33 matches
-
aer pădurile și munții... Vă dați seama? E altceva decât bomba atomică, ce-i face rău și celui care o lansează. Tu, din turnul tău de comandă, Îi telefonezi, să zicem, președintelui Statelor Unite și-i spui: „Până mâine vreau un catralion de dolari, sau independența Americii Latine, sau insulele Hawaii, sau distrugerea rezervelor tale nucleare, altfel falia Californiei se deschide definitiv și Las Vegas, devine un tripou plutitor...“ „Păi Las Vegas e În Nevada...“ „Și ce contează, controlând curenții telurici tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
politice, sub numele de Fiorosul Marcel. Dar, în acest moment, pășea pe rambleu relativ stăpânit, adică nu era fioros, ci trăgea doar niște lungi înjurături, nerepezindu-se încă la adversarii săi să le bea sângele. - Miliarde de planuri cincinale neîndeplinite! Catralioane de obiective proiectate în derâdere și fără clanțe la uși!! îl îngînă batjocoritor un bagaj suplu, tigrat cu dungulițe negre și argintii, ce purta numele de Relu Înmiresmatul. Arăta destul de înmiresmat. Pe piept îi clănțăneau un soi de odăjdii, iar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
buzunare. Paradoxal, filtrul măsliniu al buzunarului, în loc să-i domolească cubului pâlpâirea, nu făcu decât să-i stingă, aceluiași cub, nuanța atotînvăluitoare de coniac revărsat. 46 DANIEL BĂNULESCU zgomot intestinal, emis probabil, din pricina proastei creșteri, chiar de ea. - Vah! Vah! Vah! - Catralioane de ace nerupte degeaba, pe când te coseau, Norocosule! Secole de măiestrie artistică s-au perindat, fără ca un singur trubadur să-și adune curajul să-și chestioneze iubita dacă a exhibat, sau nu, un mic zgomot intestinal. Ei, uite că tu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
abia dacă mă gândisem la James. Nu-mi stătuse mintea decât la Adam, Adam, Adam. Așa cum ospătarii de pe Titanic fuseseră mult mai preocupați de scrumierele negolite de la bar decât de gaura enormă din peretele lateral al vasului prin care intrau catralioane de litri de apă, și eu îmi făceam griji din cauza a ceva absolut neimportant și ignoram treburile vitale. Uneori e mai simplu așa. Pentru că nu prea aveam ce să fac în legătură cu gaura enormă din perete, dar îmi stătea în putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care am cunoscut-o vreodată - era folosită Împotriva ei, ca și cum forța vitală Însăși putea fi deturnată și reinvestită În unicul scop al morții. Ultima dată când am văzut-o a fost la petrecerea de la Edwin Morgan Forster, o sindrofie de catralioane de dolari cu temă arabă, cu nisip adevărat și o cămilă furioasă. Cu un turban pe cap care să-i ascundă smocurile de păr rămase, Jill m-a făcut să râd, ca de obicei. —Spintecă și dă foc, Kate, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
știi, își înclină capul într-o parte, de parcă ar fi atente la ce le spui, și vorbesc aproape în șoaptă, de parcă ar fi perfecțiunea întruchipată. Și totuși, într-un moment de slăbiciune, se duc la magazinul Barneys și cheltuiesc un catralion de dolari pe farduri și-și închipuie că n-o să afle nimeni îmi explică Julie. Nu vreau să merg. Sunt prea copleșită de rușine ca să mai pot scoate nasul în lume vreodată, am refuzat-o eu. Ascultă, nici eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
se ocupă de gândirea secvențială, de redare exactă și de analiză. În ceea ce privește emisfera dreaptă, ea are grijă de context, exprimare emoțională și sinteză. Desigur, creierul uman, cu cele 100 de miliarde de celule ale sale Între care se stabilesc un catralion de conexiuni, este năucitor de complex. Cele două emisfere funcționează În colaborare și le folosim simultan În aproape tot ceea ce facem. Însă structura creierului nostru ne poate ajuta să explicăm mai bine tiparele timpului pe care-l trăim. Până deunăzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
am văzut, la Craiova, la mătușa mea, o SERAT| MUZICAL|. Era difuzată, strategic, desigur, pe doi. Canalul doi nu se prindea ușor în țară. Se apropia ora. Mă așez în fotoliu, deschid, invitată, Leopoldina Bălănuță. Imaginea tremură, se pierde, apar catralioane de purici... Orele acelei seratei au însemnat ore de gimnastică și echilibristică ale unchiului meu, care își iubea enorm soția, pe mătușa mea și, de aceea, se străduia mereu să-mi facă toate plăcerile atunci cînd, în vacanțe, mergeam la
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]