11,246 matches
-
aș fi ajuns, aș fi devenit, cândva, "mare"; nu ca vârstă: mare, mare... Cum? Habar n-aveam. Ceva ca Robinson Crusoe, poate... Că tare îmi plăcea mie povestea naufragiatului de pe insula pustie citită la școală, tare, de un tânăr deștept - ce-și făcuse totul din nimica, singurii săi prieteni fiind papagalul Vineri, dacă nu punem la socoteală, neapărat, și umbrela de soare, dacă trebuie s-o amintim și pe ea... Tot de la domnul Garabet, negustor, însă citit, mai știam că araba
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
minciună, de promiscuitate este transmisă mereu viitorului cuplu care se formează uluitor de repede. Pentru o clipă sau pentru eternitate. În acest lanț al slăbiciunilor există o verigă, un personaj care leagă două povești, un vicios protagonist în două relații ce-și urmează una, alteia: tîrfa și soldatul, soldatul și fata-n casă, fata-n casă și tînărul domn, tînărul domn și tînăra doamnă, tînăra doamnă și soțul, soțul și fetița dulce, fetița dulce și poetul, poetul și actrița, actrița și
Lanțul slăbiciunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15503_a_16828]
-
din viața omului. Toate patru sînt romane fără intrigă. Nu se întîmplă mare lucru în afara trăirilor personajelor. Un psihologism la fel de exclusiv nu găsim nici la Camil Petrescu, acela care l-a teoretizat primul și pentru teatru, nu numai pentru roman. Ce-și propunea, în definitiv, Camil Petrescu în Suflete moarte, tot acel stendhalianism al conflictelor lăuntrice, Holban realizează în romane. Motorul acțiunii e format din reacții, comportări, obsesii, iar mediul și raporturile dintre personaje nu mai au nimic din statura așa-zicînd
Holban la centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15547_a_16872]
-
schimbării: "Eu sînt, totuși, cel ce credea că slujește adevărului... De asta mi-e silă de cuvintele literaturii pe care - odinioară - mi-a fost dat s-o scriu. Nu mai am suflu pentru ficțiune. Bucuria pură a jocului de demult - ce amețitoare libertate este să scrii - iată că acum îmi este străină. Am simțit, am văzut cum se stinge." Ioan Lăcustă recuperează "locul comun" altfel decît o făcea în anii optzeci. Banalul, cotidianul sînt acum prinse frust, fără tehnică, derutant, cu
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
puternic, să scrieți texte inspirate (din care să publicați măcar o parte în “România literară”), să fiți înconjurat în continuare de admiratori (și admiratoare) și să nu mai aveți ca interlocutori oameni de cauciuc, de genul lui Cosmin Gușă. Dumneavoastră ce-mi urați mie? - Să n-aveți parte de o amintire cu Cosmin Gușă.
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
o carte din 2001. Ca să vezi! N-aveam, adică, voie să acordăm premiul - cel dintîi pe care-l acordam! - unor cărți din ultimii doi ani, cum am și anunțat, și asta fiindcă Observatorul a remarcat că apariția din 2001 era, ce bizar! Omul recent. Despre care se știe cum au scris redactorii și colaboratorii revistei. Cît despre cărțile pe care graba noastră le-ar fi lăsat deoparte era și una de Gellu Naum publicată de Editura (ați ghicit!) Paralela 45. * În
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14366_a_15691]
-
numai un sunet, ci și nume, ca element indivizibil al limbajului. Dacă s-ar dovedi că în toate limbile Ci are o semnificație unică, problema unei limbi universale ar fi ca și rezolvată: toate felurile de încălțăminte s-ar numi Ce-picioare, iar toate varietățile de cești - Ce-apă. Nimic mai simplu și clar. În orice caz, hata înseamnă casă țărănească nu numai în limba rusă, dar și în cea egipteană; în limbile indo-europene V înseamnă vârtej. Bazându-ne pe noțiunile
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
element indivizibil al limbajului. Dacă s-ar dovedi că în toate limbile Ci are o semnificație unică, problema unei limbi universale ar fi ca și rezolvată: toate felurile de încălțăminte s-ar numi Ce-picioare, iar toate varietățile de cești - Ce-apă. Nimic mai simplu și clar. În orice caz, hata înseamnă casă țărănească nu numai în limba rusă, dar și în cea egipteană; în limbile indo-europene V înseamnă vârtej. Bazându-ne pe noțiunile hata, hijina (colibă), halupa (bordei), hutor (cătun
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
auzit și aici de noi, doar mortul bea, cînd îi face Zeul semn abia. Nouă doar ni-e dată larma. Mielul, implorînd, își cere clopoțelul, din instinct mai liniștit. II, 20 Ce grea depărtare-ntre stele; dar tot mai departe ce-aici învățăm pe pămînt. De pildă-un copil și un altul... un pas îi desparte -, o, cît de departe își sînt! Destinul, cu spațiul ființei cumva ne-mpresoară, străin de ne pare așa? Vezi, cîtă distanță doar între bărbat și
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
satul său din Apuseni, tremura în fața șefilor olteni - tradiționalii stăpâni ai orașului de pe Bega. De altfel, am observat că pentru mulți ardeleni suprema formă de evoluție lingvistică este oltenizarea! Nu ezit să intru în jocul lui: "Bine, bine, intrarăți, dar ce-o să faceți de-cum înainte? Că domnu' Bush nu prea-l are la inimă pe tribunu' dumneavoastră!" Ca orice posesor al adevărului ultim, domnul Pintea mă contrează: "Ei, astea e aranjamente politice! Nu văzurăți cum se gudură americanii pe lângă cubanezi
Tratament NATOrist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14509_a_15834]
-
dur ca o scorpie veritabilă. Persoana se întoarce ușor derutată căutînd o explicație și un sprijin la capul familiei. Înțeleg în cele din urmă că doamna lucrează la o firmă capitalistă, că în geamantan se afla un produs 100% american (ce bizar! ce coincidență! ar rosti în locul meu unul dintre personajele lui Ionescu) și că a programat pentru această zi și această oră un show din care să remarcăm calitățile formidabile și unice ale mașinăriei de făcut curățenie în casă, pentru ca
Demonstrații și demonstrații by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14525_a_15850]
-
voluptuoșii au tovarăși de desfrâu, interesații au asociați, politicienii au partizani, omul comun și leneș are relații, iar prinții au curteni, doar virtuoșii pot avea prieteni". Și se pare că muzica românească este într-un anume fel virtuoasă, de vreme ce-și permite să aibă prieteni de calibrul lui Barrie Webb. De dorul acestei muzici, Barrie a învățat limba română. De dragul ei o restituie în cele mai frumoase straie peste tot unde trombonul sau bagheta îi poartă pașii. Puțini artiști au
Barrie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14527_a_15852]
-
satul său din Apuseni, tremura în fața șefilor olteni - tradiționalii stăpâni ai orașului de pe Bega. De altfel, am observat că pentru mulți ardeleni suprema formă de evoluție lingvistică este oltenizarea! Nu ezit să intru în jocul lui: "Bine, bine, intrarăți, dar ce-o să faceți de-cum înainte? Că domnu' Bush nu prea-l are la inimă pe tribunu' dumneavoastră!" Ca orice posesor al adevărului ultim, domnul Pintea mă contrează: "Ei, astea e aranjamente politice! Nu văzurăți cum se gudură americanii pe lângă cubanezi
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
face abstracție de liota palierelor din care o atare întreprindere diacronică se constituie. Istoria muzicii e aidoma unui foietaj (ori marțipan), al cărui rânduri de blaturi (sau creme) sunt permeabile, comunică între ele, se impregnează reciproc de gusturi și arome, ce-și dau socoteală unele altora. Un snop de istorii aparent paralele, în fapt secante, vin să facă, să desfacă și să refacă traiectul fenomenului muzical în toată splendoarea și complexitatea lui. Istoria organizărilor spațiale și temporale, a avatarurilor parametrilor sonori
Depoziție scrisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14553_a_15878]
-
Dar cui îi e de trebuință ceva ce-o să se întîmple peste două, trei sute de ani? Nimănui, chiar nici mie. De aia mă doare-n coadă. Dar există și alții, ghicitori de mîna întîi, din Dubrovnik, de pildă, care prorocesc ce-o să se întîmple mîine ori într-un an, de care oricine are trebuință precum chelul de tichie și nici nu se întreabă pentru o asemenea treabă cît costă, că dai și ce n-ai, ca pentru aripi de purcel. Numai
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
responsabili cu tot ce se întîmpla în grădină și în vilă. - Bine. Dar să ai grijă, băiete - m-a prevenit Finito. Dacă vezi că obosește sau devine brusc tristă, ca și cum ar fi cu capul în nori gîndindu-se la Dumnezeu știe ce, trebuie s-o ștergi imediat. Scoase din buzunar vreo șase agrafe de păr și zise: Dă-i astea din partea mea. Și almanahul ăsta cu Rip Kirby, care pare aproape nou. - Ai văzut-o de aproape, ai fost la ea? - l-
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
timp la Ion Barbu): "Hilozois, Hilozois,/ Singurei pe lume doi-s:/ Moș bătrîn cu barba moale/ Și-o fetiță ca matale./ Hilozois, Hilozois,/ Vino pe genunchi ce moi-s,/ Cornulețe lungi îți scoate,/ Fii poznașă cît se poate,/ Norii suflă ce cu ploi-s,/ Hilozois, Hilozois...". Roxana Racaru
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
următoarea afirmație a lui Schlegel: "Poezia împrietenește și leagă cu legături inexplicabile toate spiritele care o iubesc", poezia nu e, din fericire, pentru Cassian Maria Spiridon, o simplă ilustrație religioasă, o anexă a pietății, ci o existență autonomă, o "lume" ce-și are propriul statut, chiar dacă, în nucleul său, insondabil. E adevărat că Bacovia e comentat prin obiecția că universului său vizionar îi lipsește Templul, din care pricină în spațiul acestuia dau năvală stihiile, pustiul, amenințările teribile ale imensității ce se
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
susținută remarcabil de Ștefan Iordache în rolul titular. A fost una din mizele interpretării regizorale a lui Silviu Purcărete. Dincolo de cortinele albe, diafane, transparente și aproape inocente, în spatele lor, se puneau la cale și se înfăptuiau oribile crime, mutilări, tragedii ce-și sporeau nu doar numărul, ci și gradul de bestialitate. La Darie, totul este mult mai crud într-un fel, mai violent, pentru că se petrece la vedere, într-un soi de demonstrație ad-hoc a cruzimii primitive. Am văzut spectacolul de
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
nu mai frecventez societatea. Nu mai merg să prezint cărți, nu mai am relații cu tineretul. Este doar un număr mic de doctoranzi care dau telefon sau vin la mine să mă consulte pentru realizarea tezelor de doctorat. Dar, imediat ce-și termină lucrările dispar cu desăvârșire. Cei mai mulți nu mă mai caută niciodată. - Profesor, director de editură, critic și istoric literar. În ce ipostază v-ați simțit cel mai bine? - Trebuie să mărturisesc, poate cu oarecare jenă, că mi-a plăcut
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
-și găsească în cele din urmă iubirea, ca să nu și-o mai ia la labă în fiecare seară să poată adormi? Nici măcar nu mai urăsc cărțile. Am uitat cea mai mare parte din ceea ce am citit și, la drept vorbind, ce-am citit nu mi s-a părut niciodată prea important pentru mine ori pentru lume. Prietenul meu F. obișnuia să spună în stilul lui delirant: Trebuie să învățăm să ne oprim curajoși la suprafață. Trebuie să învățăm să iubim aparențele
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
clipă ochii la soția lui și a șovăit. A fost o șovăială foarte scurtă, dar eu, care mă aflam chiar lângă ea și foarte aproape de el, am surprins-o limpede și vă asigur că nu mă înșel. Nu știu dacă ce-a făcut pe urmă răspundea sau nu cererii ei mute, fapt e că a vorbit cu și mai multă siguranță. - Sigur că-ți pot da o explicație. Era o noapte călduroasă, dar pe verandă se făcuse răcoare. Se auzea susurul
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
că, trebuie luată în considerație frecvența considerabilă cu care formula se repetă în narațiunile oral-populare, marcînd reproducerea dialogului și reliefînd unele secvențe (chiar de mai multe ori în interiorul aceleiași replici); formula devine un adevărat tic și e adesea redusă: ice-că, 'ce-că etc. în Stilistica limbii române (1944), Iorgu Iordan cita evoluția către cică (în capitolul "Dispariții de sunete"), explicînd-o însă în termenii pur afectivi care caracterizau perspectiva sa asupra oralității - și care în acest caz apar cu totul forțați: "trebuie
Între "parcă" și "cre'că" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15049_a_16374]
-
și momentul de care mă temeam cel mai mult, ce va zice Preda, venise; și dacă mă temeam de ceva, mă temeam că marele prozator, ar fi putut avea în ziua aia cine știe ce clipă meschină, să spună nu știu ce, iar eu, - ce-aș fi făcut, atunci? ce i-ași fi spus, ca să nu rămân dator?... Perdeaua trasă, ne privirăm tăcuți cât ai număra până la patru, cinci... Pe urmă, Marin Preda îmi pusese mâna pe umăr zicându-mi liniștit: monșer, te felicit. Dar
Scene cu Marin Preda (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15087_a_16412]
-
misterul existenței însăși. Evident, o producție de o asemenea factură trebuie să aibă o cotă de originalitate, id est de inconformism. A relua lucruri știute ori, și mai rău, a simula sau a adula sînt primejdii capitale pentru un autor ce-și propune, precum cel de care ne ocupăm, nu doar a stîrni interesul cititorilor, ci și a înfățișa, "în filigran, o morală a timpului nostru". Constantin Călin se oprește elocvent asupra conceptului de "idee neconvențională", pe care-l aproximează astfel
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]