229 matches
-
publicații ale românistului H. În cartea Cercul Literar de la Sibiu. Influența catalitică a culturii germane (2000), scrisă în colaborare cu Ov. S. Crohmălniceanu, demonstrează, între altele, înrâurirea baladei germane (Goethe, Schiller ș.a.) asupra tipului nordic, cavaleresc de baladă cultivat de cerchiști. Apropierile unora dintre sibieni de unii poeți germani este și de altă natură, Radu Stanca având - scriu autorii cărții - și o „soartă similară în foarte multe privințe cu cea a lui Cristoph Heinrich Hölty”, mort și el foarte tânăr și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287425_a_288754]
-
și rejudecarea ansamblului, atât din perspectiva poeziei, cât și din aceea a publicisticii, considerată de comentator cel puțin egală valoric producției artistice propriu-zise. Legat de Sibiu, G. își dedică o parte a demersurilor Cercului Literar din anii ‘40 și activității „cerchiștilor” de prestigiu. Cercul Literar de la Sibiu. Semnificație și destin (1995) înmănunchează o suită de comunicări și cronici scrise și, în cea mai mare parte, publicate în presă între 1973 și 1995. Alte cronici și recenzii dedicate unor cărți de critică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287391_a_288720]
-
foc, n-avem nevoe!/ Rămâie-n umbra lor de filistini!/ Noi inima în palmă-o avem! Ahoe!...” Volumul Țara migrenelor (1970) cuprinde lungi poeme cu viziuni coșmarești amintind de „visul rău” al lui Al. A. Philippide, dar și de baladescul cerchiștilor sibieni (un text e dedicat lui Ioanichie Olteanu). Apare acum, definitoriu, și tema erotică, glorificând sentimentul devastator, într-un ciclu de sonete intitulat Confesional. G. se autodefinește ca descendent al lui Villon oarecum prin efectul de tabel mendeleevian al elementelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
Index / 247 Abstract / 259 Résumé / 269 Generația recuperată Din ceea ce s-a numit patruzecism sau postavangardă fac totodată parte membrii grupului suprarealist român, componenții Cercului literar de la Sibiu și poeții bucureșteni grupați pentru puțin timp în jurul revistei "Albatros". Laolaltă cu cerchiștii, poeții albatrosiști s-au opus tendinței promovării unui tip de literatură angajată, oficială, fie că era în cauză poezia tradiționalistă ("pășunistă") a refugiului ardelean de după Dictatul de la Viena, fie că era deja vizibilă o prefigurare a ceea ce avea să se
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
receptat de către criticii literari Cercul de la Sibiu. Dintre întrebările la care răspund Florin Manolescu, Barbu Cioculescu, Al. Cistelecan, Dumitru Chioaru, Radu Vancu și Irina Petraș, una are legătură cu discuția de față: "În ce fel credeți că s-au diferențiat "cerchiștii" de gruparea "Albatros"? Care dintre cele două spirite este mai prezent în literatura actuală?". Dacă unii dintre cei intervievați nu pun în evidență decât diferențe minore, care țin mai degrabă de modul de organizare și de apariție publică a membrilor
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pornind, am spune, mai degrabă de la declarațiile, de la manifestele grupărilor și mai puțin de la textele poetice. Pentru că la o analiză atentă se poate constata că cele două grupări nu sunt fundamental diferite, că există o tentație a frondei și în cadrul cerchiștilor, că există o alunecare spre neoromantism - e drept, dublată adesea de o tratare parodică sau autoparodică - și în cazul albatrosiștilor. Expresia care devine incantatorie câteodată, mitologizarea existenței, alteori exacerbarea eului sunt trăsături care apropie, de asemenea, cele două grupări. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sugerează cum poate funcționa o generație cu mari divergențe interioare, o generație făcută din fascicule de programe și din grupări de-a dreptul antagonice; nu seamăna cu generațiile monolit de dupa război). În vreme ce grupul de la "Albatros" făcea un fel de postavangardism, "cerchiștii" practicau "retroliteratura", rescriind - și revizitând - balada; primii erau plebei (ca program, dacă nu structural), ceilalți erau de viță (închipuită, dacă nu reală); triviali (dar nu cu măsura de acum) și provocatori, primii, rafinați și ritualici, ceilalți. Meciul se juca între
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de viță (închipuită, dacă nu reală); triviali (dar nu cu măsura de acum) și provocatori, primii, rafinați și ritualici, ceilalți. Meciul se juca între poeți de stradă și poeți de salon. Urmele celor de la "Albatros" sunt mai stridente; cele ale cerchiștilor, mai mediate. Eu aș merge însă pe scor egal." Al. Cistelecan și "Gruparea bucureșteană "Albatros" a fost insurgentă, afișând un radicalism etic și estetic de tip avangardist. Cercul literar, fiind ardelean, este mai așezat/temperat, având o viziune organicistă asupra
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și în poezia lui O. Goga, care murise în 1938, înainte să vadă dezastrul la care va ajunge țara. Dar, treptat, datorită degradării contextului istoric, modelul lui Goga (și cel al lui Blaga însuși) începe să fie perceput de viitorii „cerchiști” ca insuficient. Pe fundalul alunecării spre dreapta ideologică, în condițiile în care etnicul devine din nou un argument forte, iar sămănătorismul proliferează sub noi și culpabile forme, câțiva dintre tinerii studenți sibieni resimt nevoia unor clarificări doctrinare, căutându-și alte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
ramură tânără a spiritualității continentale, ramură străbătută de aceeași sevă și încărcată de aceleași roade, chiar dacă pământul în care s-au împlântat rădăcinile e altul.” Destinatarul scrisorii, mișcat nu doar de gestul ca atare, ci și (mai ales) de convingerile „cerchiștilor” de la Sibiu, salută în gestul lor eliberarea conceptului estetic „de sub hipoteci inacceptabile”, analoagă propriilor eforturi făcute de-a lungul unor decenii și înscrisă în descendența critică maioresciană. „Să fiți oare Dvs. elementele tinere, din care se va selecta a patra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
de apărători ai autonomiei esteticului?”, se întreabă el, încheindu-și scrisoarea de răspuns cu aceste cuvinte impresionante: „Cum vă răspund dintr-un sanatoriu, ochii mei s-ar închide bucuroși peste aceste zori fericite.” Ca orice manifest, și cel al tinerilor „cerchiști” contestă niște realități (culturale) pe care vrea să le schimbe; el nu are însă violența tipică manifestelor din secolul al XX-lea, ci este argumentativ, constructiv și „alternativ”. Alternativa sa: „urbanitate și exclusivitate estetică”. Contestă spiritul pășunist, adică acea prelungire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
îndeosebi în publicațiile ardelenești, o disociere (maioresciană) între etic, estetic și etnic. Mai ales ultimul element al triadei fusese creditat excesiv de „neosămănătorismul revistei «Gândirea»”, pentru care o literatură patriotică, națională, rurală și ortodoxistă este, prin aceste atribute, și una valoroasă. „Cerchiștii” se revendică în schimb de la Școala Ardeleană, de la Maiorescu și Junimea, de la E. Lovinescu însuși, apărând „miturile” rațiunii și latinității, mutând accentul de pe rural pe urban și de pe creația populară, pe cea cultă, individuală, căutând să exprime, în variantă personală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
că între modernismul lovinescian și modernismul C. L. de la S. există - deși al doilea se legitimează prin primul - o diferență semnificativă. În timp ce modernismul lui Lovinescu reprezintă o sincronizare cu spiritul veacului, așadar o manifestare pe orizontală, în sincronie, cel al „cerchiștilor” constituie - în termenii lor, precizați ulterior de I. Negoițescu - o „restaurare goetheană”, adică o recuperare pe verticală, în diacronie, a modelelor unei epoci trecute, exemplare (cea a lui Goethe și Schiller), o epocă clasică și istoric, și tipologic. „Modernismul” lor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
contemporane, semne ale crizei și dezastrului, cum și naturalismul și suprarealismul etc., sunt consecințele acelei rupturi din Euphorion. Noi să propunem restaurarea goetheană. Poezia Cercului e pe această linie. Iar delimitările noastre între genuri și între valori au același sens.” „Cerchiștii” nu își fundează, prin urmare, programul modernist pe sincronizarea cu veacul lor (căci, mai ales pe fundalul războiului, tocmai de spiritul acestui veac vor ei să se despartă), și nici pe restaurarea unui clasicism doctrinar, exclusiv și exclusivist, ci pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
sale doctrinare, în care selecțiile valorice nu se mai fac neapărat „în spiritul veacului”, ci pe o verticală diacronică în care marile modele sunt atent filtrate. Iar sămănătorismul, „pășunismul” sunt depășite printr-o adâncire a demersului cultural, astfel că, surprinzător, „cerchiștii” sunt mai tradiționaliști decât chiar tradiționaliștii. Ștefan Aug. Doinaș definește bine această particularitate: „Baladescul nostru confirmă - după opinia mea - tradiționalismul ardelenesc al Cercului, care numai în mod nedeliberat, instinctiv producea realizări moderne. Numai că noi, cerchiștii, coboram cu tradiționalismul nostru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
cultural, astfel că, surprinzător, „cerchiștii” sunt mai tradiționaliști decât chiar tradiționaliștii. Ștefan Aug. Doinaș definește bine această particularitate: „Baladescul nostru confirmă - după opinia mea - tradiționalismul ardelenesc al Cercului, care numai în mod nedeliberat, instinctiv producea realizări moderne. Numai că noi, cerchiștii, coboram cu tradiționalismul nostru mai jos, mai adânc, decât «pășuniștii», care erau simpli imitatori” (Momentul „Manifestului”, în „Euphorion”, 2/ 1993). „Resurecția baladei”, pe care și-o vor propune și pe care o vor apăra inclusiv prin remarcabile creații personale, le
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
simpli imitatori” (Momentul „Manifestului”, în „Euphorion”, 2/ 1993). „Resurecția baladei”, pe care și-o vor propune și pe care o vor apăra inclusiv prin remarcabile creații personale, le exprimă așadar fidel demersul original, modernist-clasicist, fiind o bună „concretizare” a acestuia. „Cerchiști” sunt semnatarii manifestului (mai puțin Romeo Dăscălescu, care s-a desolidarizat de conținutul scrisorii), plus Deliu Petroiu, Al. Cucu, Ilie Balea, Radu Enescu, Ovidiu Cotruș, Viorica Guy Marica, Ion D. Sârbu, Ioanichie Olteanu, Dominic Stanca, Eta Boeriu, Nicolae Balotă, Fana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
și artă”. Coordonată de I. Negoițescu (numai numele lui apare în caseta redacțională), revista impresionează prin consistența și deplina seriozitate a articolelor, prin orizontul sensibil lărgit de lecturi, stilul ponderat și argumentativ al comentariului și anvergura teoretică a dezbaterilor. Revoluția „cerchistă” nu are, de fapt, nimic revoluționar în ea. Tinerii de la Sibiu dovedesc o mare maturitate și responsabilitate, ei gândesc destinul literaturii cu aplicație și totodată cu fervoare. Se implică, într-un sens nobil, în evoluția și evoluțiile culturii, recuperând anumite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
de care se delimitează, în adeziunea lor pentru o exemplaritate ce transgresează epocile, reunind în ea mari nume ale culturii universale. Va trece însă puțină vreme, și „resurecția baladei” va fi urmată, tragic, de spargerea și împrăștierea grupului, mulți dintre „cerchiști” ajungând în închisori și, aproape toți, revenind în viața literară abia după douăzeci de ani. Când au făcut-o însă, au făcut-o cu aceeași seriozitate și consistență „ardelenească”, surprinzând prin soliditatea instrucției, prin numărul mare de opere pe care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
imaginează trecerea sa în tărâmul umbrelor ca pe o peregrinare de pe o scenă pe alta, ca pe o reintegrare triumfală într-o "familie mistică", structurată ierarhic, după o ordine tradițională, începând cu Mama, Părinții, dascălii, apoi cu colegii "de ideal cerchist" și, în fine cu cei care au trecut prin înschisori 13: Am momente când îi văd pe vechii mei prieteni, Puiu, Eta, Blaga, Maxim, Rusu, Ghibu etc., agitând stegulețe și strigând (în gara Otopeni de dincolo): "Bine ai venit, Gary
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
p. 5-17. SOROHAN, Elvira. Eminescu și sociogeneza romantică. În: Dacia literară, 11, 2000, nr. 36, p. 12-15. SOROHAN, Elvira. Sens literal și sens insinuat în narațiunea medievală. În: Dacia literară, 11, 2000, nr. 38, p. 35-37. SOROHAN, Elvira. Blaga și cerchiștii. În: România literară, 34, 22-28 aug. 2001, nr. 33, p. 10-11. SOROHAN, Elvira. Lucian Blaga pamfletar. În: România literară, 34, 13-19 iun. 2001, nr. 23, p. 11. SOROHAN, Elvira. Metoda istoricului literaturii. În: Revista română (Iași), 7, nr. 2, 2001
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
valoare și eleganța stilistică. De altfel, perioada sibiană a Cercului Literar se dovedește una extrem de fertilă în planul formației intelectuale și în privința elaborării unei ideologii literare. După întoarcerea Universității la Cluj, N. revine în orașul natal, încercând să continue activitatea cerchistă. Vrea să scoată o revistă sub titlul „Euphorion”, care ar fi sugerat, în concepția sa, sinteza dintre clasicitatea arhetipală și spiritul faustic modern. Are proiecte mari, imaginând, de pildă, crearea unui clasicism românesc axat cu precădere pe categoria tragicului. Face
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
Sibiu, de-acum cunoscutul Cerc Literar, o grupare în a cărei revistă Blaga avea sa publice primele sale fragmente din Discobolul, subintitulate semnificativ "aforisme și însemnări"20. Într-o comuniune spirituală cu opera, comentîndu-i cu empatie poezia și proiectul metafizic, cerchiștii, care erau și studenții profesorului Blaga, nu s-au încercat niciodată, ca discipoli, în metafizică. Dincolo de exercițiile de admirație ale unora dintre ei, descoperim însă, la un Nicolae Balotă, Radu Stanca, Radu Enescu sau Ion D. Sîrbu, fecunde întîlniri sau
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
adresat lui E. Lovinescu și publicat în Viața (13 mai 1943), în care este statuată autonomia esteticului. Prim-redactor al Revistei Cercului Literar de la Sibiu (ianuarie-august 1945), „revistă lunară de literatură, filosofie și artă“, la care colaborează, în afară de Lucian Blaga, „cerchiștii“ propriu-ziși: Radu Stanca, Ștefan Aug. Doinaș, Cornel Regman, Nicolae Balotă, Ion D. Sîrbu , Ioanichie Olteanu, Ovidiu Cotruș, Henri Jacquier, Radu Enescu, Wolf von Aichelburg, Victor Iancu, Eugen Todoran ș.a. După întoarcerea Universității clujene la matcă, încearcă, în 1946, să lanseze
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și Un roman epistolar (apărut în 1978, conținând corespondența sa, masiv epurată, cu Radu Stanca) primesc bunul de tipar al cenzurii. În 1979, participă la festivitățile aniversare ale revistei Echinox, considerând, dintotdeauna, că „echinoxiștii“ îi continuă, în multe intenții, pe „cerchiști“. Pleacă, în 1980, în Germania, cu o bursă de cercetare asupra operei lui Dostoievski (epura acestei cărți nescrise se află în Secolul 20, nr. 7-8-9, 1980). Lasă în țară o extraordinară bibliotecă, cu cărți rare, fastuos legate, și cu o
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]