481 matches
-
politică și estetică) asupra scriiturii urmează traiectoriile liniilor de fugă, ale devenii și ale nomadismului. Scrierile târgovișteanului ne arată că molarul nu poate nega forța minorului, că regimul opresiv și normativ este brăzdat de strategii de libertate, că instituționalul sau centralitatea sunt roase pe dinăuntru de marginalitate și de periferie. Într-un sistem politico-literar stratificat poate interveni oricând ruptura, iar procesul de teritorializare nu poate fi desprins de inițiativele culturale de deteritorializare. M. H. Simionescu bricolează o structură romanescă rizomatică, rupând
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
însă că relația menționată - participare comunitară redusă la acțiunile primăriei în satele periferice - este una manifestă și la nivelul întregului mediu rural. Participarea la activitățile organizate de primărie este determinată de mult mai mulți factori decât încrederea în primar și centralitatea satului în cadrul comunei. Există și alți factori relevanți, de natură individuală și familială. La nivel de gospodărie, contează și starea materială, stocul de educație, distribuția pe vârste. Participarea comunitară instituționalizată este mai mare pentrugospodăriile înstărite, cu stoc de educație sporit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
au fost desemnate centru de comună dat fiind nivelul lor sporit de dezvoltare. Cum inerția satului centru de comună este foarte mare, rezultă că o serie de bunuri comunitare ajung să fie asigurate preponderent pentru satul „cu primăria” tocmai în virtutea centralității sale administrative și, de multe ori, spațiale. Șansele sporite de comunicare cu orașul și de accesibilitate instituțională acționează ca principală forță de atracție a migranților dinspre satele periferice spre cel central în spațiul aceleiași comune. Migrația intracomunală ajunge astfel să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
alt cuvânt care poate fi asociat cu realitățile profunde ale spațiului chinez. Contrazicând parcă teoriile ciclicității în istorie, civilizația și cultura chineză au parcurs veacurile cu viteze și ritmuri inegale, cu poticniri și accelerări spectaculoase uneori, cu forța și inerția centralității unui mod de a ființa și de a se raporta la timp și la ceilalți cu totul particular și suficient. Tot acest parcurs s-a realizat fără rupturi și hiatusuri care să pună în primejdie o continuitate profundă ce a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și nu știe unde să le așeze: în rând cu toată lumea sau deviant față de ea. O astfel de tratare determină autoarea să nu se mulțumească cu o perspectivă descriptiv-conservatoare, ce răspunde imediatului, ci să prefere o perspectivă strategică, în care centralitatea se axează pe copil, dar și pe adulta care îl crește, pe democratizarea familiei și asupra perspectivelor parteneriale în locul celor paternaliste în relațiile dintre adulți, precum și în relațiile dintre adulți și puterea politică. Aceste valențe de abordare sunt consecința combinațiilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
problematizant deja schițat. Ion Simuț are câteva teorii la care ține și pe care le susține cu fiecare prilej, indiferent de subiectul dat. Să le iau pe rând. Prima, în ordinea statistică a referințelor, este cea legată de "criza poeziei". Centralitatea poetică a canonului estetic din perioada comunistă a dispărut. Astăzi, "nu se mai poate conta pe poezie", fiindcă ea nu mai are nici o piață, a murit pentru public, supraviețuind doar în abordările unor critici autiști. E o relicvă romantică și
Cu cărțile pe masă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8072_a_9397]
-
Breban, R. Petrescu, E. Botta, Bogza, Preda, Doinaș) îl convinge pentru că istoricul literar nu revizuiește, dar "consacră". Canonul actual, prin refuzul postmodernismului, aș spune că este numai (neo)modernist, aproape ca între cele două războaie mondiale. I. Simuț constată doar "centralitatea modernistă a canonului postbelic" (85). Cu altă ocazie, el susține o cauză esențial diferită, convins, totuși, că centralitatea canonului neomodernist "a devenit un anacronism" (178). Mai tranșant devine cu Eugen Negrici, la care îl stupefiază faptul că respinge postmodernismul ca
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
actual, prin refuzul postmodernismului, aș spune că este numai (neo)modernist, aproape ca între cele două războaie mondiale. I. Simuț constată doar "centralitatea modernistă a canonului postbelic" (85). Cu altă ocazie, el susține o cauză esențial diferită, convins, totuși, că centralitatea canonului neomodernist "a devenit un anacronism" (178). Mai tranșant devine cu Eugen Negrici, la care îl stupefiază faptul că respinge postmodernismul ca fiind venit prea devreme în literatura română. O literatură, pe deasupra, și întârziată. Aș deplasa accentul de pe timp, pe
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
Evanghelie sunt organizați și funcționează pe baza principiilor și practicilor biblice specifice: a) recunosc autoritatea absolută a Sfintei Scripturi în viața personală și în cadrul Bisericii locale; ... b) mărturisesc siguranța mântuirii numai prin credința în Domnul Isus Cristos; ... c) urmăresc centralitatea Domnului Isus în predicare, închinare și trăire; ... d) practică Masa Domnului în închinarea comunitară care are loc în fiecare duminică; ... e) practică botezul nou-testamentar ca urmare a mărturiei personale publice a credinței în Domnul Isus Cristos; ... f) conducerea Bisericilor locale
ORDIN nr. 71 din 4 mai 2023 () [Corola-llms4eu/Law/270966]
-
lîngă întoarcerea în timp, dislocarea psihologică din actualul eu alienant, lucru în bună măsură dureros și convulsiv. Divorțul (și el neașteptat) propus de Sally, precum și gelozia spontană, determinată eroului de eveniment, agravează situația, dar, totodată, accelerează incursiunea lui Tubby spre centralitatea sinelui său genuin. Derutat într-o primă fază, scriitorul are o aventură lipsită de fior erotic cu frigida Amy, singura confidentă, în interiorul unui spațiu uman mereu mai înstrăinat/înstrăinant, și scrie furibund - la îndemnul psihiatrei sale - variante ale scenariului pe
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
Mă voi opri la primul cânt din Infern, unde avem o lungă listă de cuvinte care, deseori în rimă, conduc cititorul nu numai din primul tărâm de dincolo, ci și de-alungul întregii călătorii. Cred că nu este inutil să amintesc centralitatea imaginii simbolice a pădurii, căreia îi sunt corelate pierderea și spaima. Substantivele care susțin această imagine a «patimilor lui Dante» - viață, drum, pădure, cale, munte, deal, vale, moarte, țărm, stele și adjective precum dreaptă sau aspră vor reveni în alte
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
opt ani și decis asupra gândului de a nu părăsi o localitate modestă (după standardele Imperiului), care îl cultivă, din interes, bârfindu-l, în același timp, din invidie, poltronerie specifică zonei sau din motive erotice. Figura lui nu promite neapărat centralitatea unui demers epic, dar mișcările conturează o identitate, una în dispersie, e adevărat, din cauza presiunilor adaptării, dar, în același timp, și o identitate configurabilă sub specie aeternitatis. Edificiul impunător pe care l-a construit, de fapt cel mai mare și
Case, constructuri și, în special, subterane by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4382_a_5707]
-
multă vreme. Programul politic localist a fost înlocuit de agenda globalismului. Și André Brink, și Breyten Breytenbach, tovarășii ei de idealuri, au devenit, din acest motiv, prizonierii unui militantism sterp și datat, care îi condamnă la marginalitate după decenii de centralitate. Este și aceasta o ironie, pentru că, așa cum susține Nadine Gordimer, „Africa de Sud nu mai e la marginea imperiului, ci în centrul lui.” Doar J. M. Coetzee, al patrulea membru al „patrulaterului” de celebrități sud-africane, a reușit să se sustragă acestei veritabile
Ruinele vorbitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5807_a_7132]
-
ca pe o modalitate de a ne sustrage atracției nocive a habitudinilor cotidiene, orientându- ne spre irizările unei gândiri dispuse să facă saltul spre metanoia, spre geometria esențializată și inefabilă a transcendenței, spre un decor sacru ce mizează pe verticalitate, centralitate, amplitudine spațială și deschidere. Ilustrative, în acest sens, sunt enunțurile privitoare la dinamica rugăciunii, ca formă de armonie cu Înaltul, ca modalitate de asumare a unei comuniuni, necesare, cu transcendentul, prin perseverență și o bună „așezare” în lume: „Pentru cine
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
Barbu: Eu vă spun care este opinia generală a PNL reflectată în documentele acestui partid, inclusiv în moțiune cu care domnul Crin Antonescu exat acum un an, în februarie 2013, a câștigat din nou, aproape unanim, președinția PNL și anume - centralitatea parlamentului, faptul că guvernele se fac în Parlament, Parlamentul reprezintă integral suveranitatea națiunii. Asta cred liberalii. "PNL va merge pe formula Crin Antonescu președinte. Sigur că voi sprijini această cursă către prezidențiale și voi fi alături de președintele Crin Antonescu. Cu
Ministru PNL: Iohannis a greșit, nu-l dăm jos pe Ponta dacă Antonescu va câștiga by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/31911_a_33236]
-
obiect nemijlocit. Pentru scop, care este conceptul afirmat, mijlocul este deci absolut penetrabil și e susceptibil față de această comunicare, fiindcă e în sine identic cu scopul. Mijlocul este însă deja și afirmat că un ce penetrabil de către concept, fiindcă în centralitate el este cel ce tinde spre unitatea negativă; tot astfel (...) el a devenit fie ceva neutru, fie ceva deosebitor, ceva ce nu e de sine stătător. Lipsa lui de independeță constă în faptul că el este numai în sine totalitatea
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
gândirea teologică a Părintelui Dumitru Stăniloae” aflat între paginile 102-138, tratează modul de înțelegere a teologiei persoanei de către Părintele Stăniloae, drept „cea mai mare taină a lumii create”, fiind dezbătute și anlizate aici, câteva dintre caracteristicile acesteia, cum ar fi: centralitatea în creație, structura dialogică sau relațională, intenționalitatea spre comuniune și altele. Ștefan Toma a prezentat persoana umană ca și subiect al revelației lui Dumnezeu, aspectul veșnic al existenței ei și iubirea, ca și suprema manifestare a persoanei. Autorul a analizat
STEFAN TOMA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367324_a_368653]
-
cele două linii fundamentale de interpretare și pricepere a triadologiei de către Părintele Stăniloae, respectiv importanța relațiilor intratrinitare pentru relațiile interpersonale dintre oameni și opinia sau poziția Părintelui Stăniloae față de teoria Filioque. S-a făcut referire și trimitere, de asemenea, la centralitatea dogmei trinitare în teologia ortodoxă și la contemplarea Sfintei Treimi, drept scop al întregii teologii ortodoxe. Al șaselea și ultimul capitol: „Biserica - lucrarea de mântuire a lui Hristos în desfășurare”, ce se află între paginile 223-274, prezintă eclesiologia drept tema
STEFAN TOMA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367324_a_368653]
-
ca pe o modalitate de a ne sustrage atracției nocive a habitudinilor cotidiene, orientându-ne spre irizările unei gândiri dispuse să facă saltul spre metanoia, spre geometria esențializată și inefabilă a transcendenței, spre un decor sacru, ce mizează pe verticalitate, centralitate, amplitudine spațială și deschidere. Ilustrative, în acest sens, sunt enunțurile privitoare la dinamica rugăciunii, ca formă de armonie cu Înaltul, ca modalitate de asumare a unei comuniuni, necesare, cu transcendentul, prin perseverență și o bună „așezare” în lume: „Pentru cine
DESPRE PARABOLE ŞI PERICOPE PERCEPUTE CA ADEVĂRURI SACRE ÎN CONCEPŢIA FILOZOFICĂ A LUI ANDREI PLEŞU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349295_a_350624]
-
lume. Bisericii îi revine un rol ermineutic, critic și profetic, acela de a discerne căile, faptele și evenimentele istorice din "lume", care corespund cu semnele împărăției lui Dumnezeu. Despre misiune și comunitatea parohiala Teologia ortodoxă a subliniat totdeauna cu vigoare centralitatea adunării liturgice locale - parohia, congregația, comunitatea de bază, care devine modelul istoric al Bisericii contemporane. Parohia este comunitatea de bază a Bisericii locale, punctul de plecare și de sosire al vieții creștine și al misiunii preoțești, locul unde se exercită
MISIUNEA BISERICII IN LUMEA NOASTRA CONTEMPORANA. DESPRE EXIGENTELE MISIUNII BISERICII IN ACEASTA SOCIETATE SECULARIZATA… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352229_a_353558]
-
teologică. Este ceea ce teologii timpului nostru numesc „gândirea socială" sau chiar „doctrina socială" a Bisericii, întrucât aceasta din urmă, chiar dacă ontologic este orientată către „plinirea vremii", trebuie să marcheze timpul istoric, legătura ei cu istoria. Din acest punct de vedere, centralitatea misiunii Bisericii constă deodată în protejarea creației sau a lumii, văzută ca „dar al lui Dumnezeu", și în recunoașterea ori afirmarea demnității persoanei umane, creată după chipul lui Dumnezeu. Demnitatea persoanei umane constituie de fapt și cheia de boltă ce
BISERICA ORTODOXA SI DREPTURILE OMULUI: PARADIGME, FUNDAMENTE, IMPLICATII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 77 din 18 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350488_a_351817]
-
lui Iisus cu Apostolii Lui dobândește un rol exemplar : ei au devenit modele demne de imitat pentru creștinii prezentului. Cu Sfântul Apostol Matei este posibil să vorbești despre Creștinătate ca mod de viață și cale a responsabilității, și aceasta arată centralitatea direcției sale morale. Nu că el ar fi legalist, aspru, sau realist. Ci preocuparea lui fundamentală este aceea de-a prezenta în toate aspectele o paternitate comprehensivă pentru viața creștină. Însă rămâne esențial faptul că această paternitate este un „dar
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
ce urmează cu agilitate mișcările suple și repezi ale ideilor, Andrei Pleșu schițează un posibil proiect al unui umanism, ce încearcă să restituie omul în integralitatea sa, să redea fragmentului demnitatea de detaliu semnificativ în scenariul fiecărui destin, să reafirme centralitatea sensului și substanțialitatea semnelor ce compun „textul“ mundan. O cultură neatinsă de „lupertrofia formalismului logic“, de obsesia schizoidă a semnelor fără nici un referent, de solipismul unei perpetue autoreferențialități este, consideră Andrei Pleșu, o soluție a trăirii în interval: cultura se
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]
-
dezbaterea teologică de idei este încă dinamică, interesul pentru studiile academice dedicate științelor sacre e confirmat de la an la an. Văd în aceasta o extraordinară vitalitate a Bisericii noastre și o promisiune a unor perspective frumoase. Este în fond confirmarea centralității tradiționale a teologiei în ansamblul științelor umaniste, o centralitate despre care mărturisește istoria celor mai vechi și prestigioase universități europene, fondate toate în jurul unui nucleu de studii sacre. - Stimate Domnule Ambasador, vă mulțumesc foarte frumos, dorindu-vă mult succes, mult
INTERVIU CU AMBASADORUL MARIUS LAZURCĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356498_a_357827]
-
studiile academice dedicate științelor sacre e confirmat de la an la an. Văd în aceasta o extraordinară vitalitate a Bisericii noastre și o promisiune a unor perspective frumoase. Este în fond confirmarea centralității tradiționale a teologiei în ansamblul științelor umaniste, o centralitate despre care mărturisește istoria celor mai vechi și prestigioase universități europene, fondate toate în jurul unui nucleu de studii sacre. - Stimate Domnule Ambasador, vă mulțumesc foarte frumos, dorindu-vă mult succes, mult spor și multe împliniri, în continuare!... - Cu multă plăcere
INTERVIU CU AMBASADORUL MARIUS LAZURCĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356498_a_357827]