593 matches
-
termini tu socotelile cu boala, am tot sperat că ne vom reîntâlni de aceeași parte a frontului - eu, bine mersi, cu un cearcăn în plus sau în minus, și tu, întărită de focul luptei, mândră de cicatricile tale, cu multe cearcăne, dar frumoasă și învingătoare și mai plină de viață decât toți cei din jurul nostru. Ți-aș fi spus atunci că, deși nu aveai decât 25 de ani când ai început lupta cu cancerul, mi-ai predat niște lecții de viață
Scrisoare pentru Andreea by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82361_a_83686]
-
păsări vagi, O fluturare ca de crengi, Urcușul zilei tot mai lung, Reînnoptarea fără somn. Dă-mi veghea ta să te alin, }in minte tot ce nu mi-ai spus... Mă tem Cum să îți spăl de cute fruntea Și cearcănele să le șterg, Să smulg din ochii tăi tristețea Care te trage în pământ? Mă tem de zi, de noapte fug, De fiecare nouă clipă Care venind îmi ia din tine. Cum să te țin de timp departe? Cum să
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11680_a_13005]
-
șuierat prelung din nopțile copilăriei mele cu regina nopții și cu gust de lubeniță vara. Azi după ce am trecut rîul și m-am întors în mica mea grădină am aflat pe drum o oglindă. Tu te-ai privit îndelung în cearcănul ei și ai rostit rar, solemn și cu bucurie: Uite, acum, am iar douăzeci de ani. Și cînd mă rog am iar șapte ani și uneori o sută. Restul e taină." Scrisoare I înaintez prin pădurea cu feciorelnicii tei, cu
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
pe cărți poștale care nu vor ajunge la timp niciodată, care a inventat un avion care nu a zburat niciodată... Fotografia singurei femei care a trăit într-o țară înghețată visează și acum în dialectul vânturilor potrivnice. SALSA Plângeai. Aveai cearcăne potrivite, cusute din perdelele sfâșiate de vântul pe care băștinașii îl botezaseră Geronimo. Voiai să-mi spui ceva, dar printre regrete s-a strecurat în așternut și pisica. Apoi, tobele, trompetele și maracasele de pe țărm, - orchestrele de scoici, pulpe bronzate
Poezie by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/11742_a_13067]
-
atunci când scriem totuși a-l privi în ochi, a-i vedea profunzimea sufletului, a-l asculta vorbind este un privilegiu dorit de consumatorul de lectură. Imaginea acestei autoare atipice m-a urmărit zile în șir după lansare. Emoția din glas, cearcănele ... Citește mai mult Suferința care te face liber - Născută înger- Carmen Suciu, Iași 2016Citind din această carte ce mi-a fost dăruită de către autoare la lansarea ei și despre care am fost provocată să spun câteva cuvinte deoarece se știa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
atunci când scriem totuși a-l privi în ochi, a-i vedea profunzimea sufletului, a-l asculta vorbind este un privilegiu dorit de consumatorul de lectură. Imaginea acestei autoare atipice m-a urmărit zile în șir după lansare. Emoția din glas, cearcănele ... III. DORINA STOICA - POETA CU SUFLETUL ALBASTRU DE CER SENIN, de Dorina Stoica , publicat în Ediția nr. 2049 din 10 august 2016. Pe Camelia Cristea, poeta cu sufletul albastru de cer senin, am regăsit-o spărgând “paharul cu venin” și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
pe care gesturile de acum le determină, toate acestea definesc imperfect poemele din Călătorind în marea interioară: Imperfecțiunea mea se naște în fiecare zi/ din tulpina căinței o hrănesc chiar eu// mă mulțumesc cu prea puțin,/ schimbă-mi zalele astea, cearcănele// sînt grele și reci,// la icoană fă-mi oglindire/ oarbă,/ deseori lăcrimând Tu/ deseori lăcrimând eu,// căci ŤInima mi s-a tulburat,/ tăria m-a părăsit,/ iar lumina ochilor mei,/ nici aceasta nu mai este cu mine.ť (37)" (Astăzi
Prezentul de ieri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10235_a_11560]
-
punct de plecare, un dat motivațional, fiind când abolit, cănd absorbit, spre a lăsa drum liber doar metaforei: „Viețuiesc precum moneda înnodata în colțul batiștei cu care bunica își ștergea fruntea mai înainte de-a îngenunchea la strana. /Albastre sunt cearcănele genunchiului meu și este luni, apoi... marți, miercuri, tot zile imposibil de trecut în pomelnicul pe care il repet pe banda magnetică./ În rochie prelunga de seară umblă boală incurabilă, ca un neguțător de sclave albe... (...)/ Secolul despre care scriu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
punct de plecare, un dat motivațional, fiind când abolit, cănd absorbit, spre a lăsa drum liber doar metaforei: „Viețuiesc precum moneda înnodata în colțul batiștei cu care bunica își ștergea fruntea mai înainte de-a îngenunchea la strana. /Albastre sunt cearcănele genunchiului meu și este luni, apoi... marți, miercuri, tot zile imposibil de trecut în pomelnicul pe care il repet pe banda magnetică./ În rochie prelunga de seară umblă boală incurabilă, ca un neguțător de sclave albe... (...)/ Secolul despre care scriu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Farmec“ a lansat recent pe piață un nou produs cosmetic în gama „AslaVital“, crema contur de ochi; produsul conține argilă, extract Boswelia Serrata, vitaminele A și E, acid ferulic, extract de orez, uleiuri naturale de plante și acționează împotriva ridurilor, cearcănelor și pungilor de sub ochi. Produsul a fost pus în vânzare în rețeaua de magazine a orașului. ( C. B.) Câștigători Câștigătorii operațiunii MOV (organizate de către Centrul Comercial „Terra“) desemnați prin tragere la sorți la sfârșitul săptămânii trecute sunt: Agnonela Sisak, care
Agenda2004-16-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282325_a_283654]
-
mai multe locuri din această regiune superbă. Un interesant traseu este și Valea Vaserului, din orașul Vișeu urcându-se cu Mocănița până la una dintre cele mai spectaculoase văi din România. Un alt traseu ar fi Hanul Prislop, Poiana Prislop, Vf. Cearcănul și Complexul turistic din stațiunea Borșa. Ana-Maria Grad Peștera Meziad l O plăsmuire de piatră Drumul către Peștera Meziad poate începe de la Beiuș, șoseaua conducându-ne (9 km) până în comuna Remetea, de unde (la dreapta) mergem pe Valea Meziadului (alți 9
Agenda2004-12-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282217_a_283546]
-
crezut că poesia îi va salva viața/ cu care nu știa ce să facă..." (Bărbatul trist din poem). Tristețea cu și fără motivație (uneori pare a veni din nimic, ca o misterioasă predestinare) înconjoară poezia lui Gellu Dorian aidoma unui cearcăn. Dacă, uneori, sentimentul de învins adoptă figura de genuflexiune a umilinței ("Imaginea unui cîine într-un/ tablou flamand, imaginea unui om flămînd/ într-un tablou. Pe mine mă ucid în fiece clipă"), alteori el izbucnește cu o impetuozitate decorativ-blasfematoare: "numai
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
înscrie în cinstirea cuvenită. Iată un ton ce ni-l reamintește, în structura-i eliptică, sincopată, pe Ion Barbu: "Cu luare-aminte (pe cînd, seara,/ iatacele-n eșarfe-ncep;/ ea tace leneș; arfe-ncep;/ culoarea minte) (pe cînd seara// alb astru-n cearcăn vînăt, ori/ mărgea-n privirea mea aprinde),/ mărgean, privirea mea, a prinde,/ albastru-ncearcă-n vînători!" (Șase șspre șapteț holorime sau speranța de a suprima șnepedepsitț aerul dintre cuvinte). Sau Macedonski cel al tardivelor rondeluri valsante: "În unduire ca de
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
aplecau pe strada/ îngustă-îngustă"; "Oameni, oameni, care dintre voi și cine, cine/ are un suflet mai curat decât mielul?// Fața voastră, vai, fata, vai, fata/ că și sângele lui este roșie, roșie"; Am văzut fecioare înalte/ cu sâni albaștri și cearcăne verzi"; Un barbat încă tânăr/ stă în fața unei ferestre deschise/ și scrie într-un registru mare și verde" etc. Irealitatea lumii din poezia lui Nichita Danilov are și un secret umor. Totul este prea clar, prea tranșant ca să poată fi
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
este vorba doar de rime. Șerban Foartă descoperă cuvinte ascunse în cuvinte, cuvinte care citite invers se transformă în alte cuvinte sau chiar posibilitatea de a face, din anumite sintagme, noi sintagme, prin redistribuirea pauzelor dintre cuvinte: "Alb astru,-n cearcăn vânat, oare,/ acolo, rană și-a deschis?.../ ...A colora-n așa deschis/ albastru,-ncearcă,-n vânătoare,// os orb de leneș Inorog,/ gri-galben-roz, cu luare-aminte;/ gri, galben, roz: culoarea minte./ O sorb. De lene. Și n-o rog." (A II-a
I.L. Caragiale si Serban Foartă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18114_a_19439]
-
Chibici, Șaraga și Zarandi, ne simțim istoviți, dar nu renunțăm pentru nimic în lume la mîntuitoarea hoinăreală pe străzile reci, sub lună, în aerul ca-n Cîntarea Cîntărilor, înmiresmat cu smirnă și cu fel de fel de prafuri aromate. Noi, cearcănul zurbagiu al lunii. Somnul? Succedaneul morții? Să-l ia dracu'! Pe Vovidenie, Șaraga se cațără într-un mălin și ne aruncă ramuri în floare, buchetul se mărește, otrăvitor, captează lumină, luminează el însuși. Pentru cine flori? Pentru nimeni. Cucuvele, speriate
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
Mazuca Vlădoianu și vărul ei, ajuns membru FSN, Victorien Potecuță, mama Augustei, Die Goia, care vorbește țigănește, Augusta însăși, cea "cu carne dulce", "cu părul castaniu legat în coadă de cal și ochii ei frumoși ca două eleștee clipocind în cearcănele de umbră ale unei păsări zburînd în ocoluri strîmte, mai strîmte". Ale cui cearcăne, care ocoluri? Dar să trecem la semnificații mai simple, iată numele femeilor fatale: Izabel Căpitănița, Madrigal Voievozeanu, Paloma Gheorghiu, Silvia Curpeni, Tabeea, Lizanca, Coca Lup, Gretty
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
care vorbește țigănește, Augusta însăși, cea "cu carne dulce", "cu părul castaniu legat în coadă de cal și ochii ei frumoși ca două eleștee clipocind în cearcănele de umbră ale unei păsări zburînd în ocoluri strîmte, mai strîmte". Ale cui cearcăne, care ocoluri? Dar să trecem la semnificații mai simple, iată numele femeilor fatale: Izabel Căpitănița, Madrigal Voievozeanu, Paloma Gheorghiu, Silvia Curpeni, Tabeea, Lizanca, Coca Lup, Gretty Buznea... Povestea curge despre cum au sfîrșit cei doi Dracula, despre cum Bob Orlando
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
de exprimare, de trezire, de ocrotire. Din păcate, trebuie să vă mulțumiți doar cu povestea, mea pentru că recitalul actriței inspirat din poezia populară românească, autentică și netocită, s-a jucat o singură dată, la Sala Radio, în cadrul proiectului "Arta poetică". Cearcănul de lîngă soare este mai mult decît un colaj de texte, bine alese și asamblate, rostite pentru ascultătorii radio. Ambiția actriței a fost chiar de a schița un spectacol bazat pe polifonia vocilor umane, a vocilor care își strigă bucuria
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
simtă �apăsarea grea a turnurilor ce-și culcă umbra asupra textului�. Femeia simbolistă are părul de culoarea chihlimbarului, coșmaresc de lung (pînă la nivelul genunchilor, se precizează undeva), și ochii, prin desprindere de azuriul regulamentar romantic, �imense pete negre în cearcăne de sidef�. Ea este numai pe jumătate moartă, căci soțul ei adîncit, imediat după pierderea ei, în tristețea-pereche a orașului Bruges, îi descoperă pe străzile acestuia, după cinci ani, un alter ego în persoana tinerei actrițe Jane Scott. Sensibilitatea halucinantă
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
lung, pentru ca deflagrația anticeaușistă să fie "acoperită" de zgomotul celeilalte, antifascistă. Radiografia lirică merge însă până în adâncul totalitarismului, fie el roșu sau brun, pregnanța morală însoțindu-se și luptându-se cu plastica elementului malign: Câtă frumusețe se poate ascunde/ sub cearcănele tale, demnitate?// Iată-mă cum muncesc aici,/ în atelierele reci,/ cum îmi oblig tinerețea la penitență,/ cum refuz să cred că dincolo de ferestre/ se naște ceva care nu-mi seamănă./ Și cui aș putea explica/ dorința ascunsă/ (viermele gânditor)/ de
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
ședințe pe tema asta: - Ce facem, mă, cu scrisoarea lu’ Tache? O analizăm sau nu? - Șefu’, nu știu ce să zic, e o decizie grea... - Da, bă, știu, că nici io nu dorm de trei nopți de gânduri. Am și slăbit, am cearcăne, nu vezi? - Am și vrut să vă-ntreb dacă nu cumva sunteți bolnav, șefu’! - Deci aia e, e o decizie grea, dar tre’ s-o luăm. De-aia suntem aici, a dracu’ de viață, cu mama ei... - Șefu, știți ce
Mi-a răspuns Piedone! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19601_a_20926]
-
dacă apucă să se vadă cu tot felul de imperfecțiuni, rămîne cu o impresie proastă și n-o să-i mai placă, după aia, oricît s-ar prelucra. Orice maestru al Photoshopului elimină din oficiu, fără să-i ceară cineva, următoarele: cearcăne, riduri, fire de păr (din sprîncene, dacă vedeta e nepensată, sau de pe picioare și mîini, dacă n-a apucat să meargă la cosmetică), pistrui, alunițe și cicatrici. A făcut Oana Zăvoranu poze imediat după liposucție? Te simți și tu și
Cum am ajuns copertă Vogue by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19966_a_21291]
-
cu tot cu copil. Dacă e băiat, o vom elibera doar pe ea, iar rezultatul împerecherii cu animalele alea îl vom păstra într-un loc secret, până moare de bătrânețe. Mă duc să-mi mai pun o mască, că parcă tot am cearcăne. Și niște bigudiuri, că îmi stă părul ca un cu... ca o pu... ca naiba. Disclaimer: Caricaturizarea excesivă a personajelor, precum și folosirea unor cuvinte și expresii care ar putea să-mi contrarieze părinții sau alte rude, în afară de mamaie (la care
Cromozomul Y e ca şi mort, trăiască oja şi cromozomul X! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19959_a_21284]
-
obsesiv și difuz natura răului din om, indiferent de rasă. Dincolo de a așeza pe teren ferm întreaga grădină zoologică din pântecele arcei, omul providențial pe care-l fabrică la repezeală Aronofsky din apă de ploaie, coșmaruri, depresie, autoscopie, barbă și cearcăne își asumă misiunea de a stinge specia umană. E nevoie, desigur, și de spectacolul dezastrului total pentru a adânci psihoza lui Noe declanșată de privirea pe care o aruncă tabloului unei umanități degradate, înjosite, abandonate instinctelor primare. Crima și pedeapsa
Noe și noema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2658_a_3983]