23,656 matches
-
Dragoș Bucurenci Am ajuns sâmbătă noapte în , clubul de fitze deschis în Floreasca, despre care imi trecuseră pe la urechi mai mereu lucruri bune. E drept că era vorba despre evenimente de PR, organizate la ceas de seară, nu în toiul nopții. Fauna localului nu m-a surprins, sunt obișnuit cu cocktailul de fotomodele, copii de bani gata și fetze de mafiotzi. Lumea era, totuși, măi spălata decât în Kristal și, cu siguranta, oferta de droguri
M-a luat Gaia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82997_a_84322]
-
ne conduce, pentru că ăsta nu poate duce decât la revoltă. Oamenii liberi muncesc mai bine și mai eficient decât sclavii. Așa că pisicile ne-au redat liberul arbitru și ne-au lăsat să credem că muncim pentru noi. Ne dam de ceasul morții să facem rost de mâncare, de casă, de mașină, de credit la bancă, de țoale și de educație pentru copii și, în timpul ăsta, primim o pisică în casă, îi dăm să mănânce, îi curățăm conștiincioși excrețiile, o scărpinam când
Planeta pisicilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83037_a_84362]
-
Dragoș Bucurenci Diseară, sau - mai bine zis - un sfert de ceas înainte de miezul nopții, Andrei Oisteanu, Eugen Ciurtin și Mihai Neamțu, de la Asociația Română de Istorie a Religiilor șunt invitați la Cultura libre pe TVR1. Zilele astea are loc la București Congresul European de Istorie a Religiilor, eveniment care repune România
Andrei Oisteanu la “Cultura libre” by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83054_a_84379]
-
o persoană publică își asumă o anume orientare sexuală, într-o țară unde imediat ești taxat nemilos pentru asta și ironizat, acela trebuie felicitat pentru curajul sau și pentru onestitatea sa publică. A-i aminti însă acestuia, zi de zi, ceas de ceas, de aspecte care țin exclusiv de viață să intimă (am citit cândva, un text la fel de grețos în “Academia Cațavencu” despre Alex Leo Șerban), în termenii în care te-ai exprimat tu, Satan Claus, mi se pare o măgărie
Despre clipa si despre potrivirea ei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83047_a_84372]
-
publică își asumă o anume orientare sexuală, într-o țară unde imediat ești taxat nemilos pentru asta și ironizat, acela trebuie felicitat pentru curajul sau și pentru onestitatea sa publică. A-i aminti însă acestuia, zi de zi, ceas de ceas, de aspecte care țin exclusiv de viață să intimă (am citit cândva, un text la fel de grețos în “Academia Cațavencu” despre Alex Leo Șerban), în termenii în care te-ai exprimat tu, Satan Claus, mi se pare o măgărie și Dragoș
Despre clipa si despre potrivirea ei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83047_a_84372]
-
de oameni, încât aproape că-ți vine să le crezi pe maici când îți vorbesc despre minunile care li se întâmplă zilnic. Dar adevărată minune este pictură tavanului unei biserici care n-are tavan. O pictură care se rotește o dată cu ceasurile, lunile și anotimpurile. Dacă la Romă Michelangelo a pictat metaforă creației, la Colelia Dumnezeu a pictat creația însăși. Minunea nu va mai dura, însă, mult. Pentru a-și împlini misiunea, măicuțele, împreună cu maica stareța Renata, vor reconstrui sfanțul lăcaș. Rămân
Unde Dumnezeu si-a pictat singur biserica by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83053_a_84378]
-
cei care i-au fost dragi. Irina m-a chemat la ea într-o vreme în care încercăm să-mi îmbogățesc lecturile și mi-a vorbit, bulversandu-ma, despre lucrurile care contează cu adevarat. Au fost cele mai dense opt ceasuri din viața mea. Trăia într-o lume frumoasă și adevărată, cu care eu nu aveam nici o legătură. Un timp, mi-a fost rușine să le povestesc prietenilor desprea ea. Nu reușeam s-o descriu, îmi lipseau cuvintele care să le
Declaratie de amor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83080_a_84405]
-
4.“Comunismul, așa cum a fost teoretizat de Marx, n-a fost APLICAT nicăieri”! Păi de ce să fie APLICAT, cînd, cf lui Marx el trebuia să se producă de la sine, spontan, odată ce intelectualul marxist îi dădea proletarului “deșteptarea” și-i arată “ceasul” care indică, cu precizie, punctul critic al inadecvării dintre raporturile de producție și forțele de productie? Fapt care nu s-a întîmplat pt că era fals și pt că falsul a fost demascat de Bernstein și Proudhon, niște “anonimi” ascunși
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
și ajung riguros tot la Dunăre, în volute din ce în ce mai largi. Iar străzile radiale, care le intersectează, străpungând spre sud, spre vest și spre nord, pornesc toate din acea inimă a orașului care este splendida piațetă a Sfinților Arhangheli. Aceea cu ceasul, cu fântâna țâșnitoare, cu bisericuța din secolul XVII, fostă geamie, cu statuia lui Traian. La est curge, ordonator, marele fluviu. Ce s-a clădit mai temeinic în vechea Brăilă este expresia unor vremuri de bunăstare și chiar de bun gust
De ce nu și Brăila? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14696_a_16021]
-
centrul omagiat de poetul matematician, care introducea în planul edificării și legenda, avertismentul, punerea în gardă: Și mai ales te înfioară/ De acel galben icusar,/ Ceasornic fără minutar./ Ce singur scrie când să moară/ Și ou și lume. Te-nfioară/ De ceasul galben, necesar... E drept că ideea Oului-monument ar fi putut să-i aparțină și lui Salvador Dali cu efectul suprarealist știut. Plagiatul nu e însă în firea lui Ion Barbu, - cred că ar fi și cronologic exclus. în orice caz
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14699_a_16024]
-
sublim incantatorie ce ar fi dat Construcției, ipotetice, un accent muzical perfect organizat, autentic, fără acele fuites... fără acele scăpări ilogice tipic surealiste lipsite de vreun consens social, fără miezul profund de care tocmai vorbeam, de gălbenușul primordial, de acel ceas galben, necesar... Prima impresie, la ieșirea din muzeu, dând direct în Piramida centrală, este de libertate totală. Ai senzația că ai intrat în alt mediu... - aș fi lipsit de gust să spun al Metafizicii?... - în care presiunea spiritului rămâne la
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14699_a_16024]
-
de a dărui plăcere și-ar fi dat sufletul în spasme interminabile, mime hidoase ale supremului orgasm prin care Dan visa să spargă pielița acestei lumi. Chiar și rămânând mereu la un metru de noi, tot ar fi făcut afișajele ceasurilor noastre digitale să se dea vertiginos peste cap, consumându-ne fulgerător viața. În timpul marilor furtuni ar fi fugit, nebun de singurătate, în câmpul gol, căutând trăznetele. Fiecare șuvoi de foc alb care i s-ar fi înfipt în degetele ridicate
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
tot fi pișcat? Fiindcă, în fine, dl Ion Popescu a ordonat d-lui Ion Iliescu să iasă din amorțeală? Deoarece membrii audiovizualului au simțit dintr-odată că așa nu mai merge? Câte puțin din toate la un loc, deopotrivă cu ceasul nefast astrologic - planetele în scrâșnetul lor astral, decizând? Strâmb stând, dar drept judecând, la mijloc s-ar afla simpla aplicație a hipercunoscutei teorii a saltului - când se strânge prea multă cantitate. Caz în care cel vizat a urmat soarta seculară
Menuet cu primul-ministru by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14710_a_16035]
-
cuvinte, dacă perseverezi imposibil să nu-l găsești pe Făt-Frumos-ul mult așteptat. Dincolo de orice teorie pe o asemenea temă, dincolo de raportul realitate-ficțiune implicat, Puicuțe bune vehiculează un umor atît de îndoielnic încît nici măcar simpla funcție de a-ți trece cele două ceasuri în mod plăcut nu o îndeplinește. Rămîne așadar o peliculă ușor de uitat sau ușor de confundat cu o alta similară, ceea ce în cele din urmă este absolut același lucru. Ingrediente comerciale (fete frumoase: Cameron Diaz - cunoscută nouă din Masca
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
picturii și sculpturii, iar pe lângă doamna misterioasă a lui Leonardo Da Vinci, asaltată de turiștii japonezi cu blițuri, trecui nepăsător, mirat că i se acordă atâta atenție... Astfel încât, ieșind din Luvru, cei ce așteptau la rând afară nerăbdători de câteva ceasuri, abia se pregăteau să intre pe lângă noi, care eram gata terminați... Oceania ne doborâse. Cel mai entuziasmat se arăta amicul meu, pictorul, Instigatorul ocult, aparținând probabil unei secte care nu a ajuns încă în România și care ar da bătaie
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]
-
și poliția sunt plăgi vii pe trupul infectat al țării. Despre sănătate, învățământ sau cultură nici nu-ți vine să deschizi gura, într-atât s-a demonetizat societatea românească. Dând frâu liber la înavuțirea contra-cronometru, pesedeii știu că se apropie ceasul bilanțului. Cocârjați de numărul vilelor și-al automobilelor de lux, șefii partidului de guvernământ vor fi măturați la viitoarele alegeri cu viteza cu care au fost aruncați la lada de gunoaie și foștii algoritmici din C.D.R. Pe de altă parte
Șiștarul cu lapte al dictaturii sau Ceaușescu al XI-lea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14840_a_16165]
-
te bați. Ai fost jalnic. Mai jalnic nici că se poate. Pe lîngă toate astea, mi-am reproșat că m-am dăruit fără pic de rușine. M-am gîndit la lucrul acesta și îl regret sincer. De aceea, acum un ceas m-am dus să-l caut pe tata, să-l rog să anunțe mai repede căsătoria mea cu bărbatul care mi-a ars mîna, iar tata a socotit că, după vorbele care-au umblat prin oraș, și fiind logodiți mai
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
de mărunțișuri supraviețuitoare - a devenit clișeu. Oamenii n-aveau ușurința noastră de a se debarasa de balast. E drept că se și făceau lucruri trainice, din materiale durabile (pendula mea de la 1906 și deșteptătorul CFR au îngropat nu știu cîte ceasuri electronice, de pildă, iar fețele de masă din zestrea bunicii le folosesc și azi). Societatea de consum, cu ambalajele ei fățoase și reclame atrăgătoare, a schimbat noțiunea timpului: chiar și așa-zisele "bunuri de folosință îndelungată" sunt garantate maximum 5
Material by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14907_a_16232]
-
mînerul în formă de măciulie. Și astfel ne-am continuat drumul, presărat de chicoteli și glume pe seama umbrelei mele. Ne-am așezat la masă, la capătul unei dimineți minunate și, după ce am mîncat, ne-am petrecut mai bine de trei ceasuri jucînd cărți, după cum e obiceiul în timpul acestor excursii la țară. Un tunet ne-a făcut să ne-ntoarcem la realitatea exterioară și, ducîndu-ne la ușa casei unde mîncaserăm, am văzut cerul acoperit de nori și am ghicit apropierea unei furtuni
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
Florica Madritsch-Marin (1931-1989) Opera scriitorului austriac cuprinde volume de versuri ("Auf der Erde und in der Hölle" - "Pe pământ și în iad", " In hora mortis" - "În ceasul morții", "Unter dem Eisen des Mondes" - "Sub gheața lunii"), romane ("Frost" - "Înghețul", "Die Ursache" - "Cauza", "Der Keller" - "Pivnița", "Der Atem" - "Respirația", "Die Kälte" - "Răceala", ""Holzfällen" - "Tăietorii de lemn", "Auslöschung" - "Stingerea", etc.), piese de teatru ("Der Stimmenimitator" - "Imitatorul de voci", "Der
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
seara sunt atât de-nsingurat o Doamne nimeni nu-mi bea suferința nimeni nu stă la patul meu să-mi suporte chinul și mă trimite norilor și râurilor verzi ce se rostogolesc în mare Doamne Dumnezeul meu sunt abandonat păsărilor bătăii ceasului care plesnind îmi îmbolnăvește sufletul și-mi arde carnea o Doamne în cuvântul meu e întuneric noaptea îmi nesocotește peștii și munți de suferință neagră o Doamne ascultă-mă * O ascultă-mă până la capăt nu mai vreau să suport singur
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
la ochiul nostru magic "delicate lucruri vechi". Nu rezist ispitei de a continua evocarea cu cîteva gesturi, azi uitate, care s-au imprimat pe retina ochiului, întotdeauna magic, al copilăriei. Gestul prin care tatăl meu își întorcea, seară de seară, ceasul de mînă, apucîndu-i între degetul mare și arătător rotița striată și învîrtind-o repede înainte și înapoi. Mișcarea era însoțită de un sunet subțirel, mai liniștitor decît torsul pisicii. O altă mișcare cu sunet la care îmi plăcea să asist era
Gesturi pierdute by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14977_a_16302]
-
de o cu totul altă factură decît povestirea-titlu; nu mai cade nimic din cer, iar dacă putem vorbi despre ironie, ea nu mai e de găsit la nivelul stilului, ci în substanța profundă a textului - povestirile fiind anatomizări ale ultimelor ceasuri, în general, din viața unor personaje care urmează să moară într-un mod stupid, absurd sau adînc motivat psihologic (în acest ultim caz apar, evident, "amintiri" semnificative sau doar bizare de pe parcursul întregii vieți a personajului), accidental sau cu intenție
Misterioasa literatură din sertar by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14967_a_16292]
-
mamei), cutia cu nasturi colorați, costumele de bal mascat, paltonul cu vatelină, vechiul dulap cu ușă din oglindă, lângă care s-au fotografiat în ani diferiți și tatăl, Arseni, și fiul, Andrei, broșa în formă de păianjen, cerceii cu turcoaze, ceasul de buzunar, bradul de Crăciun, florile de câmp... însă din toate acestea și dincolo de ele, se conturează, ca și în filmul fratelui, imaginea iconică a mamei. Ambele documente - filmul fiului și cartea fiicei - ridică un imn de slavă aceleia care
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
parte și tencuiala?)/ apoi să faci patul în odaia străină/ și să pleci pe străzile necunoscute/ să mergi să mergi fără țintă/ la o fîntînă arteziană să te oprești/ și apa din orașul străin/ să-ți împroaște cu un jet/ ceasul de la mînă" (Odăile). Asistăm la un proces invers al remitizării. Pe ruinele limbajului demis din autoritatea sa filosofantă sau de o factice solemnitate, se reface o mitologie spontană, izvorînd din percepția comună, din capriciul clipei, din imprevizibilul său latent. Restrîngerii
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]