229 matches
-
la facultate, pe când ceilalți o absolviseră sau se pregăteau să o absolve, prețuirea lor, mai mult chiar decât aceea a profesorului, m-a făcut fericit. Desigur, prezența catalizatoare, bună conducătoare de căldură spirituală a magistrului a mijlocit acea întâlnire cu cerchiștii ca și altele în seminarul pe care-l frecventau chiar și unii dintre ei, ce nu mai erau studenții Universității, precum și în cenaclurile care aveau loc în casa primitoare, cu pereții tapetați cu cărți, a lui Henri Jacquier. Cercul literar
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
construcții ce creștea în triple etaje succesive, personal-impersonală, impunătoare clădire a primului, poate unicului sistem de filosofie românesc. Pe planul instrucției, al învățământului informativ, cursurile profesorului Blaga nu mi-au oferit nimic sau aproape nimic. Am primit de la el noi, cerchiștii, mult mai puțin decât de la profesorul de estetică Liviu Rusu sau, eu personal, de la profesorul de psihologie, Nicolae Mărgineanu. Când îl evoc pe magistrul Blaga îmi apare o imagine ce nu-l înfățișează pe omul Lucian Blaga. Este un portret
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
tăcut, dar incitându-ne la reflecție, la discuție, prin simpla sa prezență, deși îl petreceam în lungi plimbări pe sub arinii din Dumbrava Sibiului, din care aveam să păstrez în amintire doar prea rare cuvinte ale sale, nici eu, nici ceilalți cerchiști n-am devenit "blagieni". Mă văd în acel trecut al anilor de formație alături de el, asemenea discipolului alături de călugărul geometru Fra Luca Pacioli, necăutând nici spre el, nici măcar spre scrierile sale și totuși, un timp măcar, uniți într-o viziune
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
și corespondenței - e un fel de a spune, căci resursele expresive ale lui Sîrbu fac literatură și din aceste pagini -, râsul catartic lasă loc geamătului de disperare și protestului strigat, iar și iar, în caietele de noapte ale diaristului. Fostul "cerchist" își creează singur un cerc, al cărui centru este. La distanță egală de naționalismul primar al lui Ceaușescu și de internaționalismul sovietic, de logica sângeroasă a conflictelor armate și de cea strâmbă a războiului rece, el dezvoltă alte și alte
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
punți trainice cu ceilalți, un temperament sobru, dar nu uscat, care refuză sentimentalismul, dar nu și căldura afecțiunii, un intelect pătrunzător, cu vocația planului de profunzime și cu mai puțină prețuire pentru scânteierile de suprafață" (p. 114). Pulsul relațiilor dintre cerchiști este dezvăluit de câteva epistole primite de Deliu Petroiu de-a lungul timpului și reproduse în paginile cărții. Cei mai vajnici corespondenți ai săi au fost Radu Stanca și Ilie Măduța. Dacă din evocări aflăm cum îi vedea Deliu Petroiu
Ultimul cerchist de la Sibiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10060_a_11385]
-
entuziasmul pe care un om altminteri foarte dificil, Ion Negoițescu, îl nutrea pentru persoana sa: "Mai bine îți voiu trăda aci entuziasmul cu care Nego mi-a vorbit despre tine. Îmi spunea chiar că, la un moment dat, dintre toți cerchiștii te-a suportat numai pe tine, atât de mult v-ați apropiat în acest din urmă timp. Evident, m-am bucurat de cele auzite" (p. 24). Cartea prietenilor mei este o apariție editorială la care țin foarte mult pentru că îmi
Ultimul cerchist de la Sibiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10060_a_11385]
-
Nicolae Manolescu Cornel Regman (1919-1999) provine din pepiniera de critici și de poeți a Cercului Literar de la Sibiu. Mai în vîrstă cu cîțiva ani decît Doinaș ori Negoitescu (Balotă fiind cel mai tînăr dintre cerchiștii importanți), student, ca și ei, al lui Blaga, apoi, scurtă vreme, asistent al aceluiași, n-a făcut totuși carieră universitară (dacă ignorăm cei cîțiva ani cît a funcționat la Institutul Pedagogic din Constantă), iar carieră de critic i-a fost
Luciditatea cronicarului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17739_a_19064]
-
vreme, asistent al aceluiași, n-a făcut totuși carieră universitară (dacă ignorăm cei cîțiva ani cît a funcționat la Institutul Pedagogic din Constantă), iar carieră de critic i-a fost întreruptă pe toată durata proletcultismului. Destin comun, așadar, cu al cerchiștilor, care, cu foarte puține excepții, n-au publicat mai nimic în deceniul al șaselea, debutînd editorial tîrziu, cam o dată cu generația mea. Deși ne despart douăzeci de ani, Cornel Regman a debutat editorial (în revistă a debutat în 1942, la R.F.R.
Luciditatea cronicarului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17739_a_19064]
-
cronicarul și-l apară totdeauna bine. E un cititor atent (enervant de atent cîteodată), scrupulos și care n-are slăbiciune pentru lumea literară, pe care o frecventează rar și o privește de sus. Nu face nimănui concesii, nici chiar prietenilor cerchiști, cărora le arăta, e drept, mai multă simpatie decît altor confrați, dar pe care nu-i menajează și nu-i îmbogățește cu însușiri pe care nu le au. Dintre ceilalți critici, preferatul lui este S. Cioculescu (et pour căușe!), nu
Luciditatea cronicarului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17739_a_19064]
-
o legatura și-o amiciție care depășea planul strict al activității noastre literare, și dacă cineva nu se putea încadra psihic în această atmosferă, chiar dacă era un om pe care-l apreciam sau îl considerăm valoros, el nu devenea un cerchist". Conflictele care au existat între cerchiști erau de opinii literare, nu coborau în plan uman și nu afectau prietenia, iar după mulți ani grei, cînd membrii Cercului s-au putut din nou manifestă că scriitori, legătura dintre ei se păstrase
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17791_a_19116]
-
depășea planul strict al activității noastre literare, și dacă cineva nu se putea încadra psihic în această atmosferă, chiar dacă era un om pe care-l apreciam sau îl considerăm valoros, el nu devenea un cerchist". Conflictele care au existat între cerchiști erau de opinii literare, nu coborau în plan uman și nu afectau prietenia, iar după mulți ani grei, cînd membrii Cercului s-au putut din nou manifestă că scriitori, legătura dintre ei se păstrase intactă: "Am reapărut, nu ca un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17791_a_19116]
-
mult. Iată chiar titlul cărții și argumentele în sprijinul lui din eseul intitulat Moartea și transfigurarea lui Euphorion: nu sînt sigur că pot măcar evoca astăzi șocul produs de ideea eseului, pe care Balotă o relua de la Negoițescu și de la cerchiștii sibieni din anii războiului și o dezvolta într-un context istoric nou, în care promotorii ei de odinioară nu-i mai găseau rostul. Treacă-meargă simbolizarea de către acest fiu al lui Faust și al Elenei a conjuncției dintre spiritul antic și
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
Ianoși, este când emblemă sau fală, când diagnostic, când neajuns istoric pentru o elită a scriitorilor; între care, desigur, și filosofii. În acest plan al limitei obiective, o judecată prezentă frecvent în carte: continuitatea dintre maiorescieni, generația lui Lovinescu și cerchiștii de la Sibiu, reamintirea celor din urmă drept generația înăbușită a unui uriaș potențial care promitea o reașezare a raporturilor culturii române cu tradiția occidentală și o reașezare a filosofiei în interiorul acestei culturi. De aici, afirmarea legăturii directe de formare dinspre
Uriașii dintre două lumi by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2449_a_3774]
-
de la Sibiu, reamintirea celor din urmă drept generația înăbușită a unui uriaș potențial care promitea o reașezare a raporturilor culturii române cu tradiția occidentală și o reașezare a filosofiei în interiorul acestei culturi. De aici, afirmarea legăturii directe de formare dinspre cerchiști a generației Echinoxului. Pe acest sol stau evocările volumului. Ele explică autorii aleși: toți, aproape toți, sunt uriași ai culturii dintre literatură și filosofie, opere care definesc terenul (tipic instabil în istoria noastră culturală) acestei conlocuiri în care filosofia apare
Uriașii dintre două lumi by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2449_a_3774]
-
literatura sovietică e o înfundătură groaznică”. Foarte interesant ni se înfățișează și textul intitulat Un tablou de adevăruri inconfortabile, nesemnat, dar atribuit pe bune temeiuri de către acribiosul Dan Damaschin lui I. Negoițescu. Avem a face cu succinte caracterizări a 13 cerchiști, una dintre ele fiind un „autoportret” al lui I. Negoițescu. Poziția de lider pe care și-o asumă acesta îl îndeamnă la o stringență a diagnozelor și prognozelor, în alcătuirea cărora ar putea șoca o combinație de pozitiv și negativ
I. Negoițescu inedit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2466_a_3791]
-
lașitatea îi opresc pe unii - destui - critici și scriitori a admite asemenea adevăruri simple, care țin de abecedarul esteticii, hulite din pricini prea lesne de înțeles, înainte de-a fi aplicate. Evenimentele istoriei se întîlnesc în serii relativ omogene. Tinerii cerchiști de ieri erau precursorii esteticii, după cum conștiințele critice actuale ce se ridică împotriva concepțiilor postideologice sînt urmașii lor, pe aceeași linie maiorescian-lovinesciană ce-și probează, iată, la sfîrșit de mileniu, perenitatea. I. Negoițescu, Despre E. Lovinescu, ediție îngrijită și note
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
se despart, ci continuă și după aceea, chiar dacă neoficial. Prin urmare, nici contribuția Cercului Literar nu poate fi redusă la susținerea principiilor criticii lovinesciene și resurecția baladei. Pentru a releva în mod adecvat rolul fecund pe care l-au avut "cerchiștii" în dezvoltarea criticii literare, poeziei, prozei, dramaturgiei era nevoie de un studiu aplicat asupra tuturor acestor domenii. Un asemenea travaliu nu-l putea realiza decât un critic matur, cu vocația sintezei, așa cum ne-am convins după lectura noului volum al
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
nu arhaice, rurale, folclorice (delimitându-se, astfel, de "maestrul" lor, L. Blaga), ai unei tradiții cărturărești care ar îngloba curentul latinist, Școala Ardeleană, pașoptismul, Junimea etc. În perioada aceasta cețoasă și romantică a începuturilor, contribuția beletristică cea mai importantă a "cerchiștilor" a reprezentat-o producția baladescă, o influență hotărâtoare exercitând-o asupra lor atât Goethe, cu care-i familiarizase Blaga, cât și - ne atrag atenția autorii - antologia lui Börries von Münchausen, Meisterballaden. După ce Revista Cercului n-a mai putut apărea, Ion
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
literatura dramatică (îndeosebi tragedia) ar fi chemată să joace rolul principal. Ov.S. Crohmălniceanu și K. Heitmann relevă cu pertinență modul în care această "doctrină" utopică (un fel de "manierism al clasicității", după Ion Vartic) a marcat în chip aparte operele "cerchiștilor", conferindu-le o notă distinctă, de înaltă, frenetică intelectualitate. Un amănunțit istoric al baladei românești, populare și culte, de până la apariția Cercului Literar s-a dovedit foarte util pentru ceea ce și-au propus autorii, adică pentru evidențierea originalității "resurecției" înfăptuite
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
pentru evidențierea originalității "resurecției" înfăptuite de tinerii poeți ardeleni. Spiritul ludic (Ioanichie Olteanu scrie balade parodic-umoristice) și propensiunea livresc-intertextuală (Radu Stanca și Doinaș prelucrează motive elegiace din antichitatea elină) i-au determinat pe semnatarii prezentei exegeze să-i considere pe "cerchiști" un fel de postmoderniști avant la lettre. Ecouri "euphorioniste" găsesc apoi autorii și în lirica nebaladescă a Cercului Literar (Doinaș, Radu Stanca, Eta Boeriu), și în dramaturgie (Radu Stanca, Ion D. Sârbu), și în traducerile realizate de "cerchiști" (Faust, Divina
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
considere pe "cerchiști" un fel de postmoderniști avant la lettre. Ecouri "euphorioniste" găsesc apoi autorii și în lirica nebaladescă a Cercului Literar (Doinaș, Radu Stanca, Eta Boeriu), și în dramaturgie (Radu Stanca, Ion D. Sârbu), și în traducerile realizate de "cerchiști" (Faust, Divina Commedia etc.) și în critica și eseistica lor (Ion Negoițescu, Cornel Regman, Nicolae Balotă, Ovidiu Cotruș, Radu Enescu, Eugen Todoran, cu toții s-au considerat urmașii lui Maiorescu și continuatorii criticii sale estetice, deși mulți dintre ei au interpretat
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
putea fi înțelese și interpretate în mod adecvat. Ion D. Sârbu, considerat mereu un outsider, chiar și de către colegii săi de generație, apare aici ca o figură de prim plan a Cercului Literar, "al doilea autor dramatic ieșit din rândul cerchiștilor" după Radu Stanca și prozatorul par excellence al grupării, care a lăsat "singura operă de "sertar" importantă a literaturii române din anii comunismului". Unica exegeză notabilă consacrată până acum operei lui Ion D. Sârbu îi aparține doamnei Elvira Sorohan (Ion
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
sau suferința spiritului captiv, Iași, Ed. Junimea, 1999), care a reușit să surprindă nuanțat, profund, comprehensiv caracteristicile esențiale, inconfundabile ale creației și personalității scriitorului. Crohmălniceanu și Heitmann, potrivit propriului lor demers axat pe opera literară, au insistat îndeosebi asupra afinităților "cerchiste", "euphorioniste" ale literaturii lui Ion D. Sârbu. De aceea au și selectat, din vasta dramaturgie a autorului, o singură dramă, Pragul albastru, comediile-eseu fiind considerate drept principalele sale realizări în acest domeniu. Sârbu și-a propus și a și reușit
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
de lectură - este un text profund, original, cutremurător, care reprezintă (așa cum remarca și Elvira Sorohan în cartea menționată anterior) partea poate cea mai valoroasă și mai durabilă a creației lui Ion D. Sârbu. Iar corespondența acestui autor (nici despre scrisorile "cerchiștilor" nu aflăm mare lucru din paginile lucrării de față), una dintre cele mai bogate, nuanțate și expresive din literatura română - unii au vorbit chiar despre "geniul epistolar" al lui Gary -, l-ar fi determinat, cu siguranță, pe G. Călinescu să
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
la Editura Dacia. Transilvania distilează o miere polifloră, polietnică, în scrisul multor autori, un buchet de arome diverse. Diversitatea culturală se manifestă printr-un limbaj comun de teme, stiluri, chiar dacă distribuie diferit accentele, aromele, particularitățile. Față de grupul oniric și față de "cerchiști" poate și acest cosmopolitism resuscitat în "epoca de aur" să fie o însușire a revistei. Deși, "Cercul literar de la Sibiu" era și el poliglot și cosmopolit... Față de "Grupul de la Târgoviște" manifestam, de asemenea, afinități. Cultul stilului și lumea văzută ca
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]