85 matches
-
lua valul mulțimii: Aruncat e zarul sorții/ Ori învingem, ori murim." în subsolul Liceului "Gheorghe Lazăr", unde eram elev, lângă bufet, se înjghebase un stand de cărți și efecte legionare, postere de culoare verde, cu chipul Căpitanului, privind dincolo, diagonale, centiroane, insigne, broșuri. Numai împrejurarea că mă știam fiul unui "jidovit", dintr-o familie "iudeo-masonică", într-o a doua generație de declasare civică - nu mai zic morală - mă împiedica să mă apropiu la un pas de ispititoarele obiecte. Cei care-l
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]
-
bată arestații. Dacă n-avea încotro, îi punea pe jandarmi să-l lege pe căpățînos de masă, după ce îl obligau să-și dea jos pantalonii și izmenele. Claudiu poștașul ajunsese pe masă: avea curul plin de coșuri. Polițistul își scosese centironul cu care îi bătea pe hoții tăcuți. Cînd a văzut coșurile poștașului, s-a încruntat, să nu-l apuce rîsul: uite unde și le pitise! Pe obraz n-avea nici măcar unul! Îi spusese ceva mai devreme lui Claudiu la ce
Interogatoriul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7797_a_9122]
-
politic! i-a spus după ce jandarmii l-au legat de masa grea din pivnița încăperii de lîngă cele două celule ale arestului. Polițistul nu-și putea lua ochii de la coșurile care-i împodobeau curul lui Claudiu. Și-a încins dezgustat centironul și a cerut o curea ruptă de la una din armele din rastel. "Dl Pomenea, mă voi plînge superiorilor dvs, dacă mă bateți!" "Claudiule, o să te scap de bube, ca să te duci și tu la curve fără să-ți fie rușine
Interogatoriul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7797_a_9122]
-
delicat începeau să vorbească după această primă lovitură, pentru care Pomenea le cerea scuze, prevenindu-i că asta era nimic față de ceea ce avea să urmeze. Hoții trecuți prin alte bătăi urlau cu un fel de voluptate, numai cînd auzeau vîjîind centironul. Claudiu a încercat să-l păcălească, simulînd că a leșinat de durere. Nu era primul. Pomenea i-a mai tras o curea, ceva mai ușor, de l-a făcut să ridice capul. Apoi l-a prevenit trist că o să-l
Interogatoriul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7797_a_9122]
-
Într-un fel, m-am bucurat: știind ceva meserie, băieții vor reprezenta, gândeam, un element de descurajare pentru previzibila explozie infracțională. Să fim noi sănătoși Nu numai că n-au stârpit golănimea, nesimțirea comportamentală, găinăriile și tâlhăriile, dar trântorii cu centiron și pistoale lucitoare sunt adesea ei înșiși generatori de violență și bestialitate. Nu trece săptămână să nu citești în ziare că nu știu care „badigarzi" au dat năvală nu știu unde, spărgând vitrine și capete, dărâmând tejghele și împrăștiind picioare în nas. După câteva
O nouă ideologie: „badigardismul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13810_a_15135]
-
Compania intră în Pitești înainte de asfințit. Mărșăluise toată ziua fără întrerupere și trupeții făcuseră deja bătături în palmă de la mînerul de fier al cuferelor. Pătrunseră în curtea cazărmii nu tocmai ca niște voinici. Îi întîmpină, nemulțumit, cu degetele înfipte în centiron, un căpitan ......și ochios. Acesta îl măsură pe Șuiu din cap pînă-n picioare. Ostașilor le spuse doar "luați-vă în primire echipamentul" cu o voce seacă, asemănătoare trăznetului care lovește un copac uscat, apoi se retrase cu sublocotenentul. Băieții se
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
coada vâlvoi. În urmă răsună, disperate, țipetele gospodinei. Dumneaei nu țipă decât la mâță și la orătănii. În fața plutonierului Iosifan, soțul dumneaei și tatăl băiatului, nu zice nici „pâs” și, când acesta îi face educație lui Lică descingându-se de centiron, ea fuge în odaia mare ca să plângă. Nici cu cei doi jandarmi bătrâori, milițieni mobilizați de război de la gospodăriile lor, nu prea vorbește dumneaei : dânșii îi spun „sărumâna” și „cucoană”, căci nu-s decât niște oameni de la țară, cu necazuri
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Amândoi știau că, fără diversele capricii ale Întâmplării și ale vieții, el s-ar fi putut afla exact În situația căpitanului. Madridul era plin de foști soldați care o duceau de azi pe mâine pe străzi și prin piețe, cu centironul doldora de mici țevi de tablă: tuburile acelea unde Își țineau recomandările mototolite, memoriile fără răspuns și foile de serviciu inutile, de care nimănui nu-i păsa nici cât negru sub unghie. Așteptând cu toții prilejul acela fericit care nu apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de grame..." Afară se auzeau jandarmii urcând pista netedă de beton, tropăind să-și scuture colbul de pe bocanci. Întoarse capul și-i văzu în ușă pe toți zece sau unsprezece bulucindu-se grămadă, ca la pomană. Parcă erau înnodați de centiroane și nu se puteau desprinde unul de altul, cu puștile în spinare și capelele pe ochi, prăfuiți și asudați, dar veseli și nepăsători, sfârâindu-le gâtul după o picătură. Se buluciră, cu plutonierul înainte, țanțoș, gras și gâlcos, gâfâind ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
aprobat o nouă structură organizatorică a CNPR prin înființarea a 10 direcții regionale de poștă și 6 sucursale specializate. GLOSAR și ABREVIERI aba adiafor anaforă ban begăbei) beilic(beylik) beșliu bicigaș caftan cal de olac capuchehaie cariolă castor căminar cărucer centiron ciuhe civit cneaz contraci cotun cumpănă stofă groasă de lână, prelucrată la piuă. nepăsător. raport scris adresat domnitorului de către un mare dregător. mare dregător al Olteniei. căpetenie, rang militar. clădire pentru găzduirea trimișilor otomani în țările române. soldat care face
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
indignarea este mai mult decât evidentă Poftiți mai aproape domnilor. În picioare, lângă el, maiorul Moga. Un chip impenetrabil, parcă cioplit în piatră. Doar privirea ochilor căprui dezvăluie clocotul unei puternice furii interioare. Mâneca stângă a uniformei este băgată sub centiron. Brațul rămase ca amintire la Oarba de Mureș, sfârtecat de un glonț dum-dum. Tot în picioare, dar în fața biroului, ofițerul de legătură sovietic, căpitanul Licavkin Alioșa. Scund, slab, cu mustață neagră, asemănătoare cu cea a "tătucului tuturor popoarelor", ce accentuează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din plete. — Până și stăpânul m-a lăudat... Rufus ricanează, zeflemitor: — Așa, bravo! Hrănește-te cu amintiri, că asta e tot ce ți-a mai rămas. — Ba, s-avem iertare, replică iute gladiatorul. Nu numai amin tirile. Duce mâna la centiron. — Și acest baston, însemn de veteran... — Ți-or fi dat o baghetă ca a mea, îl întrerupe nervos evreul, dar eu sunt singurul doctor din școală. Pune la rândul său mâna pe sabia de lemn, în timp ce Ganymedes și-o zdrăngăne
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
glume sau istorisiri deocheate, cum le place, decât să tensioneze și mai mult atmosfera. Un demon l-a împins de la spate... Clatină cu mâhnire din cap. Iar a reușit să atragă atenția asupra deosebirilor dintre ei și el. Strânge un centiron, îndreaptă un balteus. Discu ția de adineaori îl hârâie însă în continuare. Își morfolește cuvintele în barbă. Acum e la modă ca fiecare religie să-și împopoțoneze zeul cu atributele celorlalți zei și să pretindă că toți sunt - de fapt
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pune în palmă o pungă din piele, pântecoasă. Rufus o respinge, strângând din degete. — Vreau să aflu întâi pentru ce sunt plătit, spune cu dem nitate. Vittelius renunță să-i desfacă degetele încleștate și i-o îndeasă cu sila sub centiron. Șoptește precipitat: — Sunt aurei, ai grijă. — Aurei? tresare Rufus. Îl cuprinde din nou neliniștea. Vittelius se apleacă spre el: — Împăratul îți încredințează o sarcină de mare taină, mur mură. Sigur, pentru ce altceva m-ar recompensa cu aur? suspină Ru
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
loc, cu un ochi mai exersat, de profesionist, ar putea spune. "Și în ce constă propunerea dumneavoastră?" Vorbise fără să o privească, înfipt bine în podea, cu picioarele ușor desfăcute, cu palmele strînse în pumn, adunate la spate, atingînd liniștitor centironul de care nu se despărțea niciodată, chiar și cînd umbla în cămașă, vara, tot îl purta. Îi dădea o senzație strașnică de putere, de bărbăție, era nemaipomenit de înviorător dimineața cînd îl strîngea cu încă o gaură, chiar dacă peste zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a uitat pe ici, s-a uitat pe dincolo. A lăsat să treacă o lună și a umblat iar prin acele locuri. Dălcăuș lovea în alte părți și jandarmii îl căutau aiurea. Chiriță se ținea la pânda lui, chivăra și centironul lui de melitar! A venit într-o dimineață Chiriță; dar Sandu Dălcăuș se strecurase pe cărări mai devreme și l-a simțit. De un singur om n-avea a se teme, dar a priceput primejdia. —Rarucă, zice, știi tu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vizitelor de condoleanțe, cu toate că vorbește cam așa: - Nici nu mă preocupă protocolul în momentul de față, când am venit să-mi iau rămas bun, de la vechiul meu prietenă E în uniforma albă, cu casca subsuoară, și cu mâinile împreunate deasupra centironului. După fiecare frază își privește vârful pantofului alb, ca pentru a-și orândui gândirea. Apoi trece în salon să ia o gustare. ă Iată și pe Omul cu ciocul de aramă. Și-a pus o cravată neagră. Ține o frigare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
jupuită la bărbie. De astă-dată fac eforturi supraomenești să spun două vorbe, numai două: mi-e frică. Teama să nu primesc un răspuns urgent, mă face să șovăi. Dar sergentul Lămâie mă întreabă liniștit, ducând mâna la port-pistolul agățat de centiron: - Izicuți? Cu degetele tremurătoare, caut elementele. - Tun, foc! Se aude comanda sublocotenentului cu un genunchi la pământ. Detunătura m-a trezit din somn. Întind mâna prin întuneric, să mă conving că nu sunt mort și nu sunt singur. Femeia doarme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pieziș pe genunchii săi ridicați. Ca de obicei notă data În litere, nu În cifre. Visase că izbucnise războiul. Decorul semăna cu Înălțimile Golan, doar că era ceva mai arid. Ca un peisaj selenar. Îmbrăcat În uniformă militară, dar fără centiron și fără armă, mergea pe un drum de țară părăsit, iar de o parte și de alta, știa bine, se Întindeau câmpuri de mine. Ținea minte mai ales că aerul era Îmbâcsit și foarte cenușiu, ca Înainte de furtună. În depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
zece - băiatul care purta numele meu a devenit, absolut de bună voie, membru în Jungvolk, o organizație din componența Tineretului Hitlerist. „Țâncii“, așa ne numeau - sau, de asemenea, „micii cercetași“. Ca dar de Crăciun îmi doream uniforma cu tot cu șepcuță, eșarfă, centiron și diagonală. E adevărat că nu-mi amintesc să fi fost din cale-afară de entuziast, să mă fi înghesuit să ajung în tribune ca purtător de steguleț, să fi râvnit vreodată rangul unui conducător de formație împodobit cu fireturi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bătut chiar și de către aceia dintre băieți cărora mai înainte le făcuse cizmele lună: toți împotriva unuia. Prin peretele de scânduri care despărțea un dormitor de altul îi aud gemetele, fiindcă mi-au rămas întipărite în minte. Aud cum plesnește centironul de piele. Cineva numără cu voce tare. Dar nici bătăile, nici alte șicane cu care era amenințat, nimic nu-l putea obliga să apuce totuși arma. Când unii dintre băieți s-au pișat pe sacul lui de paie, vrând astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
acum, inamic. Tumneafoastr are statut prizonir. Tumneafoastr, prizonir, rămâne rănit de război, hir in Șpital." Un gradat înalt i-a rupt, într-un cazon ceremonial, epoleții lui de caporal în Armata Română, înmânându-i ofițerului cu binoclu și pistol la centiron. Toată grupa plecă, apoi, în afară de un neamț bătrân, care s-a așezat oftând pe un scaun, alăturându-și, de coapsă, pușca veche, ca și el de veche. De atunci, lui Hugo, prizonierul român, nu i s-a mai servit slănină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nimeni. Rămâneam împreună noi trei: Valeriano și cu mine o luam la braț pe Irina, unul într-o parte, celălalt de cealaltă parte, eu întotdeauna la dreapta Irinei, ca să las puțin spațiu pistolului greu pe care-l purtam atârnat de centiron. Valeriano, însă, era îmbrăcat în haine civile, căci făcea parte din Comisariatul Industriei Grele; chiar dacă avea un pistol la el - și eu așa cred - avea cu siguranță unul plat, din cele pe care le porți în buzunar. Irina, la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cuvinte în ordinea frecvenței. — Într-un roman între cincizeci de mii și o sută de mii de cuvinte - mi-a spus - vă sugerez să observați cuvintele ce revin de vreo douăzeci de ori. Priviți. Cuvinte ce apar de nouăsprezece ori: centiron, comandant, dinți, faci, au, împreună, păianjen, răspunde, sânge, santinelă, tragi, imediat, te, (a) ta, văzut, viață... — Cuvinte care apar de optsprezece ori: gata, frumos, beretă, până ce, francez, (a) mânca, mort, nou, trece, cartofi, punct, aceia, băieți, seara, merg, vine... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Expeditorul, becherul care imitează slova oricui, numa’ să nu fie prins. Ca să enfluențeze moralul lui pápá, înțelegi ’mneatale. Deci, destinul frumoasei din poveste. Imitează slova analfabeților, a cremenalilor cu făclia de paști, făclia pogromului. Știi ’mneata: ăia cu urlete și centiron și cruce și livolvere și cămăși verzi ca iarba iadului. Imitează, să juri, nu altceva. Plastografie. Ca să puie piciorul în prag. Ori, ori, mă-nțeledzi, tranc! — Nu, deloc. Nu înțeleg. Ești amețit. Drumul, trăsura, clopoțeii, ești amețit, musiu. Aveți puțintică răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]