272 matches
-
lor nu era închisă, nu avea cutiuță. Intra cine vrea. Când vrea și cum vrea. Dar aici, la gospodarii cumsecade...Ce să facă? Nu știa să butoneze și chiar dacă ar fi știut, n-ar fi ajuns cu mânuța până la butoanele cerberului. A plecat înciudată. Poate că alt bloc nu mai are astfel de ușă. Da’ de unde? Și blocul acesta are ușa încuiată. Măi, da’ încuiați sunt gospodarii de la blocurile astea! Înțeleg că se feresc de hoți, de răufăcători, dar seara asta
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
fără întocmire, fără stil, cu nade, umpluturi" ș. cl., răsfrângere, la rându-i, și vrednică icoană a unei nevrednice istorii); dar, pentru că sălășluieș-te,-ntr-însul, ca într-o malebolge, acea sinistră "iazmă" urlătoare ce-a devenit Sultana Negoianu: fosta amazoană cinofilă, ajunsă Cerberul acestor iaduri, ce-și hămăie "în nopțile cu lună" ibovnicii Anubiși de pe vremuri. ("Ascunsă, ori închisă", o astfel de "sultană" va fi având, în preajmă, și, cică, Pașadia; doar că aceea, noaptea, nu latră, "țipă" numai.) De fapt, ruinele/ "epavele
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
p. 146) În teorie, partidul se îngrijea și de protejarea râului, și de bunăstarea oamenilor. În realitate râurile deveneau oribile ape reziduale, iar oamenii un fel de roboți, lipsiți de sentimente și de iluzii. Dar cum ar fi putut vajnicii cerberi ai cenzurii să se atingă de un roman care conținea fragmente precum citatul de mai sus? Citind romanele lui Norman Manea ai, de multe ori, sentimentul că nu mai înțelegi nimic. Nu mai știi cine este vocea narativă, unde și
Fețe ale ratării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8447_a_9772]
-
nimic fără picanterie, Patul lui Procust poate fi citit și ca o combinație de condimente, în care cine vrea poate căuta fire - unele sînt la vedere, altele ba - , iar alții pot trage paralele. Proc(r)ust păzea, vorba vine (mulți cerberi de ieri și de azi camuflează chinuirea în asigurare a securității...), intrarea într-un oraș al misterelor. Tot așa, misterele din Patul lui Procust se chinuie și mor neaflate, la poarta unui oraș, la ușa unei femei.
Musca din farfurie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8592_a_9917]
-
te ducea la serviciu. După ce am început cu versuri adolescentine (multe compromise prin acceptarea grilei oficiale), urmate de comentarii critice la cărți de literatură, proza de ficțiune mi-a oferit iluzia unei libertăți de expresie mai greu de controlat de cerberii cenzurii (D.G.P.T. - Direcția generală a presei și tipăriturilor). Credeam că am aflat terenul potrivit pentru simboluri și parabole inofensive la examenul „purității ideologice”. Astfel, descrierea unui fenomen geologic obișnuit se voia o metaforă a „transformării revoluționare” suportată de satul românesc
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
să moară. Azilul este patronat de un șef autoritar, temut și invizibil, supranumit Bătrînul. Cei care conduc efectiv stabilimentul, o Moașă lubrică, un Arhivar deținător al dosarelor tuturor, internați și personal medical laolaltă, un Portar ce pare întruparea umană a Cerberului sînt numiți de el, dar nu-l văd niciodată sau nu l-au mai văzut demult. Sculptorul este admis de un alt paznic, un al doilea Cerber, să pătrundă într-o Sală cu Oglinzi unde nu are voie să intre
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
tuturor, internați și personal medical laolaltă, un Portar ce pare întruparea umană a Cerberului sînt numiți de el, dar nu-l văd niciodată sau nu l-au mai văzut demult. Sculptorul este admis de un alt paznic, un al doilea Cerber, să pătrundă într-o Sală cu Oglinzi unde nu are voie să intre nimeni altcineva, acolo s-ar afla misteriosul Bătrîn. În Sala cu Oglinzi nu e însă nimeni, sculptorul își vede doar propriul chip răsfrînt și multiplicat la infinit
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
se face literatură. Așa se întîmplă cu micile destăinuri ale ucenicilor pe care Lovinescu le scrie în jurnal, cu confesionalele paralele ale doamnelor și domnilor evoluînd în preajma scenei, cu nădejdile atîrnate de o scară prăfuită și de o ușă fără cerberi. Pepiniera "alternativă", într-o vreme cînd literatura se purta, cum s-ar purta acum roz, era cercul de poeți în devenire de la Sf. Sava, sub oblăduirea unui dascăl "escapist". Trecută, însă, de vîrsta florală, literatura nu-i joacă. La "Sburătorul
Marea lume mică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9977_a_11302]
-
-și poate crea elite prin eforturi proprii nu merită să supraviețuiască. Convenția de la Bologna reproduce, în forme post-moderne, o veche spaimă comunistă: spaima de elite. Am avut prilejul să mă conving, citindu-mi dosarul de securitate, cât de înspăimântați erau cerberii regimului comunist de "elite". Prostănaci, semianalfabeți, incompetenți, ei simțeau, cu instinctul primitivului, primejdia. A decreta că ultimul cretin e egal cu savantul premiat cu Nobelul arată în ce fel și la ce intensitate își bat joc aceste creaturi de ideea
Criza din învățământ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9133_a_10458]
-
ar avea îndrăzneala să publice o filipică similară într-o carte Ťserioasăť, academică, ar ajunge fie ridiculizat de întreaga comunitate științifică (ai cărei lideri de opinie sunt, în majoritate, anglo-saxoni), fie dat în judecată de numeroase foruri internaționale, ai cărei cerberi, ca arbitri ai corectitudinii politice (political correctness), leșină subit în fața oricărei încălcări a protocolului semantic. Dar, cum vă spuneam, la 1886, lumea nu auzise încă de faptul că un orb este Ťsolicitat vizualť, că un urît este Ťsolicitat esteticť, că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9598_a_10923]
-
am reușit, ai fost brusc puternică ai dominat, ai văzut sânge, speranță, ararat ai ieșit din dorința de siguranță, din narcisism și bine și din maternitate. ai înțeles cum am privit-o eu pe phryne cum m-am înțeles cu cerberii și că am nevoie de armate care se transformă în statui de mari ziduri de tine. libelule de sânge, atlas de privire în sus și greutate de împreunare prin viață, primăvară și cascade reciprocitate, respect de bucurii ca roiuri de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cel bun... să vrea să trăiască. Și poate vom scăpa și de infernul ista” - gândea Costăchel, gâfâind epuizat. Stai! - a răsunat porunca gardianului din ghereta porții. S-au oprit în mijlocul drumului sub rafalele zloatei. Începând din față, numărați! - a ordonat cerberul. Unu... doi... trei... se auzeau glasurile deținuților, pierdute în vălmășagul vântului nemilos... De o săptămână atmosfera devenise violentă. Vântul pătrundea până la os. Deținuții nu aveau unde să se adăpostească. Târnăcopul și lopata au devenit obiecte de tortură. Roaba... calvar. Din
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de pregătire pentru calitatea de cetățean democratic, dezvoltă deprinderile politice ale membrilor lor, recrutează și pregătesc noi lideri politici, stimulează participarea politică și educă opinia publică în spiritul unei largi varietăți de probleme de interes public. În rolul lor de cerberi, ONG urile, împreună cu presa, exercită un control asupra a ceea ce Larry Diamond descria drept «tendința constantă a statului de a-și centraliza puterea și de a scăpa de sub controlul civil și de responsabilitatea sa publică». Fără îndoială, „societatea civilă este
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
a statului de a-și centraliza puterea și de a scăpa de sub controlul civil și de responsabilitatea sa publică». Fără îndoială, „societatea civilă este fundamentul democrațiilor. Într-o foarte mare măsură, organizațiile și rețelele cetățenești, înlocuiesc, în funcția sa de cerber, presa aflată tot mai mult sub controlul corporatist. Deși societatea civilă este cea care le oferă megainstituțiilor guvernamentale și de piață puterea, instituțiile societății civile au , ele însele, o capacitate mai limitată de a concentra puterea politică și economică. Spre deosebire de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
uitat cu desăvârșire pe unde-s răspândite, acum te-agăți de toate și le răstorni. Nu suntem nici marionete, nici manechine, ci doar niște excrescențe, niște licheni în simbioză cu debaraua și dulapurile, un fel de îngrijitori ai zdrențelor, de cerberi ai mulțimii de lucruri din jurul nostru, adunate cu mare consecvență, suflete de gunoieri îndrăgostiți de dejecții și vechituri. Dacă te uiți și la orașul ăsta pestriț, cu blocuri și chichinețe, cu tot felul de improvizații și turnulețe asimetrice, începi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
legitimație, drept care el ne lăsă Înăuntru, mormăind ceva În barbă. Ținea În mână o verigă imensă cu chei, ca cea a paznicului care, cu o zi Înainte, ne introdusese În Închisoarea Centrală la spectacolul cu Godot. Gazda mă Încredință acelui Cerber după care‑mi spuse că va veni după mine a doua zi dimineață la hotel, ca eu să pot cerceta În liniște Biblioteca Divină, căci domnul va chema un taxi, domnul Îmi va sta la dispoziție... Ce‑mi rămânea altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
s-o relaționăm interior, ea poate aduce extazul. E drept că muzica poate provoca mai lesne aceste stări, ea pare a fi mai ușor accesibilă, limbajul ei fiind mai simplu și mai natural. Orfeu a desfătat cele șase urechi ale Cerberului cu lira lui, după cum șerpii dansează sau se crispează într-o euforie paralizantă în prezența muzicii; "Ca șarpele pe muzici înnodat, / Rotit de două ori la mărul-soare" (Ion Barbu). Fie și în cantități umile, fericirea este la îndemâna oricui, fiecare trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cele 24 de expuneri color adeverind universalitatea acestei jonglerii cu inefabilul, care se cheamă arta de a plăpumări. Plăpumăreasa la spital primul filtru F emeile de serviciu care își fac veacul din generație în generație prin spitale și policlinici, acești cerberi fără de care nimic nu mișcă, nimic nu se schimbă fără știrea lor (astfel toate mecanismele funcționării cabinetelor nu ar putea acționa mai bine fără acești angajați loiali, curieri ai informației, mai iuți decât telefonia mobilă și internetul). Închinare bucătăreselor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
învingi destinul vremelniciei... ia din rafturile memoriei legenda Paserii Phoenix... În propria-i ardere preexistă zborul reînălțării în azur... MIHAI: ...Simt la piept bănuțul de argint al vamei... Vâslașul ne așteaptă nemișcat pe sterpul mal al Styxului... N-auzi scheunatul Cerberului?...“ Este greu de crezut că doi soldați, aflați în bătaia gloanțelor, vorbesc astfel. Iar dacă nu e vorba de un război real, ci de o proiecție metafizică a războiului, de ce mai era nevoie de precizarea datei și locului „acțiunii“? Pe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o voce rece ca un vînt siberian. Sînteți domnul Ariceanu, se bucură naiv profesorul. V-am rugat să așteptați, repetă fostul student. Mihoc, puțin buimăcit, iese afară, așteaptă 15 minute și intră din nou. V-am rugat să așteptați, tună cerberul. Am cursuri și ... dacă se poate... Asta este problema dumneavoastră. Am zis să așteptați. Mihoc iese din nou și simte că sufletul său este strivit în umilință. După alt sfert de oră, reintră în camera 8. Nu ne înțelegem? Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nedescris În minte a intrat În așteptare... „Fii calm, prietene. Sunt aici. Orice Întrebare ți se va pune, să nu te repezi cu răspunsul. Imaginează-ți că Întrebarea a venit de la profesorul tău și că lui Îi răspunzi, nu cine știe cărui cerber! Drept urmare, ai timp de gândire. Folosește-l!” - i-a șoptit gândul de veghe. „Așa voi face, vecine. Mă bucur că ești prezent” - i-a răspuns Gruia. Primul din comisie care a apărut În sală a fost rectorul, urmat de toată
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mult În fața acestor troglodiți: știința sau originea socială <sănătoasăă?” - gândea Gruia, studiindu-l mai atent pe intrus. Și-a aruncat privirea spre pendula din peretele sălii. Sfertul de oră trecuse de multă vreme. „Se vede treaba că au cam obosit cerberii. Nu am alta de făcut decât să-i aștept”- și-a spus Gruia, așezându-se. În cele din urmă, comisia s-a Întors În sală. Rectorul a deschis vorba: ― Vă rog să puneți Întrebări, dar scurte și la obiect. La
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pași îndărăt, studia din nou obiectivul care trebuia luat cu asalt, își reconsidera, energetic vorbind, startul, și se avânta atât de năvalnic, încât nu se oprea decât în ușa de la intrarea în bloc, dacă aceasta era închisă. Impactul cu neașteptatul cerber producea un zgomot destul de neplăcut, motiv pentru care soția lui Potop, pentru a arăta că are o deosebită considerație pentru locatarii treziți din primul somn al nopții, încerca să-i spună lui Vasile că ar fi fost bine să evite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
rămâneam cu banii necheltuiți și-mi protejam vistieria proprie. Ținea figura și la muzee, care mă atrăgeau ca un magnet... Muzeele sunt ale noastre, ale poporului, ale mele. Cum să scot eu bilet, ca să intru la mine în casă?... Aici cerberii erau mai scoși din boale, aveau puterea să râdă, îmi dădeau câte o palmă peste ceafă și-mi făceau vânt înăuntru. Unii chiar se amuzau, atunci când reveneam: "Atenție! A venit poporul în vizită!" Hâtrul de la Antipa mă întâmpina, în poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
un transparent act falic. Mă dau la o parte, scârbit, în timp ce venerabilul îmi dăruiește cu magnanimitate un zâmbet. Lângă mine, două punk-iste, cu șuvițele vopsite într-o sobră nuanță violet (părul tău auriu, Margarete...), își dau coate. Afară, în Orcus, cerberii, în fuste roșii sau galbene, străjuiesc neobosit bulevardul. Sendai, 2005, toamna. Frunzele de arțar (momiji) au însângerat deja intrările la temple, înlocuind hortensiile baroce din vară. Japonia începe să respire aerul melancolic-tezist al declinului anotimpului, când soarele apare din ce în ce mai sceptic
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]