1,118 matches
-
decor este opac. Prin urmare, Parabolele seamănă cu un asemenea decor, cu o imagerie anume gândită pentru a conspira și deconspira în același timp o comoară ascunsă”. Ce altceva este, oare, Adevărul ca poveste decât modularea extazului transcendenței în carnea catifelată a unei epici exemplare, ce transpune, inefabil, nevăzutul în văzut, indeterminatul în determinat, necuprinsul în spațiul minimal al enunțului aforistic. Theodor Baconsky observa, de altfel, că „Iisus Hristos fiind Cuvântul, descifrarea parabolelor este necesarmente logocentrică - dar deloc platonizantă - într-o
DESPRE PARABOLE ŞI PERICOPE PERCEPUTE CA ADEVĂRURI SACRE ÎN CONCEPŢIA FILOZOFICĂ A LUI ANDREI PLEŞU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stelian_gombos_1405505958.html [Corola-blog/BlogPost/349295_a_350624]
-
prin veacuri fii ai nemuririi” (Am revenit). Într-o încercare reușită de sonet, poetul își exprimă căutările de-o viață: „Am căutat cu multă pietate / Cuvinte de amor și voluptate / Am îndrăznit și ți-am trimis legate / Poemele pe foi catifelate // Am căutat prin versurile nude / Cetatea unde gândul te ascunde / Vroiam s-asculți poeme să-ți aline / Tăcerile când n-ai zilele senine // Am căutat să aflu de-o cetate / Cu uși și porți închise cu lăcate / Unde te ține
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/virgil_ciuca_1483283140.html [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
și după atâția ani... După două nașteri și atâta muncă. De n-ar lua fața asta tristă, ar părea mai tânără decât este. Uite ce trup de doamnă de oraș are! Uite ce mijloc de fată mare și ce piele catifelată...!", gândea Vasile cu încântare, după ce i-a pipăit liniile trupului cu ochii și i-a analizat trăsăturile feței de aproape. - Stai locului și lasă-te în brațele mele, Ioană! Liniștește-te! Uite, mă luă un dor de tine așa..., știi
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1436674906.html [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
inteligență și bun gust, ca și un anumit grad de cultură, ca să le sesizezi și să le apreciezi așa cum se cuvine. Căci D.S. scrie pentru toți, zâmbesc cei mai mulți, înțelege cine poate. Ăsta-i el - amabil și blajin, ca o mănușă catifelată, dar care ascunde o mână de oțel, ce are grijă să nu-ți strângă prea tare mâna, dacă i-ai întins-o. Numai că scriitorul acesta special, filozof și umorist, nu prea dă mâna cu oricine... Dorel Schor presară sclipiri
UMORISTUL DOREL SCHOR ŞI VIRTUŢILE PĂCATULUI SĂU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 by http://confluente.ro/Roni_caciularu_umoristul_do_roni_caciularu_1393303896.html [Corola-blog/BlogPost/353737_a_355066]
-
vezi, nu-l auzi. Vorba aceea: nu are miros, este incolor și inodor. Dar, totuși, are o culoare care nu există în spectrul solar. O culoare pe care, convențional, am denumit-o verde, dar nu este verdele cunoscut, nici cel catifelat. Este culoarea sunetului, atinsă, uneori, numai de Beethoven. Un astfel de sentiment l-am avut, prima dată, într-o seară în renumită pădure de la Baciu, când toate undele radiofonice, pe toate lungimile, mă înconjuraseră cu acea culoare de care vorbeam
UNDA VERDE A RADIOULUI DE-ACASĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Unda_verde_a_radioului_de_acasa.html [Corola-blog/BlogPost/357107_a_358436]
-
și surâzător îmi strecura în sufletu-mi cald de copil aroma florilor de tei, în amărăciunea greșelilor de-o clipă. Privirea-i înecată în lumină îmi dădea aripi să zbor spre tărâmul viselor neîntinate; vocea ei duioasă și mâna sa catifelată îmi alinau durerile, când petala clipelor îmi era frântă de furioasa amăgire. Surâsu-i de albe și tainice mărgăritare îmi lăsa eternitatea, liniștea dimineților de primăvară, seninul cerului. Ochii ei blânzi, spălați de roua iertării îmi descifrau enigmele existenței, ale dragostei
MAMA-I SUPREM SACRIFICIU de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 by http://confluente.ro/Mama_i_suprem_sacrificiu_elena_lavinia_niculicea_1331150964.html [Corola-blog/BlogPost/354299_a_355628]
-
în: Ediția nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului TÂNGESC LA DRUMURI PRĂFUITE DE ȚARĂ Tânjesc după drumuri prăfuite de țară, Dar mai mult tânjesc după petalele de trandafir Care șoptesc ușor în adierea vântului, Iar auriul lor catifelat Da camerei mele un aspect de vis. Mă atrag ape rostogolindu-se pe maluri Dar cel mai mult mă atrage Să privesc minunate flori de vară Și să sărut ciucurii parfumați al florilor de liliac. Tânjesc după vârfuri singuratice de
VISE NEÎMPLINITE (POEME)1 de ADRIANA ORR în ediţia nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/adriana_orr_1448369374.html [Corola-blog/BlogPost/375052_a_376381]
-
afișind-o doar atunci când simte că a venit timpul să aducă pe lume o altă viata spre reântregirea nemărginită a lumii sau când deslănțuirea farmecului vieții o învinge cu propiile dorinți. Spre recunoaștrea voastră, amintiți-vă frăgezimea cărniței ei rozalii, puful catifelat al pielii pe care coplesiți de emoție o atingeți cu vârful degetelor tremurânde, dulceața buzelor pe care le săutați pierduți în lumea viselor tulburătoare, forma sănilor ce vă încețoșează mintea când îi priviți prima dată sau obrăznicia catifelată a feselor
EXTRAS DIN MEMORIA UITĂRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1425841904.html [Corola-blog/BlogPost/377230_a_378559]
-
rozalii, puful catifelat al pielii pe care coplesiți de emoție o atingeți cu vârful degetelor tremurânde, dulceața buzelor pe care le săutați pierduți în lumea viselor tulburătoare, forma sănilor ce vă încețoșează mintea când îi priviți prima dată sau obrăznicia catifelată a feselor de care vă temeți la inceput să vă atingeți ca apoi, să nu vă mai săturați admirându-le și veți învăța astfel să le prețuiți ,nu numai de ziua lor, ci în toate clipele când, neobligate, vă stau
EXTRAS DIN MEMORIA UITĂRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1425841904.html [Corola-blog/BlogPost/377230_a_378559]
-
scrisori strălucesc florile mici, gingașe, colorate în alb, roz și roșu. În spatele casei îți fură privirea florile de piatră, divers colorate: alb, roșu, galben, portocaliu, mov. O! mi-am zis, dacă viața ar fi un covor de flori cu petale catifelate peste care să poți călca cu ochii îndreptați spre cerul albastru, cu mâinile ridicate ... Trag în piept mireasma blândă a florilor, adusă de un vânticel vălurat prin preajmă. Aerul lui cald, unduitor, îmi dă o stare de plăcută amețeală. Câteva
FEMEILE ŞI FLORILE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 by http://confluente.ro/Femeile_si_florile_vavila_popovici_1330626591.html [Corola-blog/BlogPost/365238_a_366567]
-
buze în prag, mă ia de mână și mă invită-n casă...Hai, Mihaly în casă- zice- că ne văd vecinii și punem la cale gurile rele! Și mă servește cu o cafea și vine lângă mine cu glasul ei catifelat ca al lui Piri și-mi zice : Mihaly, de ce ești tu supărat? Este așa de sinceră și de naturală...” “Și crezi că te ia ea pe tine cu doi copii?” “Eu cred că da, pentru că am întrebat-o și mi-
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1438411003.html [Corola-blog/BlogPost/371908_a_373237]
-
studiile, se grăbesc, și-și folosesc coatele să se cațere cât mai sus pe piramida socială, care este lipsită de șuvoiul energetic al unei piramide obișnuite, dimpotrivă, este înconjurată de un vifor care îngheață cele mai multe inimi. Apa mării este balsam catifelat, reconfortant. Soarele ne îmbrîtisează din înalt. Întoarcem spre el chipuri încă albe, livide. El va împrumuta pielii o părere din aurul sau, care se prelinge spre noi cu fiecare rază binecuvântata. Dacă la duș am urmat faleză, întoarcerea o facem
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/la-mare/ [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
de timp.... XI. CÂNDVA, de Carmen Marin , publicat în Ediția nr. 1873 din 16 februarie 2016. Într-o vară am fost copac. Cu frunzele mele împodobeam pământul, Și tot atunci seva îmi picura prin gene, Trezindu-mă dimineață, în zâmbetul catifelat al soarelui. Într-o altă vară am fost stea. Rătăceam pe bolta cerească, Oferind ofranda mea senina, Ochilor întristați de visare. Și apoi, într-o vară târzie, Am fost rău. Un râu ce își poartă cântecul șoptit, Printre maluri stinghere
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/carmen_marin/canal [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
Adormeam pe o ramură de cireș, Iar gândul călător, îmi mângâia amintirile uitate. Citește mai mult Într-o vară am fost copac.Cu frunzele mele împodobeam pământul,Și tot atunci seva îmi picura prin gene,Trezindu-mă dimineață, în zâmbetul catifelat al soarelui.Într-o altă vară am fost stea.Rătăceam pe bolta cerească,Oferind ofranda mea senina,Ochilor întristați de visare. Și apoi, într-o vară târzie,Am fost râu.Un rău ce își poartă cântecul șoptit,Printre maluri stinghere
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/carmen_marin/canal [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
i-a presărat voioșia cu o luncă de flori. Neastâmpărul tinereții i-a adunat gândurile, l-a înmiresmat cu nădejdi de trandafir, risipindu-și visurile rupte. Ca un potir de cer și-a pregătit denia mare, cu fruntea lină și catifelată scăldată-n picuri de lumină. Se lasă noaptea peste sat/ grea, un munte de basalt,/ și-n pas cu ea, din salt în salt,/ flueră vânt: s-a desprimăvărat.../ Pe ulițele lungi se mișcă,/ umbre-ntrupate, fără glas,/ din deal coboară
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
vărsat o ploaie caldă în răsunetul doinelor de catifea! „Florica Bradu”, spune maestrul Benone Sinulescu, „dacă a chemat norii și-au venit, aducând ploaia, poate chema cu repertoriul ei folcloric, prestigios, curat, cu rădăcină, dar și datorită frumuseții aparte, melodicității catifelate, poeziei cântecului, dragostea, și va răspunde, dorul și va răspunde, veselia, și va răspunde, poate invoca jalea și va răspunde alinarea...! Este o interpretă de muzică folclorică ale cărei cântece rezonează în armonie cu sufletul omenesc!” S-a născut la
FLORICA BRADU. ÎN ALIPIRE AFECTIVĂ CU CERUL SUFLETULUI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1445786642.html [Corola-blog/BlogPost/364451_a_365780]
-
holograma care i s-a suprapus peste viața reală. Cavalerul Johanes de Herseny”. În spațiul acesta intim, cele două secole, al XIII-lea și al XXI-lea, stau față în față. Mărținei nu-i este greu să brodeze, în liniștea catifelata de sunetele mute ale orgii, povești despre domnite și cavaleri, despre organistul tânăr care a cântat odinioară aici. Uneori, scriitoarea își îngăduie să o numească pe Mărțina “Herseny”, ca într-o posibilă descendentă medievală, înrudită cu familia cavalerului teuton de
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Taina_leoaica_flamanda_care_da_tarcoale_recenzie_la_romanul_melaniei_cuc_vara_leoaicei_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
Ștefan ridicându-și capul, părăsi fântânița Daliei plină de dorințe, retrăgându-se dintre pulpele aflate în continuu freamăt, continuându-și joaca în aceeași zonă cu arătătorul, mângâindu-i mugurelul neastâmpărat, iar cu buzele sărutându-i fiecare porțiune a pielii sale catifelate, urcând spre sâni, apoi acoperindu-i ochii, sau gâdilându-i lobii urechilor cu vârful limbii. Se ridică până ce acoperi în întregime trupul fragil și armonios al fetei, cu masivitatea corpului său, susținându-și-l în mâinile-i puternice. Pendulul bătea
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_cap_lectia_de_stan_virgil_1346596641.html [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
se ivea vreun zmeu fioros care-mi luase urma și ajungea la un pas de a mă înhăța, când caruselul salvator era mereu pe aproape și agățîndu-mă de vreuna din roțile sale mă săltam pe aripile-i cu pene moi catifelate și mă purta spre înălțimi albăstrii pictate cu raze aurii și puberi din stele, departe de gura larg deschisă, plina de colți fioroși ai bestiei ce m-ar fi transformat în mii de fărâme. Ce mai! destinul îmi tenta iubirea
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1464122911.html [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
noapte, însă ea a continuat să se legene pe vise înaripate fără să se trezească până la ziuă. Dimineața devreme, o rază temerară a reușit să se strecoare prin deschizătura îngustă a cortului și îi gâdila fără astâmpăr genele lungi negre, catifelate făcând-o să clipească alene și să se întindă asemeni unei feline adormită încă pe jumătate. După ce se destinde în semiobscuritatea cortului, se scutură de toropeala somnului, ieși afară făcând câteva mișcări de înviorare, lăsându-se îmbrățișată de răcoarea dimineții
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1464122911.html [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
apoi cu iubire amestecată cu pioșenie a depus un sărut lung pe ea. Mișcat de gestul ei, bărbatul a prins-o în brațe, a strâns-o la pieptul său, apoi i-a sărutat buzele una câte una. Gâtul fin și catifelat nu a rămas nesărutat de buzele calde ale iubitului. Mihai simțea că trăiește când săruta fiecare părticică din pielea mătăsoasă a femeii, prin porii ei el își lua hrana spiritului, nu înțelegea viața fără ea. Își punea mereu întrebarea: ”cum
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1488611974.html [Corola-blog/BlogPost/385345_a_386674]
-
27 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului DRAGOSTE VECHE Era el. Nu, nu era. Ba parcă. Nici nu-mi venea să cred. Trecuseră mai bine de trei decenii. L-am recunoscut după alunița de pe obrazul stâng, pe pomete. Și după ochii, catifelați și blânzi, ochi de căprior. Orice s-ar spune, ochii nu se schimbă o dată cu vârsta. Poate doar ei rămân neschimbați în degringolada vieții. Orișicât, îl iubisem vreme de zece ani iar apoi o prăpastie de pește treizeci, un imens deșert
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Dragoste_veche_tableta_cezarina_ada_cezarina_adamescu_1351327898.html [Corola-blog/BlogPost/346541_a_347870]
-
satur și, îndrăznesc acum să mă confesez, că afară de dumneata, nu mai am pe nimeni, mă tem să nu mă aștepte vremuri și mai grele. Seara când mă culc, îmi închipui că ești alături și îți simt mâna subțire și catifelată răcorindu-mi cu dragoste fruntea înfierbântată. Mă consolez cu gândul că alții o duc mai rău decât mine și nu au parte de boarea mângâierii dumitale. Pentru că totdeauna se află alături de noi alții care o duc mai greu și, ei
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (30) de ION UNTARU în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Ne_am_intalnit_pe_internet_30_ion_untaru_1349147494.html [Corola-blog/BlogPost/359051_a_360380]
-
de care pânza - casa mea - se-anină. Deodată, viziunea se preschimbă. Apare pe neașteptate, sprijinit de zidul meu imaculat, un brad ciudat! Pe măsură ce-l observ, verdele-i alunecă în roșu, cetina-i se-adună și, din țepoasă, în mângâietori și catifelați fulgi de ceață se rostuiește! Pe dată, bradul se scutură și fulgii se unesc în minunate pene ce-mbracă un cocoș purpuriu, precum fostul meu chip-batistă de mătase. În sfârșit, nu mai sunt arămia și incerta siluetă! Ceasul din ochiul
COCOŞUL CU PENE DE RUBIN de ANGELA DINA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/angela_dina_1483268637.html [Corola-blog/BlogPost/382865_a_384194]
-
NATURĂ ȘI IUBIRE, de Ada Segal, publicat în Ediția nr. 1704 din 31 august 2015. LEBĂDĂ Albă că o orhidee, Învăluită-n sal de fulgi, Pe-oglinda lacului plutește, În urma ei....câteva dungi. Sidefie că o perla, Grațioasa că zefirul, Catifelata, ispitoare, Buzele, ca trandafirul. Mireasă Soarelui în flăcări, Îl așteaptă să coboare, Și-și petrece noaptea nunții, Sub sălcia plângătoare, Lacrima de fericire, O ascunde între pene, Gâtul fin se încovoaie, Visul pătrunde pe sub gene, O pasare cântă romanța, Undeva
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ada_segal/canal [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]