43 matches
-
la spectaculozitatea bine ambalatului produs de marketing. Alături de fotografie, un text oferă elementele ajutătoare: "Unul dintre cei mai profunzi și talentați gânditori conservatori ai noștri la ora asta, Mircea Platon..." Promițător, mai mult decât promițător - deși în calitatea mea de "centrist" îmbătrânit în rele, am un recul involuntar și atunci când aud de "stângiști", și de "dreptaci", două specii de care mă feresc ca de foc. Googlez și descopăr că personajul din fotografie a publicat până acum patru cărți. Sunt apărute la
De ce suntem atât de ticăloși? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7330_a_8655]
-
știe? Dar dacă stai să te gândești, partidele politice din Germania au avut Întotdeauna ceva cu saluturile: social-democrații Își aveau salutul lor cu pumnul strâns ridicat deasupra capului, bolșevicii din KPD aveau salutul cu pumnul strâns ridicat la nivelul umerilor, centriștii aveau salutul cu două degete lipite În formă de pistol și cu degetul mare pe post de trăgaci, iar naziștii aveau controlul manichiurii ca salut. Țineam minte vremea când noi consideram că toate astea erau mai degrabă ridicole și melodramatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de 7%. Restul norodului este compus din: misoneiști (conservatorii nativi, intransigenții, adversarii înnoirii de orice fel - 33%); filoneiști (promotorii schimbării cât mai frecvente și cu orice preț, activiștii, animatorii, tâmpiții cu inițiativă - 8%) și partea ce mai numeroasă - expectativii (conformiștii, centriștii, căldiceii - 52%). Unioniștii constructiviști pornesc de la un obiectiv strategic: readucerea acasă a teritoriilor naționale înstrăinate. Obiectivul strategic condiționează resursele și mijloacele tactice, iar acestea, la rândul lor, determină activitatea operativă. Nu importă că masele largi nu au obiective naționale strategice
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
atitudinilor sociale. Românii în general sunt centriști. Pe o scală de la 1 (stânga) la 10 (dreapta) cei mai mulți se situează în centrul scalei, la 5. Media este însă de 5,99 și individul median este situat la 6. Îi vom considera centriști pe cei auto-plasați între 5 și 6, considerându-i pe ceilalți ca fiind partizani de dreapta și de stânga. Românii sunt în mare majoritate puțin interesați (34,3 %) și deloc interesați de politică (32,9 %), așa că ar fi foarte posibil
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
285 704 lei. Cât de departe suntem de nenumăratele miliarde ce ne-a costat războiul din 1916. Agitația electorală începe în toată țara. Deși partidul conservator erea îmbucătățit, totuși în București se alege comitetul electoral central compus din conservatori și centriști. Membrii acestui comitet sunt: prințul D. Ghica, general I.E. Florescu, Vasile Boerescu, G. Cantacuzino, [D.] P. Vioreanu, general Chr. Tell, George Filipescu, Al. Orăscu, prințul Al. Știrbey, Al. Catargi și Nicolae Ioanid. Un însemnat fapt economic se produce: în ziua
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
ai noștri, vin ai noștri), deși obținuse un număr de voturi dublu față de cel al PNC, a numit în fruntea guvernului un vechi și hotărât adversar al lui Maniu, a reușit să facă o nouă spărtură în PNȚ prin atragerea centriștilor și numirea lui Armand Călinescu (din PNȚ, deci trădarea în partide nu-i de azi, de ieri) în funcția de ministru de Interne. Iuliu Maniu, s a declarat profund revoltat de maniera în care a procedat Carol al II-lea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Mark Lilla, care sancționează erorile și vinovățiile tuturor, de stânga sau de dreapta. Hegemonia stângii în mediile intelectuale și academice occidentale, vreme de mai multe decenii, ne-a obișnuit cu frecvente diatribe la adresa gânditorilor de dreapta (lato sensu, începând de la centriști și conservatori moderați). Dintre autorii discutați de Lilla, Heidegger și Schmitt se numără desigur printre țintele preferate ale atacurilor ideologice de orice nivel, de la articolul de ziar la tomul cu pretenții academice 12. Heideggerizanții de stânga și schmittienii de stânga
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
anunță pe președintele Johnson că Franța își retrage forțele din comandamentul integrat al NATO și că ea nu va mai accepta prezența pe teritoriul său a elementelor militare aliate. Dar ea nu pune în discuție adeziunea sa la alianța atlantică. Centriștii și socialiștii atacă cu vehemență orientările politicii externe a generalului de Gaulle. Cu ocazia războiului de Șase zile, în iunie 1967, de Gaulle dezaprobă intervenția militară israeliană și invită la o reglementare a problemei palestiniene; la 24 iulie, discursul de la
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
antrenează o alternanță politică, urmată, după alegerile legislative din 1986, de o perioadă de "coabitare". Anii Pompidou Alegerile. Succesiunea lui de Gaulle, încercare pentru instituții, se derulează fără criză. Alegerile opun, în afară de candidații de stînga și de extremă stîngă, pe centristul Alain Poher, președinte al Senatului și pe Georges Pompidou, care se reclamă din tradiția gaullistă și din instituțiile celei de-a V-a Republici. Voința sa de deschidere față de problema europeană a însemnat pentru el ralierea unei părți a centriștilor
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
centristul Alain Poher, președinte al Senatului și pe Georges Pompidou, care se reclamă din tradiția gaullistă și din instituțiile celei de-a V-a Republici. Voința sa de deschidere față de problema europeană a însemnat pentru el ralierea unei părți a centriștilor din jurul lui Jacques Duhamel, René Pleven, Joseph Fontanet. La primul tur, Georges Pompidou obține 44,5% din voturile exprimate, devansîndu-l net pe Alain Poher (23%) și pe Jacques Duclos (21%). Partidul Comunist, ostil unei apropieri de socialiști și de centru
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
27%. Acest succes demonstrează aptitudinile gaullismului de a-i supraviețui lui de Gaulle și înrădăcinează instituțiile celei de-a V-a Republici. Deblocarea societății. Numirea lui Jacques Chaban-Delmas, gaullist de tradiție radicală, ca Prim Ministru, intrarea în guvern a unor centriști raliați, punerea problemei unei "societăți blocate" prin declarație guvernamentală dovedesc voința de deschidere. Statul se străduiește să dezvolte negocierea contractuală în relațiile de muncă. Guvernul frînează mișcările sociale și agitația grupărilor de stînga. Dar o parte a majorității sale, conservatori
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
deviere amorsată, de altfel, de către de Gaulle în februarie 1969, este suprimarea, în mai 1971, a veto-ului francez la intrarea Angliei considerată susceptibilă de a echilibra Germania federală în Piața Comună. Georges Pompidou, care speră să-i ralieze pe centriștii din opoziție și să divizeze stînga (socialiștii sînt favorabili extinderii Europei), îi consultă pe francezi, la 23 aprilie 1972, pe calea referendumului, în legătură cu lărgirea Pieței Comune. Dar chemarea la abținere a Partidului Socialist transformă în semi-eșec succesul de opinie scontat
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
conform instituțiilor statului de către președintele Senatului, Alain Poher. Spre deosebire de 1969, stînga unită prezintă un candidat încă de la primul tur: François Mitterrand. Din partea majorității se opun Jacques Chaban-Delams și ministrul Finanțelor, Valéry Giscard d'Estaing. El este susținut de republicanii independenți, centriștii de opoziție și o fracțiune a gaulliștilor din jurul lui Jacques Chirac. Participarea electorală este foarte ridicată: nu sînt decît 15,77% abțineri. François Mitterrand obține 43,3% din voturi în metropolă, Valéry Giscard d'Estaing 32,91%, Jacques Chaban-Delmas, care
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
criză economică și de tensiuni internaționale agravate. Prim Ministru este Jacques Chirac, alegere datorată atitudinii acestuia cu ocazia alegerilor prezidențiale și ponderii dominante a grupării UDR în Adunarea Națională. Dar UDR nu mai deține decît o treime din portofolii, alături de centriști și de non-parlamentari. "Schimbarea" anunțată de noul președinte al Republicii se traduce prin demersuri simbolice care vizează, cu mai multă sau mai puțină satisfacție, o mai mare sinceritate în contactele cu francezii. Președintele Republicii se străduiește să deschidă un dialog
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
moțiune de cenzură nu întrunește majoritatea. Vii fricțiuni opun, în majoritatea guvernamentală, RPR și Uniunea pentru democrația franceză (UDF), constituită în ajunul alegerilor din 1978. Acest cartel electoral reunește: Partidul Republican, provenit din Republicanii independenți; Centrul democraților-sociali, provenit din reunificarea centriștilor de inspirație democrat-creștină; și radicalii, adică cei care nu acceptă, spre deosebire de Mișcarea radicalilor de stînga, înțelegerea cu socialiștii sau comuniștii. La stînga, negocierile în vederea publicării Programului comun eșuează în septembrie 1977. Drept consecință a acestei divizări, opoziția nu găsește, la
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Adunarea. Alegerile nu dau decît o majoritate relativă Partidului Socialist. Primul Ministru, care introduce în guvernul său unele personalități centriste raliate cu titlul individual și membri ai "societății civile", nu are majoritatea decît prin abținerea, sau susținerea, comuniștilor sau a centriștilor. Michel Rocard nu este deloc susținut de președintele Republicii. Sensibil la starea opiniei publice, el nu angajează deloc reforme. François Mitterrand, dornic de o politică mai marcată a stîngii, îl înlocuiește la 15 mai 1991 pe Michel Rocard cu Edith
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Obrador și construit retoric pespectiva asupra politicilor, din perspectiva PAN, acestea nu putea decât să apară dezastruoase, și invers. Niciodată, până la această campanie, candidații la prezidențiale nu au provenit de la extremele spectrului ideologic. Mai degrabă, partidul adversar era reprezentat de centristul PRI. În final, López Obrador a pierdut alegerile pentru că PAN l-a înfățișat drept un radical, un politician prea riscant pentru Mexic. Dar nu retorica populistă a fost cea care i-a hotărât soarta, ea fiind doar unul dintre factorii
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
dimineața, atunci când López Obrador credea că vigilența sa intelectuală este peste cea a majorității jurnaliștilor (Grayson, 2006: 185). El și-a atenuat retorica populistă, colaborând cu oameni de afaceri bogați, iar stilul său de guvernare a fost mai degrabă unul centrist. Având în minte comportamentul său ulterior, începând cu campania din 2006, rămâne să ne întrebăm: de ce a fost López Obrador un populist moderat la putere și unul radical în opoziție? Teoria potrivit căreia el ar fi luat-o pur și
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]