajmă pentru a distrage și perturba, a-mi influența o audiție “pură și civilizată”, propice unui spațiu fonic fără cusur. După declanșarea pe fond muzical a semnalului emisiunii o voce caldă, calmă, cu tonuri vibrante și catifelate în funcție de ritmicitatea melodică și mesajul textului invită melomanii să ia cunoștință despre titlurilor emisiunii, răspunde opțiunilor muzicale (sau lirice) numindu-i cu “subiect și predicat” pe ascultătorii din întreg spațiul limbii române dar și al celui de pe varii meridiane și
SCRISOARE DESCHISĂ DOAMNEI ELENA TOMA, RADIOCLUB XXL ROMÂNIA-PITEŞTI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355380_a_356709]
-
înduplecat să rămân totuși, aici. Poate scorpia care m-a îmblânzit, Scorpia mea, Singurătatea...care poartă numele Poesiei... Lașasem libertatea în urmă, închisoarea aceea călduța rotundă, umflată precum balonul, din care sorbeam printr-un soi de tub lung, mișcător, moale, catifelat la atingere pentru închisoarea această numită ironic: viața. Mă jucam cu tubul acela, mi-l înfășuram pe grumaji, pește gât, așa cum mai tarziu aveam să mă-nfășor cu propriile gânduri. Mă lepăd de voi, cum m-aș lepăda de întunericul
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356251_a_357580]
-
vis și poezie, au și un bun folos caritabil, deoarece o parte din câștigurile obținute prin vânzare se distribuie la FundațiaPrincipesaMargareta a României. Vinurile „Principesa Margareta”sunt unice, cu personalitate, vinuri cu aromă discretă de cireașă putredă, corpolente și armonice, catifelate la învechire. Sunt vinuri nobile cu originea sevei la sânii pământului Domeniului Coroanei Segarcea, unul dintre cele douăsprezece centre de excelență în agricultură, înființate de Regele Carol I, în anul 1884, pe o suprafață de 132 000 ha, la propunerea
VINURILE „PRINCIPESA MARGARETA”, VINURILE POEZIEI. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371002_a_372331]
-
-mbată fl ori de trandafir La ceasul unei seri tăcute Când sunetul unui clavir Recheamă amintiri placate Aromele de trandafir Nu s-au schimbat nici în exil Când gust otrava din potir Servită de-un regim ostil Petalele de trandafir Catifelate-n roz aprins Mi-au fost prin ani un elixir Pân’ am ajuns s-am părul nins Înnobilatul trandafir În roua ca de diamant Rămâne-va doar suvenir Dintr-un periplu aberant. În prag de toamnă Agățate de vânt mai
EXECUTIA-SPICUIRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369478_a_370807]
-
Siretul, la vale de Bacău și mai departe, până la Galați, unde Dunărea spintecă geografic două principate vechi românești. Artistul Anton Achiței nici nu zaharifică muzica populară moldovenească, dar nici nu-i taie gustul și aroma strămoșească a ei, care este catifelată de istorie și tradiție, ca vinul Cotnariului de doage și vechime. Îl cântă așa cum l-a cules și așa cum o poruncește respectful față de folclor. Dar îl ascultă mai rar etnomuzicologii cărora li se irosesc împuternicirile, câtă vreme comerțul a împuns
ANTON ACHIŢEI. NU-I GRĂDINĂ PENTRU CÂNTEC, MAI ÎNSORITĂ CA MOLDOVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354047_a_355376]
-
un mit. Aseară, ca de obicei, după cină Ieșisem pe linia casei la aer și lumină Admirând un strașnic apus de soare, Strălucitor ca cerul de împrimăvărare. PROPELIUS Parcă nu are atâta farmec soarele aici. Pe cuvânt! La Roma lumină catifelată coboară pe pământ. SABINUS Apusul, de care vorbeam, era atât de frumos Încât și sufletul îmi era luminos. PROPELIUS Mai ști!? Poate te îmbia nostalgia Să te gândești la ...Claugia. Ha...ha...! Zada și Claugia. De ce, nu deodată, la amândouă
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ, ÎN TREI ACTE, TABLOUL I de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358021_a_359350]
-
că toate aceste frumuseți de-acum îmi aparțineau, erau la dispoziția dorințelor mele pentru totdeauna. Îi admiram pielea albă, coapsele și pântecul... Sânii mi se înfățișau în toată splendoarea lor: sâni încă în formare, mici, rotunzi, cu piele moale și catifelată la atingere și cu vârfuri micuțe și roșii, înconjurate de o rozetă galben-maronie, cu porii ca niște adâncituri fine. Era un deliciu să-i atingi. Căușul palmei mele îi acoperea cu blândete și-i mângâia pe deasupra mameloanelor, care din nou
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350689_a_352018]