3,719 matches
-
soții osteniți de viață înjurături iar celelalte femei cântă aspru si trist ca niște bărbați alt timp imediat după ce te-ai trezit după un somn de amiază încearcă să te miști cât mai puțin ca o muscă pe marginea unei cești albe vei auzi țipete de copii lumina va cădea ca și atunci un camion va trece cu greu strada (e o zi din copilărie din anii optzeci) dar atenție te miști cât mai puțin nu faci niciun pas pe buza
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
albe vei auzi țipete de copii lumina va cădea ca și atunci un camion va trece cu greu strada (e o zi din copilărie din anii optzeci) dar atenție te miști cât mai puțin nu faci niciun pas pe buza ceștii albe lumina va fi tot atât de albă iar dacă țipetele copiilor vor fi tot mai îndepărtate ascultă cu încredere zgomotele orașului un oraș în care poți să te miști cu inima plină de iubire de cartier (un poem al poetului vasilescu
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
capul, vezi unde calci! În mijlocul nourului molecular. Calci apăsat în balta de ulei de automobil spart, distrat: lași urme de copită pe asfalt. Îți plac? Bați din palme, muscoiul verde, uriaș, îți scapă, bâzâie și se așază pe marginea unei cești de cafea golite pe terasă, afară: intrăm? În mijlocul descurajării celorlalți. În iarna asta n-a fost ger să moară muștele. Dictatură militară cu berze gălăgioase clămpănind pe acoperișuri, vizavi: mai deschideți un geam! Dar e al treilea geam deschis
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
cu berze gălăgioase clămpănind pe acoperișuri, vizavi: mai deschideți un geam! Dar e al treilea geam deschis, e curent. În sala mare a ședinței consiliului, fumând ca turcii: ce economisim, domnule? Economisim apa de ploaie, asta economisim: bea repede din ceașca de cafea. Când afară soldații noului regim se aliniază în acest minut: cum de puteți fi atât de calmi? N-a murit Ceaușescu. Părerea mea e că trebuie să cumpărăm aur! Ba să cumpărăm ciorapi fosforescenți: el, aplecat deodată, îi
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
balcon să se aerisească rucsacul ce miroase a vagon de tren DUPĂ CĂDERE chiar tu să fii simbolul națiunii noastre fântână ce te deschisei după căderea lui Manole?... SENZAȚII ...în timp de boală, pe când, răcit stai în pat: rotunjimea căldurii ceștii de ceai pe care ți-o pui pe piept, în dreptul inimii; ...când ești sănătos, bun de petrecere - căldura cămășii abia ridicată de sub talpa fierbinte a fierului de călcat și aruncată pe umeri... FUMĂTOAREA, VEIOZA 1 Miez de noapte sau poate
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
străină până când un detaliu tăcut un tremur cald de petală mă fac să dispar după colț în cea mai intensă lumină Îmi reazem privirea de câteva cuvinte incerte de câteva siluete fosforescente La mici intervaluri întorc o foaie sorb din ceașca amară De cealaltă parte e o zi limpede un cer hașurat de privirile tale ca două sintagme ermetice Câteva sunete familiare mă prind mă înconjoară cu brațe strident-fantomatice Atunci ochii mi se deschid larg precum niște găuri negre deasupra în
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
Seara. Era 4 martie. 5 iunie Data fatidică și minutele-i terifiante m-au surprins în biblioteca ultraînțesată de cărți ce stăteau să se prăbușească peste noi - de fapt, a fost cât pe ce - a scriitorului Mircea Ciobanu, cu o ceașcă de cafea fierbinte în mână: o cafea excelentă, tare, aromată, cum numai el știa să facă. Deocamdată voi spune doar atât: că în urma sinistrului, scriitorul dizident Paul Goma a reprimit - momentan, circumstanțial - drept de semnătură și a publicat imediat un
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
-n taină le doboară Și le iubesc bezmetici, plini de pofte, Pentru că ele nici să zică pîs În stare nu-s, făcîndu-se de rîs, Și mai spunînd că totul doar un moft e. Așa că Dumnezeu vede și iartă, Sorbind din ceașca lui cafeaua fiartă...
Poveștile n-au timp să se sfîrșească… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7151_a_8476]
-
precum plugurile zăpada) - or să le poarte fetițe impozante în jocul de-a lumile dispărute apoi fantoma din rol pe furiș va veni să le strângă mai tare bluzița căci era pe când se călătorea cu pielea fedeleș în jurul sentimentelor ca ceștile de porțelan o eleganță amenințătoare le coboară abrupt disonant în poală din ceaiul cu lapte reflexia profilului îmblânzește toropită otrăvuri pursânge și nepresimțind degust voluptuos propria flacără în tot mai puținul acela rămân la fel de mult și încă mi se aprind
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
acest mare oraș pare pustiu doar de la nesfârșitele geamuri flama televizoarelor încă unele baruri sunt deschise văd prin vitrinele aburite chipuri aplecate discutând febril le văd sufletul un deal râde cu narcise o biserică sângerează în timp ce se joacă degete cu ceașca o rugăciune disperată apoi iar vin gânduri-întrebări îmi aprind încă o țigară pot oare două vieți fi simultane măcar o clipă mă uit sus pe acoperișul companiei naționale marele N aurit de lună un NU rece se tot învârte extrem de
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
două cuvinte și sârma se făcea incandescentă. 2. mă chemai în Groenlanda acolo noaptea ține patru luni și trupurile sunt lipsite de grabă. oamenii umblă cu trenuri de gheață, iubiții sunt de gheață, nu-i așa? se bea cafea din cești de gheață. orice femeie ar trebui să umble desculță la 10 cm deasupra vacarmului da, da, în Groenlanda numai de n-ar fi sunetul acesta și persistența lui ajunge să te oprești o clipă și totul se duce de râpă
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
fi un vânt țigănesc mă-ndeamnă spre bordeluri. Cădea Lovind o pasăre care în nori dormea fulgerul cade și doboară copacul copacul izbește piatra care stătea și piatra găurește acoperișul acoperișul care acoperea Se crapă tavanul și cade moloz în ceașca împăratului care tocmai gândea că nimic nu mai cade în lume împăratul se afla cu spatele la ceașcă Apoi împăratul se întoarse își bea tacticos ceaiul își bea molozul își bea palatul pe sine se bea și râdea Și cădea Lovind de
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
fulgerul cade și doboară copacul copacul izbește piatra care stătea și piatra găurește acoperișul acoperișul care acoperea Se crapă tavanul și cade moloz în ceașca împăratului care tocmai gândea că nimic nu mai cade în lume împăratul se afla cu spatele la ceașcă Apoi împăratul se întoarse își bea tacticos ceaiul își bea molozul își bea palatul pe sine se bea și râdea Și cădea Lovind de moarte împărăteasa care tocmai intra cu argintul prăjit pe o tavă de aur. Creion Ici-colo pe
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
al frumoaselor din picăturile de ploaie și al sfântului sturz sunt de cristal Și cum îți spuneam: în orice zi de la capătul nopții găsesc în pantofi zațul unei substanțe civile numite ovidiu. Ceaiul de dimineață Liniște tu clatini lingurița în ceașca de ceai liniște de mușețel și pururi încercuitului pace Linguriță feminină de alpaca în porțelan bizantin zahăr în rai prizonier și-n aer suluri aurii de cling cling. 48 în al patruzeci și optulea an după nașterea mea norii erau
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
în văzduh și se roagă - celor buni, celor umili, săraci și miloși, Doamne, trimite-le pe cap ura mea, nu iubirea, poate așa îmi va surâde și mie soarta. Soarta lor... "Bea încă o gură de ceai de cânepă din ceașca neagră, care l-a trezit din extaz" - crezându-se înger păzitor, alungat. Își scutură de ulei de parfum acoperământul aruncat de draci. Că are în continuare draci: e supărat, nervos, nemulțumit, neajutorat, nedreptățit. Mai păstrează impresia obscură că s-a
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]
-
pleca mai departe, albastru și tăcut, să o viseze încet, printre foșnetele dintre vârste. Atunci, țipătul devenea al unei femei, dar își jura să se întoarcă într-o zi, puternic și al nimănui. Zburau, în toamna ca zahărul de pe fundul ceștilor de cafea, păsările uitate odată cu anii domniei: vara murise tânără și blândă, chiar dacă plopii nu plecaseră nici măcar o zi de la hotarele viei. Oamenii așterneau pe jos batiste albe, să treacă iarna drumul abrupt și cenușiu al perdelelor. Rămas singur, câmpul
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
Celui ce trece frate îi spui și nu știi de ce somnul casei vine din adâncuri prăpăstioase în ferestre înserarea scrutează nori păguboși adevăruri lipsite de consistență te separă de lume ca într-o oglindă secată privești în golul de sentimente ceașca și cartea ușor se destramă nu le mai poți mângâia Luminî de toamnî în cicatricele ploii nu deslușesc decât semne din veri anonime rămase ca într-o linie a vieții căreia nu-i dau crezare îmi spui că digul se
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]
-
cumpăra altul, ci mai ales fiindcă nu putea să se descotorosească de ceva de care se servise dintotdeauna. Îi era atât de familiar că mai-mai să și stea de vorbă cu el. Păi, cum așa, se putea vorbi cu lucrurile? Ceștile și ceainicul, acolo, lângă ea, pe șervețelul de dantelă. Și farfuriile și vaza din sticlă... deschidea bufetul și erau acolo, la locul lor, strălucind. Ca atunci când zâmbește cineva și apar dinții, strălucitori, în mijlocul buzelor - tot așa farfuriile și vaza, în mijlocul
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
punct de mare vizibilitate conține, în detaliu, normele de redactare a tezelor de doctorat. Sunt specificate inclusiv distanța dintre rânduri și mărimea literei! Un „Care e problema?” sictirit printre dinții care-au mușcat de-atâtea ori turul pantalonilor lui Nea Ceașcă, va pune, desigur, capăt discuției. Dar nu va rezolva și problema, oricâte semne de întrebare vor așeza pesedeii după ea. Tonul căznit-superior prin care potentații zilei se stropșesc la tine e menit, firește, să te facă una cu pământul. „Adică
„Care e problema?” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13253_a_14578]
-
râs, dar există un singur locșor în întreaga lume - un restaurant de clasa a treia - unde se simte acasă la el. Mănâncă acolo plăcintele pe care doctorii i le-au interzis. Își umple burta în fiecare seară cu douăzeci de cești de cafea. Fumează trabuc după trabuc, știind bine că sunt o otravă pentru dânsul. Îmi cere să merg cu el, dar pentru mine localul acela e un cuib de șerpi. Cei de acolo m-au urât întotdeauna, iar acum m-
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
care pedepsești prin foc răul care ți s-a făcut, despre felul în care poate fi ocrotit drumețul singur aflat noaptea pe drum și despre felul în care poți face ca drumul să pară mai scurt. A dus la buze ceașca de cafea și a constatat că se răcise și că aproape se terminase, așa încît a lăsat-o din nou jos. S-a uitat în fundul ceștii și a urmărit cum firicelele de zaț negru se scurgeau în puținul lichid rămas
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
în care poți face ca drumul să pară mai scurt. A dus la buze ceașca de cafea și a constatat că se răcise și că aproape se terminase, așa încît a lăsat-o din nou jos. S-a uitat în fundul ceștii și a urmărit cum firicelele de zaț negru se scurgeau în puținul lichid rămas. Nervurile negre s-au rotit, s-au închegat într-un anumit tipar și s-au așezat. Inman s-a gîndit la ghicitul viitorului în zațul de
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
însă nu știau ce anume. Grupurile direct interesate au cerut ca încoronarea să fie amînată pînă la vară. Atelierele croitorilor de lux erau excedate de comenzile pentru veșmintele de la curte. Industria ceramică avea nevoie de timp ca să fabrice milioanele de cești, farfurii, scrumiere și plachete pe care să fie gravat nu doar blazonul casei regale, ci și chipul din profil al regelui și al reginei. Vara avea să aducă un val de turiști, ceea ce urma să fie o uriașă sursă de
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
nici un folos - în cuvintele lui Proust însuși: " Dacă Obișnuință este o a doua natură, ea ne împiedică s-o cunoaștem pe cea dinții, si e lipsită de farmecul și cruzimea acesteia." Pentru că întreaga lume proustiană să se nască - "dintr-o ceașcă de ceai", scrie Beckett cu flerul formulei memorabile - e nevoie, deci, de moartea Obișnuinței și de "scurtă suspendare a vigilentei sale": un scurt-circuit, o incizie instantanee care să taie în "a doua natură" pînă în miezul celei dinții. Or, "Proust
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
de nebun" e Paradisul pierdut: opera lui Proust - si intuiția lui Beckett, aici, este cu adevarat colosală! - este "excavarea" (cuvîntul sau) intimității pentru a ajunge la această pierdere. Un mod de a spune că, dacă "Paradisul" este cuprins într-o "ceașcă de ceai", acea ceașcă de ceai conține, deopotrivă, aleful Timpului (impersonal) și infinitul Memoriei (personal)... Am făcut toate aceste salturi peste paragrafe și pagini pentru a arăta că, dincolo de un limbaj care oscilează între un anume ermetism erudit și o
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]