303 matches
-
Îl aduce de spate. Îi vălurește pielea de pe gât. Îi încărunțește barba din ce în ce mai neîngrijită. Orașele, toate, sunt fierbinți ca niște cazane din care iese smolit și singur. Ochii îi scapără însă, din nou, ca la 20 de ani. Ceasloave după ceasloave, legate în catifea albastră, se umplu de crabi copți în inimă de anghinare și calamari perpeliți în zmeură. Se comandă farfurii de sidef. Se schimbă draperiile de pe Thule și, pentru asta, e nevoie de ajutorul a treizeci de desenatori și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
După o saptamână și-a revenit.A povestit că a ajuns pe un câmp cu flori. Se făcea instrucție militară.Peste tot domnea o disciplină cazonă.Acolo l-a întâlnit pe Ștefan cel Mare.Acesta s-a uitat într-un ceaslov.I-a căutat numele.Nu l-a găsit.Și la trimis înapoi.Venise prea devreme.Altă persoană a intrat după operație în moarte clinică.S-a întâlnit cu o entitate care i-a spus doar atât:”Venus impudica”.Și-a
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
anul școlar ̀începea ̀într-o căsoaie cu două săli de clasă și locuință pentru director. Atunci ̀învățătorul Ștefan Țeranu ̀îi ̀întâmpină, cu emoție, pe cei 25 de școlari, șturlubatici, care purtau opinci și trăistuțe cu ceasloave și bucoavne, dar cu ochii vii și plini de deșteptăciune. Fosta primărie a comunei Bucium, Șoseaua Bucium După cum este scris ̀în mozaicul de la intrare clădirea a fost construită ̀în 1899. Printre primarii comunei Bucium s-a numărat și
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
este defel o dovadă a neadevărului acelei idei. Neamțul confundă stofa unei haine cu gradul de precizie cu care i se închid nasturii. Confundă ardoarea sublimă a unui sentiment cu zgura teoretică pe care teologii l-au depus pe fundul ceasloavelor mînăstirești. Nu poți să spargi capul unui adevăr a cărui strălucire vine din altă lume legîndu-te de stîngăcia cu care oamenii, încercînd să-i prindă chipul, i-au schimonosit litera. Nuanța aceasta a fost surprinsă de un teolog ca Bultmann
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
Și când dorm, cu el alăturea dorm. SISOE: Parcă eu nu tot cu el alături? Da' uit. Uit să-l iau și mereu mă-ntorc să-l caut. MAVRICHIE: Așa? SISOE: Așa. Și, dacă mi-i îngăduit, ce fel de ceaslov porți sub braț Sfinția Ta? MAVRICHIE: Apoi am mai scris o carte de pilde astă noapte. De mult mă ținea gândul s-o fac și pe asta, și iaca am făcut-o. SISOE: Astă noapte, zici? MAVRICHIE: D-apoi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
lor... SISOE: Mi se bucură sufletul și mi se veselește, ca unul care se numără în tagma celor ținuți mai în cinste decât cuvioșii despre care nimeni nu mai știe de ce-au ajuns aici. Și cum stă scris în ceaslovul sfinției tale? MAVRICHIE (deschide tartajele, își drege glasul, citește cu importanță): Stă scris așa: că acela care a primit această putere mai presus de fire cată a se feri cu strășnicie să facă vreodată o minune în folosul său, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
arate Dumnezeu cu așa un început de toamnă? Nu știm ce ne aduce ziua de mâine, d-apoi despre așa o minune dumnezeiască... Am să-l mai întreb pe Țâdulă, poate a ști el ceva, că toată ziua buchisește în ceaslovul ceala de Gromovnic. Ei, dacă trăia tata... Lasă că poimâine merg la târg și îl iau cu mine pe Țâdulă. Așa că am să-l descos eu ce și cum ... Poate mai aduci vreo gazetă două, moș Dumitre, să mai aflăm
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
obișnuite lucrări de cercetare în domeniul limbii și literaturii vechi românești. Pe de altă parte, însă, avem de-a face mai puțin cu un jurnal de lectură, cât cu o adevărată operă de cercetare. Un studiu minuțios și pasionat al ceasloavelor prăfuite, al literaturii vechi, al primelor forme de limbă literară. Astfel, volumul conține trei eseuri fără o legătură tematică directă între ele, ceea ce le conferă o prospețime individuală. Eseuri care aduc informații importante pentru bibliografia veche românească cum este - în
Parfumuri vechi de carte by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/9189_a_10514]
-
se folosească de informație. Bun, deci mai există câteva zeci de exemplare în bibliotecile publice. Poate că putem să le dăm de urmă și să eliminăm pagina 27 și în timpul ăsta să căutăm și sursa originală. — Cartea umbrelor, zice Helen. Ceaslovul, cum îi spun vrăjitoarele. Cartea de vrăji. Toate puterile de pe lume. Se aude soneria, și apare încă un bărbat care își dă jos pantalonii rufoși, se dezbracă de tricou și ne spune că-l cheamă Arici. În legătură cu Arici, detaliile ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
are vreo legătură cu descântecul? Și, fără să mă întorc, zic: — V-a trecut prin cap să folosiți descântecul pentru controlul populației? Și Stridie râde și zice: — Cam așa ceva. Mona își lasă perna în poală și zice: — E vorba de ceaslov. Și, formând un număr, Stridie zice: — Dacă-l găsim, o să-l folosim cu toții. O să-l distrugem, zic. După ce-l citim, zice Helen. Și Stridie zice în telefon: — Da, aștept. Și către noi: E tipic. În mașina asta putem vedea întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
degete spre mine, ca sa-i dau agenda. Zice la telefon: — Da, acvamarinul de două sute de carate. Sunați-l pe Drescher, la Geneva. Deschide agenda și scrie un nume sub data de azi. Mona zice: — Mă gândeam... Ce credeți, zice, oare ceaslovul original o fi avut vreo vrajă pentru zburat? Mi-ar plăcea la nebunie. Sau vreuna care să te facă invizibil? Își scoate Cartea umbrelor din rucsac și începe să coloreze. Aș mai vrea ceva; să pot vorbi cu animalele. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Stai un pic să dau drumul la televizor, să văd ce se-ntâmplă. Îmi împing falca înainte, spre tavan, și zic că nu putem... nu putem... Singur acum cu ea, zic: nu putem să avem încredere în Helen. Ea vrea ceaslovul doar ca să poată controla lumea. Leacul pentru prea multă putere, zic, nu e și mai multă putere. Nu o putem lăsa pe Helen să pună mâna pe Cartea umbrelor. Și, încet, atât de încet că nici n-o pot vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
chirurg. Și Mona zice: — Ciudat. Pune coloana alături de celelalte fragmente de pe covor. Se încruntă, aplecându-se din nou cu penseta peste talpa mea, și zice: — Helen mi-a spus același lucru despre tine. Zice că nu vrei decât să distrugi ceaslovul. Ar trebui distrus. Nimeni nu poate stăpâni o asemenea putere. La televizor e o clădire veche de cărămidă, cu trei etaje, din care curg flăcările pe fiecare fereastră. Pompierii le țintesc cu furtunurile din care țâșnesc arcuri albe de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Helen sună. Telefonul lui Stridie sună. Mona oftează și-și întinde mâinile. Cu ochii închiși, în timp ce mâinile lui Stridie încă îi umblă prin păr și telefonul sună, Mona își potrivește capul în poala lui Stridie și zice: Poate că în ceaslov o să fie și o vrajă care să oprească suprapopularea. Helen deschide agenda la data de azi și scrie un nume. Zice în telefon: — Ce exorcizare? Scoatem din nou casa pe piață. Mona zice: — Ne-ar trebui un fel de vrajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Poate că ajungi în iad pentru lucrurile pe care nu le faci. Cu pantofii mustindu-mi de apă rece, piciorul nu mă mai doare. Cu mâna unsă de muci și lacrimi, mă caut și-mi închid pagerul. Când o să găsim ceaslovul, dacă o fi vreo cale de a învia morții, poate că n-o să-l punem pe foc. Nu imediat. Capitolul 29 Procesul verbal întocmit de poliție nu zice cât de caldă am simțit-o pe soția mea, Gina, atunci când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
a“-uri sunt patru fețe rânjite de clovn. O mamă, un tată, un fiu și o fiică. Mai avem de neutralizat încă optzeci și patru de cărți. Ceea ce înseamnă zeci de biblioteci din întreaga țară. Apoi va trebui să găsim ceaslovul. Va trebui să-i sculăm pe unii din morți. Sau să-i castrăm. Sau să ucidem omenirea întreagă - părerile sunt împărțite. Sunt atâtea lucruri de care am avea nevoie ca să ne venim în fire. Ca să ne întoarcem la Dumnezeu, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
trase în caramel, zice Helen. Uite, Carl se duce să ne ia. Și, cu agenda încă deschisă în mâini, Mona își ridică privirea. Cu gura ușor deschisă, clipește o dată, de două ori, de trei ori, repede. Oftează și zice: — Știți ceaslovul ăla pe care-l căutam? zice. Cred că l-am găsit. Capitolul 34 Unele vrăjitoare își scriu descântecele în rune, în simboluri ascunse și încifrate. După cum zice Mona, unele vrăjitoare scriu de-a-ndoaselea, și nu poți să citești vraja decât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
îi spun să-și șteargă imediat rânjetul ăla de pe față. Ce mama dracului are de se rânjește așa? o întreb. Capitolul 35 Eu sunt la volan, Mona stă pe bancheta din spate, cu brațele încrucișate. Helen stă în față, cu ceaslovul deschis în poală, ridicându-l și uitându-se la fiecare pagină în lumina care vine pe geam. Pe scaunul dintre noi îi sună telefonul. Acasă, zice Helen, a păstrat toate cărțile de referință care au rămas de la Basil Frankie. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
păstrat toate cărțile de referință care au rămas de la Basil Frankie. Sunt acolo dicționare grecești, latine, sanscrite. Sunt cărți despre scrierea cuneiformă. Toate limbile moarte. O să găsească ea ceva printr-una din cărțile alea care s-o ajute să traducă ceaslovul. Folosind blestemul ca pe un fel de cheie a cifrului, ca pe o stelă de la Rosetta, o să reușească să le traducă pe toate. Și telefonul lui Helen sună. În oglinda retrovizoare, Mona se scobește în nas și rulează mucul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ridică privirea din poală, mișcându-și ochii încet în sus, și și-i țintuiește în ceafa lui Helen. Telefonul lui Helen sună. Și Mona azvârle biluța în părul lui Helen, la ceafă. Și telefonul lui Helen sună. Cu ochii în ceaslov, Helen împinge telefonul pe scaun până ce-mi atinge coapsa, zicând: — Spune că sunt ocupată. O fi Departamentul de Stat, cu date despre o nouă misiune. O fi vreun guvern străin, cu vreo poveste de capă și spadă. Vreun baron al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
colorate. La telefon e o femeie. O clientă de-ai ei, îi spun lui Helen. Ținând telefonul apăsat pe piept, îi spun că femeia zice că a văzut azi-noapte un cap tăiat care se rostogolea pe scări. Uitându-se prin ceaslov, Helen zice: — Înseamnă că e vorba de casa cu cinci dormitoare în stil olandez de pe Feeney Drive. N-a dispărut înainte să aterizeze în hol? O întreb. Da, îi zic lui Helen, a dispărut cam pe la jumătatea scărilor. Un cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zic lui Helen, a dispărut cam pe la jumătatea scărilor. Un cap însângerat, hidos, care rânjea. Femeia de la telefon zice ceva. Și știrb, zice. Pare foarte zdruncinată. Mona mâzgălește cu îndârjire; cariocile colorate scârțâie pe hârtie. Și, citind mai departe din ceaslov, Helen zice: — Deci a dispărut. Care-i problema? Se-ntâmplă în fiecare noapte, zice femeia de la telefon. — Păi să cheme deratizarea, zice Helen. Se uită la altă pagină în lumină și zice: Spuneți-i că nu sunt aici. Desenul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
1, 2, 3... Mona ia bărbatul și femeia și-i rupe în fâșii subțiri. Telefonul sună din nou; răspund. Țin telefonul apăsat pe piept și zic: E un tip, Helen. Zice că-i curge sânge din duș. Ținând în continuare ceaslovul în geam, Helen zice: — Casa cu șase dormitoare din Pender Court. Și Mona zice: — Pender Place! Pender Court e cu mâna tăiată care iese din tocătorul de gunoi și-ncepe să se târască. Întredeschide geamul mașinii și-ncepe să îndese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
un pic. Putem să fim din nou ca o familie, cum eram înainte. Mona se apleacă și-mi smulge un smoc de păr. Se apleacă și smulge un smoc roz și de la Helen. Și Helen se smucește în față, peste ceaslov, zicând: — Mona! M-a durut! În familia mea, zic, cam orice ciondăneală puteam s-o rezolvăm, eu și părinții mei, cu un captivant joc de dame. Mona împăturește smocurile de păr roz și castaniu în pagina cu scrisul în spirală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Auzi, tati, vezi să nu scapi ziarul de mâine. Ți-am pregătit o mică surpriză, zice. Acum dă-mi-o pe Coacăză. Îi zic că o cheamă Mona. Mona Sabbat. — O cheamă Mona Steinner, zice Helen, ținând o pagină din ceaslov în lumină și încercând să citească scrierea secretă. — E Stridie? zice Mona. De pe bancheta din spate, întinde mâinile de-o parte și de alta a capului meu, încercănd să apuce telefonul și zicând: — Vreau să vorbesc! Stridie, Stridie, urlă Mona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]