177 matches
-
ar umple o stradă largă și ar produce o teribilă înghesuială" (criticul literar Kornei Ciukovski). În orice caz, ar umple un tren personal, fiecărui personaj și celor 100 de rânduri revenindu-le intervalul dintre apropiatele stații. Alături de Miticii lui Caragiale, cehovienii slujbași mărunți din obosita birocrație țaristă, protipendada politică sau din corupta și nu mai puțin obosita aristocrație rusească /așteptând parcă, sinucigaș, o revoluție/ călătoresc, recognoscibili pentru cititorul român, în acest tren. Șansa lor e că peisajul prin care călătoresc nu
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
acestor texte pînă acum și aici intervine Ion Bogdan Lefter cu cîteva precizări pe care el preferă să le numească "modificări de accent". Nuvelele lui Liviu Rebreanu sînt grupate în 5 categorii (proză confesivă - la persoana I - , texte "caragialiene" sau "cehoviene", apoi "gorkiene", "rurale" și "de război"), în funcție de tipul narativ sau tematic pe care Rebreanu pare a-l explora în cadrul lor. La capătul analizei, concluziile sînt neașteptate: Rebreanu nu prea scrie bine proză scurtă rurală (Răfuiala și Proștii sînt singurele reușite
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
narativ sau tematic pe care Rebreanu pare a-l explora în cadrul lor. La capătul analizei, concluziile sînt neașteptate: Rebreanu nu prea scrie bine proză scurtă rurală (Răfuiala și Proștii sînt singurele reușite între numeroasele eșecuri), în schimb textele "caragialiene" (sau "cehoviene"), excelînd în umor sarcastic, la limita satirei, sînt în general piese de valoare (Strănutarea, Cearta, Soacra Sfîntului Petru, Ghinionul etc.). Cît despre prozele de început ale Hortensiei Papadat-Bengescu, ruptura lor aparentă cu romanele "obiective" este contestată, identificîndu-se în schimb etapele
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
cu orice preț. Deși este construit cu patimă. Am văzut un spectacol confesiune, în care șoaptele și strigătul interior se amestecă ca să definească, emoționant și subiectiv, o artă - teatrul - și o profesiune - actoria. Un spectacol în care rîsul și plînsul cehovian, în care tăcerile, nu doar rusești, în care umorul - și slav, patetic, și negru, sec, englezesc, și hohotul devastator ŕ la italienne cu iz de Vlad Mugur - sînt suportul dramatic, și dramaturgic, pentru o călătorie nocturnă în vieți de actori
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
menținută, astfel, subtil, pe scenă. El este martorul pasiv, într-un fel, al întregii povești, nemuritorul care adăpostește povestea unor muritori. Este comentatorul vizual al modificării și intensificării relațiilor, al dramatismului lor. Toată atmosfera acestui spectacol de operă are ceva cehovian, în tipul de suferință, de abandon, de tăcere și suspin, de visare continuă, de absență a deciziei. "La Moscova, la Moscova!" Charlotte nu l-a izgonit clar niciodată pe Werther. Îl amăgește, îl vrea lîngă ea, îi spune cînd să
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
Ce mai? E favoritul tuturor. Scriitorii din generația mea îl salută și ei. Și iată că, nu demult, degustătorii lexicului neconform normelor și ai aserțiunilor cinice s-au lăsat fermecați de Cehov când au fost publicate în "Literaturnoe obozrenie" scrisorile cehoviene "erotice", netipărite până acum (a avut, totuși, și Cehov micul său Gulag erotic). în scrisorile acestea, Cehov se afirmă ca un cunoscător și amator de sex, se laudă cu aventurile lui în Japonia și Ceylon, comunică detalii sau pur și
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
m-a uimit cu o scrisoare în care-i povestea cuiva că el poate scrie despre orice, chiar și despre o scrumieră. Și e mare păcat că n-a scris-o. Ar fi fost una dintre cele mai bune schițe cehoviene. Ar fi scris, desigur, că scrumiera folosește la scuturarea scrumului, că e mai comodă pentru asta decât WC-ul, unde chiștoacele plutesc și nu pot nicicum să se ducă la fund. Și toți ar fi spus: așa e! Cât de
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
de a fi canonizați.” Fiecare dintre prieteni are o poveste și felul în care arhimandritul Tihon le regizează apariția în „filmul” cărții ne arată că avem de-a face cu un prozator talentat, într-o mai mult decât onorabilă descendență cehoviană, excelent portretist și autor al unor certe capodopere de proză scurtă, pe care le veți recunoaște cu siguranță. Între zidurile Mănăstirii Pecerska din Pskov există (sau se formează) monahi excepționali, care-și ascund harismele sub vălul unei vieți aparent banale
Sfinții de zi cu zi by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2722_a_4047]
-
1882, cu cinci ani înainte de Ivanov, într-o perioadă în care însuși autorul trăia dezamăgiri sentimentale. Ea este reprezentativă pentru universul marelui dramaturg, în care regăsim: melancolie, plictiseală, blazare, emotivitate și vulnerabilitate... Dramatizarea lui Nicolae Urs face trimiteri la problematica cehoviană a cuplului, surprinzând alunecările fragile de la căsnicie la adulter și la singurătatea conștientizată. Nu ratați întâlnirea cu Cehov și o echipă de artiști valoroși. Natura umană, în ipostazele surprinse de ei, dezvăluie profunzimi contradictorii. Durata spectacolului: 1oră și 45 de
Florin Busuioc în Marfă vie, după Cehov [Corola-blog/BlogPost/97076_a_98368]
-
comunism. S-a bucurat de aprecierea criticilor atât în ceea ce privește fondul, cât și originalitatea stilului: “Autorul este printre puținii cratori care n-au dovedit a fi prizonierii unei singure formule epice, asimilând, cu o complicitate matură, experiența intertextualității, cât și minuția cehoviană în descrierea ororilor comunismului de tip sovietic și a trăirilor existențiale.” (Dorina Costea) Titina Nica Țene a lansat cartea “Întâmplări hazilii cu o nepoțică povestite de o bunică” care s-a bucurat de aprecieri pertinente din partea lui Ion Nălbitoru: “Este
ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA MALUL MĂRII [Corola-blog/BlogPost/94214_a_95506]
-
ci cu o adevărată furie a sordidului, care însă nu exclude ludicul [...] Esențial rămâne personajul, tipurile umane sunt de o cuceritoare diversitate, construind prin acumulare acea umanitate specifică a ultimelor decenii. Prozele scurte ale lui Dan Lungu compun un tablou cehovian al umanității pierdute în eroismul banalității sale." Nici unul dintre fragmente nu ezită să recomande, binevoitor și abstract, antologarea disparată a câtorva dintre povestirile foarte unitare marca Dan Lungu. S-ar zice, privind actuala ediție a Prozei cu amănuntul, că mâna
La închiderea ediției by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8280_a_9605]
-
reziduul malefic al unui timp care-și exercită necontenit seducția asupra lui Eliade. Revăzut, filmul Domnișoara Christina al lui Viorel Sergovici apare ca iremediabil datat, cu stângăcii, cu o coloană sonoră neinspirată, cu un teatralism patetic, nereușind să prindă timiditățile cehoviene ale lui Nazarie, loliteeana compoziție a Siminei, apatia maladivă a doamnei Moscu, vidul unei lumi care trăiește din amintiri. În ce privește dimensiunea ezoterică a prozei eliadești, regizorii români ratează, pentru că ei înșiși nu înțeleg despre ce este vorba păstrân-du-se la nivelul
Visul chimeric al tinereții eterne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6979_a_8304]
-
propuse de regie. Două povești de amor este un spectacol pentru marele public, cu respect cultural față de Cehov (...).” Ileana Lucaciu “Mici bijuterii ale construcției dramatice, cele două piese într-un act produse de ArCuB sunt partituri în care geniul comic cehovian explorează cu voluptate natura surprinzătoare, și totuși mereu aceeași, a relațiilor dintre bărbați și femei. Calitatea producției regizate de Mircea Cornișteanu se bazează pe cele două ingrediente de bază ale oricărui spectacol: un text genial și actori pe măsura lui
Vara începe cu două poveşti de amor, la ArCuB () [Corola-journal/Journalistic/69859_a_71184]
-
doză de naivitate amestecată cu timiditate, felul în care primește vestea în măsură să deconcerteze pe oricine, și anume că amantul focos pe care-l întruchipează este de fapt steril, ceea ce ridică întrebări asupra paternității, aduce personajul la puterea melancoliei cehoviene a oamenilor de prisos. Dialogul și stările pe care le parcurge personajul relevă frumusețea tragică a comicului. I se ține lui George o lecție despre rasă, iar replica sa este sfâșietoare în umilința ei înjosită: „Dar ce, noi nu suntem
După melci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4295_a_5620]
-
performanță. Rememorez câteva momente de referință. Alexandru Dabija realizează, acum vreo doi-trei ani, un spectacol exemplar cu Trei surori. Formula adoptată, singulară în contextul regiei românești actuale, a fost una minimalistă, atât ca viziune, cât și ca scriitură, energiile textului cehovian însă nu au apărut defel diminuate, dimpotrivă, impresia lăsată a fost aceea de revigorare a lor din interior, investite fiind cu o încărcătură tensională și emoțională eliberată de orice semn complementar. Senzația a fost că personajelor nu li se mai
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
și oricând. În viața searbădă a acestor "eroi" literari fără urmă de eroism ajunge să se întâmple, până la urmă, ceva; dar "saltul calitativ" nu li se datorează. Ca dintr-un con fantastic de lumină albastră, din aburul dorințelor nemărturisite ale cehovienilor funcționari de a trăi altfel, la o intensitate diferită, la o temperatură mai ridicată, se întrupează fascinanta Iulia, o femeie de serviciu la antipodul baborniței tradiționale, respingătoare. Iată-l pe craiul Norbert, bătând neputincios la porțile visului: "Norbert nu dorea
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
o revoltă generală. Toată lumea se revoltă, chiar și Serebreakov” (pp.83-84). Mda, nu observasem... Și cartea se Încheie cu un minunat caiet de regie la Platonov : deși am citit mult despre autorul rus, deși am văzut trei reprezentații cu textul cehovian, ceea ce face Lev Dodin În acest voluminos capitol, este un exemplu nu doar de Înțelegere a lumii piesei, ci și un exemplu de căutare permanentă, neobosită, uneori - de pe poziții opuse - a adevărului textului, a detaliilor revelatoare, a subtextului tuturor frazelor
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
prefața, În care concetățeanul nostru Îi explică marelui Anton 95 Pavlovici, cam ce-a făcut el pe lumea...aia: „Toate paginile pe care le-ați scris nu formează decît o singură (s.n.), vastă piesă”; sau:„Casa de nebuni a lumii cehoviene, În care ați Închis o Întreagă epocă. Eu Însumi eram Închis În casa de nebuni a comunismului”. Sau:„ de fapt, marele personaj pe care l-ați creat este atmosfera: un fel de ceață, În interiorul căreia ființele se comportă ca niște
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de ce: e un eseu dramatic remarcabil! Care vine-n continuarea Mașinăriei Cehov. Cum am mai spus, cu altă ocazie, cele două texte cuceresc omul de teatru și, În general, pe iubitorul de Cehov. Au imagini ...regizorale excepționale, emoționează, reîncarcă biografiile cehoviene cu posibile Întîmplări și reconsiderări, oferă partituri minunate unor actori, dar, vai!, repet, nu cred că au și un succes de public; ca dovadă, după cunoașterea noastră, Nina...nu a fost reprezentată În România, deși piesa e publicată Încă din
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
publicația on-line Bit press). De ce?... Într un puseu ludic, combinînd două proze excep ționale, despărțite de un secol, Întreb și eu, ca intertex tualistul : „ De ce, nene Anghelache, fierbe copilul În mămăligă?”... S-a vorbit mult despre strigătul celebrelor trei surori cehoviene, „La Moscova!”. De la Începutul piesei, pînă-n 24 finalul ei, Olga, Mașa și Irina nu visează altceva decît să se reîntoarcă În Capitală. Nimeni Însă nu s-a Întrebat, ucigător de simplu : de ce n-o fac? În fond, nu le leagă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Tudorel Urian). Sensibil, precaut, evitînd tonalitățile abrupte în favoarea acordului fin, criticul e un inadaptabil ce nu plonjează totuși în abisul incompatibilităților, în infernul sfîșierilor maxime. Postură ce l-ar putea conduce, paradoxal, la o egolatrie cabrată, violent revendicativă. Dramatismul moderat, cehovian, pune în surdină decepția, păstrează o deschidere, fie și cu o marcă elegiacă, spre lume. Nutrind, în ciuda endemicelor dezamăgiri, încredințarea că "totuși viața merită să fie trăită", Tudorel Urian e doritor de modele, dar și de comunicare empatică, de o
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
vacanță la Azuga în valoare de 5 miliarde de leiť)" ș.a.m.d. Dacă Tudorel Urian evită refuzurile drastice,șarjele dure, "năduful", nu mai puțin aparatul d-sale negativ funcționează în permanență. Starea celui ce se simte uneori un erou cehovian, cuprins de tristețea difuză a efemerului, marginalizat față de "prietenii" ocupați cu "tot felul de chestii frivole", n-ar putea fi plauzibilă fără un resort al onestității, care să indice "unde se află binele și răul, cum arată frumosul și urîtul
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
un romantism trist, tulburat, cu reflexul unei drame de Strindberg speculată bergmanian. Centrat pe imposibilitatea comunicării, dar și cu o mizanscenă freudiană, filmul lui Skolimowski explorează alienarea ființei umane într-un loc unde nu s-a întâmplat nimic, populat cu cehoviene ființe de prisos și unde avem parcă unul și același anotimp: toamna. Leon "trăiește" cu această iubită adormită patru nopți de dragoste, îi explorează corpul acestei poloneze lăptoase cu sâni grei, corp care apare la lumina lanternei într-o tensiune
Ridicole iubiri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7414_a_8739]
-
fără îndoială unul dintre cei mai originali și seducători prozatori din generația optzecistă. Spre deosebire de mai toți colegii săi de contingent literar, Daniel Vighi are rădăcinile creației înfipte ferm în literatura mitteleuropeană. Acesta este dublat, în chip original, de un temperament cehovian, mereu capabil să intuiască adâncimile sufletului omenesc în gesturile cele mai banale sau în simpla enumerare a obiectelor care compun universul cotidian al personajului în cauză. Minunat povestitor în cărțile sale, dar și în viața de toate zilele, Daniel Vighi
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
cu grijă, ca o mărturie peste timp a talentului ori a mediocrității unui critic. Mă uit la micuța doamnă care stătuse în timpul ăsta un pic mai departe, nevrând să mă stingherească, și care seamănă atât de bine cu un personaj cehovian, unul dintre acele personaje ce-și petrec viața îndeplinind conștiincios tot felul de sarcini aparent minore. Ca și acestea, ea aparține familiei ființelor "de planul doi", discrete, modeste, aproape umile, pe care Cehov le îndrăgea nespus. Micuța doamnă ce veghează
La Budapesta, printre fantome by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7229_a_8554]