74 matches
-
la el și nu l-au luat, nu l-au meritat. E și o loterie și ca la orice loterie prima condiție e să-ți cumperi bilet, să participi. Noi nu am promovat nici un scriitor pînă la nivelul vizibilității din ceardacul Academiei Suedeze, am mizat pe hazard. Iar hazardul produce miracole cel mai ades în mințile infantile, prea rar în realitate. Părem să fim în relație cu "premiul Nobel", după atîtea discuții aprinse, cam cum sînt copiii în disputele privind locul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
spune lui Ion Creangă, ca vecin de Humulești ... ? Cred că aș exprima o mirare: Cum de știu cireșele din cireșul care e hotar între casele noastre să se pîrguiască la dată fixă de aproape două secole? Că eu stau pe ceardac, privind mîhnita Cetate din zare și subțirele fir al Ozanei și nu dau de capăt acestei nedumeriri. Și apoi prietenii, dispăruții din geografia spiritului nostru ca meteoriții care pleacă prin univers să întîlnească planete mai fericite: Aurel Dumitrașcu, Dan David
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
lînă, dormea cîinele. Tata se ridica din pat, lua șuba între umeri, aprindea felinarul și ieșea să vadă vitele. Mă sculam și eu din pat, beam o cană de apă din căldarea pusă pe un scăunel sub icoane, ieșeam pe ceardac să fac pipi cîinele nici nu se mișca; dormea făcut covrig -, apoi alergam repede în cameră și mă băgăm sub plapumă, așteptînd să vină tata, să mă încălzesc la spatele lui... Mihai, îl aud pe Vlad în pauza dintre comenzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
căreia versul îi poate doar aproxima, pentru o clipă, contururile instabile: Când prin tâmplă viața ca o sămânță se umflă, trece, În laptele răcoros care-a spălat furtuna, În cântecul greierului ascuns în piersice, În ploaia printre brazi ca un ceardac la Putna, În fulgerele sunând ca lingurițe de-argint, În cămara cu-arome de suvenir, de gutuie, Surâs ca o mănușă, uitat în pian, în fluier, Din ringlodă spre-albastru mai profund suind, Până-n monedele dansului, până-n hohotul pâinii Până-n părul
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
lîngă noi, a extras în cele cîteva zile de urmărire o singură știre bombă cu care a împodobit prima pagină a imundei sale publicații: cazată la o mănăstire de maici din Neamț, Monica Lovinescu și-a permis să fumeze pe ceardacul cămăruței din incinta mănăstirii...! Atîta a înțeles infantilul jurnalist din cele cîteva zile în care cei doi mari intelectuali români „recucereau spațiul memoriei”. Și acum: atîta au înțeles acei redactori (alfabetizați? români? întregi la cap) din prezența pe „o listă
„Cazul” Mircea Cărtărescu by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4003_a_5328]
-
să fi fost nu numai începătorul, ci și terminatorul Reformei în România. Iar bizareria destinului, ca investițiile, fondurile cu care Occidentul a fost așa de zgârcit față de adoratorii lui, să înceapă a curge din butoaie de lapte și miere în ceardacul iliescian. Să nu pună stăpânire pe mine, atunci, o dulce-funerară nostalgie la trezirea imaginii cabotinului ce frământa scândurile scenei cu tălpi scârțâitoare, învârtind zadarnic bastonul, trimițând câte un deget spre canotieră, în monotona căinare de ravagiile fiscului? Într-un poem
Mic bilanț de ocazie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17119_a_18444]
-
fix, zic: "Vrei să fii simpatiul nostru?"...M-am plimbat cu ele braț la braț, un timp, potolindu-le. * Ofițerii români care își ascuțeau săbiile înaintea campaniei din 1913. Tot Bucureștiul răsuna de zgomotul ce îl scoteau săbiile bătute prin ceardacuri, prin curți... Ofițerii în ținută lejeră, care în cămăși numai, care în izmene... ascuțindu-și de zor săbiile ofițerești de Damasc ori Toledo cu pomponul lor galben. Povestește un moș de 95 de ani. Pisica mîncînd fluturele, mult timp pîndit
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
Ea visa la macii roșii, la ghioceii neprihaniți care își deschideau ochii sub pătura imaculată de omăt, la poienile cu narcise și lăcrămioare, la levănțica aromată și menta înmiresmată, răcoritoare. Adora deopotrivă busuiocul din fundul curții, ca și liliacul de sub ceardacurile fetelor. Mai visa adeseori, la coloritul bogat, dar liniștitor al florilor de câmp, alintate de ochii călătorului obosit de drum lung. Nu, cu siguranță, trandafirii nu erau pe gustul ei, cu o excepție însă: trandafirii galbeni. Pe aceștia îi îndrăgea
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
În exterior, casele vechi sunt văruite cu var cu chindros (albastrul cerului), iar casele noi, cu patru-cinci camere, majoritatea cu parter și mansardă, sunt văruite cu var lavabil de culori diferite. Casele noi cu două nivele au balcoane lipsindu-le ceardacurile din lemn, frumos ornamentate de altădată. Casele și acareturile au fost construite, în marea lor majoritate, de meșteri locali, unii dintre ei adevărați artiști: Dumitru Coștiug (Sâșa), Costel Drobotă, Haralambie Drobotă, Neculai Drob, Mihai Costea (Dumbrava), Gheorghe Lungu, Mihai Mocănița
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
nu se putea decât să-l distrugi pe cel de lângă tine. “Iubește-l pe aproapele tău!?” O utopie frumoasă fiindcă realitatea este cumplită: văd asemenea hiene și astăzi, care se manifestă la fel, chiar dacă a dispărut doctrina comunistă. Stăm în ceardac, sub un soare câlțos de septembrie. Mă îmbie cu o farfurioară de miere zaharisită și cu un pahar de apă rece. „Mai bine glonțu!” Povestea coboară încet spre asfințit, printre lacrimi și amintiri grele. I-am respectat vorbele, așa cum se
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
colea și văd pe Gheorghe, bărbatul meu, cu un om care stătea pe cal. M-am făcut că nu mi-e frică. <<A-mpușcat pe Gheorghe Șuța!...>> Unchiul n-a fost în pădure cu Arnăuțoiu. L-am ținut și colea, sub ceardac. Scoteam scândura și-l băgam. E ca un sfânt, că rău n-a făcut. Să dea Dumnezeu în flăcări să moară comuniștii!... (plânge și se oprește brusc). Care-a fost vinovat, nu mă gândesc la dumneavoastră, că fiecare om a
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
doi ani și făcea suta. El a făcut 14 ani de pușcărie. Fugise cu Arnăuțoiu în pădure de frică. Le dădusem mâncare. Îl țineau comuniștii câte o săptămână în bâte...” România Mare, cu furca-n spinare Soarele bate nemilos în ceardac. Un om trece cu furca pe umăr prin fața casei. Privește pieziș. Nu-i a bună... - Uite-l pe comunistu’ de Păncescu. E-al lui Vladim Tudor... Șapte ani am mers târâș, în genunchi. Mă uitam să nu mă vadă careva
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Ai plecat și s-a-mpângărat turma. Adun-o la loc!>> <<Am să mai vin, dar nu cu oameni>>. Atârnau curioșii prin sălcii, prin peri...” “Tata s-a spânzurat” O femeie la vreo șaizeci de ani vine și începe să deretice prin ceardac. Este fiica Elisabetei Rizea. Se oprește și-mi spune o întâmplare stranie. “Era prin ’91, toamna, spre înserat. Vine un om tânăr la poartă: Aș vrea să o cunosc pe Elisabeta Rizea. Da’... cine sunteți? - Doamnă, eu sunt fiul căpitanului
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
-i chip să trăiască. Dinu are 37 de ani, a căzut în cap, da’ face treabă... Mâna de mort - Credeți în ursitoare? - Nu prea cred, da’... cine știe... Ionuț și Andreea erau la Șichiva. Au dat deoparte dușumeaua prispei de la ceardac și se jucau cu mașinuțele în pământ. Fata a găsit un capăt de cârpă și-a tras... Era o mână de mort cu păr, ceară, cărbune... înfășurată într-o cârpă de pus pe mort. Fusesem devale după mălai și fata
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
scriitorii români din Germania? Comunicați între voi? Aveți vreo revistă activă, vie, care să vă adune? Este posibilă solidaritatea între scriitori, astăzi? Te rog să vorbești despre scriitorii din România care trăiesc în Germania și de cum îi vezi tu din ceardacul casei tale din Boppard...! Ne place să ne amăgim, asta e calitatea noastră supremă, ca germani ori români. Există, într-adevăr, câteva grupușoare de simpatie care își mai scriu sau dacă locuiesc aproape, se mai vizitează. Fiecare-și are cuptorașul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Făgădău, când e bine, când e rău, vine prostu’ la pârău...”, și-a început să spargă un perete. Sare tencuiala, se desprind până la urmă și cărămizile. - Aschimodie, adună și tu niște bolovani mai mărișori și trage, tată, în geamurile de la ceardac. În toate... Să le-aud cum cad pe jos, uite, nu te lași pe spate, nu din cot ca fetele... ia-l pe ăsta mai rotund, aruncă de-acolo, de unde încep trandafirii. Așa, cheamă-i și pe borobeții lui Leuștean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a luat caimacul vieții publice războinice a bărbaților și a adunat grijulie ce era de păstrat din ceea ce aceștia res pingeau. Un matrimoniu otoman care se contrapune tăcut patrimoniului nostru anti otoman. Nu există nici o statuie a sarmalei sau a ceardacului, a ciorbei sau a ceaunului, dar există monumente pentru fiecare luptă pe care au dus-o bravii noștri bărbați cu turcii. și totuși, din ceaunul acesta ne mîncăm noi ciorba și astăzi și pe salteaua din odăile noastre ne odihnim
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de afară, care parcă din nou se întețea. Viscolul zgâlțîia acoperișul... văzduhul gemea în depărtare. În răstimpuri, pe pale de vânt, se auzeau urlete de lupi flămânzi, înmulțite de ecoul văilor... Era înfricoșător, lugubru, ăuitul lor. O rafală năvali peste ceardac și zgudui ușa de la tindă, din țâțâni, trântind-o de perete... - Hai, mamai... hai, mai încearcă!... o îndemna bătrâna cu o răbdare de sisif, mângâind-o cu degetele, ușor, pe fruntea scăldată de sudoare. Pădurarului i se frângea inima de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se porni din nou, parcă, mai înverșunată, plesnind în geamuri și-n pereți. Dintr-o dată, un ăuit prelung și mârâitul lui Pârvu din coteț, - unde era închis noaptea, împotriva lupilor-, tulbură liniștea nopții, îl făcu pe Anton să tresară. Prin ceardac se auziră pași ușori, prelingându-se Anuca, fata pădurarului 49 pe sub geam. Baba Săftica, neclintită, n-o scăpa din ochi pe tânăra femeie. A auzit și ea ăuitul lupului, și pașii prin ceardac, dar n-a întors capul. O rafală
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îl făcu pe Anton să tresară. Prin ceardac se auziră pași ușori, prelingându-se Anuca, fata pădurarului 49 pe sub geam. Baba Săftica, neclintită, n-o scăpa din ochi pe tânăra femeie. A auzit și ea ăuitul lupului, și pașii prin ceardac, dar n-a întors capul. O rafală violentă, izbi, parcă, gata să smulgă din țâțâni ușa de la tindă, și, ca și cum din acel uragan s-ar fi prelungit... un țipăt se slobozi din pântecul femeii, că n-ai fi crezut că
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tindă, și, ca și cum din acel uragan s-ar fi prelungit... un țipăt se slobozi din pântecul femeii, că n-ai fi crezut că-i de copil; un fel de ăuit înfricoșător. În acelaș timp un urlet sălbaic se auzi în ceardac. Când pădurarul se uită... un cap mare de lup acoperea ochiul de geam. Nu-l luă în seamă, pentru că nu era prima oară când sălbăticiunile pădurii, pe geruri mari, îi călcau ceardacul. Dar, în acelaș timp, mai multe urlete se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
acelaș timp un urlet sălbaic se auzi în ceardac. Când pădurarul se uită... un cap mare de lup acoperea ochiul de geam. Nu-l luă în seamă, pentru că nu era prima oară când sălbăticiunile pădurii, pe geruri mari, îi călcau ceardacul. Dar, în acelaș timp, mai multe urlete se auziră la marginea pădurii pe lizieră. Lumina tulbure a zorilor începu să-și facă loc printre perdeluțele ferestrei... Ziua se pregătea să vină. Nu se stinse bine țipătul din pântecul mamei, că
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
plângând încet. Afară, pe lizieră, urletele lupilor, învălmășite cu frământările văzduhului, nu mai conteneau. Când Anton se uită spre fereastră, capul lupului era tot acolo. Se ridică, și, în camașă și cu capul gol, se repezi cu pușca, afară, în ceardac. Lupul, mare aproape cât un vițel, sări peste ceardac fără să-l atingă, și din câteva copci se îndreptă spre lizieră. În grabă, fără să ochească, trase în direcția lui. Lupul se rostogoli în fugă, de câteva ori și, șchiopătând
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
frământările văzduhului, nu mai conteneau. Când Anton se uită spre fereastră, capul lupului era tot acolo. Se ridică, și, în camașă și cu capul gol, se repezi cu pușca, afară, în ceardac. Lupul, mare aproape cât un vițel, sări peste ceardac fără să-l atingă, și din câteva copci se îndreptă spre lizieră. În grabă, fără să ochească, trase în direcția lui. Lupul se rostogoli în fugă, de câteva ori și, șchiopătând, dispăru în inima pădurii cu ceilalți... „L-am nimerit
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se înălța casa pădurarului. Acoperământul din draniță, pe care, de atâta vechime, a crescut mușchi verde, sclipea în bătaia asfințitului. Era o casă veche, bătrânească, moștenită, din tată în fiu; mare, cu pridvorul împins în față, cu strașină lată și ceardac înalt, dominând ograda. Pe poarta larg deschisă, se puteau vedea grajdul, cotețul pentru orătănii, și alte acareturi trebuitoare într-o ocină. Totul era făcut trainic, din bârne de lemn tare. Chilerul, tinda largă între două odăi podite cu scândură de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]