316 matches
-
mă? Da tu de ce m-ai făcut "prost"? și începu iar să se strîmbe la ea. Iiii, se aprinse și mai tare Ilinca, așa ți-i treaba? Te-nvăț eu minte, jîmbatule! Și porni din nou spre Bărzăun amenințîndu-l cu cazmaua ridicată. De data asta însă, Bărzăunul n-a mai fugit, cum se așteptase Ilinca, ci rămase neclintit la locul lui, cu cazmaua în mînă, aidoma unui dîrz apărător al meterezelor din timpurile străvechi. Și, pentru prima oară în existența ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Ilinca, așa ți-i treaba? Te-nvăț eu minte, jîmbatule! Și porni din nou spre Bărzăun amenințîndu-l cu cazmaua ridicată. De data asta însă, Bărzăunul n-a mai fugit, cum se așteptase Ilinca, ci rămase neclintit la locul lui, cu cazmaua în mînă, aidoma unui dîrz apărător al meterezelor din timpurile străvechi. Și, pentru prima oară în existența ei, Ilinca se opri neputincioasă și temătoare în fața acelui monument al dîrzeniei. Însemna că Bărzăunul devenise altul! Nu mai era cel de altădată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-n pace! răspunse Ilinca printre sughițuri și-și șterse ochii cu mîneca treningului. De ce plînge? îl întrebă Vlad încet pe Bărzăun. Pe cuvînt de onoare că n-am habar, răspunse acesta în totală necunoștință de cauză. Te-ai lovit cu cazmaua? o întrebă Vlad pe Ilinca aplecîndu-se protector spre ea. Nu m-am lovit cu nici o cazma! M-a... m-a insultat Bărzăunul! Cuuum? răsunară în același timp trei glasuri, întrucît sosise la locul necazului și Tomiță. N-am insultat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
întrebă Vlad încet pe Bărzăun. Pe cuvînt de onoare că n-am habar, răspunse acesta în totală necunoștință de cauză. Te-ai lovit cu cazmaua? o întrebă Vlad pe Ilinca aplecîndu-se protector spre ea. Nu m-am lovit cu nici o cazma! M-a... m-a insultat Bărzăunul! Cuuum? răsunară în același timp trei glasuri, întrucît sosise la locul necazului și Tomiță. N-am insultat-o deloc, se apără impetuos Bărzăunul. Ea m-a făcut pe mine prost! Și tu cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se îndreptară spre uneltele lor. Cu toată durerea pe care o mai păstra încă în suflet, Ilinca nu putu să treacă indiferentă pe lîngă locul unde Bărzăunul aruncase tăblițele. Le zări de departe, se făcu că dă cîteva lovituri de cazma în jurul lor, ca să pară descoperite atunci, apoi le ridică și începu să le întoarcă pe toate părțile. Bărzăunul prinse viclenia Ilincăi și, gîndind că descoperirea sa ar putea avea vreo importanță, nu se putu stăpîni să nu strige, ca să-1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
formară o echipă, iar Bărzăunul altă echipă, sau, ca să fiu mai exact, o bucățică de echipă. Și săpăturile reîncepură... Dar nu mai aveau farmecul de la început, orice s-ar spune. Marele interes pentru comoară se dusese parcă pe apa sîmbetei. Cazmalele cădeau mai rar, lespezile se ridicau mai greu, în schimb cuvîntul "ied" stăruia în fiecare clipă pe buzele tuturor. Și poate că lucrurile s-ar fi calmat și săpăturile ar fi recăpătat cu timpul importanța cuvenită, dacă nu și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe locul întîi la un mare concurs. Tu nu ești cumva ești Ilinca, fata brigadierului Iliuț? întrebă domnul Nicanor în loc de răspuns la bună ziua. Da, domnule secretar, eu sînt. Aha ! Și-acum spune-mi repede unde-ați fost cu lopeți și cazmale! Dar să-mi spui drept, auzi? Păi... Fără nici un "păi"! Am fost și noi... aici, în pădure... Să săpăm un izvor, răsună cutezător glasul Bărzăunu-lui, oferind tuturor o soluție salvatoare. Să săpați un izvor? se încreți din nou domnul Nicanor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că ne-apucă noaptea pe coclauri! Mergem, mergem, domnule președinte, răspunse politicos Nicanor. Dar, cu toate că a zis "mergem, mergem", nu se porni cu nici un chip din fața copiilor. Parcă l-ar fi plantat cineva acolo. Se uită țintă la fiecare, la cazmale și lopeți, apoi dădu furios din cap și zise răstit: Izvor, vasăzică? Lasă că știu eu unde-ați fost, șobolanilor! He, he! Nu văd eu? Vă arăt eu vouă mîine! Dădu să plece, dar... (uf, și Bărzăunul ăsta!) ochii i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
un zid, făcut terci, tot îmi este dor de el... Tata spunea lucrurilor pe nume, nu se încurca, dacă m-ar vedea că scriu în caietul ăsta ar face spume la gură. Un bărbat adevărat ține în mână sula, coada cazmalei, volanul sau sticla, nu pixul! Fătălăii scriu, bărbații adevărați iau viața-n piept! Mereu striga așa, deși cumpăra ziarul și-l răsfoia din scoarță-n scoarță. Pe urmă, m-ar bate. Și pe urmă mi-ar băga caietul drept în
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
o să-și aibă ultimul bărbat pe care-l merită o trădătoare a propriului popor. Regele nu făcu nici un gest. Romilde, în schimb, se agită lălâie și ca vai de capul ei; privirea îi înghețase de groază. Veniră niște soldați cu cazmale și făcură câteva găuri în pământ. Alții aduseră scări și drugi și ridicară ceva semănând cu o spânzurătoare. Dar Romilde nu era sortită să moară cu gâtul în ștreang, nici de țăruș și nici de curea. Sub drugul orizontal era
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
pe lista de candidați la postul de primar al comunei. Erau primele alegeri libere de după căderea comunismului! Noua realizare „socialistă” a Bacăului, „Insula”, devenise cea mai importantă atracție pentru tinerii care trudiseră luni de zile, cu roaba, sapa, targa și cazmaua, prestând sute de „ore patriotice” pentru că așa era ...directiva politică. Soarele amiezii binecuvânta cu lumină și căldură bătrânii plopi rămași În picioare, transformându-le frunzulițele tremurânde În tot atâți bănuți din aur. Cei mai mulți tineri și adulți se bălăceau În apă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cu găleata în mână s-o umple la cișmeaua aflată pe post de hidrant, lângă așa numitul punct PSI, o alcătuire din lemn, vopsită într-un roșu coșcovit, unde se găseau uneltele de bază împotriva incendiilor. Adică un târnăcop, o cazma, două căldări de tablă galvanizată și un extinctor ce servise la stingerea pârjolului izbucnit în urma bombardamentului american asupra Bucureștilor, cel de la 4 aprilie 1944, dar având avizul pompierilor la zi. În afară de aceste ustensile aici trebuie precizat pentru o mai mare
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
s-a așternut liniștea, a reluat povestea: Și cum spuneam, în sat la noi era unul pe care nu l-am văzut zâmbind niciodată. Când se uita la tine, te apuca trepădu’. Înalt cât îi stâlpul, cu niște mâini cât cazmaua, iar când călca se zguduia pământul sub el... Nu era însurat. Care-i muierea să se ducă după un asemenea om? Până la urmă, s-a găsit una cam zbanghie, care trăia cu el așa... Ei! Și potopul ista de om
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de capacul din lemn al coșciugului, Îl Înfricoșează. Funcționarul și preotul au pleacat, semn că ritualul de Înmormântare al ultimului ,, Neidentificat,, ,a fost Împlinit. Trece un timp ce i se pare nesfârșit, până când groparii, scuipându-și În palme și mânuind cazmalele umplu la loc pământul. Crucea pe care e scris ,, Neidentificat,, este Înfiptă și ea În pământ, la căpătâiul lui Kawabata. Groparii pleacă, Însfârșit.. Pe movilița care s-a format, deasupra mormântului, Antoniu pune cele două margarete. Antoniu mai are Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
rămâne atârnând. Ca să și-o așeze la loc, ar trebui să se uite în oglindă. Și puhoaiele de oameni sosesc în continuare în oraș. Oamenii se roagă în genunchi să fie încă o dată martorii unei apariții. Dom’ sergent își împreunează cazmalele și se preface că se roagă, trăgând cu ochiul în lături, pe fereastră; tocul pistolului e deschis, cu arma încărcată și pregătită pentru o partidă de tir la țintă mobilă. După ce a terminat de scris pe cer, Fecioara Zburătoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nu deranjeze tăcerea. Mama, biata de ea, nu cred că ți-o mai amintești, spune Săteanu privind în urma fetei mă lua mereu de mînă și mă ducea în grădină să-mi arate perii și merii sădiți de ea. Lua primăvara cazmaua și pleca în pădure să aducă puieți sălbatici. Îi sădea, îi uda, iarna îi îmbrăca în coceni de porumb să nu-i roadă iepurii, după doi ani îi altoia; rodeau după cum erau altoiți... Ce prostie să n-o las să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
era loc pentru alți doi oameni. Asta văzuse și Stone: un grup de oameni care săpau, spuse Rowe. — Da, desigur... Dar ce altceva credeați că putea să vadă? Se opri, observînd o schimbare În atitudinea săpătorilor: Își coborau cu grijă cazmalele, temîndu-se parcă să nu spargă vreun obiect fragil. S-ar fi zis, de asemenea, că sapă În scîrbă... Această scenă tulbure Îi aminti de ceva de demult: o gravură victoriană fumurie, dintr-o carte pe care maică-sa i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
scenă tulbure Îi aminti de ceva de demult: o gravură victoriană fumurie, dintr-o carte pe care maică-sa i-o confiscase, Înfățișînd niște oameni În mantale, care săpau noaptea Într-un cimitir, la lumina lunii ce se reflecta pe cazmalele lor. E cineva de care-ai uitat, Îi spuse domnul Prentice. Unul pe care nu l-am pus la socoteală. El Însuși urmărea cu neliniște fiecare lovitură de cazma, temîndu-se parcă de o apariție macabră. — De unde știți În ce loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
noaptea Într-un cimitir, la lumina lunii ce se reflecta pe cazmalele lor. E cineva de care-ai uitat, Îi spuse domnul Prentice. Unul pe care nu l-am pus la socoteală. El Însuși urmărea cu neliniște fiecare lovitură de cazma, temîndu-se parcă de o apariție macabră. — De unde știți În ce loc să săpați? — Au lăsat urme. Niște amatori nenorociți... Cred că tocmai de-aia s-au speriat cînd i-a surprins Stone. Deodată se auzi scrîșnetul unei cazmale izbindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lovitură de cazma, temîndu-se parcă de o apariție macabră. — De unde știți În ce loc să săpați? — Au lăsat urme. Niște amatori nenorociți... Cred că tocmai de-aia s-au speriat cînd i-a surprins Stone. Deodată se auzi scrîșnetul unei cazmale izbindu-se de ceva dur. Atenție! exclamă domnul Prentice. Omul cu cazmaua se opri din săpat și-și șterse fața, nădușită cu tot frigul din zori. Apoi scoase Încet cazmaua din țărîna moale și-i cercetă tăișul. — Sapă mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ce loc să săpați? — Au lăsat urme. Niște amatori nenorociți... Cred că tocmai de-aia s-au speriat cînd i-a surprins Stone. Deodată se auzi scrîșnetul unei cazmale izbindu-se de ceva dur. Atenție! exclamă domnul Prentice. Omul cu cazmaua se opri din săpat și-și șterse fața, nădușită cu tot frigul din zori. Apoi scoase Încet cazmaua din țărîna moale și-i cercetă tăișul. — Sapă mai departe! De-aici! Îi porunci domnul Prentice. Încetișor de tot. Și nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cînd i-a surprins Stone. Deodată se auzi scrîșnetul unei cazmale izbindu-se de ceva dur. Atenție! exclamă domnul Prentice. Omul cu cazmaua se opri din săpat și-și șterse fața, nădușită cu tot frigul din zori. Apoi scoase Încet cazmaua din țărîna moale și-i cercetă tăișul. — Sapă mai departe! De-aici! Îi porunci domnul Prentice. Încetișor de tot. Și nu prea adînc. Ceilalți săpători stăteau și se uitau, deși se vedea cît de colo că le era silă. — Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tăișul. — Sapă mai departe! De-aici! Îi porunci domnul Prentice. Încetișor de tot. Și nu prea adînc. Ceilalți săpători stăteau și se uitau, deși se vedea cît de colo că le era silă. — Aici e! strigă omul care săpa, lăsînd cazmaua și Începînd să scormonească țărîna cu degetele, foarte Încet, ca și cum ar fi așezat niște răsaduri. E doar o lădiță! răsuflă el ușurat. Apucînd din nou cazmaua, se opinti și scoase lădița din pămînt. Era una din acele lădițe În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cît de colo că le era silă. — Aici e! strigă omul care săpa, lăsînd cazmaua și Începînd să scormonească țărîna cu degetele, foarte Încet, ca și cum ar fi așezat niște răsaduri. E doar o lădiță! răsuflă el ușurat. Apucînd din nou cazmaua, se opinti și scoase lădița din pămînt. Era una din acele lădițe În care se țin de obicei alimente. Omul Îi săltă lesne, cu vîrful cazmalei, capacul bătut În cuie și un săpător se apropie cu un felinar. Atunci Începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fi așezat niște răsaduri. E doar o lădiță! răsuflă el ușurat. Apucînd din nou cazmaua, se opinti și scoase lădița din pămînt. Era una din acele lădițe În care se țin de obicei alimente. Omul Îi săltă lesne, cu vîrful cazmalei, capacul bătut În cuie și un săpător se apropie cu un felinar. Atunci Începură să apară, unul cîte unul, fel de fel de obiecte disparate, aidoma jalnicelor relicve trimise de un comandant de companie familiei vreunuia dintre soldații căzuți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]