6,376 matches
-
cotidiană" ne amintește, din acest punct de vedere, destule romane din Apus), personajele se închipuiesc, în schimb, însuflețite sigur și fără ezitări, purtate pe talazele unor întâmplări puține, dar determinante, profilate - ulcerate de adânci și firești neliniști - pe un decor cenușiu, îndoliat, care ne duce cu gândul, stăruitor, la andantele din "Sonata patetică", pentru pian, de Beethoven. O partitură simplă, cutremurător de gravă și îndoliată, străbătută de sfâșierile unor adânci neliniști, iată ce este, până la urmă, "Moartea cotidiană", al doilea roman
O restituire by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/14520_a_15845]
-
mai dură, prozaizată cu bună știință, înseamnă acceptarea unui destin istoric anti-eroic - refuzul eroismului gîndit cu luciditate, respins cu oroare - qui prodest, eroismul?" În "odaia cu scară" au loc însă și "întîlniri miraculoase", cu prietenii, cu dragostea - evadările din cotidianul cenușiu și constrîngător. Accentele cad, evident, pe povestea de dragoste: "E prima oară cînd scriu surdă la fala, frumusețea sau urîtul vorbei, la efectul cuvintelor. Poate fi o nerușinare intimitatea evocată, poate ar trebui spusă altfel dragostea bărbat-femeie, evitat carnalul, prea
Cochilia lui Pagurus by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14591_a_15916]
-
fac tot trei zile între două orașe aflate la 50 de kilometri distanță, șosele cu gropi la fel de mari, dar mai multe. Fumezi praf, în oraș, imediat ce nu mai plouă, mașinile te stropesc cu noroi imediat ce plouă. Armate de cerșetori. Fațade cenușii, crăpate, blocuri în care se simt aceleași mirosuri de mîncare, apa care se oprește cînd ți-e lumea mai dragă, pentru că țevile sînt putrede și pleznesc o dată pe săptămînă. Oameni care nu salută cînd intră într-un compartiment de tren
Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14089_a_15414]
-
a dedus poliția din mizeria făcută). Eu mă întorceam acasă în fiecare seară la unsprezece fără douăzeci, punctual precum Kant. Iar ea avea să-mi dea o lecție, bătrâna mea soție. Tu și victimele tale fictive, zicea. Viața îi devenise cenușie în doze imperceptibile, căci, jur, chiar în seara aceea și probabil exact în momentul când se strecura în casa liftului, mi-am ridicat ochii de pe lucrarea despre lemingi și apoi i-am închis, amintindu-mi-o tânără și senină, soarele
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
ea a scos un strigăt de uimire. Limpezimea dimineții strălucea acolo cu o forță covârșitoare. Lacul era albastru, albastru. Pe pajiștea din jur, încă verde, pășteau vacile, în sunetul tălăngilor. Dominând lacul, stânca aceea uriașă în care se deschidea arcul cenușiu de la intrarea peșterii părea un monument construit pentru o comemorare veșnică. Am descărcat lângă colibă ștergarul cu merinde, păturile, sacii și cortul și fără să zăbovim - deoarece căutătorul de minuni voia să ajungă la peșteră fără întârziere - am reluat urcușul
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
îi mai și dădu o lingură de doctorie unui bolnav care fusese scos cu patul în poarta casei, ca să-l vadă trecînd. La ultimul colț, printre parii din curte îl văzu pe Nelson Farina în hamac și i se păru cenușiu și abătut, dar îl salută fără căldură. - Ce mai faceți? Nelson Farina se răsuci în hamac și-l cufundă în chihlimbarul trist al privirii sale: - Moi, vous savez - zise. Fata lui ieși în curte cînd i-a auzit vorbind. Purta
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
A ieșit un hibrid reușit, cu gene puternice, provenite din meditație și satiră pritocită la un pahar de țuică. După cum spune autorul, "Toate lucrurile importante încep prin a fi figuri de stil". Adagiul apare într-un text despre migrația materiei cenușii sub forma unui stol romantic de creiere zburătoare, contemplat de franțuzul Alphonse și de Narator, într-un dialog pastișat după cunoscutul model maieutic platonician. Autorul tratează în spirit postmodern, cu ironie și gust pentru un "realism magic" moldovenesc narațiuni originale
Iași by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15149_a_16474]
-
înfloresc/ În tr-un ochi// Tu, petală căzută,/ La cine mai cugeți?// Nu te întoarce/ Nu te opri// Răscrucea e-o cruce" (Plimbări și popasuri). Obiectul și subiectul, în aventura unei picturi rupestre care le inversează subtil-spectaculos: "Desenez mereu același cerb cenușiu pe pereți/ același cerb cenușiu străpuns de-o săgeată// Arcul de mult e un băț prin care scormonesc/ focul stins// Desenez cerbul meu cenușiu tot mai mic/ străpuns de săgeți tot mai mari// Și cînt cu sunetul pe care-l
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
petală căzută,/ La cine mai cugeți?// Nu te întoarce/ Nu te opri// Răscrucea e-o cruce" (Plimbări și popasuri). Obiectul și subiectul, în aventura unei picturi rupestre care le inversează subtil-spectaculos: "Desenez mereu același cerb cenușiu pe pereți/ același cerb cenușiu străpuns de-o săgeată// Arcul de mult e un băț prin care scormonesc/ focul stins// Desenez cerbul meu cenușiu tot mai mic/ străpuns de săgeți tot mai mari// Și cînt cu sunetul pe care-l scoate fumul/ la prima aprindere
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
Obiectul și subiectul, în aventura unei picturi rupestre care le inversează subtil-spectaculos: "Desenez mereu același cerb cenușiu pe pereți/ același cerb cenușiu străpuns de-o săgeată// Arcul de mult e un băț prin care scormonesc/ focul stins// Desenez cerbul meu cenușiu tot mai mic/ străpuns de săgeți tot mai mari// Și cînt cu sunetul pe care-l scoate fumul/ la prima aprindere a focului// Focul acela stins de mult, răvășit/ de un arc întunecos// La gura peșterii desenez bolovani/ tot mai
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
lui Fowles stă în mânuirea inteligentă a arhetipurilor dar și, cum spuneam, în perfecțiunea limbii literare. La un moment dat, Miranda îi spune lui Clegg: "Știi ce faci tu? Știi cum ploaia estompează culorile și face ca totul să pară cenușiu? La fel faci tu cu limba engleză. De câte ori deschizi gura o transformi în ceva tern și fără culoare". Această capacitate a lui Clegg de a "ucide" cuvintele (tot ca pe niște lepidoptere colecționate pentru propria plăcere), ca și încercarea Mirandei
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
un ritual celest, se reflectau limpede preț de câteve clipe, suficiente pentru ca nebuloasa Andromeda să iasă cu coada între picioare din galaxie, după care se pornea un tremur în crescendo (ma non troppo) al mîinii. Oglinda astfel stricată spărgea irișii cenușii în milioane de cioburi, care se ordonau imediat într-un caleidoscop dumnezeiesc, schimbându-și culoarea la fiecare miime de secundă." Lui Radu Preda îi trebuie pur și simplu curaj în proză pentru a-și configura propriul univers a cărui expresie
Alte proze scurte by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15190_a_16515]
-
de reportaj sau epic pur și simplu, fără însă a simboliza excesiv și patetic (vezi Trecerea pentru pietoni). Are condei și sensibilitate pentru bizarerie și grotesc, mai puțin pentru sentimente delicate și mirări de dimineață. Stilul e dur, puțin cam cenușiu, dar se exersează. Șansele sunt spre foarte bine. Umorul lui Radu Preda se bazează pe alăturările de probleme metafizice și proza cea mai banală, ca în Borviz: egalitatea ontologică a tuturor lucrurilor reiese din gustul identic tuturor paharelor de apă
Alte proze scurte by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15190_a_16515]
-
a fost un om complex (de tip renascentist, nota cineva): "Rînd pe rînd: filosof de catedră, soț și tată, cap de școală, director de bancă, negustor, ziarist, căpitan de industrie, om politic, curtean, filosof de casă, îndrumător spiritual, amant, eminență cenușie, victimă politică, martir, totdeauna curios, totdeauna în curs de așezare" (Mircea Vulcănescu). Dar nu contează, mai presus de aceste deconcertante ipostaze, o rezultantă a lor, o semnificație generală? Nu se cuvine să trasăm epura spirituală a personalității în cauză, atît
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
timpului, ca o halucinație primăvăratică... Există în această poveste ca și în toate celelalte frumoase pagini care creează o atmosferă adecvată răsfrângerilor imaginarului. Imagini datorate unui poet al naturii: „e o stare fecundă în aer, plesnesc frunzele în taina mugurilor cenușii...” Brăilean prin adopție, Vasile Datcu iubește orașul cu case frumoase, cu oameni imaginativi și păstrători ai unor povești stranii dintr-un trecut îndepărtat, „viața faimoasei Brăile adormită în legende”, din vechea istorie a orașului. Eroul din Caseta, numit cu o
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
D. Sârbu, prozatorul, diaristul și epistolerul, a fost luat deseori în discuție, dramaturgul, dimpotrivă, este lăsat oarecum în umbră. În ciuda faptului că Anton Patraș propune doar câteva titluri de o reală valoare estetică (Arca bunei speranțe, Pragul albastru, Iarna lupului cenușiu sau Bieții comedianți) își structurează analiza amplă pe două paliere: viziunea teoretică, decelabilă în activitatea universitară și în cea de cronicar dramatic, și opera dramatică propriu-zisă. Prozei i se rezervă un spațiu mai larg cerut de volumul scrierilor dar și
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
îl întîlnești în cărții, ci mai degrabă în discursul de zi cu zi al bucureștenilor, de ieri și de azi. La jumătatea distanței dintre alb și negru, logica amestecului și a contratelor spune că Bucureștiul ar trebui să fie măcar cenușiu, cu avantajul că uneori culoarea aceasta poate fi frumoasă. Aflată la o altă extremă decît cea îndeobște frecventată, cartea lui Adrian Majuru are importantul merit de a fi prima scriere pe această temă. Creează ea, în felul acesta, o contrapondere
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
fi rămas aproape toată viața un „liber profesionist”, dar și prin natura sa psihică de visător, de ins dedat unei pasivități structurale, cu tentă intelectual-aristocratică. Un grațios snobism îi este propriu, grefat fiind pe fondul „epocii de aur”, atît de cenușii: „În ultimul deceniu al dictaturii îmi plăcea să merg des la Constanța unde puteai cumpăra pe stradă țigări americane de contrabandă și unde șoferii particulari de taxi - lucru de neconceput în București - erau îngăduiți într-atît încît își aveau chiar «stațiile
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
pagini se simte o sensibilitate din zona celei mai vii memorii culturale, vorbind totuși despre realitățile cele mai recente, un soi de aristocrație tip secolul al XIX-lea, prelungindu-se agonic în sânul unei lumi profund schimbate la față. Eminență cenușie a Franței intelectuale, cum îl numește în prefață Patrick Leigh Fermor, prințul Ghika conservă în dialogul purtat cu propria-i biografie tiparele fiecărei vârste. Paginile care descriu anii de pregătire de la Saint-Quen și de la Școala Navală a iezuiților din Jersey
Lumea, scoica lui Matila Ghyka by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13638_a_14963]
-
responsabili. Numai că, printr-un straniu proces alchimic, ei nu se văd. Și totuși, ce se petrece cu ei? Au făcut vreun jurământ de tăcere? Nu tocmai, pentru că dacă accesezi site-urile de discuții de pe Internet vei constata că materia cenușie nu s-a evaporat din România cu totul. E inimaginabil câte idei și câtă ingeniozitate practică poți descoperi citind conversațiile ciberspațiale dintre tinerii români din țară și din străinătate. Inutil să spun că frecventarea acestor veritabile oaze de inteligență și
A sufoca, sufocare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13610_a_14935]
-
dosare de Securitate. Nici mai mult, nici mai puțin. Materialul bibliografic pregătit în vederea întîlnirii noastre? Nu-mi vine să cred. Arhiva operativă nr... murdare, năclăite, cartonate, de culoarea hîrtiei de sac, negre la colțuri și cu muchia de pînză smolită, cenușie, o singură dată dacă ai pipăit așa ceva nu ai cum să te înșeli, ele sînt acolo, un pic prea departe ca să le văd însă și numărul. Dosarele MT despre care funcționarii Serviciului Român de Informații mă asigură că nu există
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
Telefil În fiecare seară la ora 19, după ce îl rog pe prietenul meu, psihologul Haralampy, să mă chestioneze asupra stării mele psiho-mentale și dacă nu am vreo alunecare de teren cenușiu sub scăfârlie, adăst în fața televizorului știrile. Iar ele vin. La TVR1 e ora 19.01 cu Dana Războiu, la Antena 1 ora e 18.58, cu Radu Coșarcă și Alessandra Stoicescu, în timp ce la Pro Tv e Andreea Esca. Îmi spun
Mustața lui Radu Coșarcă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13915_a_15240]
-
precum rândunicile, din vârf de munte în vârf de munte, până ce dau de platourile cele mai depărtate, de la hotarul ființei. Acolo toate acțiunile noastre, limpezi ca lumina zilei, se prăbușesc nu în abis, ci în noi înșine. Conexiune Privește copacul cenușiu. Cerul a curs prin fibrele lui jos, în pământ - un nor sfrijit e tot ce rămâne după ce pământul a băut. Spațiul cosmic furat se învârtește în împletitura de rădăcini, se răsucește și devine verdeață. - Scurtele clipe de libertate urcă din
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
pe franțuzește. Nu contează nici măcar c-a pus punct duplicitarismului. Ales al celor mai năpăstuiți dintre români, al amărâților ce nu-și revin cu anii din aburii bețiilor triste, al disperaților care văd în minciuna politică o izbăvire, al umanității cenușii prăbușite în așteptarea a tot ce poate fi mai rău, și fericiți ca niște miliardari atunci când apocalipsa mai e amânată cu o zi, Adrian Năstase e simbolul unei politici demonice, capabilă să supraviețuiască doar întreținând dezastrul la focul mic al
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
un tablou în care te puteai pierde, într-atât de departe, peste atâtea meleaguri te ducea privirea. Dus parcă de mână de Sibyle, am început să-l cutreier pornind pe cărarea ce mergea spre o moară, o zidire de piatră cenușie, ca o cetățuie ridicată deasupra apelor întunecate ale unui pârâu. Scăpată de sub casă, bătută de o roată mare, neagră, de lemn, apa se scurgea apoi și pierea într-o latură a tabloului, printre sălcii. În spatele morii, un drum mai lat
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]